Capitolul 8 : Confruntarea

DPDV Edward

Nu faptul ca ii auzeam gandurile ma stresa.

Nu.
Faptul ca il auzeam, la cateva mile distanta de mine m-a intrigat si faptul ca el
avea gandurile panicate ma facea si mai nervos.Subiectul gandurilor lui m-au facut sa o
iau pe Bella in brate si sa sar pe geam.Bella frumoasa si calda in bratele mele a gemut
incet dar nu s-a trezit.S-a apropiat si mai mult si pentru o secunda am uitat tot ce era in
capul meu.
Un alt gand ingrijorat al lui Carlisle m-a trezit la realitate si am grabit pasul.
Ei vin, Edward. Alice nu i-a vazut decat cand au intrat in oras. Imi pare rau ca nu
te-am avertizat mai devreme.
Mi-am dorit mai mult decat orice ca el sa-mi poata auzi gandurile, dar nu putea.
Aveam cateva intrebari pentru el, ce aveau nevoie disperata de raspunsuri, dar una
singura se invartea in capul meu iar si iar.
Nu fugi, Edward. Vino si adu-o si pe ea. O vom proteja orice ar fi.
De parca imi auzise intrebarea inceata, dar nu-mi daduse raspunsul de care aveam
nevoie.
Am injurat incet in timp ce fugeam.
Vroiam cu disperare sa o duc departe de ei, unde nu ar mai fi deranjat-o niciodata.
Dar Carlisle avea dreptate, nu ar trebui sa fug.Trebuia sa fac fata si Bella la fel.Daca vor
vrea lupta, voi lupta pentru ea si voi castiga.
Cu asemenea ganduri in minte am facut primul pas in interiorul casei., Alice m-a
tras repede intr-o parte si avea o expresie atat de ingrijorata ca toata frica mea a aparut din
nou.Am asezat-o pe Bella pe canapea si a murmurat ceva foarte incet, vorbea in somn,
despre mine si copil.
-Edward imi pare atat de rau, ma concentram pe Jasper si pe copil, pentru ca el are
unele probleme de control si eram ingrijorata si..
Alice vorbea foarte repede iar gandurile ai erau un deranj total, plimbandu-se
panicata de colo,colo.
Am oprit-o, in final acceptand ideea ca Volturi vor fi aici in curand.Am vorbit
repede si am zambit usor, cuvintele mele relanxand-o foarte putin.
-E in ordine, Alice , inteleg.
M-am intors sa-l caut pe Carlisle dar el aparuse dinainte sa apuc sa zic ceva. Avea
buzele stranse intr-o linie in timp ce o privea pe Bella dormind.
-Nu cred ca e bine sa o trezesc, am explicat. Nu vreau sa o supar iar.
Parea ca intelege si a inceput sa vorbeasca cu o mina rapida si urgenta.
-Emmett si Rosalie au plecat deja, si Jasper si Esme la fel. Alice a insistat sa
ramana. Cand mi-a intalnit privirea confuza a explicat. Am crezut ca e mai usor daca vom
fi mai putini cand ei vor aparea.
Avea dreptate, eu, Carlisle si Alice intr-o singura camera era de ajuns. Nu aveam
nevoie de temperamentul lui Emmett, sau de parerile lui Rosalie, dar totusi abilitatea lui
Jasper de a-i face pe Volturi sa se simta calzi si buni ar fi fost buna. Dar daca Carlisle i-a
cerut sa plece inseamna ca avea un motiv asa ca nu am pus intrebari.
 S-a intors catre Alice.
-Cat?
Si-a muscat buza.
-Mai putin de trei minute.Imi pare rau, ar fi trebuit sa vad asta cu zile in urma…
parea ca mai avea putin si izbucnea in plans, asta daca ar fi putut plange. Am zambit usor
si mi-am pus o mana pe umarul ei.Eram si eu la fel de, nu, nu la fel, cu mult, foarte mult
mai ingrijorat decat ea si nu puteam sa o fac sa se simta mai bine.
-Alice, e ok, serios, asta e.
Carlisle a oftat si si-a trecut o mana prin parul blond.
-Edward du-o pe Bella in camera ta, incearca sa nu o trezesti.Ai dreptate, daca se
streseaza nu-i face bine copilului.
Am dat din cap si am luat-o pe Bella in brate. A deschis ochii si eu i-am zambit
amuzat. De parca ceea ce-mi ceruse Carlisle facuse ca ea sa se trezeasca. Am dus-o
repede sus, inainte sa vada privirele ingrijorate ale lui Alice si Carlisle.
-Dormi, Bella am soptit incet lasand-mi buzele pe fruntea ei in timp ce o puneam
pe pat.
