Asistenta sociala in perioada comunista

Problema organizarii si functionarii perfecte a societatii a fost un obiectiv care s-a impus inca din Antichitate si care a revenit obsesiv in toate etapele evolutiei omenirii.Viata a demostrat insa ca perfectiunea sociala nu este posibila si,in consecinta teoriile aparute pe aceasta tema au fost etichetate ca utopice.In secolul al XIX-lea modelele sociale utopice au proliferat datorita unor gandiri de marca :R.Owen,S.Simon,Ch.Fourier,K.Marx si Fr.Engels.Unii indivizi au incercat sa transforme in realitate programele utopice si sa construiasca sate de cooperare,falanstere,comune.Imposibilitatea trecerii de la proiect la realitate nu a insemnat si negarea absoluta a imaginii perfectiunii sau suprimarea totala a aspiratiei la ideal.De aceea ,reprezentarea unei astefel de societati avea rol terapeutic,mobilizator ca sa nu mai punem la socoteala pasii actionali savarsiti in scopul apropierii de superlativ: Daca in planul schimbarii vietii materiale si a societatii nu puteau fi effectuate interventii semnificative,in cel al vietii spirituale si ideologice libertatea de miscare era mult mai permisiva.Asa se explica numarul mare al teoriilor si ideologiilor care au aparut,precum si atractia exercitata in special asupra celor care se simteau amenintati,neprotejati,victime sigure ale disfunctiilor sociale. Impactul cel mai puternic asupra realitatii sociale l-au avut constructiile teoreticoideologice propuse de K.Marx si Fr.Engels.Ei au conturat modelul comunist de societate,fara a fixa un reper temporal asupra mediului cand se va putea trece la aplicarea acestuia.Ordinea sociala de tip communist,in viziunea acestor sociologi, s-ar caracteriza prin: -disparitia activitatii productive in forma productiei de marfuri -munca va fi practicata de toate categoriile de indivizi in raport cu forta sau capacitatea de care ele dispun -in conditiile unei productivitati foarte mari,rasplatirea muncii se va face respectandu-se criteriul nevoilor,evitandu-se in felul acesta alienarea celor care ar avea un necesar de consum mai mare decat sunt capabili sa produca;

-prin generalizarea muncii si consumului vor disparea diferentele dintre clasele sociale si se va crea o omogenitate sociala intr-atat de mare incat deosebirile dintre sat si oras,dintre munca fizica si cea intelectuala,,dintre munca de dicizie si cea de executie nu vor mai fi percepute ca decalaje si nu vor mai genera conflicte; -functionarea societatii va intra intr-un flux natural de fapte,reglarea acestora se va produce in mod obiectiv,spontan si,prin urmare,statul va fi de prisos; -disparitia statului va stimula extensia relatiilor dintre indivizi fara ca ei sa se mai raporteze la canoane de ordin administrativ-politic si,pe aceasta cale,s-ar ajunge la atenuarea si chiar anularea diferentelor dintre regiuni sau natiuni. Toate aceste transformari exceptionale vor fi posibile numai in urma unor acumulari progressive in domeniul mentalitatilor si mai ales in cel al fortelor de productie pentru ca societatea comunista egalitara nu poate fi una a saraciei. Revolutionarea societatii se va produce insa,mai intai, printr-o forma intermediara de organizare sociala-socialismul in care proprietatea private coexista cu cea sociala,se va mentine productia de marfuri si va fi utilizata repartitia dupa principiul cantitatii si calitatii muncii depuse.Revolutia socialista s-a impus mai intai in Rusia Tarista,abia in anul 1917 si in imprejurari speciale pentru acest stat:pierderi uriase cauzate de primul razboi mondial, armata se dezintegra treptat si nu mai reprezenta un factor de ordine,instabilitatea guvernamentala anomiza climatul sociopolitic intern,nemultumirile taranilor,muncitorilor si militarilor erau speculate in activitatea bolsevicilor de incitare la revolta folosind sloganul Fabricile-muncitorilor,pamantul-taranilor,pacea-soldatilor.Perspectivele comunalizarii resurselor si egalizarii statuare devenisera mult prea tentante pentru a se mai pune problema inapoierii economice;s-a ajuns la preluarea puterii de catre mase conduse de Lenin si partidul communist,si la transformarea vechiului regim tarist intr-un stat totalitar. Adoptarea regimului politic socialist(totalitar) a fost un efect indus de doua cauze: a)deteriorarea stabilitatii statului prin convulsii interne si/sau prin participarea costitoare la razboi; b)disfunctii sociale interne majore,fara ca statul sa aiba capacitatea de a interveni pentru a le depasi

