1.Definitia dreptului civil.

Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept Dreptul civil este o ramura de drept comun care reglementeaza relatii private, indeosebi cele cu caracter patrimonial. De aici rezulta ca normele generale si principiile dreptului civil pot fi aplicabile oricaror raporturi juridice private in cazul in care in acest sens lipsesc prevederi speciale. Prin urmare, dreptul civil este baza organizrii civile, cea mai important ramur a dreptului, i are ca obiect "dreptul comun al particularilor, adic acele acte juridice, pe care le poate face n genere orice cetean, in diferent de profesia sau ocupaia sa".Termenul drept civil provine din latinescul Jus civile, prin care se nelegea dreptul cetenilor romani. Acest termen este folosit n toate sistemele de drept, dei coninutul lui se schimb n funcie de sistemele politice, economice i culturale. Astzi, termenul drept civil este polisemantic i semnific: ramur de drept, tiin, obiect de studiu. Dreptul civil ca ramura de drept reglementeaza relatii sociale omogene, raporturile patrimoniale si raporturile personale nepatrimoniale dintre personae fizice si personae juridice, aflate pe pozitii de egalitate juridica. Altfel spus, dreptul civil ca ramur de drept const n totalitatea normelor de drept civil. Dreptul civil este o ramura a sistemului de drept din tara noastra, adica o totalitate de norme juridice: 1. Dreptul civil reglementeaza doua mari categorii de relatii sociale: raporturile patrimoniale si nepatrimoniale, numite si raporturi personale; 2. Dreptul civil are ca subiect nu numai individual, denumit persoana fizica, ci si colectivul care, intrunind conditiile legale, are calitatea de subiect colectiv de drept civil, denumit persoana juridica. 3. In dreptul civil, pozitia juridical a subiectelor raportului civil este una de egalitate juridica, prin care se intelege ca o parte nu se subordoneaza celeilalte. Dreptul civil ca tiin studiaz instituiile dreptului civil, adica totalitatea de idei principii, teorii elucidate de savanti care studiaza dr civilmca ramura de drept. Astfel spus, obiectul de studiu al tiinei dreptului civil l formeaz normele de drept civil. n afar de aceasta, tiina dreptului civil studiaz i o serie de probleme, cum ar fi: apariia i evoluia instituiilor juridice de drept civil, sistemul i principiile dreptului civil, practica aplicrii normelor de drept civil de ctre autoritile publice. Dreptul civil ca obiect de studiu este o disciplin cu ajutorul creia se obin informaii i cunotine n domeniu, acest curs fiind obligatoriu la toate facultile de drept, unde se studiaz, de altfel, i dreptul civil ca tiin. Delimitarea unei ramuri de drept de alte ramuri de drept se face dup urmtoarele criterii: obiectul de reglementare, metoda de reglementare, calitatea subiectelor, caracterul normelor, specificul sanciunilor. Calitatea subiectelor. Dreptului civil i este specific faptul c normele sale nu pretind o calitate special subiectelor raporturilor juridice civile. Poate fi subiect al dreptului civil orice persoan fizic sau juridic. Caracterul normelor.Dreptului civil i este caracteristic faptul c majoritatea normelor sale au caracter dispozitiv (permisiv). Caracterul (specificul) sanciunii. nclcarea oricrei norme juridice atrage o consecin negativ pentru autorul nclcrii. n dreptul civil, sanciunea urmrete readucerea prilor la poziia iniial, ceea ce nsemn c dac, de exemplu, a fost cauzat un prejudiciu, acesta trebuie reparat. Delimitarea dreptului civil de dreptul muncii- dreptul muncii este ramura care reglementeaza raporturile sociale de munca ale persoanelor plasate in cimpul muncii. Intre dreptul muncii si dreptul civil exista urmatoarele asemanari si deosebiri: 1. Obiectul ambelor ramuri este format atit din raporturi patrimoniale, cit si din raporturi personale nepatrimoniale; 2. Daca in dreptul civil pozitia de egalitate juridical a partilor se mentine tot timpul, in dreptul muncii aceasta pozitie este caracteristica doar incheierii contractului de munca, pe parcursul raportului de munca existind discipline a muncii, care implica subordonarea salariatului; 3. Sfera subiectelor dreptului muncii este mai restrinsa decit cea a subiectelor dreptului civil; 4. In dreptul muncii exista, pe linga raspundere materiala, si raspundere disciplinara; 5. In dreptul muncii, majoritatea normelor au caracter imperative, pe cind in dreptul civil, majoritatea normelor au caracter dispozitiv. Delimitarea dreptului civil de dreptul familiei- dreptul familiei este ramura care reglementeaza relatiile personale nepatrimoniale si patrimoniale ce izvorasc din casatorie, rudenie, doptie, urmarind ocrotirea si intarirea familiei. Dreptul familiei s-a desprins din ramura dreptului civil, devenind o ramura de sine statatoare. Intre cele doua ramuri de drept exista strinse legaturi, care determina folosirea in dreptul familiei, a normelor dreptului civil. De asemenea, normele dreptului civil privind starea civila sint legate de normele codului familiei. Aceste doua ramuri se deosebesc si se aseamana prin faptul ca : 1. Si dreptul civil si dreptul familiei au ca obiect de reglementare atit raporturi patrimoniale, cit si nepatrimoniale, in dreptul civil insa majoritatea raporturilor fiind patrimoniale, iar in dreptul familiei nepatrimoniale; 2. Pentru ambele ramuri de drept este specifica metoda egalitatii juridice; 3. Subiectele dreptului familiei necesita o calitate speciala (de sot, parinte, copil); 4. In dreptul familiei, majoritatea normelor sunt imperative, pe cind in dreptul civil dispositive.

Delimitarea dreptului civil de dreptul comercial- dreptul commercial (drept al afacerilor) este ramura care reglementeaza modalitatile de constituire, functionare si incetare a activitatii societatilor comerciale, precum si raporturile juridice la care societattile economice participa. Dreptul civil si dreptul commercial au trasaturi commune, precum si deosebiri: 1. Ambele ramuri reglementeaza raporturi patrimoniale si personale nepatrimoniale; 2. Atit subiectele dreptului civil, cit si subiectele dreptului commercial se afla pe pozitie de egalitate juridica; 3. In ambele ramuri sunt predominate normele dispositive; 4. In ambele ramuri exista sanctiunea raspunderii contractuale, dar si deosebiri de regim juridic intre raspunderea civila si raspunderea comerciala. Delimitarea dreptului civil de dreptul constitutional- dreptul constitutional este ramura care contine normele fundamentale pentru mentinerea statuluibazat pe drept din care reies celelalte ramuri de drept, inclusive dreptul civil. Intre dreptul civil si dreptul constitutional exista multe deosebiri, dar si unele tangente: 1. Constitutia contine norme care consfintesc principia ale dreptului civil, cum ar fi principiul egalitatii in fata legii; 2. Subiectele dreptului constitutional se afla, de regula, pe pozitie de subordonare; in dreptul civil functioneaza principiul egalitatii partilor, nesubordonarii intre subiecte; 3. In dreptul civil, majoritatea raporturilor sunt patrimoniale, iar in dreptul constitutional nepatrimoniale; 4. In dreptul civil majoritatea normelor sint dispositive, iar in dreptul constitutional imperative. Delimitarea dreptului civil de dreptul funciar- dreptul funciar reglementeaza relatiile sociale aferente administrarii si folosirii pamintului de catre personae fizice si personae juridice, precum si raporturile sociale care iau nastere in legatura cu masurile adoptate de stat privind folosirea rationala si deplina a tuturor terenurilor din fondul junciar al tarii. Atit raporturile civile, cit si cele funciare au character patrimonial, insa drept temei pentru nasterea raporturilor civile servesc, de regula, faptele civile, iar temei pentru aparitia raporturilor funciare servesc actele administrative. In dreptul funciar, subiectele se gasesc intr-o pozitie de subordonare administrative, normele sint imperative. Delimitarea dreptului civil de dreptul procesual civil- dreptul procesual civil aste ramura care reglementeaza modul de judecata si de rezolvare a princinilor privitoare la drepturi si interese civile, precum si modul de executare a hotaririlor judecatoresti sau a altor titluri executorii. Desi dreptul civil este o ramura a dreptului privat, iar dreptul procesual civil este o ramura a dreptului public, este inimaginabila existent dreptului civil fara existent dreptului procesual civil si invers. 2.Dreptul de proprietate comuna in devalmasie Dreptul de proprietate n devlmie este o form a proprietii comune n conformitate cu care bunurile care fac obiectul acesteia aparin nedivizat, nefracionat tuturor titularilor care pur i simplu l stpnesc mpreun. Deci, proprietatea comuna poate fi caracterizata prin delimitarea cotei fiecarui proprietar (proprietatea pe cote-parti) sau prin nedelimitarea cotelor- parti (proprietatea in devalmasie). Notiunea legala(art 366)- in cazul in care dr de proprietate apartine concomitant mai multor personae fara ca vreuna dintre ele sa fie titularul unei cote- parti ideale din bunul comun, proprietatea este comuna in devalmasie. Avind in vedere prevederile legislatiei in vigoare, am putea define dr de proprietate comuna in devalmasie ca dr ce apartine concomitent la 2 sau mai multe personae asupra unui bun pe care il detin in proprietate, acesta raminind nefractionat in materialitatea sa, nefiind determinate nici cota-paret ideala din dr de proprietate. Caracteristica principal a dreptului de proprietate comun n devlmie rezid n faptul c titularii acestui drept nu cunosc nici ntinderea dreptului lor de proprietate, nici cota parte ce le revine i nici bunurile ce aparin fiecruia n parte, n materialitatea lor. Devalmasia, in principiu, tine de anumite relatii existente intre titular, in primul rind relatiile de familie. De obicei, odata cu incetarea relatiilor ce au determinat-o, inceteaza si proprietate comuna in devalmasie. n ceea ce privete temeiurile de dobndire a dreptului de proprietate comun n devlmie, apoi aceasta poate aprea att n baza legi, lucru cel mai des ntlnit, spre exemplu proprietatea soilor, ct i n baza actului juridic civil. Deci, devlmia poate rezulta din lege i din convenia prilor. Referindu-ne la proprietatea comuna in devalmasie a sotilor, CC prevede ca bunurile dobindite de soti in timpul casatoriei sunt proprietatea lor comuna in devalmasie daca, in conformitate ce legea sau contractual incheiat intre ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri. Deasemenea C familiei stabileste ca bunurile dobindite intre soti in timpul casatoriei sint supuse regimului proprietatii in devalmasie. n principiu, ca orice drept de proprietate, i dreptul de proprietate comun n devlmie are n coninutul su atributele de posesie, folosin i dispoziie. Se prevede ca oricare din proprietarii devalmasi ese prezumat a avea consimtamintul celorlalti pentru efectuarea oricaror acte de conservare si administrare a bunului proprietate comuna in devalmasie daca legea sau contractual nu prevede altfel. Pentru actele de

