A fost odata ca-n pove?ti, A fost ca niciodata, Din rude mari mparate?ti, O prea frumoasa fata. ?

i era una la parin?i ?i mndra-n toate cele, Cum e Fecioara ntre sfin?i ?i luna ntre stele. Din umbra falnicelor bol?i Ea pasul ?i-l ndreapta Lnga fereastra, unde-n col? Luceafarul a?teapta. Privea n zare cum pe mari Rasare ?i straluce, Pe mi?catoarele carari Corabii negre duce. l vede azi, l vede mni, Astfel dorin?a-i gata; El iar, privind de saptamni, i cade draga fata. Cum ea pe coate-?i razima Visnd ale ei tmple De dorul lui ?i inima ?i sufletu-i se mple. ?i ct de viu s-aprinde el n ori?icare sara, Spre umbra negrului castel Cnd ea o sa-i apara. * ?i pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, ?esnd cu recile-i scntei O mreaja de vapaie. ?i cnd n pat se-ntinde drept Copila sa se culce, I-atinge minile pe piept, I-nchide geana dulce; ?i Pe Pe Pe din oglinda lumini? trupu-i se revarsa, ochii mari, batnd nchi?i fa?a ei ntoarsa.

Ea l privea cu un surs, El tremura-n oglinda, Caci o urma adnc n vis De suflet sa se prinda. Iar ea vorbind cu el n somn, Oftnd din greu suspina O, dulce-al nop?ii mele domn,

De ce nu vii tu? Vina! Cobori n jos, luceafar blnd, Alunecnd pe-o raza, Patrunde-n casa ?i n gnd ?i via?a-mi lumineaza!" El Se ?i Se ?i n ?i Un asculta tremurator, aprindea mai tare s-arunca fulgerator, cufunda n mare; apa unde-au fost cazut cercuri se rote?te, din adnc necunoscut mndru tnar cre?te.

U?or el trece ca pe prag Pe marginea ferestei ?i ?ine-n mna un toiag ncununat cu trestii. Parea un tnar voevod Cu par de aur moale, Un vnat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra fe?ei stravezii E alba ca de ceara Un mort frumos cu ochii vii Ce scnteie-n afara. Din sfera mea venii cu greu Ca sa-?i urmez chemarea, Iar cerul este tatal meu ?i muma-mea e marea. Ca Sa Am ?i n camara ta sa vin, te privesc de-aproape, cobort cu-al meu senin m-am nascut din ape.

O, vin'! odorul meu nespus, ?i lumea ta o lasa; Eu sunt luceafarul de sus, Iar tu sa-mi fii mireasa. Colo-n palate de margean Te-oi duce veacuri multe, ?i toata lumea-n ocean De tine o s-asculte." O, e?ti frumos, cum numa-n vis Un nger se arata, Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata; Strain la vorba ?i la port, Luce?ti fara de via?a, Caci eu sunt vie, tu e?ti mort,

?i ochiul tau ma-nghea?a." * Trecu o zi, trecura trei ?i iara?i, noaptea, vine Luceafarul deasupra ei Cu razele-i senine. Ea trebui de el n somn Aminte sa-?i aduca ?i dor de-al valurilor domn De inim-o apuca Cobori n jos, luceafar blnd, Alunecnd pe-o raza, Patrunde-n casa ?i n gnd ?i via?a-mi lumineaza!" Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti n locul unde piere; n aer rumene vapai Se-ntind pe lumea-ntreaga, ?i din a chaosului vai Un mndru chip se-ncheaga; Pe negre vi?ele-i de par Coroana-i arde pare, Venea plutind n adevar Scaldat n foc de soare. Din negru giulgi se desfa?or Marmoreele bra?e, El vine trist ?i gnditor ?i palid e la fa?a; Dar ochii mari ?i minuna?i Lucesc adnc himeric, Ca doua patimi fara sa? ?i pline de-ntuneric. Din sfera mea venii cu greu Ca sa te-ascult ?-acuma, ?i soarele e tatal meu, Iar noaptea-mi este muma; O, vin', odorul meu nespus, ?i lumea ta o lasa; Eu sunt luceafarul de sus, Iar tu sa-mi fii mireasa. O, vin', n parul tau balai S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri sa rasai Mai mndra dect ele." O, e?ti frumos cum numa-n vis

Un demon se arata, Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata! Ma dor de crudul tau amor A pieptului meu coarde, ?i ochii mari ?i grei ma dor, Privirea ta ma arde." Dar cum ai vrea sa ma cobor? Au nu-n?elegi tu oare, Cum ca eu sunt nemuritor, ?i tu e?ti muritoare?" Nu caut vorbe pe ales, Nici ?tiu cum a? ncepe De?i vorbe?ti pe n?eles, Eu nu te pot pricepe; Dar daca vrei cu crezamnt Sa te-ndragesc pe tine, Tu te coboara pe pamnt, Fii muritor ca mine." Tu-mi ceri chiar nemurirea mea n schimb pe-o sarutare, Dar voi sa ?tii asemenea Ct te iubesc de tare; Da, ma voi na?te din pacat, Primind o alta lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi sa ma dezlege." ?i se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. * n vremea asta Catalin, Viclean copil de casa, Ce mple cupele cu vin Mesenilor la masa, Un paj ce poarta pas cu pas A-mparatesii rochii, Baiat din flori ?i de pripas, Dar ndrazne? cu ochii, Cu obrajei ca doi bujori De rumeni, bata-i vina, Se furi?eaza pnditor Privind la Catalina. Dar ce frumoasa se facu ?i mndra, arz-o focul; Ei Catalin, acu-i acu Ca sa-?i ncerci norocul.

?i-n treacat o cuprinse lin ntr-un ungher degraba. Da' ce vrei, mari Catalin? Ia du-t' de-?i vezi de treaba." Ce voi? A? vrea sa nu mai stai Pe gnduri totdeuna, Sa rzi mai bine ?i sa-mi dai O gura, numai una." Dar nici nu ?tiu macar ce-mi ceri, Da-mi pace, fugi departe O, de luceafarul din cer M-a prins un dor de moarte." Daca nu ?tii, ?i-a? arata Din bob n bob amorul, Ci numai nu te mnia, Ci stai cu bini?orul. Cum vnatoru-ntinde-n crng La pasarele la?ul, Cnd ?i-oi ntinde bra?ul stng Sa ma cuprinzi cu bra?ul; ?i ochii tai nemi?catori Sub ochii mei ramie... De te nal? de sub?iori Te-nal?a din calcie; Cnd fa?a mea se pleaca-n jos, n sus rami cu fa?a, Sa ne privim nesa?ios ?i dulce toata via?a; ?i ca sa-?i fie pe deplin Iubirea cunoscuta, Cnd sarutndu-te ma-nclin, Tu iara?i ma saruta." Ea-l asculta pe copila? Uimita ?i distrasa, ?i ru?inos ?i dragala?, Mai nu vrea, mai se lasa. ?i-i zise-ncet: - "nca de mic Te cuno?team pe tine, ?i guraliv ?i de nimic, Te-ai potrivi cu mine... Dar un luceafar, rasarit Din lini?tea uitarii, Da orizon nemarginit Singurata?ii marii; ?i tainic genele le plec, Caci mi le mple plnsul Cnd ale apei valuri trec Calatorind spre dnsul;

Luce?te c-un amor nespus Durerea sa-mi alunge, Dar se nal?a tot mai sus, Ca sa nu-l pot ajunge. Patrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte... n veci l voi iubi ?i-n veci Va ramnea departe... De-aceea zilele mi sunt Pustii ca ni?te stepe, Dar nop?ile-s de-un farmec sfnt Ce nu-l mai pot pricepe." Tu e?ti copila, asta e... Hai ?-om fugi n lume, Doar ni s-or pierde urmele ?i nu ne-or ?ti de nume, Caci amndoi vom fi cumin?i, Vom fi voio?i ?i teferi, Vei pierde dorul de parin?i ?i visul de luceferi." * Porni luceafarul. Cre?teau n cer a lui aripe, ?i cai de mii de ani treceau n tot attea clipe. Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stele Parea un fulger nentrerupt Ratacitor prin ele. ?i din a chaosului vai, Jur mprejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea de-nti, Cum izvorau lumine; Cum izvornd l nconjor Ca ni?te mari, de-a-notul... El zboara, gnd purtat de dor, Pn' piere totul, totul; Caci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoa?te, ?i vremea-ncearca n zadar Din goluri a se na?te. Nu e nimic ?i totu?i e O sete care-l soarbe, E un adnc asemene Uitarii celei oarbe. De greul negrei vecinicii, Parinte, ma dezleaga

