Curs 4, Gestiune Bancara Definirea structurilor de activ ale unei banci

Activele unei banci comerciale reflecta modul in care au fost plasate resursele si cuprind, in principal, urmatoarele ocategorii in ordinea descresterii lichiditatii acestora: - numerar aflat in casieria bancii; in vederea efectuarii operatiunilor de incasari si plati bancile trebuie sa prezinte o anumita cantitate de numerar in casierie. Numerarul aflat in casierie nu aduce bancii niciun venit insa asigura acesteia capacitatea de a-si onora platile fata de clienti. Interesul bancilor este ca fondurile, sub forma numerarului din casierie, sa fie cat mai mici, atat cat este necesar surplusul de numerar este contraproductiv mai ales tinand seama de costul mare al oprotunitatii plasarii acestora in alte active aducatoare de venituri. Nevoia de numerar se poate aprecia de catre banci in functie de datele statistice adunate de-a lungul timpului. - disponibilitatile in lei si valuta aflate in contul curent la BNR sub forma rezervei minime obligatorii. Rezerva minima obligatorie reprezinta un intrument de politica monetara al carei rol este asigurarea de catre banca a unor resurse minime lichide necesare satisfacerii obligatiilor de plata ale clientilor sai la un moment dat. Modul de determinare a rezervei minime obligatorii are la baza, in principal, volumul depozitelor clientilor nebancari. Pentru rezervele minime obligatorii, BNR bonifica dobanzi mai mici decat dobanda de pe piata, iar pentru surplusul de fonduri fata de rezerva minima bancile comerciale nu primesc dobanda; prin urmare, activitatea zilnica de administrare a fondurilor detinute in conturile curente la BNR trebuie facuta cu acuratete, in caz contrar aparand fonduri blocate inutil si neremunerate. - disponibilitatile aflate in contrurile NOSTRO. Conturile NOSTRO reprezinta conturile curente deschise de o banca in evidentele altor banci ca urmare a stabilirii unor relatii de corespondent. In scopul fructificarii excesului de lichiditate, la un moment dat, bancile actioneaza prin plasarea acestor fonduri sub forma depozitelor la vedere sau la termen in baza unor angajamente de cont curent prin care se pot stabilii unele facilitati pe care o banca le acorda celeilalte banci. Intrucat disponibilitatile din conturile NOSTRO sunt remunerate cu dobanzi mici, in unele cazuri nici nu se bonifica dobanda, este necesar ca soldurile acestora sa fie tinute sub control zilnic coreland volumul de operatiuni cu plasarea surplusului in depozite interbancare. Totodata trebuie precizat ca se pot inregistra pierderi daca printr-o administrare defectuoasa a acestor active se ordona plati peste disponibilul din aceste conturi (cazul in care se opereaza pe sold debitor-overdraft). - depozite interbancare plasate. Ddepozitele reprezinta plasamente pe termen scurt (variind de la o zi la maximum 1 an) remunerate la nivelul pietei si utilizate pentru fructificarea temporara a fondurilor disponibile.