dispozitie asupra bunurilor immobile propr comuna in devalmasie, pentru ca aceste acte sa fie valabile, se cere acordul scris al tuturor coproprietarilor devalmasi. Trstura cea mai elocvent a modului de exercitare a dreptului de proprietate n devlmie este dat de regimul juridic legal instituit n cadrul comunitii de bunuri a soilor. n consecin, aceast modalitate de proprietate nceteaz odat cu desfacerea sau ncetarea cstoriei. Aceasta are ca effect si impartirea bunurilor commune. Impartirea bunurilor commune este posibila si in timpul casatoriei: la cererea unuia dintre soti, la cererea creditorilor personali a unuia dintre soti sau in cazul confiscarii averii unuia dintre soti. Se prevede ca impartirea bunului proprietate comuna in devalmasie intre coproprietarii devalmasi se face proportional aportului fiecaruia la dobindirea bunului. Pina la proba contrara aportul coproprietarilor devalmasi se considera a fi egal. Bunurile care au apartinut sotilor inainte de incheierea casatoriei, precum si cele dobindite de ei in timpul casatoriei in baza contr de donatie, prin mostenire sau in alt mod cu titlu gratuit, sunt proprietatea exclusive a sotului caruia i-au apartinut sau care le-a dobindit. De asemenea, nu fac parte din propr devalmasa lucrurile de folosinta individuala. Bunurile fiecaruia dintre soti pot fi declarate proprietatea lor comuna in devalmasie daca se dovedeste ca, in timpul casatoriei din mijloacele commune, s-au facut investitii care au dus la cresterea simtitoare a valorii acestor bunuri. 3.Aplicarea legii civile in timp, spatiu si asupra persoanelor Normele juridice, inclusive cele civile, actioneaza in timp, spatiu si la anumiti destinatari (persoane fizice, juridice). Orice raport juridic este reglementat de legea care este in vigoare la momentul existentei raportului juridic civil. Dat fiind faptul ca nici o lege nu este vesnica, adica are o aplicatie limitata in timp, urmeaza sa cunoastem care lege va guverna raportului juridic concret. Legea civila are putere juridica din momentul intrarii in vigoare si pina in momentul abrogarii ei. Intrarea n vigoare. Regula general n acest sens const n faptul c legea civil intr n vigoare la data publicrii sau la data prevzut n ea. Publicarea legii. Legea civil, la fel ca alte legi, se public n Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Intrarea n vigoare a legii la data indicat n ea. Legea civil poate intra n vigoare i la data indicat n ea. n toate cazurile ns, data indicat n lege urmeaz a fi ulterioar datei publicrii, or o lege nu poate avea putere juridic dac nu este publicat. Ieirea din vigoare a legii civile. De cele mai dese ori, legea civil iese din vigoare prin abrogare. Abrogarea nseamn desfiinarea unui act normativ pentru viitor. Ea poate fi expres sau tacit. Att abrogarea expres, ct i cea tacit este total sau parial. Abrogarea expres, la rndul ei, poate fi: expres-direct sau expres-indirect. Abrogarea este expres-direct atunci cnd ntr-un nou act normativ se nominalizeaz actul normativ sau dispoziii ale lui care se abrog. Incetarea aplicrii legii civile prin ajungere la termen. Regula general privind termenul de aplicare a legii este urmtoarea: "Legea are putere juridic pe un termen nelimitat dac ea nu prevede altfel". Aciunea legii nceteaz i atunci cnd ea, dei nu a fost abrogat, nu mai poate fi aplicat deoarece obiectul reglementrii ei l constituie vechi relaii sociale disprute odat cu schimbrile social-economice din societate. Literatura de specialitate enumera, n fond, dou principii ce in de aplicarea legii civile n timp: principiul neretroactivitii legii i principiul aplicrii imediate a legii civile noi, care, dispune c, de la data intrrii n vigoare a legii noi, efectele legii vechi nceteaz. De la cele dou principii de aplicare a legii civile n timp (intrarea n vigoare i ieirea din vigoare) exist i dou excepii: retroactivitatea legii civile noi i supravieuirea legii civile vechi. Retroactivitatea legii civile noi. Neretroactivitatea legii civile noi este regula, retroactivitatea este excepia. Prin retroactivitatea legii civile se nelege aplicarea legii civile noi la situaii juridice anterioare intrrii ei n vigoare. Aceast excepie este admis numai dac se prevede expres n legea nou c ea se aplic i unor fapte anterioare. Cu alte cuvinte, retroactivitatea (ca excepie) nu se prezum, ea trebuie s fie expres. A doua excepie de la principiul neretroactivitii legii civile o constituie cazul legilor interpretative, care explic sensul unor legi anterioare, producnd efecte de la data intrrii n vigoare a legilor pe care le interpreteaz i cu care fac corp comun. Cu alte cuvinte, legea interpretativ se integreaz n legea interpretat, aceasta din urm aplicndu-se chiar pentru trecut, cu sensul stabilit de legiuitor. Supravieuirea legii vechi. Supravieuirea (ultraactivitatea) legii civile vechi nseamn aplicarea acesteia, dei a intrat n vigoare legea nou, unor situaii stipulate n legea nou. Fiind i ea o excepie, supravieuirea legii vechi trebuie de asemenea consacrat expres n lege. Deci, actiunea legii civile in timp, ca de altfel a oricaror legi, este determinate de doua momente: data cind incepe actiunea normei juridice si data cind inceteaza actiunea ei. Legile civile ca si alte legi, actioneaza pe intreg teritoriul statului.

Aplicarea legii civile in spatiu depinde de competenta organului care o adopta. Astfel, constitutia, legile si celelalte acte normative emise de autoritatile publice central se aplica pe intreg teritoriul statului, iar actele normative ale organelor locale se aplica numai pe teritoriul unitatii administrative-teritoriale respective. Exist i excepii de la acest principiu (cnd legile statului nostru nu se aplic pe teritoriul Republicii Moldova). Ele privesc imunitatea diplomaiei, statutul juridic al consulilor, regimul specific al uno r categorii de strini. Actele legislative sau unele prevederi ale lor pot fi aplicate i n afara teritoriului rii, conform tratatelor internaionale la care Republica Moldova este parte i principiilor universale ale dreptului internaional. Astfel de legi sunt cele care se aplic cetenilor statului nostru aflai n strintate asupra situaiilor prevzute de lege. Deci, aciunea legii civile n spaiu depinde fie de competena organului emitent (n prezena aspectului intern), fie de existena unor elemente de extraneitate (n prezena aspectului internaional). Asupra persoanelor. Normele juridice se adreseaza oamenilor, priviti individual (personae fizice), sau colectivelor de oameni (personae juridice). Legea civila se aplica tuturor persoanelor fizice in mod egal, indifferent de rasa, sex, nationalitate. Din punct de vedere al subiectelor pot fi: legi civile cu vocatie generala de aplicare, adica cele aplicabile atit persoanelor fizice, cit si persoanelor juridice; cele mai multe acte normative civile au vocatia generala, principalul dintre ele fiind Codul Civil; legi civile cu vocatia aplicarii numai persoanelor fizice, din aceasta categorie face parte Codul familiei; legi civile aplicarii numai persoanelor juridice (legea cu privire la sociietatile pe actiuni). Legile se aplica, de regula, in egala masura tuturor persoanelor fizice sau juridice. Cu toate acestea, unele acte normative sunt aplicabile doar unor categorii de personae. De exemplu, din continutul legilor cu privire la protectia consumatorului deduce ca ea nu se aplica tuturor persoanelor, ci doar consumatorilor si agentilor economici. 4.Proprietatea comuna pe cote-parti, notiunea si tipurile Dr de prop. comuna pe cote-parti este dr. de prop. care apartine la 2 sau mai multe persoane exprimat in cote ideale (o jumatate, o treime, o patrime) asupra unui bun nefractionat in materialitatea sa. Spre deosebire de indiviziune, care are ca obiect o universalitate de bunuri, copropietatea are ca obiect un bun. Dreptul de propr comuna pe cote parti se caracterizeaza prin faptul ca nici unul din coproprietari nu este titularul exclusiv al unei fractiuni materiale din bun. Iar fiecare proprietar este titularul exclusive al cotei-parti ideale, abstracte din dr de propr. Caracteristici specifice: 1.propr comuna pe cote parti este o propr cu pluralitate de subiecte.(cel putin 2) 2.cota-parte din dr de propr al coproprietarilor se rasfringe asupra intregului bun- astfel nu se divizeaza bunul ci dr de proprietate, cote-pari ideale, prezumate a fie gale pina la proba contrara. 3.atributele dr de propr pe cote parti au un caracter limitat- in ceea ce priveste exercitarea dr de propr comuna se va face distinctia a) intre posesia, folosinta si dispozitia asupra intregului bun; si b) exercitarea dr asupra cotei-parti din propr comuna pe cote-parti, aspect ce impugn ca fiecare coproprietar sa tina seama de existent celorlalti titular, dr ce se exercita concurrent si simultan asupra aceluiasi bun. 4.dr de propr comuna pe cote-parti este, in principiu, un dr temporar- care este characteristic doar propr commune pe cote partiobisnuite si temporare; care admit incetarea propr commune pe cote-parti prin impartire, care poate fi facuta atit prin acordul partilor cit si prin instant de judecata. Prop comuna pe cote-parti este de 2 feluri: 1: obisnuita si temporara (are ca obiect bunuri care prin natura si destinatia lor pot fi folosite de mai multi proprietari, fiind accesorii pe linga alte bunuri considerate principale. este limitata in timp, inceteaza atunci cind toti coproprietarii sau unul din ei doresc asta in conformitate cu legislatia). Aici lipseste atributul de autonomie individuala a titularilor in exercitarea acestui dr. astfel in exercitarea atributelor de posesiune, folosinta si dispozitie asupra bunului propr comuna pe coteparti, copropr tre sa tina cont si de dr lor reciproce. 2: fortata si perpetua Astfel daca intr-o cladire exista spatii cu destinatie de lokuinta sau cu o alta destinatie avind propr diferiti, fiecare dintre acestia detine dr de propr comuna pe cote-parti, fortata si perpetua, asupra partilor din cladire, care fiind destinate folosintei spatiilor, nu pot fi folosite decit in comun. Atita timp cit exista nu poate inceta prin divizarea bunurilor ce fac obiectul ei, cazuri de coproprietate fortata si perpetua fiind: a) coproprietatea asupra partilor comune din cladirile cu 2 sau mai multe apartamente avind prop diferiti; b) coprop loturilor comune necesare sau utile pu folosirea a 2 imobile (astfel bunrile ca poteca, aleea fintina folosite de doi sau mai multi propr pentru exploatarea normal apropr vecine fac obiectul propr commune pe cote-parti fortate si perpetue); c) coprop despartiturilor dintre 2 imobile (ca zid, sant, gard). Astfel orice zid, sant sau alta despartitura dintre doua terenuri care se afla in intravilan este prezumata a fi propr comuna pe cote-parti a vecinilor daca nu rezulta contrariul din titlu, dintr-un semn de necomunitate conform regulamentelor de urbanism ori daca propr comuna nu a devenit propr exclusiva prin uzucapiune.

