1.

Esena i coninutul termenilor de cultur i civilizaie Omul, afirma sociologul si fllozoful francez Edgar Morin, este o fiinta culturala prin natura, pentru ca este o fiinta naturala prin cultura. Cultura, in opinia lui Andre Malraux, reprezinta suma tuturor formelor de arta, iubire, gandire, care, pe parcursul secolelor, 1-au ajutat pe om sa ite tot mai pucin inrobit. Respectiv, prin cultura omul supravietuiecte, in cultura omul sc regaseste si progreseaza spiritual. Un popor fara cultura e un popor usor de manipulat, a concluzionat fllozoful german Emmanuel Kant. Cuvantul cultura are vechime mare in limba, derivand din latinescul colere cultiva', onora. Prin evolutie semantica, acesta isi extinde aria de circulatie, fiind inregistrat in operele mai multor personalitati celebre, printre care se enumera Marcus Tullius Cicero (106 - 43 i. Hr.) si Quintus Horatius Flaccus (8 decembrie 65 i. Hr. - 27 noiembrie 8 I. Hr.). Lui Cicero li aparcin expresiile culture avinci - cultura agrorum, pe cand poetul roman Horatius scria despre necesitatea cultivarii sufletului la contemporanii sai. Prin analogie cu expresia culuvarea sufletului, a fost introdusa in circuitui ctiiniific sintagma cultivarea spiritului. Filozoful, poetul, dramaturgu! si diplomatul roman Lucian Blaga, in studiul Trilogia culturii, sustine ca odata cu omul a aparut in cadrul naturii ceva radical nou, simultan cu omul s-a ivit in cosmos subiectul creator in acceptia deplina a termenului. Deci omul, spre deosebire de celelalte fiinte, necesita in cultivarea spiritului. Actualmente, conceptul de cultura inrcgistreaza diverse nterpretari, dar definitie exhaustiva, completa, unanim acceptata nu exista. Numarul mare de descricri functionale, atribuite culturii, poate fi explicat atat prin caracterul ultralarg al sferei culturale, cat ci prin multiplele unghturi de vedere prin care ea este studiata. Autorul uneia dintre primele definitii date notiunii de cultura este englezul Edward Burnett Tylor (1832-1917). In opinia antropologului, cultura este un ansamblu complex, ce include cunoacterea, credintele, arta, morala, dreptul, traditile si orice alte producali si modalitati de viata, create de omul ce traieste in societate. Conform UNESCO, cultura este indispensabila de societate, caracterizand-o si contribuind la progresul acesteia, Citam cultura reprezinta ansamblul de trasaturi distinctive. prezentare complexa a notiunii de cultura, prin prisma unei pluralitati de definitii, este realizata in lucrarea colectiva "Cultura. Termen s personalitaii. Definitii le sunt structurate in urmatoarele categorii; enumerativ-descripiive (cea mai cunoscuta fiind cultura (sau civilizaria), luata in sensul sau etnografie larg, este acel complex care cuprinde cunoasterea, credinta, arta, morala, dreptul, obiceiul si toate celelalte capacitati, dobandite de om in calitate de membru ai sccieiatii); ^enetice (cultura este tot ceea ce in mediu este datorat omului); normative (cultura consta din modele implicite i explicite, ragionale, |1 ci non raponale, care exista la un moment dat ca gbiduri potenziale); cu caracter istorie (cultura este modul de viata a unei comunitap, moctenirea sociala pe care individui preia de la grupul sau"); cu caracter functional (cultura este un Lot integral, ce consta din bunuri de consum, drepturi constitutional e, acordate diverselor grupari sociale, idei 51 mectecuguri, credin^e i obiceiuri); cu caracter comportamental (cultura este configuraria generala a comportamentelor invadate ci a rezultatelor acestora, ale caror clemente componente sunt impartacite ci transmise de catre membrii unei societa^); cu caracter ^imholic (orice cultura poate fi considerata ca un ansamblu de sisteme simbolice de prim rang, in care sc situcaza regulile patrimoniale, raporturile economice, arta, stiinta, religia'). ln societaiile moderne, sistemul culturii nazionale cuprinde trei categorii distincte, cu