-Mmmm, de ce suntem aici? A bombanit si se ghemuia in patura.
-Fara motiv, trebuia sa vorbesc cu Carlisle si nu am vrut sa te las singura. Nu-mi
place sa plec de langa tine, i-am raspuns si o mangaiam pe par. Cel putin ultima parte nu
era o minciuna.
-Despre ce sa vorbiti?
Am ras incet, Bella era atat de curioasa. Nu era bine pentru ea.
-Nimic important, inca ceva despre copil.
-Oh, mmmmm, ok.
Ochii ei s-au inchis incet si eu am sarutat-o usor pe buze spunandu-i cat de mult o
iubesc inainte sa cobor.
-Cat mai dureaza?
De data asta eu am intrebat.
-Abia au trecut de casa Bellei, cam un minut.
Stateam tensionati, grija crescand in mine ca o bomba.Speram doar sa nu
explodeze. Trebuia sa pastrez o mina calma in fata lor.
Apoi, iata-i. Erau trei, Aro, Caius si Jane am ghicit eu. Marcus era anormal de
plictisit cu orice avea legatura cu noi, mai ales cu Bella asa ca probabil n-a venit. Lui
Jane ii placea sa-l insoteasca pe Aro oriunde, iar Caius era doar un ghici.
S-a dovedit ca am dreptate cu doar cateva secunde mai tarziu cand Carlisle i-a
invitat in casa zambind usor fara nicio emotie in ochi.
-Bine ati venit, carui onoare ii datoram aceasta vizita?
Incerca sa fie politicos si reusise, Aro a zambit si a intrat inauntru, sau plutea atat
de gratios era mersul lui, si Jane si Caius l-au urmat.
-Am venit sa o verificam pe Isabella cum v-am asigurat ca o vom face.
Vocea lui era calma, dar serioasa. Am vazut-o pe Alice cum si-a schimbat pozitia
amintindu-si fara indoiala de ultima noastra intalnire cu Volturii.
-Si cum stiu fara indoiala ca nu bantuie niciun vampir nou-nascut prin zona, ati
vrea sa ne explicati de ce Isabella este inca om?
-Bella, l-am corectat automat. M-am plesnit mental. Ii place sa i se spuna Bella,
am spus incrucisandu-mi bratele la piept cu o alura ferma.
 -Imi pare teribil de rau, dar asta nu-mi raspunde la intrebare.
Am simtit o usoara pala de durere trecandu-mi prin corp. Caius statea in décor si
Jane se holba. Mi-am trecut privirea peste cei trei vampiri din fata mea, cu parul inchis la
culoare, cu pielea alba ca hartia ce stralucea in lumina lampilor din casa.
Nu pareau deloc atat de amenintatori pe cat stiam ca pot fi.
Carlisle a inceput sa vorbeasca iar eu le ascultam gandurile. Si Aro si Caius stiau
ca ceva e in neregula cu Bella, observasera amandoi ca mirosea diferit.Dar nici unul nu
ghicise ce e. Am observat ca Alice si Carlisle pastrau o distanta sigura fata de Aro, ca sa
nu-i atinga si sa descopere secretul pe care noi il ascundeam.
-Bella inca nu poate fi schimbata, datorita unor…complicatii de sanatate. Va fi
periculos pentru ea daca o vom schimba acum.
Aro parea intrigat.
-Aha, si cand poate fi schimbata?
Carlisle era nervos, am vazut ca nu vroia sa spuna adevarul dar ideea se invartea
in capul lui. Daca nu vroia sa spuna, trebuia sa inventeze foarte repede o poveste, pentru
ca nu ne permiteam ca Aro sa atinga pe vreo unul dintre noi.Daca ii spunea lui Aro,
acesta nu putea lua decat doua hotarari.
Va permite nasterea copilului meu si al Bellei fara lupta, nu va vrea sa-l jigneasca
pe Carlisle omorand copilul.
Sau, va insista ca schimbarea sa aiba loc imediat si copilul va muri.
Mi-am strans pumnii, dorind sa stau locului si cu gura inchisa. Era mai greu decat
trebuia. Gandindu-ma la ultima vizita ma intrebam cum reusisem sa-mi stapanesc
temperamentul.
Carlisle a luat o decizie, a oftat si si-a trecut mana prin parul blond.
-Bella e insarcinata. Nu o putem schimba decat dupa ce naste copilul.
Aro parea foarte curios, a facut un pas mic inspre noi si eu am tresarit dar nu am
zis sau facut ceva. Alice era si ea foarte teapana. Carlisle stia ce face, iar daca vreo unul
din nou spunea ceva puteam distruge orice speranta ca aceasta conversatie sa se termine
cu viata si fericita.