- creditele acordate bancilor pe baza unei conventii incheiate intre acestea. Spre deosebire de depozitele interbancare plasate, dobanzile la creditele acordate bancilor sunt mai mari datorita, in principal, termenelor mai mari pe care sunt acordate (de regula peste 1an). - credite acordate clientilor nebancari; in general, acestea trebuie sa ocupe o pondere ridicata in totalul plasamentelor unei banci comerciale. Tipurile, termenii si conditiile acordarii de credite bancare pe termen scurt, mediu si lung depind, in principal, de imprejuraile si necesitatile clientilor. Plasamentele unei banci in credite acordate clientelei nebancare prezinta un grad de risc ridica, dar si o remunerare superioara tuturor celorlalte plasamente. Vateva dintre categoriile cele mai importante de credite acordate de banci: a). creditele de trezorerie; destinate acoperirii necesarului de lichiditati privind ativitatea curenta a clientilor sunt acordate pe termen scurt si pot imbraca diverse forme: - avansul in cont curent - credite revolving - credite pentru finantarea stocurilor - credite sezoniere b). creditele pe termen mediu si lung sunt destinate, in general, procurarii de echipamente sau bunuri imobiliare, acoperirii nevoilor determinate de operatiuni de export, finantarea investitiilor. - titluri de valoare. Bancile pot alege posibilitatea plasarii fondurilor in titluri de valoare datorita veniturilor pe care acestea le aduc precum si usurintei cu care acestea pot fi transformate in lichiditati pe piata secundara. Ansamblul titlurilor de valori care figureaza in activul unei banci reprezinta portofoliul de titluri al acesteia. Prin detinerea de astfel de titluri, bancile isi pot fructifica excesul de lichiditati avand garantia transformarii destul de rapide in nunmerar in cazul aparitiei unei situatii neasteptate. - plasamentenin participatii. Bncile isi plaseaza fondurile in participatii la alte societati pentru dividendele pe care le obtin care, in cazul unor societati puternice, depasesc ca randament al investitiei alte forme de plasament. Astfel de participatii nu pot depasi 20% din capitalul social si 10% din fondurile proprii ale bancii. Un alt motiv pentrucare bancile prefera astfel de plasamente il reprezinta interesul pe care banca-l are pentru avtivitatea desfasurata de societatea respectiva in sensul constiruirii unui grupde societati complementare de tipul firmelor de brokeraj, societatilor de asigurari, societatilor de leasing, etc. - plasamente in mijloace fixe (cladiri, terenuri, echipamente); sunt indispensabile derularii unei activitati normale ale unei banci, neaducatoare de venituri, dar cu o contributie indirecta la realizarea profiturilor bancii. Acest tip de active prezinta un grad foarte redus al lichiditatii constituind o sursa de ultima instanta pentru acoperirea pierderilor si, de obicei, este folosita in cazul lichidarii bancii.

Alte active de natura creditelor neperformante, creditelor in avans, debitorilor, etc. reprezinta imobilizari de fonduri neremunerate.

Analiza sensibilitatii activelor si pasivelor unei societati bancare la variatiile ratei dobanzii In cadrul acestei analize, toate activele si pasivele sunt clasificate in doua categorii: A. active si pasive sensibile la variatia nivelului general al ratelor dobanzilor pe piata; B. active si pasive insensibile la variatia nivelului general al ratelor dobanzii pe piata. Analiza de sensibilitate ia in calcul variatiile de dobanda incasata si de dobanda platita in functie de schimbarile ratelor dobanzii pe piata luand in consideratie efectul schimbarii ratelor dobanzii asupra valorii activului respectiv. Activele (pasivele) sensibile sunt considerate avelea ale caror venituri (costuri) prin dobanda variaza in functie de nivelul ratei dobanzii existente pe piata intrun anumit interval de timp. Activele (pasivele) insensibile sunt considerate acelea ale caror venituri (costuri) prin dobanda nu variaza in functie de nivelul ratei dobanzii pe piata intr-un anumit interval de timp. Intr-un orizont de timp suficient de mare (ex. 1 an) toate activele si pasivele sunt sensibile. Intrun interval foarte scurt (ex. 1zi) marea majoritate a activelor si pasivelor sunt insensibile la variatia ratei dobanzii pe piata. In clasificaera activelor si pasivelor insensibile si sensibile la variatia ratei dobanzii se tine cont de scadenta acestora. Pot fi considerate active sesnsibile numai acele plasamente ale caror venituri se vor incasa in intervalul de timp pentru care se face analiza. Deasemenea pot fi considerate pasive sensibile la rata dobanzii acele surse de finantare ale aror costuri pot fi platite in perioada de timp pentru care se face analiza; de obicei, aceasta perioada este de maximum 1 an. Astefel sunt considerate active sensibile toate activele care au scadenta sub 1 an (titluri de valoare, credite pe termen scurt) precum si creditele acordate cu rata variabila a dobanzii indiferent de termen. Toate celelalte active sunt considerate nesensibile la variatiile ratei dobanzii (titluri de valoare pe termen lung, creditele pe termen lung, disponibil in contul curent, numerar, alte active). Snt considerate pasive sensibile la rata dobanzii acele pasive care au scadenta pe termen scurt (depozite la termen sub 1 an , certificate de depozit pe termen scurt). Celelalte pasive sunt considerate a fi nesensibile la rata dobanzii (depozite pe termen lung, certificate de depozit pe termen lung).