Propr comuna pe cote-parti fortata si perpetua este reglementata si de legea condominiului- unde condominiu- complex unic de bunuri imobiliare, ce include terenul in hotarele stabilite si blocurile de lokuinte, alte obiective imobiliare amplasate pe el, in care o parte constituind lokuintele, inkaperile ku alta destinatie decit aceea de lokuinta, se afla in propr private, de stat sau municipal, restul in propr comuna indiviza(pe cote-parti). 5.Temeiurile incetarii dreptului de proprietate Modurile de incetare a dr de propr, pot fi clasificate in urmat: a) incetarea benevola a dr de propr; b) incetarea dr de propr ca rezultat al unor fapte obiective ce nu depend de vointa propr; c) incetarea dr de propr contrar vointei propr. Incetarea benevola a propr- Dreptul de proprietate inceteaz, n condiiile legii, n urma consumrii, pieirii fortuite sau distrugerii bunului, nstrinrii lui n temeiul unui act juridic, renunrii la dreptul de proprietate, precum i n alte cazuri prevzute de lege. Incetarea dr de propr ca rezultat al unor fapte obiective poate avea loc in urma pieirii fortuite a bunului sau pierderea bunului. Moduri de incetare contrar vointei propr: Nimeni nu poate fi forat s cedeze proprietatea sa, cu excepia cazurilor cnd, conform legii, se efectueaz: a) urmrirea bunurilor n legtur cu obligaiile proprietarului; b) instrinarea bunurilor pe care, conform legii, persoana nu le poate avea n proprietate (spre ex: un cetatean strain mosteneste un teren agricol- in acest caz pers urmeaza sa le instraineze in decurs la un an din momentul dobindirii dr de propr); c) rscumprarea animalelor domestice n cazul nclcrii regulilor de comportare cu acestea; d) privatizarea proprietii de stat; e) exproprierea pentru cauz de utilitate publica (exproprierea constituie pentru expropriator un mod de dobindire a dr de propr, iar pentru expropriat un mod de incetare a acestui dr. Astfel prin expropriere se intelege transferul de bunuri si de alte dr patrimoniale din propr privata in propr publika, transferul catre st de bunuri propr publika ce apartin unei unitati administrative-teritoriale, sau dupa caz cedarea catre st sau catre o unitate administrativ teritoriala a dr patrimoniale in scopul efectuarii de lukrari pentru cauza de utilitate publika de interes national sau de interes local, in conditiile prevazute de lege, dupa o dreapta si prealabila despagubire. Despagubirea se va compune din vaoare reala a imobilelor sau a dr patrimoniale supuse exproprierii si din daunele cauzate proprietarului sau titularilor de alte dr reale.) f) rechiziia (este un mod de incetare a dr de propr potrivit caruia bunurile propr se retrag in interesul societatii in conditiile stabilite de legislatie, sunt retrase si folosite in interesul societatii in cazuri exceptionale (cum ar fi in cazul calamitatilor natural, epidemii, epizootii).); g) confiscarea (prin care se intelege trecerea fara plata catre st a unui bun ca sanctiune pentru fapte ilicite, in temeiul hotaririi unei instante judecatoresti, sau a unei alte autoritati publice competente). h) alte aciuni prevzute de lege. Renunarea la dreptul de proprietate: (1) Proprietarul poate renuna oricnd la dreptul de proprietate printro declaraie n acest sens sau n alt mod care atest cu certitudine c a renunat la bun fr intenia de apstra dreptul de proprietate asupra lui. (2) Obligaiile proprietarului n legtur cu bunul la care a renunat nceteaz atunci cnd un ter dobndete dreptul de proprietate asupra bunului. (3) Renunarea la dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se face printr-o declaraie autentificat notarial i nscris n registrul bunurilor immobile 6.Notiunea si caracterele raportului juridic civil. Subiectele raportului juridic civil Raportul juridic, indiferent de natura sa, este o relaie social reglementat de norma juridic. Relaia social devine, aadar, raport juridic numai prin reglementarea ei de norma juridic a crei realizare este asigurat, dup caz, prin fora coercitiv a statului. Natura raportului juridic depinde de natura relaiei sociale pe care norma juridic o reglementeaz. n funcie de acest element, raporturi juridice de drept civil sunt raporturile patrimoniale (care au coninut economic i pot fi exprimate n bani), ce izvorsc din dreptul de proprietate, din contracte, din obligaii etc, i raporturile nepatrimoniale, denumite i personale nepatrimoniale (care nu au un coninut economic i nu pot fi exprimate n bani), legate de individualitatea persoanei, al cror coninut privete dreptul la nume, la domiciliu etc.Aadar, raportul juridic civil se poate defini ca raport social, patrimo nial sau personal nepatrimonial, reglementat de o norm de drept civil. Aceste raporturi iau natere numai atunci cnd snt ntrunite cumulativ urmtorele trei premise: 1. existena normie de drept civil, care, reglamentnd raportul social, l transform n raport juridic civil; 2. existena unor participani la aceste raporturi, respectiv a unor subiecte de drept, care pot fi persoane fizice sau persoane juridice; 3. existena unui fapt juridic, care declaneaz naterea, modific ori desfiieaz raportul de drept respectiv.

Raportul juridic civjl,_ca orice raport juridic, este o relaie social, deoarece intervine ntre oameni , fie individual (ca persoane fizice), fie n colectiv (ca persoane juridice); Deci un prim caracter al raportului juridic civil este cel social. Ca orice raport juridic, r^aportul juridic civil are un caracter voliional, ntruct norma juridic (legea) care l reglementeaz este adoptat de Parlament, organ reprezentativ suprem al poporului. Caracterul voliional ns fiind caracteristic tuturor raporturilor juridice, specific raportului juridic civil este faptul c el are caracter dublu volitiv, n sensul c exprim i voina statului, concretizat n normele juridice care reglementeaz relaiile sociale i l transform n raporturi juridice, i voina subiectiv a prilor care ncheie actul juridic. Odat nscut, structural, orice raport juridic civil este compus din urmtoarele trei elemente: subiectele raportului juridic civil, persoan fizic ori persoan juridic; 2. coninutul raportului juridic civil; 3. obiectul raportului juridic civil. Subiecte, adic pri ale raportului de drept civil, pot fi numai oamenii considerai ca indivizi sau n colectiviti constituite n condiiile legii. In raportul juridic civil, persoana care dobndete drepturi civile poart denumirea de subiect activ, iar persoana care i incumb obligaii civile se numete subiect pasiv. n raportul de obligaii, subiectul activ se numete creditor, deoarece are ncredere n persoana care se oblig, iar subiectul pasiv se numete debitor, fiindc datoreaz o prestaie de a da, de a face sau a nu face Determinarea subiectelor raportului juridic civil se face, n majoritatea cazurilor, n mod concret i individual, de la nceput (vnztorul i cumprtorul n contractul de vnzare-cumprare). Schimbarea subiectelor raportului juridic civil are loc n cazul raporturilor juridice civile dinamice, cnd este posibil nlocuirea att a subiectelor, ct i a obiectelor. Spre ex: n raporturile obligaionale pot fi schimbate ambele subiecte, att cel activ, ct i cel pasiv. Drept exemplu poate servi cesiunea de crean (se schimb subiectul activ) i remiterea de datorie (se schimb subiectul pasiv). Omul n sine nu este subiect de drept, ci numai dac din punct de vedere al dreptului i se recunoate i i se atribuie aceast calitate, dac i se d capacitatea de a fi subiect de drept: capacitatea juridic. Capacitatea juridic civil este compus din capacitatea de exerciiu i capacitatea de folosin. Capacitatea de folosin este neleas a fi aptitudinea persoanei de a fi titular de drepturi i obligaiuni sau, prin alte c uvinte, capacitatea de folosin este posibilitatea subiectului (persoanei fizice sau juridice) de a avea drepuri i obligaii. Capacitatea de exerciiu este aptitudinea persoanei ca prin aciunile sale s-i dobndeasc drepturi i s-i asume obligaii. 7.Nulitatea actului juridic civil Nulitatea poate fi definit ca fiind o sanciune, de drept civil, care desfiinteaza actul juridic in cazul in care acesta a fost incheiat cu nerespectarea conditiilor de validitate cerute de lege. Actul nul este lipsit de efecte juridice. Se susine c nulitatea actului juridic ndeplinete trei funcii: - preventiv, cnd persoanele care vor s ncheie un act juridic cu nerespectarea condiiilor de valabilitate sunt prevenite, adic contientizeaz faptul c un asemenea act nu va produce efecte juridice. represiv, prin care actul juridic ncheiat cu nerespectarea condiiilor de valabilitate este sancionat cu nulitate i, drept consecin, nu produce efecte juridice, iar n cazul n care s-au produs, actul urmeaz a fi reziliat; reparatorie, prin care se asigur repararea prejudiciului i restabilirea ordinii de drept nclcate. Categoriile de nuliti: a) n funcie de natura interesului ocrotit, nulitatea este de dou feluri: absolut i relativ. Este absolut acea nulitate care sancioneaz nerespectarea, la ncheierea actului juridic, a unei norme care ocrotete un interes general, obtesc. Nulitatea absolut este o sanciune a actului juridic civil care poate fi invocat de orice persoan interesat i care const n faptul c aciunile svrite cu scopul de a da natere, a modifica sau a stinge un raport juridic civil nu produce efecte juridice. Nulitatea absolut nu poate fi acoperit prin confirmare. Nulitatea absolut poate fi invocat oricnd, indiferent de timpul care s-a scurs de la ncheierea actului juridic. Astfel, Codul civil prevede, c aciunea n contestare a nulitii absolute este imprescriptibil. Codul civil sancioneaz cu nulitate absolut: - actul juridic ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri; - actul juridic fictiv i simulat; - actul juridic ncheiat de ctre o persoan fr capacitate de exerciiu; - actul juridic ncheiat de ctre un minor n vrst de la 7 la 14 ani; - actul juridic ncheiat cu nerespectarea formei dac nulitatea este cerut expres. Este relativ acea nulitate care sancioneaz nerespectarea, la ncheierea actului juridic, a unei norme care ocrotete un interes particular, individual ori personal. Atrag nulitatea relativ a actului juridic urmtoarele cauze: viciile de consimmnt (eroarea, dolul, violena i leziunea); lipsa discernmntului n momentul

ncheierii actului juridic; nerespectarea regulilor privind capacitatea de exerciiu a persoanei; nerespectarea unei incapaciti instituite pentru protecia unui interes individual, personal - interdicia vnzrii-cumprrii ntre soi). Acest regim juridic se exprim n urmtoarele trei reguli: 1) nulitatea relativ poate fi invocat doar de persoana al crei interes a fost nesocotit la ncheierea actului; 2) aciunea n anulabilitate este prescriptibil (ceea ce nseamn c nulitatea relativ trebuie invocat n termenul de prescripie extinctiv); 3) nulitatea relativ poate fi confirmat expres sau tacit. Nulitii relative i sunt caracteristice urmtoarele trsturi: 1) Nulitatea relativ poate fi invocat doar de ctre un cerc restrns de persoane (spre deosebire de cea absolut, care poate fi invocat de orice persoan interesat), numrul acestora fiind expres i exhaustiv determinat de lege. Astfel, nulitatea relativ poate fi invocat doar de persoana n al crei interes este stabilit sau de succesorii ei, de reprezentantul legal sau de creditorii chirografari ai prii ocrotite pe calea aciunii oblice. Instana de judecat nu poate s o invoce din oficiu. n primul rnd, nulitatea relativ poate fi invocat de partea care a ncheiat actul juridic. 2) Nulitatea relativ poate fi acoperit prin confirmarea actului. n acest sens nulitatea relativ poate fi acoperit prin voina expres sau tacit a persoanei n al crei interes este stabilit nulitatea. Confirmarea actului are un efect retroactiv, ceea ce nsemn c ea, pe de o parte, stinge nulitatea din trecut, iar pe de alta, face ca actul juridic lovit de nulitate relativ s fie valabil chiar din momentul ncheierii i nu din momentul confirmrii. 3) Nulitatea relativ poate fi invocat doar nuntrul termenului de prescripie. Termenul de prescripie general este de 3 ani. termenele de prescripie speciale aferente nulitii actului juridic civil, ndeosebi nulitii relative, care este de 6 luni. 8.Efectele nulitatii actului juridic civil Efectele nulitatii sunt consecintele juridice ale aplicarii sanctiunii nulitatii. Generic, efectul nulitatii consta in desfiintarea raportului juridic generat de actul juridic civil lovit de nulitate si prin aceasta restabilirea legalitatii. Actul juridic nul nceteaz cu efect retroactiv din momentul ncheierii. Aadar, caracteristic nulitii este aspectul ei retroactiv. Necesitatea existenei unei asemenea prevederi legale se explic i prin faptul c, odat ce este nul (nulitate absolut) sau este declarat nul (nulitate relativ), actul juridic nu trebuie s produc efecte juridice chiar din momentul ncheierii lui. n aa fel, caracterul retroactiv al nulitii actului juridic face s fie restabilite prevederile legii, ale ordinii publice i bunelor moravuri nclcate.Un efect al nulitii actului juridic este restituia bilateral. Restituia bilateral este cind" Fiecare parte trebuie s restituie tot ceea ce a primit n baza actului juridic nul, iar n cazul imposibilitii de restituire, este obligat s plteasc contravaloarea prestaiei. Alte efecte ale nulitii actului juridic-Codul civil stabilete c "partea i terii de bun-credin au dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin actul juridic nul". Un efect special al nulitii este prevzut n cazul actelor juridice afectate de eroare. Astfel, persoana n al crei interes a fost declarat nulitatea este obligat s repare celeilalte pri prejudiciul cauzat, dar nu mai mult dect beneficiul pe care aceasta l-ar fi obinut dac actul juridic nu ar fi fost declarat nul. Prejudiciul nu se repar n cazul n care se demonstreaz c cel ndreptit la despgubire tia sau trebuia s tie despre eroare". In functie de ceea ce s-a intamplat dupa incheierea actului juridic civil, se pot distinge urmatoarele ipoteze : 1. actul n-a fost executat inca : aplicarea nulitatii va insemna ca acel act, fiind desfiintat, nu mai poate fi executat, deci partile se afla in situatia egala aceleia in care n-ar fi incheiat actul. 2. Actul a fost executat total sau partial, pana la hotararea de anulare, efectele nulitatii vor consta in : a)desfiintarea retroactiva a actului; b)restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat; 3.actul a fost executat , iar dobanditorul de drepturi le-a transmis la randul sau unor terti subdobanditori , pana la hotararea de anulare, efectele nulitatii presupun: a)desfiintarea actului executat; b) restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat; c) desfiintarea actului subsecvent. 9.Conditiile de valabilitate a actului juridic civil Pentru a fi valabil, actul juridic civil trebuie sa indeplineasca o serie de conditii esentiale, prin conditii de valabilitate intelegindu-se cerintele stabilite de lege sau de parti pentru valabilitatea actului. Exista urmatoarele conditii de valabilitate a actului juridic civil: 1. Corespunderea actului juridic prevederilor legii, ordinii publice si bunelor moravuri- pentru a fi valabil, actul juridic trebuie sa corespunda legii, ordinii publice si bunelor moravuri. Consecintele incalcarii acestei conditii de valabilitate a actului juridic civil vor fi analizate la nulitatea actului juridic; 2. Capacitatea persoanei de a incheia actul juridic- pot incheia acte juridice numai persoanele fizice care au capacitate de exercitiu si persoanele juridice constituite in conditiile legii.; 3.Consimtamintul valabil al persoanei sau al persoanelor de a incheia actul juridic- consimtamintul este manifestarea, exterioara, de vointa a persoanei de a incheia un act juridic. Consimtamintul este in primul

rind, o vointa, insa, pentru a imbraca forma de consimtamint, aceasta vointa trebuie manifestata in exterior. Formarea vointei in genere si a celei juridice in particular este un proces psihologic; n literatura de specialitate se evideniaz dou principii ale voinei juridice: a) principiul autonomiei de voin; b) principiul voinei reale. Principiul autonomiei de voin. Potrivit acestui principiu, persoanele sunt libere s ncheie orice gen de act juridic, indiferent de faptul dac acesta are sau nu o reglementare expres. Principiul voinei reale. S-a subliniat deja faptul c, pentru a fi productoare de efecte juridice, voina persoanei trebuie exteriorizat. Se presupune deci c voina intern urmeaz a fi exteriorizat. Condiiile de valabilitate a consimmntului: - s provin de la o persoan cu discernmnt; - s fie exprimat cu intenia de a produce efecte juridice; - s fie exteriorizat; - s nu fie viciat. Viciile de consimmnt. Se consider vicii de consimmnt: eroarea, dolul i violena. 4. Obiectul actului juridic de a fi determinat, determinabil si licit- actul juridic civil urmeaza sa se precizeze toate elementele care il individualizeaza. Daca obiectul se refera la o prestatie (serviciu), atunci se indica lucrarile care trebuie effectuate (debitorul se oblige sa efectueze o lucrare de reparare a mobile), pentru ca actul juridic sa fie valabil este necesar ca obiectul lui sa nu contravina legii, ordinii publice si bunelor moravuri. ; 5. O cauza corespunzatoare legii, ordinii publice si bunelor moravuri; 6. Forma actului juridic civil- actele juridice sunt valabile, indifferent de forma de manifestare a vointei la incheierea lor. 10.Uzucapiunea - mod de dobindire a dreptului de proprietate Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii si a altor drepturi reale, caracterizata prin posesiunea lucrului in timpul fixat de lege. Uzucapiunea mai reprezinta o sanctiune indirecta pentru fostul propr, care dind dovada de neglijenta, a lasat bunul timp indelungat in posesiunea altei pesoane, permitindu-I prin pasivitatea lui sa se comporte public ca un proprietar. Asadar, uzucapiunea da nastere dreptului de proprietate, ori altui drept real, asupra unui bun imobil prin posedarea lui de catre una sau mai multe persoane in conditiile si termenele prevazute de lege. Posesia trebuie sa fie neintrerupta. Ea se aplica numai drepturilor reale. Conform CCRM uzucapiunea poate fi : a) imobiliara si b) mobiliara. Diferenta dintre aceste doua consta in timpul necesar dobindirii dr de propr. Astfel pentru a fi dobindit dr de propr asupra unui bun imobil in urma uzucapiunii este de 15 ani, iar asupra unui bun imobil de 5 ani. Conditiile necesare dobindirii dr de propr prin uzucapiune: - cel care poseda bunul trebuie sa fie de bunacredinta; - posesiunea trebuie exercitata timp de 5 ani in cazul bunurilor mobile si 15 ani in cazul bunurilor imobile. posesiunea tre sa fie utila. 11.Notiunea si importanta termenului in dreptul civil Prin termen, in drept civil se intelege o perioada sau o data fixa, stabilita de lege, prin vointa partilor sau prin hotarire judecatoreasca, ce produce anumite efecte juridice care constau in nasterea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor civile. Termenele juridice sunt stabilite de lege, de actele administrative, prin acordul dintre parti, de aceea sint volitive dupa aparitia lor. Anume prin aceasta se lamureste faptul ca nu numai sistemele deferite de drept, ci chiar si legislatia unuia si aceluiasi sistem de drept, la diferite etape de dezvoltare, prevad pentru unul si acelasi caz diferite termene, diferite metode de calculare a termenelor. Volitive din punctul de vedere al apariiei, termenele juridice se supun legilor obiective de scurgere a timpului. De aceea, termenul juridic are un caracter (o dubl natur): dei e volitiv dup natura sa juridic, curge conform legilor obiective de scurgere a timpului. Tocmai din aceste considerente, termenul este o categorie special a faptelor juridice i nu poate fi atribuit nici evenimentelor, nici aciunilor. Termenul este considerat eveniment n cazul morii persoanei fizice, care are drept efect deschiderea motenirii. In schimb, n opinia acestor autori, termenul este considerat aciune n cazul n care prile unui contract au stabilit o dat fix din momentul creia urmeaz s fie executate obligaiile. n celelalte cazuri, cnd sunt stabilite pentru anumite perioade i se calculeaz n ani, semestru, trimestru, luni, zile, ore, minute, termenele fac parte dintr-o categorie aparte de fapte juridice, nefiind nici evenimente i nici aciuni.Conform prevederilor art. 260, termenele se pot stabili prin una dintre urmtoarele trei modaliti: 1.indicarea unei date calendaristice; 2. indicarea unei perioade; 3. referirea la un eveniment viitor i sigur c se va produce. 12.Notiunea de persoana fizica. Capacitatea de folosinta Persoana fizica este omul, privit individual, ca titular de drepturi si de obligatii civile. Persoanele fizice sunt nu numai cetatenii RM, dar si cetatenii straini, apatrizii. Au calitatea de subiect de drept civil oamenii. Ei intr n raporturi juridice, urmrind realizarea unor scopuri personale (satisfacerea unor interese materiale sau de alt natur) ori a unor obligaii impuse de dispoziia normelor juridice. Capacitatea de folosinta este o component a capacitatii civile, care, la rindul su, este o component a capacitatii juridice. Capacitatea juridic const n aptitudinea persoanei sau colectivitii de a fi titular de

drepturi i obligaii i de a le exercita. Ea se poate manifesta ca o capacitate civil cnd este vorba de o persoan fizic sau juridic ori ca o competen n cazul autoritilor publice, ori ca suveranitate dac este vorba de stat. Capacitatea juridic civil (capacitatea civil) este o parte a capacitii juridice a omului care const n aptitudinea acestuia de a avea i de a exercita drepturi civile, de a avea i de a-i asuma obligaii civile, prin ncheiere de acte juridice. Capacitatea de folosinta este o parte a capacitatii civile a omului, consta in aptitudinea omului de a avea drepturi si obligatii civile, poate fi determinate numai prin lege. Importana capacitii de folosin const i n faptul c numai prin ea persoana poate dobndi drepturi i i poate asuma obligaii concrete. Capacitatea de folosin este recunoscut n mod egal tuturor persoanelor fizice. Ea apare, dup regula general, odat cu naterea persoanei i nceteaz odat cu moartea ei, este inseparabil de persoan pe tot parcursul vieii, indiferent de vrst i starea sntii. Cu toate acestea, capacitatea de folosin nu este o stare natural a omului ca vederea sau auzul. Ea nu apare n mod natural, deci odat cu naterea omului, ci n virtutea legii. Principalele caractere juridice ale capacitatii de folosinta sunt: legalitatea, generalitatea, egalitatea si universalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea. Legalitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice exprima ideia ca aceasta capacitate este de domeniul legii, este creatia legiuitorului, adica este recunoscuta de legea civila. Generalitatea capacitii de folosin a persoanei fizice exprim caracterul abstract i atotcuprinztor al posibilitii omului de a avea drepturi i obligaii civile. Acest caracter imprim deosebiri ntre capacitatea de folosin a persoanei fizice i cea a persoanei juridice, care este specializat (exprimat prin principiul specialitii capacitii de folosin a persoanelor juridice). 13.Dobindirea dreptului de proprietate Prin moduri de dobindire a dr de propr se inteleg mijloacele jurid (faptele si actele jurid) in a caror baza se dobindeste dr de propr. Legislaia Republicii Moldova prevede urmtoarele moduri de dobndire a dreptului de proprietate: producerea bunului; ocupaiunea; act juridic; succesiune; uzucapiune; hotrre judectoreasc; act administrativ; gsirea bunului; comoara; privatizarea. Primele dou modaliti de dobndire a dreptului de proprietate (producerea bunului i ocupaiunea) sunt caracteristice prin faptul c cel care dobndete este primul proprietar, adic anterior bunul nu a aparinut nimnui. Producerea bunului prin aceast modalitate legea prevede c cel care a produs sau confecionat bunul pentru sine este proprietarul acestui bun. Aceasta este regula general. De la aceast regul pot fi excepii prevzute de lege sau contract. Spere exemplu, cel care a construit pe teren strin cu materiale proprii nu va deveni proprietarul acestei construcii, proprietar va fi proprietarul terenului pe care a fost ridicat construcia. Ocupaiunea este un mod originar de dobndire a dreptului de proprietate, care se realizeaz prin luarea n posesiune a unui bun ca nu aparine nimnui. Acest mod de dobndire a dreptului de proprietate a jucat un rol foarte important n societile primitive, fiindc cel care ocupa primul bunul era considerat proprietarul bunului. n prezent ocupaiunea este ntlnit rar i se limiteaz n special la bunurile mobile. O condiie important a acestui mod de dobndire a dreptului de proprietate este c acest bun s nu aib stpn. Nu pot fi considerate bunuri fr stpn bunurile pierdute de ctre proprietar, sau cele furate i abandonate de ho. Actul juridic civil este cel mai rspndit i cel mai important mod de dobndire a dreptului de proprietate. Aici sunt: vnzarea-cumprarea; schimbul; donaia; contractul de nstrinare a bunului cu condiia ntreinerii pe via; succesiunea testamentar. Uzucapiunea este un mod nou de dobndire a dreptului de proprietate, esena acestuia const n faptul c o persoan poate deveni proprietar al bunului dac l posed pe perioad expres prevzut de lege : pentru imobile trebuie s posede bunul pe parcursul a 15 ani; pentru mobile 5 ani. Succesiune legal transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate (cel care a lsat motenirea) ctre succesorii si. Aici pot fi motenitori persoanele care se aflau n via la decesului celui care a lsat motenirea, precum i copiii celui ce a lsat motenirea concepui n timpul vieii lui i nscui vii dup decesul acestuia. Hotrre judectoreasc prin hotrre judectoreasc constitutiv de drepturi. Ca exemplu n cazul definitivrii executrii silite a unei hotrri judectoreti care const n vnzarea prin licitaie public a bunurilor unei persoane. Actul administrativ - este considerat mod de dobndire a dreptului de proprietate doar n cazurile prevzute de lege. Spre exemplu, pentru anumite merite, prin Ordinul Ministrului Aprrii unii colaborator ai acestui minister pot primi arme personale. Gsirea bunului dac o persoan a gsit un bun el este obligat s-l transmit organului public local sau poliiei la alegere. Acetia au obligaia s ntreprind msuri n vederea identificrii proprietarului bunului gsit afiarea unui anun la sediul organului respectiv. Dac n termen de 6 luni nu a fost identificat proprietarul bunului gsit, i dac acesta nu pretinde n termen de 6 luni

transmiterea bunului gsit, atunci bunul gsit este transmis gsitorului, devenind astfel proprietarul bunului. Transmiterea bunului se face n baza unui proces verbal de ctre organul n paza cruia s -a aflat bunul. Dac gsitorul renun la primirea bunului atunci acesta trece n proprietatea statului. Comoara este n nelesul legii orice bun mobil ascuns sau ngropat, chiar involuntar al crui proprietar nu poate fi identificat sau a pierdut n condiiile legii dreptul de proprietate. Caracteristici: obiect al comorii poate fi orice bun mobil (bani, obiecte de valoare, alte bunuri, etc.); bunurile trebuie s fie ascunse sau ngropate (n pmnt, n case, n alte locuri ); proprietarul bunului ascuns sau ngropat nu poate fi identificat. 14.Mijloacele de garantare ale executarii obligatiilor Prin garantarea obligaiilor se nelege totalitatea mijloacelor juridice, adic a drepturilor i obligaiilor recunoscute direct de lege sau nscute din acordul de voin al prilor raportului obligaional, prin a cror exercitare se asigur realizarea drepturilor de crean. Garantarea executrii obligaiilor se realizeaz prin dou categorii de mijloace juridice: generale (care sunt recunoscute tuturor creditorilor n temei ul dreptului lor de gaj general) i mijloace juridice speciale (care sunt recunoscute numai unor categorii de creditori). Garaniile generale ale executrii obligaiilor reprezint toate mijloacele juridice recunoscute creditorilor n temeiul dreptului lor de gaj general, conferind creditorilor dou tipuri de garanii: preventive i de conservare precum i reparatorii. Garaniile speciale ale executrii obligaiilor sunt acele mijloace juridice care confer creditorului cu garanii anumite drepturi i prerogative suplimentare fa de creditorii chirografari i care constau n posibilitatea urmririi, n caz de neexecutare voluntar a obligaiei de ctre debitor, i a unei alte persoane sau a unui anumit bun ce face obiectul garaniei. Garaniile speciale sunt de dou feluri: personale i reale. Mai exista garantii personale care constau in angajamentul pe care o alta pers decit deitorul principal si-l asuma fata de creditor, de a executa obl, in cazul in care debitorul principal nu o va face. Garantiile reale constau in afectarea speciala a unui bun pentru garantarea obl, in instituirea unui dr real accesoriu cu privire la acest bun. Este cazul gajului, ipotecii si privilegiilor reale. In CCRM mijloacele de garantare ale executarii obl sunt: gajul, fidejusiunea, clauza penala, arvuna, garantia debitorului si retentia. Clauza penal (penalitatea) este o prevedere contractual prin care prile evalueaz anticipat prejudiciul, stipulnd c debitorul, n cazul neexecutrii obligaiei, urmeaz s remit creditorului o sum de bani sau un alt bun. Arvuna este o sum de bani sau un alt bun pe care o parte contractant o d celeilalte pri pentru a confirma ncheierea contractului i a-i garanta executarea. n caz de dubii, suma pltit este considerat avans.Garania debitorului const n obligaia lui la o prestaie necondiionat sau la o prestaie depind obiectul propriu-zis al contractului. Retentia - Cel care este dator s remit sau s restituie un bun poate s-l rein, n cazul prevzut de lege, atta timp ct creditorul nu-l despgubete pentru cheltuielile necesare i utile pe care le-a fcut pentru acel bun i pentru prejudiciile pe care bunul le-a cauzat. Gajul este un drept real n al crui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanelor sale cu preferin fa de ceilali creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse n gaj n cazul n care debitorul (debitorul gajist) nu execut obligaia garantat prin gaj. Fidejusiunea este o garanie personal i const n angajamentul pe care i-l ia o persoan (fidejusor) fa de creditor de a executa obligaia debitorului principal n cazul c acela nu o va executa. 15.Continutul, garantarea si intinderea dreptului de proprietate Proprietarul are drept de posesiune, de folosin i de dispoziie asupra bunului. Dreptul de proprietate este perpetuu. Dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui ter. Dreptul de folosin include i libertatea persoanei de a nu folosi bunul. Poate fi instituit prin lege obligaia de folosire dac nefolosirea bunurilor ar contraveni intereselor publice. n acest caz, proprietarul poate fi obligat fie s foloseasc el nsui bunul ori s-l dea n folosin unor teri n schimbul unei contraprestaii corespunztoare.Particularitile dreptului de folosin a terenurilor agricole se stabilesc prin lege. Proprietarul este obligat s ngrijeasc i s ntrein bunul ce-i aparine dac legea sau contractul nu prevede altfel. Dreptul de proprietate confer titularului su trei atribute: de a poseda bunurile; de a-i culege fructele sau de a le folosi i de a dispune de bunuri sau de a le administra. Posesia ca atribut al dreptului de proprietate. Posesia const n prerogativa titularului dreptului de proprietate de a stpni n fapt bunul. Altfel spus, posesia const n posibilitatea proprietarului de a stpni bunul ce-i aparine n materialitatea sa, comportndu-se fa de toi ceilali ca fiind titularul dreptului de proprietate. Folosina ca atribut al dreptului de proprietate. Folosina este considerat acea prerogativ n temeiul creia proprietarul poate ntrebuina bunul n interesul su, percepndu-i fructele (naturale, civile, industriale). Deci prin dreptul de folosin acord proprietarului posibilitatea de a sustrage din bun calitile utile ale acestuia

n scopul satisfacerii necesitilor materiale i culturale. Dispoziia ca atribut al dreptului de proprietate. Prin dreptul de dispoziie se nelege posibilitatea stabilirii statutului juridic al bunurilor (vnzare, transmitere prin motenire, donare). Ca rezultat al exercitrii dreptului de dispoziie, proprietarul intr n relaii juridice cu persoane tere. Dreptul de dispoziie este unul din cele mai importante atribute ale proprietarului. Anume prin aceast mputernicire se deosebete n mare msur proprietarul de ali posesori titulari (de fapt n unele cazuri i acetia pot dispune de bunuri, dar cu o singur condiie - ca aceast mputernicire s fie transmis de ctre proprietarul bunului). Intinderea dr de propr - Tot ceea ce produce bunul, precum i tot ceea ce unete bunul ori se incorporeaz n el ca urmare a faptei proprietarului, a unei alte persoane ori a unui caz fortuit, revine proprietarului dac legea nu prevede altfel. Dreptul de proprietate asupra bunului se extinde i asupra fructelor acestui bun. Regula n acest sens este c fructele revin proprietarului bunului, dac legea nu prevede altfel. Spre exemplu, o excepie de la aceast regul este ceea conform creia posesorul de bun-credin dobndete dreptul de proprietate asupra fructelor bunului pe perioada posesiei sale (art. 311 alin.1 din Codul Civil). De asemenea dreptul de proprietate sa va extinde i asupra la tot ce se unete ori se ncorporeaz n bun. O asemenea unire sau ncorporare poate fi rezultatul aciunilor nsui a proprietarului, a persoanei tere sau a unui caz fortuit. \ 16.Efectele neexecutarii obligatiei In cazul in care nu executa obligatia, debitorul este tinut sa-l despagubeasca pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel daca nu dovedeste ca neexecutarea obligatiei nu-i este imputabila. Neexecutarea include orice incalcare a obligatiilor, inclusiv executarea necorespunzatoare sau tardiva. Repararea prejudiciului cauzat prin intirziere sau prin o alta executare necorespunzatoare a obligatiei nu-l elibereaza pe debitor de executarea obligatiei in natura, cu exceptia cazurilor cind, datorita unor circumstante obiective, creditorul pierde interesul pentru executare. In cazul neexecutarii obligatiei de a nu face, debitorul este obligat sa plateasca despagubire pentru simplul fapt al incalcarii. Creditorul poate cere sa fie distrus tot ceea ce este facut cu incalcarea obligatiei de a nu face ori sa fie autorizat sa distruga el insusi, cheltuielile urmind sa fie puse in sarcina debitorului. In cazul neexecutarii de catre debitor a obligatiei de a preda un bun, creditorul are dreptul sa ceara ca bunul sa fie luat de la debitor si sa-i fie predat siesi ori sa ceara plata despagubirii. Dreptul creditorului de a cere predarea bunului inceteaza daca bunul a fost predat deja unui tert care are acelasi drept. In cazul in care bunul nu a fost predat, dreptul de preferinta il are creditorul in al carui folos a luat nastere obligatia mai inainte, iar daca nu se poate stabili in al carui folos a luat nastere obligatia, dreptul de preferinta il are cel care a intentat primul actiunea..??? 17.Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice Capacitate de exerciiu este aptitudinea persoanei de a dobndi prin fapta proprie i de a exercita drepturi civile, de a-i asuma personal obligaii civile i de a le executa. Prin urmare, capacitate de folosin are orice persoan fizic, iar capacitate de exerciiu numai persoana fizic avnd maturitate psihic, maturitate de care legea leag dobndirea acestei capaciti. Ca i capacitii de folosin, capacitii de exerciiu a persoanei fizice i sunt specifice urmtoarele caractere juridice: legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea i intangibilitatea. Capacitatea de exerciiu deplin este aptitudinea persoanei fizice de a-i dobndi prin aciunile sale orice drept personal nepatrimonial ori patrimonial i de a-i asuma orice obligaie, adic de a-i realiza capacitatea de folosin care i aparine n tot ntregul. Codul civil prevede c au capacitate de exerciiu deplin persoanele: - majore (care au mplinit vrsta de 18 ani); - care s-au cstorit pn la atingerea vrstei de 18 ani; - emancipate. Pentru ca minorul s poat fi emancipat, trebuie ntrunite urmtoarele condiii:- minorul s aib cel puin 16 ani; -minorul s fie angajat n cmpul muncii; sau -s practice activitate de ntreprinztor cu acordul reprezentantilor legali. Capacitatea deplin de exerciiu ncepe la data cnd persoana fizic devine major, adic la mplinirea vrstei de 18 ani.Minorul dobndete prin cstorie capacitate deplin de exerciiu. Desfacerea cstoriei nu afecteaz capacitatea deplin de exerciiu a minorului. n cazul declarrii nulitii cstoriei, instana de judecat l poate lipsi pe soul minor de capacitatea deplin de exerciiu din momentul stabilit de ea. Minorul care a atins vrsta de 16 ani poate fi recunoscut ca avnd capacitate de exerciiu deplin dac lucreaz n baza unui contract de munc sau, cu acordul prinilor, adoptatorilor sau curatorului, practic activitate de ntreprinztor. 18.Declararea absentei si declararea decesului persoanei fizice Persoana fizic poate fi declarat disprut fr veste dac lipsete de la domiciliu i a trecut cel puin un an din ziua primirii ultimelor tiri despre locul aflrii ei. Dispariia se declar de instana de judecat la cererea persoanei interesate. n cazul imposibilitii de a se determina ziua primirii ultimelor informaii

despre disprut, termenul pentru declararea dispariiei fr veste va ncepe s curg din prima zi a lunii urmtoare celei n care au fost primite ultimele informaii despre disprut, iar n cazul imposibilitii de a determina aceast lun, de la nti ianuarie al urmtorului an. Dac este necesar administrarea permanent a patrimoniului persoanei declarate disprut fr veste, instana de judecat numete un administrator, cu care autoritatea tutelar ncheie un contract de administrare fiduciar. La cererea persoanei interesate, instana de judecat poate numi un administrator i nainte de expirarea unui an din ziua primirii ultimilor tiri despre locul aflrii persoanei disprute. Declararea dispariiei persoanei nu atrage modificarea sau stingerea drepturilor i obligaiilor acesteia. Persoana poate fi declarat decedat prin hotrre a instanei de judecat dac timp de 3 ani la domiciliul su lipsesc tiri despre locul unde se afl sau dup 6 luni dac a disprut n mprejurri ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune c a decedat n urma unui anumit accident. Un militar sau o alt persoan disprut fr veste n legtur cu aciuni militare poate fi declarat decedat numai dup expirarea a 2 ani de la ncetarea aciunilor militare. Ziua morii persoanei declarate decedat se consider ziua la care hotrrea judectoreasc privind declararea decesului ei a rmas definitiv. Dac o persoan disprut n mprejurri care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a presupune c a decedat n urma unui accident este declarat decedat, instana de judecat poate s declare ca dat a decesului ziua morii ei prezumate. Declararea decesului produce aceleai efecte juridice ca i decesul fizic constatat. 19.Stingerea obligatiilor Stingerea obligatiilor reprezinta incetarea raporturilor juridice,dintre subiectele acestora care pierd dr si obligatiile subiective ce rezulta din continutulraportului juridic obligational. Creditorul nu are dr sa prezinte debitorului oarecare creante bazinduse pe aceasta obligatie, iar deb nu mai este tinut sa plateasca dobinda si penalitatilesau sa repare prejudiciul cauzat. Modurile de stingere a obligatiilor sunt urmatoarele: Executarea; Consemnarea; Compensarea; Confuziunea; Remiterea de datorie; Novatia; Imposibilitatea fortuita de executare; Decesul persoanei fizice/ lichidarea pers juridice. Executarea este cel mai important mijloc deoarece executarea corespunzatoare tine de esenta obligatiei. Doar o executarea corespunzatoare stinge obligatia (de catre debcorespunzator, la locul, modul, avind obiectul si in timpul corespunzator). Executarea corespunzatoare se mai numeste plata. Consemnarea- Consemnarea se efectueaza de banca, notar, oficiu postal de la locul executarii obligatiei. Si stinge obligatia in cazul depunerilor banilor,valori mobiliare, alte documente si bijuterii. Compensarea- Compensarea este stingerea reciproca a unei obligatii si a unei creante opuse, certe,lichide, de aceesai natura si exigibile. Compensarea se poate face atunci cind se intilnesc o creanta si o obligatie opusa. Adica creditorul unei obligatii este in acelasi timp debitorul altei obligatii. Confuziunea- Confuziunea este acel mijloc de stingere a obligatiilor care survine in consecintaintrunirii calitatii de creditor si debitor la o singura persoana.Exista 2 situatii de confuziune: Transmiterea creantei de la creditor la debitor prin efectul mostenirii; Transmiterea datoriei de la debitor la creditor prin efectul mostenirii. Remiterea de datorie- Remiterea de datorie consta in iertarea daoriei si poate fi facuta: Cu titlu oneros, ex: renunta la pretentii si iti platesc o suma de bani/renunti la o pretentie si eu voi renunta la pretentiile mele contractde tranzactie/impacare. Cu titlu gratuit de regula fiind tratata ca si donatia. Novatiaeste o intelegere dintre creditor si debitor prin care o obligatie esteinlocuita cu o alta obligatie. Conditia esentiala a novatiei este obligatia noua sa poarte un element nou. 20.Reprezentarea in dreptul civil. Tipurile de reprezentari Reprezentarea este procedeu de tehnica-juridica prin care o persoana, numita reprezentant incheie acte juridice cu tertii in numele si in contul unei alte personae, numita reprezentant, avind drept consecinta producerea directa in persoana reprezentantului a efectului actelor juridice. Instituia reprezentrii este foarte veche i extrem de necesar pentru prini, tutori, curatori, ntreprinztori, persoane juridice i multe alte persoane. Persoanele fizice recurg frecvent la reprezentare, ncheind diferite contracte, permind altor persoane s ncaseze salariul, onorariul, s primeasc sau s transmit diferite documente sau bunuri materiale. Instituia reprezentrii, ca mod de exercitare a drepturilor i de onorare a obligaiilor, are la origini motive de drept i de fapt. Motive de drept pot fi urmtoarele: -lipsa capacitii de exerciiu (pentru minorii cu vrst de pn la 7 ani); capacitatea de exerciiu restrns a minorului (art.22 alin.(2) pentru minorii cu vrst de la 7 la 14 ani i art.21 pentru minorii cu vrst de la 14 la 18 ani); - declararea persoanei incapabile prin hotrrea judecii (art.24); - limitarea capacitii de exerciiu (art.25); In calitate de subiecte ale reprezentrii apar trei pri: reprezentatul; reprezentantul; tera persoan. Poate avea calitate de reprezentat orice persoan (fizic sau juridic) care manifest dorina de a ncredina unei alte persoane svrirea n numele su a unor anumite acte juridice, precum i persoana care, n virtutea

unor circumstane, are necesitatea de a fi reprezentat. Are calitate de reprezentant persoana fizic sau juridic mputernicit s fac n numele i din contul reprezentatului anumite acte juridice. Persoana fizic poate s reprezinte interesele unei alte persoane la ncheierea de acte juridice numai dac are capacitate deplin de exerciiu. Scopul reprezentrii const n svrirea unor acte juridice de ctre o persoan n numele i n contul unei alte persoane n lipsa ei, fr ca aceasta din urm s fie prezent. Reprezentarea conine un raport juridic potrivit cruia aciunile juridice sunt svrite de o persoan (reprezentantul), iar efectele (drepturile i obligaiile) le suport o alt persoan (reprezentatul), n numele i n contul creia acioneaz reprezentantul. Tipurile reprezentrii. Reprezentarea poate fi clasificat dup mai multe criterii: A. Dup izvorul su, reprezentarea poate fi legal sau convenional. In cazul reprezentrii legale, puterea persoanei de a reprezenta o alt persoan rezult din lege fr a fi necesar procura. Sunt reprezentani legali ai minorului prinii, adoptatorii, tutorele. Reprezentant legal al persoanei juridice este persoana fizic nvestit cu atribuii de administrator (directorul, managerul) sau lichidator ales, numit sau desemnat ntr-un alt mod, al crei nume este nscris n Registrul de stat, unde este nregistrat persoana juridic. Reprezentarea legal a persoanelor juridice se numete i reprezentare statutar. Reprezentarea judiciar are drept izvor hotrrea unei instane judectoreti. n legislaia Republicii Moldova, o astfel de reprezentare poate fi n cazul desemnrii administratorului, lichidatorului, administratorului fiduciar sau administratorului insolvabilitii unei persoane juridice. In cazul reprezentrii convenionale, o persoan (reprezentatul) mputernicete o alt persoan (reprezentantul) s ncheie acte juridice n numele i pe contul su. Puterea de reprezentare se demonstreaz prin act juridic unilateral, numit procur, sau bilateral, numit contract. B.Dup ntinderea puterii de a reprezenta, reprezentarea poate fi general sau special: Reprezentarea general, numit i reprezentare total, este aceea n care reprezentantul poate face orice act juridic n numele reprezentatului. Aceast form de reprezentare se realizeaz de ctre prini i adoptatori n numele minorului sub 7 ani, precum i de tutorele persoanei declarate incapabile. Reprezentarea special, numit i reprezentare parial, este aceea n care reprezentantul poate face un anumit act juridic sau cteva acte juridice. De exemplu, cumprarea unui imobil, a unui automobil sau a unor aciuni etc. C. Alte criterii de clasificare. Reprezentarea poate fi reprezentare de drept privat i reprezentare de drept public, reprezentare perfect i reprezentare imperfect, reprezentare voluntar i reprezentare obligatorie. Reprezentarea este de drept privat dac se stabilete ntre particulari (persoane fizice i juridice), i de drept public dac se stabilete ntre stat, pe de o parte, i particulari, pe de alt parte. Un exemplu de reprezentare de drept public poate fi reprezentarea de ctre avocatul parlament ar. Reprezentarea perfect {stricto sensu) va fi atunci cnd reprezentantul acioneaz n numele i din contul reprezentatului, iar reprezentarea imperfect (lato sensu), atunci cnd reprezentantul lucreaz n nume propriu, dar pe seama reprezentatului (comisionul, consignaia etc). Reprezentarea voluntar este atunci cnd voina reprezentatului joac un rol determinant n stabilirea raportului de reprezentare. Reprezentarea obligatorie se caracterizeaz prin faptul c raporturile de reprezentare nasc independent de voina ambelor pri. mputernicirea (puterea de a reprezenta, mandatul). Pentru ca aciunile reprezentantului s produc efecte (s dea natere la drepturi i obligaii) pentru reprezentat, primul trebuie s aib mandat, adic mputernicire sau putere de a reprezenta. 21.Caracteristica generala a drepturilor reale Drepturile reale sunt drepturile subiective patrimoniale pe temeiul cruia titularul su poate s exercite anumite puteri, prerogative asupra unui bun determinat, n mod direct i nemijlocit, fr intervenia altei persoane. Drepturile reale sunt: dreptul de proprietate; dreptul de superficie; dreptul de uzufruct; dreptul de uz; dreptul de servitute; dreptul de concesiune; dreptul de folosinta; alte drepturi reale recunoscute de lege; drepturile reale de garantiilor. Dreptul de proprietate este, dreptul unei persoane de a se bucura i dispune de un lucru n mod exclusiv i absolut, ns n limitele determinate de lege. n funcie de titular i caracteristici, proprietatea poate fi privat sau public. dreptul de superficie- const n dreptul de proprietate al unei persoane, numit superficiar, privitor la construciile, plantaiile sau alte lucrri ce se afl pe un teren proprieatea altuia, teren asupra cruia superficialul are un drept de folosin, accesoriu dreptului de proprietate asupra contruciilor, plantaiilor, etc. Dreptul de uzufruct este dreptul unei persoane de a se bucura de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, ntocmai ca nsui proprietarul lor, ns cu ndatorirea de a le conserva substana (art.517 Cod civil). Uzufructul este un drept real de folosin asupra unui bun, iar nu, ca n cazul contractului de locaiune, un drept de crean asupra proprietarului. Dreptul de uz este, n dreptul civil, acel drept real principal, esenialmente temporar, dezmembrmnt al dreptului de proprietate, care

confer titularului su atributele de posesie i folosin asupra unui bun aflat n proprietatea altuia, dar numai n limitele necesare satisfacerii trebuinelor lui i ale familiei sale. Dreptul de servitute este un drept imobiliar ntruct se constituie numai n folosul i respectiv n sarcina unor imobile. Dreptul de concesiuneO conventie ntre stat si concesionar prin care ultimul capata dreptul de a exploata terenuri petroliere, miniere, ntreprinderi etc. apartinnd statului (proprietatii publice). Concesiunea poate fi acordata n forme diferite.Concesionarea se face n baza unui contract prin care o persoana, numita concedent, transmite pentru o perioada determinata, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, numita concesionar, care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public, n schimbul unei redevente. Dreptul de folosinta- atribut al dreptului de proprietate, constand in posibilitatea titularului acestuia de a intrebuinta in interesul sau bunul care ii apartine si de a dobandi produsele si veniturile obtinute din utilizarea lui. 22.Executarea obligatiilor Prin natura sa, raportul juridic obligaional este menit s produc efecte juridice. Efectul general al oricrei obligaii este de a da creditorului dreptul de a obine de la debitor ndeplinirea exact a prestaiei la care s -a obligat. n vorbirea juridic un asemenea efect este asimilat cu noiunea de executare a obligaiilor. Dar, pentru ca o obligaie s poat fi executat, mai nti de toate, este necesar ca aceasta s existe, adic s fi luat natere.Obligaia trebuie executat n modul corespunztor, cu bun-credin, la locul i n momentul stabilit. obligaiile se consider executate n mod corespunztor, dac sunt respectate toate condiiile prevzute n actul din care au luat natere, precum ar fi cele privitoare la obiectul, subiectele, locul, timpul i modul de executare. Este important de menionat c respectarea doar a unora din aceste condiii nu este suficient pentru a considera obligaia executat n mod corespunztor. Spre exemplu, o prestaie efectuat cu respectarea condiiilor privitoare la cantitate, dar de o alt calitate, dect cea prevzut de contract, precum i efectuat cu depirea termenului de executare nu poate fi considerat executat n mod corespunztor. Dac locul executrii nu este determinat sau nu rezult din natura obligaiei, executarea urmeaz a fi efectuat: la domiciliul sau sediul creditorului la momentul naterii obligaiei n cazul obligaiei pecuniare; la locul aflrii bunului n momentul naterii obligaiei n cazul obligaiilor de predare a unui bun individual determinat; la locul unde debitorul i desfoar activitatea legat de obligaie, iar n lipsa acestuia, la locul unde debitorul i are domiciliul sau sediul n cazul unor alte obligaii. n cazul n care termenul de executare a obligaiei nu este determinat i nici nu rezult din natura acesteia, creditorul are dreptul de a pretinde oricnd executarea ei, iar debitorul este ndreptit s o execute oricnd. Dac termenul de executare a obligaiei este determinat, se consider c creditorul nu poate cere executarea nainte de termen. Debitorul ns poate executa obligaia nainte de termen dac creditorul nu are nici un motiv temeinic pentru a refuza executarea. n cazul n care respinge executarea anticipat, creditorul este obligat s-l informeze imediat n acest sens pe debitor i s ia toate masurile necesare pentru a evita prejudicierea lui. 23. Arvuna. Notiunea si caracterele juridice Arvuna este o suma de bani sau un alt bun pe care o parte contractant o d celeilalte pri pentru a confirma ncheierea contractului i a-i garanta executarea. n caz de dubii, suma pltit este considerat avans. nelegerea cu privire la arvun trebuie s fie ntocmit n scris. Arvuna se ia n calcul la executarea prestaiei, iar n cazul n care aceasta nu s-a fcut, se restituie. Dac, pentru neexecutarea contractului, rspunde partea care a dat arvuna, aceasta rmne celeilalte pri. Dac pentru neexecutarea contractului rspunde partea care a primit arvuna, ea este obligat s plteasc celeilalte pri dublul arvunei. Partea ca re rspunde pentru neexecutarea contractului este obligat s repare celeilalte pri prejudiciul neacoperit prin plata arvunei dac n contract nu este prevzut altfel. Arvuna indeplineste functiile: 1. F de plata- deoarece se ia in calcul la executarea prestatiei. 2. F de confirmare- a incheierii contr; 3. F de garantie- inchierii si executarii obl. 4. F de compensare- in care partea culpabila de neexecutarea obl contractual este tinuta sa repare prejudiciile cauzate conractului. CCRM prevede ca in cazul in care executarea prestatiei nu sa facut, arvuna se restituie. O asemenea restituire poate avea loc doar atunci cind neexecutarea prestatiei a avut loc in virtutea unei intelegeri intre parti, prin care partile renunta expres la executare sau in cazul imposibilitatii fortuite de executare. 24.Notiunea si clasificarea bunurilor Nu orice lucru, nu orice obiect poate fi considerat din punct de vedere juridic bun. Pentru a putea fi calificat ca atare, un bun trebuie sa ndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: - sa aiba o anume valoare economica, adica sa fie util pentru om, sa satisfaca o nevoie, o trebuinta umana; - sa fie susceptibil de apropriere, adica sa poata face obiect al dreptului de proprietate. Din aceasta perspectiva, unele lucruri, desi utile, nu sunt considerate bunuri din punct de vedere juridic. Clasificarea bunurilor a) Bunuri imobile i

bunuri mobile- bunurile imobile- sunt de trei feluri: imobile prin natura lor; imobile prin destinaie; imobile prin obiectul la care se aplic. Bunurile mobile- sunt i ele de trei feluri: mobile prin natura lor; mobile prin determinarea legii, mobile prin anticipaie. b) Bunuri aflate n circuitul civil i bunuri scoase din circuitul civil Bunurile aflate n circuitul civil- sunt acelea care pot fi dobndite sau nstrinate prin acte juridice. Regula este c bunurile sunt n circuitul civil, afar de excepiile prevzute expres delege. Bunurile scoase din circuitul civil- sunt acelea care nu pot face obiectul unui act juridic civiltranslativ sau constitutiv de drepturi reale. c) Bunuri determinate individual i bunuri determinate generic Bunurile determinate individual- sunt acelea care, potrivit naturii lor sau voinei exprimatede prile actului juridic, se individualizeaz prin nsuiri proprii, specifice. Bunurile determinate generic- sunt acelea care se individualizeaz prin nsuirile specieisau categoriei din care fac parte. d) Bunuri fungibile i bunuri nefungibile Bunul fungibil- este acela care, n executarea unei obligaii, poate fi nlocuit cu altul, fr afi afectat valabilitatea plii. Bunul nefungibil- este acela care nu poate fi nlocuit cu altul n executarea unei obligaii,aa nct debitorul nu este liberat dect prin predarea bunului datorat. e) Bunuri consumptibile i bunuri neconsumptibile Bunul consumptibil- este acel bun care nu poate fi folosit fr ca prima lui ntrebuinare snu implice consumarea substanei sau nstrinarea lui. Spre exemplu, banii, alimentele, combustibili etc. sunt bunuri consumptibile. Bunul neconsumptibil- este acel bun care poate fi folosit n mod repetat, fr s fienecesar, pentru aceasta, consumarea substanei sau nstrinarea lui. Ca exemple de bunurineconsumptibile pot fi menionate: cldirile, terenurile, mainile etc Bunurile principale i bunurile accesorii Clasificarea bunurilor n principale i accesorii se face n raport cu corelaia dintre ele. Codul civil, conine o noiune legal doar a bu nurilor accesorii, stipulnd: "Bunul destinat n mod permanent ntrebuinrii economice unui alt bun (principal) i legat de acesta prin destinaie comun este un bun accesoriu atta timp ct satisface aceast ntrebuinare". Referindu-se la bunurile principale, Codul civil precizeaz c "toate celelalte bunuri sunt principale". Bunurile divizibile i bunurile indivizibile Noiunile de bun divizibil i de bun indivizibil se conin n art. 291 din Codul civil. Este divizibil bunul care poate fi mprit n natur fr a i se schimba destinaia economic, de exemplu o bucat de stof, un teren. Este indivizibil bunul ale crui pri, n urma divizrii, pierd calitile i destinaia lui, de exemplu, un automobil. Deasemenea sint: Bunurile care se afl n circuitul civil general sunt bunuri care pot fi dobndite i nstrinate prin acte juridice. Bunurile supuse unui regim special de circulaie sunt bunuri care, dei se afl n circuitul civil, au un regim special de circulaie, cu alte cuvinte, au o circulaie limitat. Bunurile domeniului public i bunurile domeniului privat. Bunuri ale domeniului public sunt bunurile care aparin statului sau unitilor administrativ-teritoriale i care sunt inalienabile, insesizabile i imprescriptibile. Bunuri ale domeniului privat sunt bunurile care aparin persoanelor fizice sau persoanei juridice, inclusiv statului i unitilor administrativ-teritoriale, i care sunt alienabile, prescriptibile i sesizabile. Bunurile pot fi simple atunci cnd formeaz o unitate indivizibil i sunt supuse n mod natural unui regim juridic omogen, i complexe atunci cnd mai multe bunuri formeaz un tot ntreg care este destinat folosinei comune atribuite de natura unificrii. Universalitatea este o mas de bunuri, n care acestea, ca elemente constitutive, sunt supuse unor reguli identice. Codul civil distinge: universalitatea de fapt i universalitatea de drept. Prin universalitate de fapt, se nelege o pluralitate de bunuri corporale omogene considerate ca un tot ntreg. Prin universalitate de drept se nelege o pluralitate de bunuri corporale i incorporale de orice fel care, privite mpreun, sunt considerate ca un tot ntreg. Bunurile corporale i bunurile incorporale (bunurile sesizabile i bunurile insesizabile)- Corporale sunt bunurile care au o existen material, fiind percepute prin simurile omului. Bunurile corporale pot fi vzute, atinse, dominate n fapt i posedate. Sunt bunuri corporale lucrurile care pot fi n form solid, lichid sau sub form de gaze (un teren, o cas, un automobil, motorina, gazele naturale etc). Incorporale sunt bunurile care nu pot fi percepute cu simurile omului, neavnd o existen material. Din categoria bunurilor incorporale fac parte drepturile, att cele patrimoniale, ct i cele nepatrimoniale. Bunurile frugifere i bunurile nefrugifere. Frugifere sunt bunurile care, periodic i fr consumarea substanei lor, dau natere la alte bunuri, numite fructe. Nefrugifere sunt bunurile care nu au nsuirea de a produce fructe. 25.Constituirea persoanei juridice Persoana juridica- "orice organizatie care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul obstesc". CCRM- definete persoana juridic drept o organizaie "care are un patrimoniu distinct i rspunde pentru obligaiile sale cu acest patrimoniu, poate s

dobndeasc i s exercite n nume propriu drepturi patrimoniale i personale nepatrimoniale, s-i asume obligaii, poate fi reclamant i prt n instan de judecat". Persoana juridic i-a natere n baza actului de constituire. Actul de constituire este documentul n care se materializeaz voina fondatorului (fondatorilor) care decide nfiinarea persoanei juridice, i care circumscrie limitele, n care va aciona aceasta ca subiect de drept. n calitate de act de constituire poate fi, fie numai contractul de constituire, fie numai statutul, fie ambele i contractul de constituire i statutul. Denumirea diferit a actului de constituire depinde de forma de organizare a acesteia, este persoana juridic cu scop lucrativ sau cu scop nelucrativ. Persoanele juridice cu scop lucrativ. Codul civil, stabilete constituirea societilor comerciale printr-un act unic numit actul de constituire. Actul de constituire a societii comerciale este n esen un act juridic unilateral, atunci cnd apare un singur fondator sau un contract de societate, dac n calitate de semnatari apar mai multe persoane. Actul de constituire conine asemenea clauze nct acoper toate prevederile care se includeau anterior n contractul de constituire i n statut. Legiuitorul a stabilit condiii mai rigide pentru societile comerciale, deoarece pentru a realiza scopul pe care i-l propun fondatorii sunt necesare valori patrimoniale importante care acetia trebuie s le transmit. De aceia prin actul de constituire se stabilete mai nti obligaiile pe care fondatorii i-i asum unul fa de altul n legtur cu formarea patrimoniului i apoi se determin modul de colaborare dintre acetia n legtur cu funcionarea societii. Pentru ca societatea comercial s dobndeasc personalitate juridic actul de constituire trebuie ntocmit n form autentic. Comparativ cu societile comerciale cerinele fa de persoanelor juridice cu scop nelucrativ cerinele sunt mai liberale. Forma autentic a actului de constituire se cere numai pentru fundaii i instituii private. Codul prevede c prin legi speciale se poate stabili c persoanele juridice de drept public pot activa fr un act constitutiv individual, admindu-se situaia c acestea s funcioneze n baza unei legi cadru sau a unei legi speciale. Contractul (actul) de constituire a persoanei juridice trebuie s fie ntocmit n form scris i s fie semnat de toi fondatorii, iar n unele cazuri trebuie de autentificat notarial. Dac o persoan juridic se constituie de o singur persoan fizic sau juridic acesta trebuie s ntocmeasc un singur act de constituire. Astfel de persoane juridice pot fi societile cu rspundere limitat, societile pe aciuni, fundaiile instituiile etc Actul de constituire trebuie s conin principalele clauze prin care se identific o persoan juridic ntre participanii circuitului civil i n spaiu a acesteia, adic denumirea i sediul. De asemenea acestea trebuie s prevad modul de administrare a persoanei juridice. Organizaiile necomerciale sunt obligate s prevad n actul de constituire obiectul de activitate i scopul care i-l propune la fondare. n fond se prevede c astfel de organizaii pot desfura orice gen de activitate neinterzis de lege, inclusiv activitate de ntreprinztor, dar care ine de realizarea scopului propus prin normele statutare. Sunt trei elementele constitutive definitorii ale persoanei juridice, respectiv: organizarea de sine statatoare; patrimoniul propriu, adica distinct de patrimoniile persoanelor fizice care au constituit persoana juridica; un scop licit, in acord cu interesul general, obstesc. 26.Locul, timpul si modul de executare a obligatiilor Exercitarea obligaiei const n svrirea de ctre debitor a acelor aciuni, sau abinerea de la svrirea lor care constituie coninutul obligaiilor. Un rol important la exercitarea obligaiilor l are locul exercitrii. Astfel obligaia trebuie s fie exercitat la locul care este prevzut de contract sau de lege, n baza cruia a luat natere obligaia sau care rezult din coninutul ei. locul exercitrii obligaiilor civile se determin n felul urmtor. 1. Pentru imobile - la locul aflrii acestora; 2. La exercitarea obligaiilor bneti - domiciliul creditorului de la locul naterii obligaiilor. 3. Toate celelalte obligaii se exercit la domiciliul sau sediul debitorului. In cazul in care pina la data executarii obl debitorul sau creditorul si-a schimbat domiciliul, sediul sau locul de activitate si a instiintat despre aceasta cealalta parte, atunci obl se va executa la noul domiciliu, sediu sau loc de activitate. Termenul este un eveniment viitor si sigur ca se va produce,care afecteaza executarea sau stingerea unei obligatii. In marea majoritate a cazurilor termenul este fixat de catre parti in contract, el fiind determinat de o data calendaristica la care debitorul este tinut sa-si execute obl fata de creditor; sau rezulta din natura contractului, adica din circumstantele care determina data la care creditorul va primi prestatia datorata de catre debitor.Daca termenul de executare nu este determinat si nici nu rezulta din natura acesteia, atunci obl este susceptibila de executarea imediata. Dac datoria de a executa imediat nu rezult din lege, contract sau din natura obligaiei, debitorul trebuie s execute obligaia n termen de 7 zile din momentul cererii creditorului.Dac termenul de executare a obligaiei este determinat, se consider c creditorul nu poate cere

executarea nainte de termen. Debitorul ns poate executa obligaia nainte de termen dac creditorul nu are nici un motiv temeinic pentru a refuza executarea. Modul de executare a obl se afla intr-o strinsa legatura cu obiectul ei. Cind ob obl se concretizeaza intr-un anumit lucru, obl nu se poate face intr-un alt mod decit prin transmiterea acelui lucru de catre debitor crditorului, dintr-o data si in intregime. Dar executarea se poate efectua si sub forma unor prestatii successive effectuate la interval de timp. Conform regulii generale, debit poate executa obl in rate numai cu consimtamintul crditorului, daca din lege, contr sau din natura obl nu reiese altfel. Nu sunt susceptibile de executare dintr-o data obl continue, adica obl ce se infaptuiesc prin acte permanente de executare.(ex: furnizarea energiei electrice, a apei potabile sau a gazelor natural.) 27. Reprezentarea si procura Reprezentarea este un procedeu de tehnic juridic prin care o persoan, numit reprezentant, ncheie acte juridice cu terii n numele i n contul unei alte persoane, numit reprezentat, avnd drept consecin producerea direct n persoana reprezentatului a efectului actelor juridice. Subiectele raportului juridic de reprezentare: reprezentatul; reprezentantul; tera persoan. Procura este un act (document) unilateral care materializeaz manifestarea de voin a reprezentatului i care concretizeaz coninutul i limitele mputernicirilor ce se deleag reprezentantului. Procura este un act juridic scris . Lipsa unei procuri n form scris lipsete reprezentatul, reprezentantul i terul de dreptul de a demonstra prin martori existent. Procura persoanei fizice i procura persoanei juridice se elibereaz n scris sub semntur privat, iar n cazul n care reprezentatul dorete sau legea prevede, se va ntocmi n form autentic. Procura este valabil n termenul stabilit n cuprinsul ei, ns nu mai mult de termenul stabilit de lege. Categoriile procurii. Procur general este procura prin care reprezentantului i se acord mputerniciri de a ncheia orice act juridic cu un bun al su. Procur special este procura prin care reprezentantului i se deleag mputernicirea de a ncheia acte concrete, de exemplu, de a vinde, a dona un bun, a primi o sum de bani ori anumite bunuri de la debitori sau creditori. Procur de baz este procura prin care reprezentatul deleag reprezentantului dreptul de a ncheia acte juridice. Reprezentantul trebuie s svreasc personal aciunile indicate n procur. Procur de substituire este procura prin care reprezentantul transmite mputernicirea ctre o alt persoan, numit substituitor. 28. Notiunea, caracterele juridice si atributele dreptului de proprietate "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura i de a dispune de un lucru n mod exclusiv i absolut, ns n limitele determinate de lege" . Ea nu este lipsit de critici. Definim dreptul de proprietate ca fiind acel drept real care confer titularului su posesia, folosina i dispoziia asupra unui bun, exclusiv i perpetuu, n putere proprie i n interes propriu, cu respectarea normelor n vigoare. 1. Dreptul de proprietate este un drept absolut - el confer titularului totalitatea prerogativelor, adic posesia, folosina i dispoziia ;de alt parte, el este absolut pentru c este opozabil erga omnes. 2. Dreptul de proprietate este un drept exclusiv El este exclusiv pentru c puterile conferite de acest drept sunt independente de orice alte puteri ale altei persoane asupra bunului respectiv. 3. Dreptul de proprietate este un drept perpetuu. - Proprietatea este perpetu n dou sensuri : sub aspect ereditar i sub aspectul imprescriptibilitii. 1. Jus utendi Acest atribut const n prerogativa titularului dreptului de proprietate de a se servi sau ntrebuina bunul. 2. Jus fruendi - Fructus este n primul rnd dreptul proprietarului de a fructifica bunul su sau de a-l lsa neproductiv. 3. Jus abutendi - confer proprietarului dreptul de a dispune liber de bunul su. Aceast liber dispoziie se dezvolt pe un plan material i pe unul juridic. 29. Notiune de patrimoniu. Caracterele juridice si functiile patrimoniului Denumim patrimoniu totalitatea drepturilor i obligaiilor care au valoare economic, aparinnd unei persoane . Din cuprinsul definiiei se pot desprinde urmtoarele idei: - patrimoniul este compus dintr-un activ i un pasiv ;- drepturile care l compun sunt patrimoniale; - patrimoniul este distinct de bunurile care l compun la un moment dat. Patrimoniul este un compus ntre activ i pasiv. Activul patrimonial este alctuit din drepturile patrimoniale, adic acelea care pot fi exprimate n bani (de exemplu, dreptul de proprietate asupra apartamentului, dreptul de a primi preul asupra bunului vndut etc.) Pasivul patrimonial este compus din datoriile (obligaiile, sarcinile) care pot fi evaluate n bani. Ele constau din obligaia de a da, obligaia de a face sau obligaia de a nu face ceva ce ar fi putut face dac titularul nu s -ar fi obligat la abinere. Caractere: 1. Patrimoniul este o universalitate juridic; 2. Unicitatea patrimoniului ; 3. Inalienabilitatea patrimoniului ; 4. Divizibilitatea patrimoniului Pentru persoanele fizice divizibilitatea patrimoniului este prevzut de lege. 30. Dobindirea dreptului de proprietate asupra comorii si a bunurilor Comoara este orice bun mobil ascuns sau ngropat, chiar involuntar, al crui proprietar nu poate fi identificat sau a pierdut, n condiiile legii, dreptul de proprietate. n cazul n care ntr-un bun imobil, se descoper o

comoara, ea aparine pe jumtate proprietarului bunului imobil n care a fost descoperit i pe jumtate descoperitorului dac ei nu convin altfel. Acestuia din urm nu i se cuvine ns nimic dac a ptruns n bunul imobil ori a cutat n el fr consimmntul proprietarului sau al posesorului. Consimmntul proprietarului sau al posesorului se prezum pn la proba contrar. n cazul descoperirii unei comori constituite dintr-un bun (bunuri) recunoscut ca monument al istoriei sau culturii, acesta este transmis n proprietatea statului. Proprietarul bunului imobil n care a fost descoperit comoara, precum i descoperitorul au dreptul de a primi o recompens n proporie de 50% din preul comorii. Recompensa se mparte egal ntre proprietarul bunului imobil n care a fost descoperit comoara i descoperitor dac acordul dintre ei nu prevede altfel. Recompensa se pltete n ntregime proprietarului dac descoperitorul a ptruns n bunul imobil ori a cutat n el fr consimmntul proprietarului sau al posesorului.