modele propri! de organizare 51 cu modalita^i specifice de a-ci elabora mesajul; cultura populara sau folclorica, rezultanta a dialogului dinlre om ci mediu; cultura inalta sau conceptualizata, care nmciioneaza numai cu ajutorul specialictilor ci rezista in tirap exclusiv datorita potenpalului sau creator; cultura de masa sau mass-media, produs al industrializarii si urbanizarii societatii contemporane. 2. Componentele culturii Componentele culturii sunt simbolul, limba, normele, traditiile si valoriJe. Simbolul poate fi un senm, un obiect, imagine etc., care reprezinta indirect (in mod conventional sau in virtutea unci corespondente analogice) idee, insusire, un sentiment. Limba reprezinta mijlocul de comunicare a unei comunitati umane, dezvolland structura fonetica, gramaticaia ci lexicala proprie. Normele contin o suma de reguli, rccunoscutc de majoritaiea unei colectivitati ca obligatorii. Tradipile includ un ansamblu de conceptii, obiceiuri, datini si credinte, care se statomicesc istoriceste in cadrul unor grupuri sociale sau nationale si care se transmit (prin viu grai) din generatie in generapie, constituind pentru ficcare grup social trasatura lui specifica. Valorile reprezinta insuciri ale unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesitatilor sociale si idealurilor generate de accstca. Valoarea este un concept fundamental al culturii, susuine loan Deac. Valorile culturale deriva din problematici si teme de reflectie, specific umane si sunt parte a culturii sau a mediului cultural. Valorile au un caracter evaluativ, normativ formativ, eie fumizeaza membrilor unei comunitati nu doar confinuturi informative dcspre cum este societatea in care traiesc, ci mai ofera si modui de apreciere a felului de a fi al societatii, adica le spune membrilor ac esteia cum si ce este apreciat a fi bine, cum si ce este apreciat a fi rau, le furnizeaza elemente de apreciere a ceea ce este drept sau nedrept, adevarat sau fais, pozitiv sau negativ, placut sau neplacut, elementele de reper, de identificare, de codare a normelor, astf'el incat indivizii sa se recunoasca intre ei, adica sa se identifice ca apartinand aceiorasi valori, dupa modul in le aprecia/a, dupa modul in care recunosc norma, in acela?] context, valorile, dupa Tudor Vianu, sunt generale ca ci conceptele, dar eie sunt generale mirait fel. Conceptele sunt generale, prin raport, cu lucrurile particulare pe care le subsumeaza. Valorile sunt generale prin raport cu cunoytin^ele care prin actele lor deziderative le cuprind. Exista concepte generale pentru ca exista lucruri insumabile. Exista valori generale pentru ca pot exista acte deziderative identice. Generalitatea valorilor nu presupune deci multiplicitatea I unor lucruri, partial deosebite i partial asemanatoare, ci multiplicitatea unor acte de donnea in intregime. Valorile, susp'ne scriitorul, istoricul ci publicistul roman Ovidiu Pecica, sunt principii care stau la baza actiunilor persoanelor, orientandu- Valoarea este un criteriu pentru decizie personala. ValoriJc nu sunt aceleasi nici chiar in interiorul unei comunitali mari, cum ar fi populatia unei tari, eie difera in functie de mai multi factori, printre care nivelul de educatie, varsta, mediul de rezidenta (sat sau oras). Accstca nu sunt impuse politic, ci se formeaza in limp si reprezinta la care adera majoritatea populatiei. Odata format un set de valori, acesta se poate concretiza intr-un ad oficial. Numarul de vaioli, ce caraclerizeaza cultura sau alta, este nelimitat. Rcfcrindu-nc la natura ohiectului, distingem valori economice, politice, morale, artisti ce, stiintifice, filozofice, religioase; dupa criteriul stabilitatii deosebim valori perene si valori cu sfera restransa de recunoastere; dupa gradui de impact cu societatea delimitam valori sociale i valori individuale. Valorile pe care se hazeaza IJE sunt fundamentate pe irei concepte: liberiate, solidaritaie si respect reciproc.