Efectul pe care-l poate avea variatia ratelor dobanzii pe piata aspra marjei nete de dobanda si, implicit, aspra profitabilitatii institutiei financiare se cuantifica prin diferentele dintre activele sensibile si pasivele sensibile la dobanda (GAP). Aceasta diferenta poate fi exprimata inai multe moduri, si anume: - in valoare absoluta, gap-ul=active sensibile la dob-pasive sensibile la dob -in valoare relativa, gap...?.?.? -indicatorul de senzitivitate la rata...????? Ultimele 2 forme de reprezentare a gap permit compararea sensibilitatii pentru diferite institutii financiare. Daca valoarea gap este pozitiva, institutia financiara are o sensibilitate fata de active, in aceste caz gap-ul relativ este pozitiv, iar indicatorul de sensibilitate la rata dobanzii este mai mare decat1. Daca valoarea gap este negative, institutia financiara are o sensibilitate fata de pasive, in acest caz gap-ul relativ este negativ, iar indicatorul se sensibilitate la rata dobanzii este mai mic decat 1. Institutiile financiare care sunt sensibile la active vor inregistra o crestere a marjei nete de dobanda cand rata dobanzii pe piata creste si vor inregistra o scadere a marjei nete de dobanda cand ratele dobanzilor pe piata scad. In oglinda, institutiile financiare care sunt sensibile la pasive vor inregistra o scadere a marjei de dobanda cand creeste rata dobanzii pe piata si vor inregistra o crestere a marjei nete de dobanda cand scade dobanda pe piata. Managementul sensibilitatii activelor si pasivelor Aceasta metoda poate fi abordata ca management ofensiv sau defensiv. In cazul unui management ofensiv al activelor si pasivelor, strategia incude 2 etape: 1. previzionare schimbarilor ratei dobanzii pe piata 2. ajustarea portofoliului de active si pasive sensibile la dobanda Astfel, previzionarea unei cresteri a ratelor dobanzii pe piata conduce la trecerea societatii bancare catre un gap pozitiv. In caz contrar, cand este previzionata o scadere a ratelor dobanzii pe piata, societatea bancara se va orienta catre un gap negativ. In cazul unui management defensiv nu se urmareste obtinera unui profit din schimbarile de rata a dobanzii ci prevenirea unor efecte negative asupra profitabilitatii existente; in acest caz gap-ul = 0. Un management ofensiv urmareste o crestere a profitului, iar un management defensiv urmareste reducerea volatilitatii marjei nete de dobanda. In managementul defensiv, principalul obiectiv il reprezinta mentinerea unui echilibru intre activele si pasivele sensibile la dobanda.

Cesterea ratelor dobanzii pe piata va produce cresteri egale ale beniturilor si cheltuielilor astfel incat ?.?.? S ramana neschimbata astfel incat ?.? Vor produce ?????. In cazul previziunii cresterii de rata a dobanzii, o alta strategie ar putea fi marirea exigibilitatii surselor de finantare (pasivelor). Aceste lucru se poate efectua prin vanzarea certificatelor de depozit pe termen lung. O institutie financiare care previzioneaza o crestere a ratelor de dobanda pe piata, dar nu are in acel moment un gap pozitiv ar trebui sa ajusteze portofoliul de active, ar putea sa scurteze scadenta activelor sale prin vanzarea titlurilor pe termen lung folosind fondurile obtinute pentru a cumpara titluri pe termen scurt, deasemenea poate creste nivelul creditelor acordate cu rate variabile ale dobanzii. Aceste ajustari de portofoliu vor creste volumul activelor sensibile la dobanda, ceea ce se va reflecta in cresterea veniturilor prin aceste active.