-Insarcinata? A spus cu ochii amuzati. S-a intors catre mine. Cum te simti Edward
stiind ca fata pentru care ai muri nu te iubeste la fel?
Mi-am strans pumnii si mai tare, raspunzandu-i calm masurandu-mi tonul.
-Bella ma iubeste in acelasi fel in care eu o iubesc pe ea, pentru totdeauna.
-Deci nu te deranjeaza ca va da nastere peste putin timp unui copil facut cu alt
barbat?
Simteam cum unghiile imi strapung pielea dar nu curgea sange.Niciodata nu
curgea. Nu simteam durerea doar o presiune usoara.
-Ea va avea un copil al meu, am spus cu ochii fulgerand periculos in jur.Nu am
realizat ca am inaintat si m-am oprit.
-Dar stii ca asta nu se poate Edward, a spus cu un zambet aparandu-i pe buze.
Vampirii nu pot avea copii, trebuie sa te fi inselat, asta nu te face furios?
Incearca sa te faca sa izbucnesti. Nu-l lasa. Noi stim adevarul.
Vocea moale a lui Carlisle mi-a patruns gandurile si m-a calmat. Mi-am lasat
corpul rigid sa se relaxeze dar privirea era la fel de turbata in timp ce ma uitam la
barbatul din fata mea.
 -Chiar e pacat ca puterile mele nu-si fac efectul asupra ei. Ar fi frumos sa ma uit
in trecutul ei, asa ca sa stim si noi cine e tatal copilului.
-Nu o vei atinge, am urlat si am mai facut un pas catre el. Aro a pufnit.
-Nu vad care e problema, nu pot vedea in mintea ei. Dar nu asta e problema acum.
Problema este ca Bella este om si stie mult prea multe.
-Te rog da-ne noua luni.
Aro si-a strans buzele uitandu-se rapid la mine, la Alice si la Carlisle care facuse
cererea. Am vazut ca se gandea cu sinceritate, luand in considerare toate optiunile. Pe de
o parte ii era frica ca Bella va spune secretul nostru, dar pe de alta parte nu vroia sa-l
supere pe Carlisle sau pe vreo unul din membrii familiei noastre insistand ca schimbarea
sa aibe loc acum.
Cand s-a uitat din nou la Carlisle nu luase nicio decizie. A zambit usor.
-Asta nu e o decizie pe care sa o iau singur. Trebuie sa vorbesc cu Marcus si
Caius. Deocamdata Bella va ramane om, dar dupa ce vom lua o decizie va vom vizita din
nou.
Simteam usurarea cum se raspandeste in camera.
Carlisle a zambit sincer.
-Multumesc.
Aro a zambit inainte sa vorbeasca din nou.
-Totusi mi-e teama ca am sa va rog sa o tineti pe Bella aici pana luam o hotarare,
asa ca daca va spune secretul nostru vom putea cu usurinta sa o rezolvam.
Mi-am strans iar pumnii fiind nevoie de tot auto-controlul pentru a-mi tine gura
inchisa.
-Te asigur ca va fi aici, tatalui ei nu-i va placea treaba asta, am pufnit la cuvintele
lui Carlisle, “nu-i va placea” era spus prea simplu. Dar poate fi convins.
-Bine.
Zambetul fortat al lui Aro era la locul lui cand a pasit in fata si i-a strans mana lui
Carlisle. Puteam spune ca lui Carlisle nu prea ii placea lucrul asta dar nu putea face
nimic. A strans mana palida si zambetul lui Aro crestea.
-Ce teorie minunata, se pare ca se poate ca Edward sa fie tatal, a spus zambind
prinvind gandurile trecute ale lui Carlisle. Dar nu-mi pot imagina cantitatea de control de
care e nevoie pentru a fi asa cu un om.
Ha, daca ar fi stiut el.
Dupa ce i-a dat drumul lui Carlisle, Aro s-a intors sa plece.
-Ne vom intoarce in curand, sa aveti o seara placuta. A spus fluturand mana si
inchinzand usa dupa el.
Linistea era peste noi si intr-un final Carlisle a vorbit.
-Nu-mi pasa cat de frustrat esti Edward dar daca dai vre-un pumn in peretii mei tu
vei fi acela care va repara.
Am ras relaxandu-ma si Alice a zambit si ea.
Stiam ca vom fi cu totii pe marginea prapastiei, si Bella probabil ca ma va omori
pentru cat de protectiv voi fi in urmatoarele saptamani, dar stiam de asemenea ca totul va
fi bine.
Trebuia sa fie asa, pentru ca stiam ca daca eu si Bella ne vom pierde copilul, nu ne
vom vindeca niciodata.