3. Dinamica culturii

Cultura este un produs al societa^ii, prin urmare are un caracter dinamic, iar schimbarile care se produc in societate se reflecta, materializandu-se in cultura. In opinia teoreticienilor, cultura exista intr-un context de relatii sociale si se afla cu aceasta intr-o interactiune genetica si functionala, ca trebuind sa fie analizata in corelaiie cu celelalte elemente ale societatii. Ca orice fenomcn social determinat, cultura are un caracter istorie, este rezultatul viu in continua mineare i transformare a oamenilor prin munci fizice si intelectuale, pe diferite trepte de dezvoltare a societatii. In acest sens, fiecarui tip de societate ii este propriu un anumit tip de cultura, in sensul ca ficcare ici constituic, dependent de t istorico-concrete aie practicii sociale, propriul sistem de valori. Cu toate acestea cultura nu se dczvolta simctric, intrucat ca este un fenomen (subsistem) relativ autonom in cadmi sistemului social global, care ii are legile sale proprii de miccare ci dezvo liare. in literatura de specialitate, progresul culturii este interpretai drept rezultat al unitagli continuitapi ci discontinuita^ii. Discontinuitatea reprezinta intreruperile in succes iunea elementelor care structureaza sistemul culturii, in dinamica lor spa^io-temporala ci eviden^aza neomogenitatea ci variabilitatea structurala a diferitelor lui forme de organizare. Momentul de di sconti nui tate desemneaza elementele noi, modifican] e care au loe la nivelul ansamblului cultural. El rezida in faptul ca ac^iunea umana, cu necesitaiile ei concrete, modifica cultura, reinnoicctc pentru a pune de acord cu noi necesita^i. Discontinuitatea vizeaza procesul de creare a noilor valori, prin aceasta aratand ca fiecarei ci fiecarui tip de societate ii este propriu un anumit tip de cultura. Formele particularc de existenta aie continuita^u i dl scontinui taiii in cultura sunt tradijia i inovatia, termeni polari, ce nu pot fi separaci decat din considerente metodologice. O expresie pregnanta a continuitatii culturii popoarclor, o concretizare a profilului spiritual al acestora o constituie tradi^ia culturala. Traditici culturalu dcscmncaza ansamblul de conccptii, obiceiuri, credinie, datini, atitudini, cunoftin^e, elemente culturale, care corespund formelor sistematizate ale condtiinei colective (cum ar tl arta, literatura, ctiinta, filozofia) i constituie o trasatura specifica a unei comun itati umane intr-o succinta exfirimare, care se transmite din genera^ie in genera^ie. Prin intCTinediul traditi il or culturale se transmit cunoctintele, moravurile, mtreaga experieiiia acumulata in cultura anterioara, ce da posibiiitatea apari^iei inovafiilor, care sprijinindu-se pe valorile culturale anterior acumulate, sunt creatoare de noi valori culturale. Kxprcsia pregnanta a discontinuita^ii culturii constituie inovapa culturala, care Uesemneaza tot ceea ce se creeaza nou i se adauga la traditie. Astfel, tradi^ia ci inovacia se impletesc, se presupun i se reciproc. Dar cultura nu se dezvolta numai prin continuitate i discontinuitate istorica, ci si prm preluari in pian sincronie, adica cultura a unei comunitati etnice se afla intr-un permanent schimb de valori cu alte culturi ale altor comunitati. De-a lungul istorici sale, flecare comunitate etnica preia valori create de alte popoare i daruiecte altor etnii valorile create de ea. Cultura unei comunitari se inspira, preia i preda valori altor culturi, altor comunitati. De aceea, in analiza dezvoltarii culturii trebuie sa avem in vedere ?i raportul dintre generai ci particular, care in domeniul culturii imbraca forma raportului dintre universal ci national. Universal reprezinta ceea ce exista comun intr-o epoca istorica, in toate cuiturile popoarelor lumii, vizand contributia adusa de flecare popor la solutionarea marilor probleme ale umanita^ii i acel patrimioniu comun de valori, in care omenirea regasecte determinarile sale esentiale si definitorii. 4. Identitate personal i identitate cultural n context european In opinia culturologului si lingvistului de origine germana Harald Haarmann, conceptul de identitate implica recunosterea personala de a fi unul yi acelaci zi de zi, trecand prin ioate perioadele vietii, ceea ce presupune ca omul sa aiba idee despre el, insusi, ci despre relatiile sale eu semenii lui, cu privire la trecut la viitor. Identilataa personala consta in tot ceca ce ne defmecte ca i indivizi, in unicitatea noastra ci in factorii care ne diferentia2a de

