Sunteți pe pagina 1din 3

Luceafarul apartenena la romantism Eminescu este n literatura romna reprezentantul a ceea ce Virgil Nemoianu, n mblanzirea romantismului, numea high-romanticism

m i care se caracteriza prin radicalism ideologic, sim cosmic, integrarea contrariilor, misticism i intensitate a tririlor. n mod paradoxal, literatura romna sfarseste astfel cu aceasta prim etap a romanticismului, dupa ce la 1848, incepuse cu un romanticism de tip biedermeier, cum il numea Virgil Nemoianu. Dac n creaia eminescian mai apar poezii caracterizate de intimism, idilism, ironie i resemnare, Luceafarul va impune un poet profund, legat n special de marile teme romantice. Considerat capodopera lui Eminescu, Lucefarul abordeaza una dintre temele predilecte ale eminescianismului si anume aceea a conditiei geniului, G. Calinescu observand in Opera lui Mihai Eminescu ca acest poem este o expresie a teoriei scheponhaueriene a genialitii. Aprut in Almanahul Societaii Academice Social-Literare Romnia Jun din Viena si reprodus in Convorbiri Literare, poemul are ca punct de plecare basmul Fata n grdina de aur, cules de cltorul german Richard Kunisch. Versificat ntr-o prim versiune chiar sub acest titlu, poemul este restructurat apoi de Eminescu, care i d sensurile profunde ale unei alegorii filosofice, incrcat ins de un puternic lirism. Se pstreaz schema epic a basmului in care un zmeu iubete o fat de mprat, pe care dorete s o ia n lumea lui nemuritoare. Fata i cere ins s devin i muritor, zmeul plecnd s obtin dezlegare de la Creator. ntre timp, fata se ndrgostete de un pmntean, Florin, iar zmeul, ntors, prvle o stnca asupra necredincioasei, blestemndu-i pe cei doi ndragostiti s nu moar deodat. Sursa de inspiraie, dupa cum se poate observa, ilustreaz o alt caracteristic a creaiilor romantice, si anume preocuparea pentru folclor, fiindc poemul pleac de la structura unui basm. Chiar prima ntrupare a Luceafrului are n portretul pe care poetul il realizeaz caracteristici ale Zburtorului, fiint fabuloas, care in credina noastr folcloric este generatorul sentimentului de iubire la tinerele fete, aa cum aprea si la I. H. Rdulescu n cunoscuta sa balad. Tot ca o caracteristic a operelor romantice apare n acest poem epico-liric folosirea antitezelor i integrarea contrariilor ntr-o unitate vizibil si in compoziia poemului, bazat pe structuri bipolare, care urmresc dou planuri refereniale deosebite: planul macrocosmic si planul terestru. Acestei structuri ii corespunde o compozitie alcatuita din 4 tablouri: primul, n care fata de mprat l cheam pe Luceafar n lumea ei, aceasta aprndu-i n vis, al doilea, cel n care Ctlin o ademenete pe Ctlina, al treilea, cel al drumului Lucefrului spre Creator i al patrulea, cel n care Hyperion vede din ceruri iubirea mplinit a Ctlinei si a lui Ctlin si rmne in lumea sa nemuritoare. Constatm , de asemenea, c n prima si ultima parte apare o interferen intre planul terestru si cel celest, pe cnd partea a II-a prezint exclusiv lumea uman, iar partea a III-a lumea cosmic. Cele dou planuri, terestru si cosmic, au ntre ele o deosebire de esen, fiind practic incompatibile si comunicarea dintre ele neputndu-se realiza, dei cele dou lumi aspir una ctre alta. Fata de mprat l iubeste pe Luceafr si este contient c nu i poate depi condiia, refuznd de fiecare dat prsirea lumii umane. Hyperion, ndrgostit de fat, este gata s sacrifice nemurirea sa pentru iubire, ceea ce echivaleaz n plan simbolic cu o depsire a condiiei sale, dat de puterea sacrificiului. Aceasta ar nsemna nsa o rsturnare a valorilor eterne si imediat corecia este fcut prin aciunea legilor antice, Demiurgul refuznd apariia morii n lumea imuabilului.

Z. D. Buulenga arat in Eminescu, cultur si creaie c Demiurgul reface iniierea in adevrurile fundamentale a celui ce a uitat-o sau d o nou lecie de cunoatere filosofic. Incompatibilitatea de esen dintre cele dou lumi face imposibil mplinirea dragosteo ntre nemuritorul Hyperion si muritoarea Ctlina, singura posibilitate de apropiere ntre cei doi fiind lumea esenelor intelectuale. Ctlina este ins roaba unei materialitai, pe care ar dori-o depita, ntruct aceasta este marcat de semnul fatidic al morii. Din aceast cauz dorul de Lucefr este un dor de moarte, cum i spune Ctlin. Pentru ea, ncetarea vieii echivaleaz cu trecerea in rndul elementelor amorfe, lipsite de cldur, indiferent cat sunt de strlucitoare. De aici si nelinitea ei, tema de apropierea Luceafrului, pe care il considera: Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scnteie-n afar sau strin la vorb i la port, care lucete fr via. O alt caracteristic a operelor romantice este intensitatea pasional prezent n acest poem prin iubirea imposibil dintre Hyperion si Ctlina. Singura apropiere dintre ei apare n prima parte a poemului, n care, printr-o simplitate stilistic deosebit, sunt prezentate personajele i se ptrunde n atmosfera fabuloas a poemului, singura care amintete sursa de inspiraie folcloric fiind primele trei strofe. A fost odata ca-n povesti, A fost ca niciodata, Din rude mari mprteti, O prea frumoas fata. Si era una la prini i mndr-n toate cele Cum e Fecioara ntre sfini i luna ntre stele. Din umbra falnicelor boli Ea pasul i-l ndreapt Lng fereastr unde-n col Lucefrul ateapt.

Fata de mprat, prezentat printr-un superlativ absolut forma popular, construit cu prefixu prea este singularizat, unicizat n raport cu semenii si prnd la nceput nzestrat cu acele caliti care i permit aspiraia spre fiina superioar a Lucefrului. Comparaia din strofa a II-a surprinde caracterul bipolar al poemului depind de la nceput planul terestru i aruncnd puni spre planul cosmic. Acesta permite infiriparea povetii de iubire dintre Ctlina si Lucefr, epicul fiind puternic susinut prin frecvena mare de verbe si substantive si printr-o renunare la figuri de stil. Interferena intre cele dou lumi se realizeaz n somn, trecerea fcndu-se cu ajutorul oglinzii n care se reflect Luceafarul. Ca simbol al reflectrii interioritii umane apar ochii, care bat nchii pe faa fetei de mprat. Pe chipul Luceafrului, ochii lumineaz vii, scnteind n afar. Ctlina se cerceteaz pe sine, Hyperion i cerceteaz pe ceilali. Privirile lor nu se ntlnesc dect n vis, ntr-o lume a spiraiei care nu pstreaz niciunul dintre insemnele vieii umane, dar nu are nici caracteristicile lumii celeste. Am putea afirma chiar c este vorba de o falsa ntlnire, privit ca

posibilitate, ca dorin. De altfel, cele dou ntreruperi ale Luceafrului si respectiv cele dou portrete care urmeaz surprind aceast interferena de planuri. Prin origine, tnrul ine de lumea cosmic: