Sunteți pe pagina 1din 2

Caracterizarea lui Tudor soimaru Mihail Sadoveanu, "stefan cel Mare al literaturii noastre" (Geo Bogza) este autorul

romanului "Neamul soimarestilor" (1915). Tema acestuia o constituie evocarea luptei taranilor razesi den Moldova la nceputul secolului al XVII-lea, mpotriva boierimii lacome si mincinoase. Personajul principal, central, pozitiv este Tudor soimaru, urmasul unei familii de razesi, tatal - Ionascu si mama - Anisia, din sa 848e45i tul soimaresti de pe valea Rautului, din tinutul Orheiului. El este un personaj creat de imaginatia scriitorului, reprezentantul tipic al razesului, exponentul idealurilor de libertate si dreptate ale neamului sau de razesi. Tudor este prezentat ca un personaj n evolutie , surprins n actiune, erou care se transforma, o figura memorabila jurul careia se concentreaza atentia scriitorului si a cititorului. Pentru realizarea portretului complex al personajului Sadoveanu foloseste toate procedeele cunoscute, caracterizare directa, dar mai ales indirecta, valoare deosebita avnd actiunile eroului si analiza psihologica. Portretul fizic al eroului este schitat sumar, direct, prin descriere, pe cnd portretul moral se dezvaluie treptat, mai ales n mod indirect, urmarind faptele acestuia, atitudinile, starile sufletesti, relatiile cu alti eroi, n cele doua ipostaze ale sale carora le corespund doua nume: nstrainatul si Justitiarul. Capitolul al XIII-lea evoca ntlnirea emotionanta, dar si dureroasa cu satul natal. Revenind n soimaresti si cunoscnd amaraciunile razesilor, el ncepe sa se transforme dintr-un ostean fara tara ntr-un razes care prinde radacini, care devine exponent al taranilor, un Justitiar, nfaptuitorul sfintei dreptati. Capabil de trairi sufletesti intense, Tudor, plin de emotie, se destainuieste prietenilor sai: "-Fratilor, zise el, acesta-i satul meu!..."La replica lui Cantemir "E un sat ca oricare altul !...", Tudor a raspuns simplu, dar mndru si convingator: "Se poate, dar acesta-i al meu si nu l-am vazut de 20 de ani !" Dupa ce e recunoscut de unchiul Mihu, e primit cu bucurie de neamurile sale si mbratisat nct si "simti pieptul nfierbntat de o caldura necunoscuta". Scena sugereaza sfrsitul pribegiei lui Tudor si ntoarcerea printre ai sai. E momentul ca osteanul pna atunci fara tara sa devina un flacau adevarat al neamului si sa-si puna bratul otelit n slujba acestuia. Mos Mihu l duce n mod firesc n cimitir la mormntul lui Ionascu ucis miseleste de boierul Stroie Orheianu, urmarind sa trezeasca n sufletul lui Tudor mnie si ura la adresa celui care i-a ucis tatal. Echilibrul sufletesc al eroului este pus la grea ncercare cnd batrnul Mihu i dezvaluie numele ucigasului: "boierul cel mare de la Murgeni, Stroie Orheianu". Tudor ramase ca fulgerat, cu ochii rotunziti, nfricosati de groaza launtrica. Din acest moment un conflict dureros va sfsia sufletul eroului care, o vreme, nu va fi n stare sa aleaga ntre dragoste si datorie. Purtarea Magdei din Polonia i zdrobeste inima si marcheaza revenirea definitiva lnga ai sai, rezolvnd conflictul psihologic. Acum, "durerea tuturor ncepea sa fie si durerea lui". Capitolul al XXXV-lea intitulat simbolic "Mortii poruncesc celor vii" nfatiseaza punctul culminant si deznodamntul actiunii. Acum, Tudor ndeplineste porunca mortilor neamului sau, pedepseste prin moarte pe cel ce luase, pe nedrept, viata tatalui sau, pe cel ce risipise pamnturile soimarestilor.

Sadoveanu pune fata n fata pentru a treia oara cele doua personaje antitetice. n timp ce Stroie este prezentat ntrun portret alcatuit mai ales din noutati de ordin vestimentar, Tudor este surprins n ceea ce caracterizeaza starea sa psihologica (gesturi, reactii, fapte).

Tudor se pierde n multime tacut si modest, dar ochii i tradeaza zbuciumul launtric: "Era tacut i ardeau ochii, dar parea foarte linistit" . Echilibrat, chiar daca linistea lui ar putea prevesti furtuna, cnd Mihu l anunta ca vine la sfatul razesilor boierul Stroie, osteanul raspunde cu o uimitoare siguranta de sine: "Da ..., sa asteptam", impunnd respect prin tinuta sa demna. Cnd Orheianu l jigneste, l scuipa pe ostean si-l ameninta cu buzduganul, acesta de dezlantuie, devine aprig si neiertator cu dusmanul, actionnd n spiritul dreptatii si al datoriei fata de neamul sau: "Atunci l vazura nti neamurile lui, turbat ca fiara, cu ochii crunti si cu obrazul ca de var...Cu bratul drept ridica fierul, se repezi ca scapat dintr-un arc si lovi n crestet pe Orheianu. Apoi l apuca de barba pe boierul ucis si-l traste, lepadndu-i trupul lnga piatra de mormnt a tatalui sau", gest ce vrea sa semnifice dreptatea, n sfrsit nfaptuita. Dau apoi foc conacului boieresc si, ntr-un gest de sublima noblete sufleteasca, i iarta pe Magda si pe logodnicul ei, dovedind generozitate. Din epilogul romanului aflam ca Tudor se va casatori cu Anita, fata de razes, si mpreuna cu ceilalti razesi "au fost urgisiti si prigoniti, dar s-au tinut cu tarie".
Tudor soimaru este un personaj complex, un personaj exponential, reprezentativ pentru colectivitatea din care face parte - marea familie a razesilor din soimaresti. De asemenea Tudor este un personaj tipic sadovenian, adica unul exceptional, pus n situatii de exceptie, ncercat de mari sentimente si pasiuni.

Tudor soimaru ntruchipeaza idealul de frumusete morala a omului din popor nzestrat cu o multitudine de nsusiri : barbatie, vitejie, dragoste de neam, generozitate, fidelitate n prietenie, ntelegere fata de cei necajiti, demnitate, devotament, spirit justitiar. Tudor se aseamana cu eroii baladelor populare (Toma Alimos) sau ai basmelor (Greuceanu), cu eroii altor romane istorice sadoveniene (Nicoara Potcoava, Fratii Jderi). Prin nsusirile sale, Tudor soimaru trezeste n sufletele noastre sentimente de admiratie si respect.