persoanele din jur. Sunt diferenciate doua aspecte ale identitatii personale: identitate subiectiva, care este reprezentata de modul In care flecare descrie ceea ce gandecte despre sine si identitate obieciiva, care ilusti'eaza modul in care ceilalti ne percep i ne descriu, reprezentand combinarle a trei caracteristici diferite; identitaiea fizica (estetica, caracteristicile niorfologice i antropologice), identitatea sociala (varsta, profesia. nivelul cultural etc.) i identitatea psihologica (modul m care ne comportam). Conceptul de ideniitate na!ionala deriva din cel de identitate personala. C. Stroe, In studiul Tilozofie. Cunoactere. Cultura. Comunicare, sus^ine ca identitatea na^ionala cuprinde contribuya proprie, originala, adusa de comunitate na^ionala in crearea valorilor materiale ci spirituale, exprimata in forme specific experiente! sale de via^a, intre care un loc special I1 ocupa limba najionala, Iradi^ia ^i obiceiurile. De asemenea, el vizeaza structura si fiinc^iile culturii, gradui de raspandire a culturii in randui populapei, sistemul national de organizare a culturii etc. Specificul national nu se reduce la moctenirea trecutului, la culturale traditionale, suscine cercetatorul, ci cuprinde suma i sinteza manifestarilor de originalitate aie na^iunu, formele concrete in care apare i se dezvolta cultura proprie acesteia. Pe scurt, in cultura, specificul national este dat de totalitatea notelor distinctive, proprii profilului spiritual al unui popor, modul sau personal de a gandi i a acciona in raport cu problemele sale proprii i cu problemele umanitatii. O compusa a identita^ii nationale ramane a fi identitatea cultitrala. Aceasta, in opinia lui 1. Diaconu, reprezinta un fenomen complex, ce include limba, religia ci specificul cultural. Respectiv, identitatea cul turala nu poate fi separata de identitatea lingvistica sau de cea religioasa, prima implicand un context sociolingvistic real i concret, formandu-se pe baza experintelor. 5. Drepturi corespunztoare identitii culturale In termeni juridici, construcpa idenlita^ii se inlemeiaza pe teoria generala a drepturilor i libertaplor fundamentale ale omului, din care decurge dreplui fiecarei persoane la dezvoltarea sa fizica i intelectuala, la formarea personalitatii sale, cu respectarea optiunilor sale culturale ?i religioase. I. Diaconu, Malizand categoriile de drepturi, excerptate din documentele Internationa]e, corcspunzatoare identitapi culturale, semnaleaza: dreptul la crcativitate culturala, dreptul de acces la cultura, dreptul de participare la viataculturala, dreptul de participare la progresul stiintific, dreptul la informare, dreptul la educatie. Dreptul la creativitate culturala prcsupunc libertatea cuvantului, in orice domeniu, cu mijloace artistice, dar ci crearea condiiiilor materiale, care sa faciliteze exprimarea artistica, respectul ci protectia acordate creatorilor. Pot 11 incluse in acest context dreptul la protecpe a intereselor morale ci materiale, caie decurg din producia iitcrara ci artistica, inclusiv dreptul de autor. Pe li nia celor relatate, merita a fi aten^ionat faptul ca 2009 a fost desenmat Anul european al creativita!ii y/ inovarii, Dreptul de acces la cultura include ansamblul posibilitatilor concrete, aflate la indemana oricarei persoane, de a lua cunoctin|a de creatia culturala sub cele mai diferite forme ale acesteia, de valorile culturale ci patrimoniul cultural, national ci universal, de a in mod liber informatie culturala, dreptul de acces la muzee, biblioteci, expozi|ii ci alte institu^ii culturale. Aceasta include, in sens larg, ci protectia proprietatii culturale, a moctenirii culturale a omenirii, ca ci dreptul de a participa la contacte le ci schimburile

culturale internationale. Dreptul de participare la viafa culturala semnaleaza potentialitatea ficcarci pcrsoanc dc a lua parte la toatc manifestarile culturale, de a se exprima liber, a comunica cu alti participan^, a se angaja in activitati creatoare i a beneficia de acestea, inclusiv dreptul de a lua parte la procesul de decizie referitor la politicile culturale si dreptul de participare la progresul ^tun^iric, r y la evaluarea rezultatelor acestora, in esenta abordare activa dreptului de acces la cultura. Unii autori includ in accastu categoric i libertatea dc con tiin(a ci religie. Dreptul de a participa la progresui tiintific inseamna dreptul de a dobandi formaiie stiintifica, a avea acces la informatii ci a iua parte la cercetare ci crea^ie ctiin^ifica, a participa la schimbul de idei i cunotinte in acest domeniu, a beneficia de rezultatele stiintei si de aplicaiiile acestora, a publica rezultatele creatici proprii, fiind protejate drepturile morale i materiale de autor. Se pome^te de la faptul ca activitatea creatoare poate fi eu greu divizata in ctiin^ifica ci artistica, deoarece in multe cazuri noile forme ci modalita^i de expresie sunt determinate de progresul stiiniific si tehnologic. Dreptul la informatie este considerat ca preconditie pentru exercitarea drepturilor culturale ale omul ui, adica accesul la informale prin toate mijloacele i difuzarea de informative artistica, asigurarca fluxului libcr dc idei prin cuvintc i imagini, circularia libera a materialelor cu caracter educativ, ctiintific ci cultural, participarca la proccsul dc comunicarc. 