Ultima dintre aceste doua cause nu inseamna altceva decat dovada absentei unui sistem puternic de asistenta sociala .In mod paradoxal,statul insusi a agreat,a sprijinit inaintarea spre totalitarism,pentru ca in acest mod inhiba solicitarile individuale de asistenta si nu mai putea fi acuzat de ineficienta asistentiala(atat timp cat el sustine prioritatea grupurilor,si nu a indivizilor,persoana care invoca interventia era acelasi de abuz saude imoralitatea pentru ca se facea vinovata de folosirea unor drepturi speciale ).Afirmatiile referitoare la determinantele trecerii la totalitarism sunt valabile si pentru ceea ce s-a petrecut in Romania postbelica,chiar daca la cele doua cauze au mai concurat si altele,deosebit de influente:pierderile teritoriale,neasumarea responsabilitatii politice a partidelor istorice pentru a scoate tara din criza,instabilitatea guvernamentala,presiunile militare,politice si ideologice exercitate de Uniunea Sovietica etc.Totusi daca asistenta sicoala din deceniul 1941-1950 ar fi corespuns nevoilor tarilor,credem ca romanii nu ar fi acceptat trecerea la totalitarism. Ceea ce a urmat este primit ca o pata neagra din istoria Romaniei.Instalarea la putere in maniera declarative,a fost marcata de abuzuri numeroase : nationalizarea mijloacelor de productie;arestarea si executarea constatarilor si declararea lor drept adversari ai revolutiei;ideologizarea tuturor faptelor locuitoriloe;fortarea unui congres total fata de puterea politica. Privit intr-o astfel de optica,sistemul protectiei sociale avea caracter birocratic,automat si cvasiuniversitalist:toti indivizii erau asistati prin simplul fapt ca erau inscrisi functional in circuitul social.Intregimentarea era,de altfel inevitabila:fiecare cetatean era obligat sa presteze o munca utila,sa detina un statut,sa respecte principiul muncii,sa fie obedient,sa apere ordinea politica etc,iar beneficiile asistentiale de pensii , obtinerea alocatiei pentru copii , primirea unei locuinte din fondul locativ de stat, garantarea gratuitatii ingrijirii sanitare si a cursurilor scolare de toate gradele.In schimb asistenta sociala calitativa,personalizata,orientate spre rezolvarea problemelor urgent a fost desfiintata.Se considera ca mecanismele economiei socialiste sunt capabile sa resolve automat toate problemele individului prin aceasta s-a creeat in timp un sistem de dependent accentuate a individului de stat. Indiferent cat de mare era gradul de vulnerabilitate trait de individ,statul trebuia sa intervina sis a determine corijarea de rigoare,insa numai daca ideologia de partid

confirma ca se impune interventia;Orice individ normal din societatea socialista putea beneficia de urmatoarele aspecte de politica sociala: Conspect Daca ne raportam la aceste instante ale politicii sociale aplicate in spatial romanesc in perioada totalitara ajungem la concluzii care , in cea mai mare parte a lor au intensiuni cotradictorii. Conspect In ansamblu,ne raliem in tatalitate la punctual de vedere exprimat de E.Zamfir sistemul de organizare,functionare si administrare a asistentei sociale in regimul socialist era centralizat-birocratic.In sprijinul acestei afirmatii pot fi aduse foarte multe argument,insa cele mai convingatoare sunt : Conspect

Asistenta sociala din Romania postcomunista

Evenimentele din decembrie 1989 au generat cea mai puternica stare de solidaritate din toata istoria moderna si contemporana a tarii noastre.Cetatenii din toate categoriile socioprofesionale si din toate diviziunile teritoriale s-au manifestat timp de aproximativ doua-trei saptamani ca sdi cum at fi fost cuprinsi intr-o multime imensa in care actiona,evident,legea contagiunii mentale. Daca izbucnirea miscarii sociale a fost exploziva,determinantele ei aveau o constructive indelungata:saracie generalizata ,lipsa caldurii din apartamente,rationalizarea desantata a consumului de energie electrica,supradimensionarea birocratiei,persecutiile desfasurate de aparatul de securiatate a statului,demagogia afirmatiilor politice si criza in care se afla sistemul social. Ceea ce s-a obtinut imediat dupa Revolutie a fost cu adevarat impresionant.Renuntarea la planificarea socialista a economiei a condus la blocaje financiare pentru multe unitati productive:acestea au determinat intreruperea activitatii in institutiile in cauza;indivizii care aveau loc de munca in cadrul

acestora au intrat in somaj;veniturile mult prea mici ale somerilor se repercutau in accentuarea starii de saracie,in degradarea vietii de familie in scaderea cheltuielilor dedicate educatiei ,finalmente in cresterea solicitarilor fata de serviciile de asistenta sociala. Tranzitia la noua ordine era interpretata cotidian in termini precum saracie,mizerie,dezastru,haos,coruptie,hotie. Nu putem nega totusi progresele uluitoare,dar anomice si paradoxale din unele domenii: -impartirea pamanturilor la tarani