?i laudat pe veci sa fii Pe-a lumii scara-ntreaga; O, cere-mi, Doamne, orice pre?, Dar da-mi o alta soarte, Caci tu izvor e?ti de vie?i ?i datator de moarte; Reia-mi al nemuririi nimb ?i focul din privire, ?i pentru toate da-mi n schimb O ora de iubire... Din chaos, Doamne,-am aparut ?i m-a? ntoarce-n chaos... ?i din repaos m-am nascut. Mi-e sete de repaos." Hyperion, ce din genuni Rasai c-o-ntreaga lume, Nu cere semne ?i minuni Care n-au chip ?i nume; Tu vrei un om sa te soco?i, Cu ei sa te asameni? Dar piara oamenii cu to?i, S-ar na?te iara?i oameni. Ei numai doar dureaza-n vnt De?erte idealuri Cnd valuri afla un mormnt, Rasar n urma valuri; Ei doar au stele cu noroc ?i prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, ?i nu cunoa?tem moarte. Din snul vecinicului ieri Traie?te azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iara?i soare; Parnd pe veci a rasari, Din urma moartea-l pa?te, Caci to?i se nasc spre a muri ?i mor spre a se na?te. Iar tu, Hyperion, rami Oriunde ai apune... Cere-mi cuvntul meu de-nti Sa-?i dau n?elepciune? Vrei sa dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cntare Sa se ia mun?ii cu paduri ?i insulele-n mare? Vrei poate-n fapta sa ara?i Dreptate ?i tarie?

?i-a? da pamntul n buca?i Sa-l faci mpara?ie. ?i dau catarg lnga catarg, O?tiri spre a strabate Pamntu-n lung ?i marea-n larg, Dar moartea nu se poate... ?i pentru cine vrei sa mori? ntoarce-te, te-ndreapta Spre-acel pamnt ratacitor ?i vezi ce te a?teapta." * n locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse ?i, ca ?i-n ziua cea de ieri, Lumina ?i-o revarsa. Caci este sara-n asfin?it ?i noaptea o sa-nceapa; Rasare luna lini?tit ?i tremurnd din apa. ?i mple cu-ale ei scntei Cararile din crnguri. Sub ?irul lung de mndri tei ?edeau doi tineri singuri O, lasa-mi capul meu pe sn, Iubito, sa se culce Sub raza ochiului senin ?i negrait de dulce; Cu farmecul luminii reci Gndirile strabate-mi, Revarsa lini?te de veci Pe noaptea mea de patimi. ?i de asupra mea rami Durerea mea de-o curma, Caci e?ti iubirea mea de-nti ?i visul meu din urma." Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor fa?a; Abia un bra? pe gt i-a pus ?i ea l-a prins n bra?e... Miroase florile-argintii ?i cad, o dulce ploaie, Pe cre?tetele-a doi copii Cu plete lungi, balaie. Ea, mbatata de amor, Ridica ochii. Vede Luceafarul. ?i-nceti?or Dorin?ele-i ncrede

Cobori n jos, luceafar blnd, Alunecnd pe-o raza, Patrunde-n codru ?i n gnd, Norocu-mi lumineaza!" El tremura ca alte da?i n codri ?i pe dealuri, Calauzind singurata?i De mi?catoare valuri; Dar nu mai cade ca-n trecut n mari din tot naltul Ce-?i pasa ?ie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? Traind n cercul vostru strmt Norocul va petrece, Ci eu n lumea mea ma simt Nemuritor ?i rece."