6. Premisele care au determinat unitatea cultural european Esenta ideii de Europa unita izvoraste din sentimental identitatii europene, data de unitatea culturala si intelectuala Andre Philip, vorbind despre unitatea culturala europeana, numeste cele trei concepte, care stau la baza acesteia: conceptul grec al individualitaiii, conceptul roman al justitiei ci al ceta^eanului i conceptul biblic al persoanei umane. In plan diacronic, evolutia ideii de unitate culturala europeana a fost urmarita de prof. univ. loan Ciuperca. Pentru autor, nopunea de unitate a Europei, in sensul existen^ei accsteia ca entitate distincta, a fost straina lumii antice. unitate la nivelul structurii politice a existat in Imperiul Roman. Ideea de Europa, ca 0 unitate distincta, este una postclasica, datata cu Evul Mediu care a creat elementele itnei cui turi comune. Codul cavaleresc, spre exemplu, nu tinea seama de granitele nationale. Apoi, La nivelul teologiei si al filozotiei, s-a constituit un limbaj si terminologie comuna care, evident, nu trebuie exagerate ca importanza. in literatura nationala, spre exemplu, cu aparitia lucrarii Chanson de Roland, se poate vorbi de apari^ia sentimentului national. In filozofie, existau notabile diierente intre Oxford ci Paris, ca centre universitare. in secolul al XU-lea, existau, de asemenea, scoli de drcpt distincte. in societatea feudala, de la Atlantic in mlactinile Pripetului, se gandea ci se vorbea in acciari termeni. Biserica era intr-adevar institutie supranationala. Este evident ca unitate prin cultura in contextul imei Europe unite poate fl eiectuata doar prin intermediul unui dialog constructiv, sus^ine Denis de Rougemont, respectandu-se speciilcitatea, tara pretendia de a cauta cultura superioara, care sa se impuna in fa^a celorlalte. lar premisele care vor determina unitatea culturala europeana raman a fi: cultura greaca, politica romana si crestinismul, care au stat la baza civilizatiei europene; ^ cadmi spiritual unitar, creat de reteaua de scoli si universitati, raspandirea ideilor progresiste europene, care au depasit granitele nationale; arta europeana, inspirata din real itati comune; participarea deplina, tara deosebirc de nationalitate, la dczvoltarea stiintei si la progrcsul tehnic; / patrimoniul comun, care cuprinde sisteme ale stiintei, perioade culturale si mis cari filozofice, curente culturale si artistice ale see. XIX-XX,

Europa exista de secole. Inti'c europeni exista unitatc identica, spirituala, avand ca baza civilizatia greco-romana, apoi cea crestina. Aceasta din urma este prezenta pretutindeni, in Europa, ca i in bisericile ei. De doua mii de ani biserica a modelat civilizaria europeana . Ci scriitorul roman Octavian Paler, in Jumalul american (parte componenta a lucrarii Aventuri solitare), remarca ca scopul ci idealurile celor doua modele de via^a sunt diferite. Europa alearga dupa cultura, in timp ce America aleargu dupa confort. Aceste doua idealuri modelcaza viaia i stradaniile a milioane de oameni. In Europa, cultura este obsesia sistemului educacional, In America - confortul este esenta culturii. Automi concbide: Europa si America vor continua sa se zvarcoleasca In interminabile crize nu pentru ca n-ar avea cultura sau confort, ci pentru ca oamenilor le lipsecte coniinutul de caracter nccesar pentru fericire. 7. Diversitatea etnico-lingvistic n spaiul unitar european Conform datelor Eurostat, publicate de Biroul de statistica al Uniunii Europene in data de 27.07.2010, la 1 ianuarie 2010 populatia UE a fost estimata la 501,1 mil. Pomindu-sc de la realitatile create, mottoul Uniunii Europene a devenit expresia Unitate in divcrsitatc , folosita initial in 2000* oficial tiind utilizata in Tratatul de instituire a met Consiitutupentru Europa^ incheiat in 2004. Respectiv, europenii sunt uni^i in promovarea pacii i a prosperitutii, iar diversitatea culturala, de traditu ci limbi a Europei constituie un element pozitiv pentru acest continent. In prczent, diversitatea etnica a UE este prczentata de populatiile indigene {care se regaseau pe actualul teritoriu al Europei inaintc de popularea acestuia prin succcsive valuri migratoare), de imigran^i (gmpuri care au decis sa paraseasca tara de origine, in principal, din motive politice sau economice) si de minoritaii nationale (grupuri etnie diferentietate de populatie majoritara, ramase pe teritoriul ocupat de aceasta prin noua definire a granitelor). Referindu-ne la diversitatea lingvistica, consemnam ca penlru majori tatea ceta^enilor europeni limba face parte integranta din identitatea naponala ci constitui e cea mai directa expresie a propriei culturi. Identitatea lingvistica ii reprczinta, ii face sa se simta stapani la ei acasa i ii suspne Intru promovarea valorilor nationale. Pe linia eelor relatate, vorn prezenta diversitatea peisajului etno-lingvistic al mai multor state europene, cum ar fi Belgia, Italia, Olanda, Grecia, Ciprul, Lituania, Polonia, Cehia, Bulgai'ia, Regatul Unit al Marii Britanii i al Irlandei de Nord, Aiistria, Irlanda, Letonia, Estonia, Finlanda. Regatul Belgiei este un stat federai, constituit din trei comunitari (valona, flamanda, germana) i patru regiuni ling\istice, dintre care trei sunt monolingve (franceza, germana, neerlandeza) ci una bilingva (franceza - neerlandeza). Fiandra este situata in jumatatea de nord a |arii, are 58% din populadla ^arii, limba vorbita este olandeza. Valonia este acezata in jumatatea de sud a^arii, are 32% din popula^ia ^arii, limba uzitata este franceza. Regiunea Capitale! Bruxelles concentreaza 10% din populate si este enclava majoritar francofona, situata in Regiunea Flamanda, dar in apropiere de Regiunea Valona. La frontiera cu Germania este mica comunitate germanofona. In 1930, Fiandra si Valonia primesc statutul legai de regiuni unilingve. In prezent, Fiandra are im puleraic simt al idenlita^ii na|ionale. Republica Italiana reprezinta omogenitate etnica si lingvistica. Teritoriile autonome etnice ale Italici sunt Tirolul de Sud i Friuli-Venezia Giulia. Alte grupuri minoritare, cu limbi oficiale partiale, sunt cele franceze in Valle dAosta, cele sarde in Sardinia, cele ladine in Dolomiti i cele friuliene in regiunea Friuli-Venezia Giulia. Exista i alte cateva minoritari locale mici, ca cele vorbitoare de limba occitana in sudul vaii Piemontului, de limba catalana in oracele Alghero i Sardinia, de limba albaneza in anumite sate din Calabria i Sicilia i de dialecte grececti vechi in satele din Calabria. Populadla Regatulid Unit al Marii Britanii ^i al Mandei de Nord constituie 61.113,205

milioane de locuitori (ca marime a 20-a populape din lume). Referindu-ne la structura popula^iei, consemnam 83,6% de englezi, 8,6% sco^ieni, 4,9% galezi, 2,9% irlandezi, 2% negri, 1,8% indieni, 1,3% pakistanezi. Teritoriile autonome etnice ale Rcgatul Unit sunt Scotia, |'ara Galilor, Irlanda de Nord, insula Man, insula Guernsey, insula Jersey. Diversitatea etnica a statului a condus la varietate de limbi vorbite m tara, printre care se inscriu engleza, galeza, scotiana, irlandeza, gujarati, bengali, urdu, hindi, punjabi etc. in Republica Elena locuiesc greci, albanezi, aromani, bulgari, pomaci, romi i turci. Grecia nu recunoacte minoritatile etnice, ci numai pe cele religioase. Ea este, formai, ^ara care respecta drepturile minoritatilor. Cipru este un stat insular in Marea Mediterana, cu populaiie de circa 850.000, dintre care 80% sunt greci-ciprioti, 15% reprezinta turci-ciprio^i, 5% - minoritari nazionale. Limbi oficiale sunt greaca ci turca. Polonezii reprezinta 95,63% din popuia|ia Republicii Polone. Alte nationalita^i i grupuri etnice, stabilite aici, sunt silezienii (173.200), gcrmanii (152.900), bielorucii (48.700), ucrainenii (31.000), romii (12.900), rucii (6.100), lemcii (5.900), lituanienii (5,800). Poloneza este limba oficiala in Polonia, aproximaliv 97% din populatia tarii declara aeeasta limba ca fiind limba lor materna. Populatia Austriei, dupa estimarile din aprilie 2011, este de 8.414.638, Grupurile etnice, stabilite aici, sunt slovenii (intre 13.000 si 40.000), croatii (circa 30.000) i maghiarii, ultimilor oferindu-se statut de minoritate etnica in 1995. Limba oficiala a statului este germana, vorbita de aproximativ 88,6% din numarul total al populatiei. 8. De la diversitate etnico-lingvistic la pluralism cultural Initial despre importanta promovarii pluralismului cultural in conditile diversitatii etnico lingvistice s-a discutai la cea de-a 31-a Sesiune a Conferin^ei Generale de la Paris, desfo urata la 2 noiembrie 2001. In cadmi acesteia a fost adoptata Declaraba universala asupra diversita^i culturale, in care se afirma: 'cultura este in centrul dezbaterilor contemporane despre identitate, coeziune sociala cj deTvoltarea unei economii bazate pe cunoactere" ci promoveaza respectul pcntru diversitatea culturilor, tolerania, dialogul cooperarea, intr-un climat de incredere reciproca ci intclegere, sunt printre cele mai bune garantii ale pacii ci securitatii intemazionale". Pentru realizarea obiectivelor propuse, a fost elaborai i implementat un Flan de Ac^iune, care insuma; salvgardarea moctenirii lingvistice, incurajarea diversita^ii lingvistice cu respectarea limbii materne la toate nivelurilc de educarle; incurajarea mva^aril mai multor limbi de la varsta timpurie; formularea de politici i strategii de pastrare ci imboga^ire a moctenirii culturale i naturale, in special a mo^tenirii intangibile a culturii orale; combaterea traflcului ilicit de bunuri i servicii culturale. Ulterior, acelaci subiect a fost abordat la Conferinta Generala a Organizatiei Natiunilor Unite pcntru Bduca^ie, Ctiinta i Cultura (intrunita la Paris, in perioada 3-21 octombrie 2005), organizatorii careia ci-au propus sa protcjeze ci sa promoveze diversitatea expresiilor culturale, sa creeze condi^ii pentru imboga^irea cullurilor yi inlerac^iunea libera a acestora inlr-o maniera reciproc bcncfica, sa incurajeze dialogul dintre culturi pentru a as gura in lume schimburi culturale mai largi i echi librate, in favoarea respectului intercultural ci a unei culturi a pacii etc. In contextul rcalitatilor create, a fost concticntI7at faptul ca 0 colaborare culturala tructuoasa la nivel local, nacional I internacional este binevenita in spa^iul comunitar european, iar aten^ia urmeaza sa fie axata pe interculturalitate, singura capabila sa dezvolte interac|iunea culturala in spiritul construirii de pun|I intre popoare. in contextul pluralismului cultural, mottoul Uniunii Huropene a devenit expresia ,,Unitate in diversitatc , folosit initial in 2000, oficial fiind utilizat in Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, incheiat in 2004.

9. Autonomia cultural n sprijinul diversitii Evenimentul definitoriu al sfarcitului sec. XX si inceputul sec. XXI il rcprczinta trairea diversitaiii, a diferentei ci a eterogenita^ii societa^ii, sustine antropologul Margit Feischmidt. Acordarea autonomiei culturale a devenit un sprijin al diversitatii. In cazul autonomiei culturale, spre deosebire de autonomia teritoriala, statutul special necesar administrarii problemelor propri] nu se acorda unei unitati teritoriale, ci unui grup de persoane, reunit intr-o forma de asociere adecvata. Aceasta forma de autonomie este utila atunci cand grupuri le etnice nu sunt majoritare in zonele in care locuiesc sau daca aceslea nu considera necesara solicitarea autonomiei teritoriale, indiferent din cc motiv. Important este faptul ca acea comunitate, care primete autonomia cultura)a, in orice forma de asociere ar fi ea, sa cuprinda parte semnificativa a grupului etnie respectiv, pentru ca organele de conducere care iau decizii in cadmi autonomiei sa fie alese in mod democrat ci liber. Autonomia culturala trebuie sa cuprinda toate domeniile care, conform parerii grupurilor etnice, sunt escntiaic pentru pastrarea, pro tecnia dezvoltarea identita^ii lor, cum ar fi cultura, inva^amantul, informarea, inclusive radio i TV, dreptul de a lua parte la discucii referitoare la eventuala dubla ceta^enie, alte domenii utile pastrarii yi exercitarii drepturilor de protec^ie proprie necesara. Autonomia culturala mai cuprinde ci dreptul de a crea i a intre^ine institu^ii, in special, in urmatoarele domenii: inva^amant, medii scrise i electronice, cultura, activita^i economice. 11 din 27 de state ale Uniunii Europene este asigurata forma sau alta de autonomie cu rclevan^a etnica. Acestea asigura autonomie culturala sau autonomie teritoriala minoritatilor etnice. Din punct de vedere politic ci administrativ, autonomia Inseamna ca, in cadmi unui stat, anumite stmcturi administrative sau grupuri de persoane au libertatea de decizie i acCiune in unele Probleme bine definite i care Je privese in mod exclusiv. Esenta autonomiei consta in faptul ca anumite comunitari regionale sau comunitari nazionale etnice pot gasi eie, insele, solutionarea cea mai plauzibila pentru problemele care le privese. In prezent, alarmant este faptul ca sub presi unea problemelor financiare, care domina in regiune, doua dintre cele mai mari partide din Catalonia au semnat un acord cu scopul de a pregati un referendum pentru scindarea de Spania in 2014. Citam afirmaria liderului ERC Oriol Junqueras; Avem viziuni commune in ceea ce privecte referendumul. Va fi un referendum 10. . Religia - element definitoriu al culturilor In socictaiile traditionalc, rcligia joaca un rol esencial, devenind un sprijin in evolutia spirituala a acestora. Respectiv, simbolurile i ritualurile religioase devin parte componenta a culturii artisticc ci materiale a societa^ii. in literatura de specialitate notatn un ^ir de definitii, acordate conceptului de religie. Carl Jung, fondatomi psihologiei analitica, definente religia ca pe ,,o atitudine speciala a spiritului, care ar putea fi exprimata In concordan^ cu folosirea originala a cuvantului religio, care inseamna atenta luare ir. considerare ci respectare a anumitor factori dinamici, conceputi ca putcri: spinte, demoni, zei, legi, ideal uri sau orice nume a dat omul unor astfel de factori in luraea sa, pe care i-a gasit destul de putemici, periculoci sau utili spre a-i lua cu grija In considerare sau destul de mare^i, frumoi 1 pi ni de scmnificatie spre a-i idolatrize smerit si a-i iubi . In opinia lui S. Freud, fondator al scolii psihologice de psihanaliza, religia este iluzie, care ii deriva puterea din faptul ca se potriveste cu dorintele noastre instinctuale, ea fiind comparabila cu nevroza copilariei. Filozoful si sociologul francc7 David Emile Durkheim defmeste religia drept sistcm imificat de credinte si practici cu privire la lucrariie

sacre, adica acele lucruri puse deoparte ^i interzise, credinte si fapte care unese intr-o singura comunitate morala, numita Biserica, pe toti accia carc adera la ele. Religia este baza existeniei omenetr\ conchide Friedrich Stilegel, critic, istorie si teoretician literar german, Mircea Eliade, istorie al religiilor, sustine: Religia este intr-adevar rezultatul caderli, al uitarii, al pierderii starii de perfectiune primordiala. In Paradis, Adara nu cunostea nici experienta religioasa, nici teologia, adica doctrina asupra lui Dumnezeu. Inainte de pacat nu exista rcligie. Toate societa^ile ci culturile, in diversitatea istorica a organizaru lor, au operat in reprezentarile lor colective eu zona a sacralita^ii, pe care au folosit-o ca func^ie ci sistcm de rcfcrinta pentru sensurile conferite istoriei ci vieiii umane. Filozoftil si profesorul roman a pnut sa specifice expres acest lucru: Sacrul este un element in structura conctiintei i nu un stadiu in istoria acestei conctiin^e. La nivelurile cele mai arhaice aie culturii, a trai ca fiin^a umana este in sine un act religios, caci alimcntaiia, via^a sexuala i munca au valoare sacramentala. Altf'el spus, a fi sau a deveni om inseamna a fi religios. Religia nu poate fi separata de fenomcnul cultura. Ea ici peate pune amprenta asupra culturii prin modelarea instrumentelor statului, avand poten^ialul de a promova cause politice, cel pupn in ceea ce privectc mentinerea ordinii I posibilitatea de a-i predispune pe oameni sa manifeste repnere I autocontrol, susiitie sociologul Bryan Wilson. Asa dar, cultura intluenteaza religia, deoarece ii otera spapul, chiar daca ii stabilente anumite limile, care se identifica cu granicele de demarcare dintre cultura alta. In consecinta, sustine I. Dumea in studiul 'Cultura si religie in Europa, cultura confera unei religii, chiar daca aceasta prelinde ca este universala, modalitapie concrete ci tipica, m care sa-?i traiasca simbolurile, riturile ci categuriile prin care este exprimata propria credinta. 11. . Diversitatea religiilor n UE In studiul cu caracter enciclopedic Longman Guide to Living Religions este descris pJuralismu) religios, caracterizeaza contemporaneitatea. Autorii enumera peste 520 dc culte, credin^e, comunita^ I alte grupuri religioase, cele mai raspandite iiind crectinismul (1.637 miliarde - 1.923 miliarde), islamui (1.525 miliarde - 1.559 miliarde), budismul (489 miliarde - L512 miliarde) ci hinduismul (965 milioane - 971 milioane). In spa^iul unitar curopcan sunt recunoscute oficial 1 praclicate urmatoarele religii: romano-catolicismul (75%), islamui (2,5%), protestantismul, mozaismul, budismul in Belgia; romano-catolicismul (90%), protestantismul (2%), religia musulmana (1%) ci mozaica (1%) in Franta; protestanti smul (40%), catolicismul (35%), neoprotestantismul in Germania; catolicismul (95%), protestantismul, ortodoxismul in Italia; romano-catolicismul (87%), protestantismul (13%), ortodoxismul, religia musulmana in Luxemburg; romanocatolicismul (36%), protestantismul reformat (20%) in Olanda; luteranismul (87%), romano-catolicismul (1,7%), islamismul in Danemarca; catolicismul (94%), anglicanismul (4%), presbiterianismu in Irlanda; cre^Linismul anglican, catolicismul, religiile metodista (71,6%), musulmana (2,7%) ?i hindusa 1% in Regarni Unit; ortodoxismul (95%), islamismul (2%) in Grecia; romano-catolicismul ( 84%) in Pormgalia; romano-catolicismul (90%), protestantismul, religiile musulmana i mozaica m Spania; catolicismul (80%), protestantismul in Austria; protestantismul (90%), ortodoxismul in Finlanda; evanghelismul luteran (94%), romano-catolicismul in Suedia; crectin-ortodoxismul (78%), religiile musulmana (18%) I maronita in Cipru; luteranisraul i ortodoxismul in Estonia; proleslantismul (66%), ortodoxismul i caioiicismul in Lctonia; catolicismul, protestantismul ci ortodoxismul in Lituania; romano-catolicismul (93%) in Malta; catolicismul (95%), ortodoxismul ci protestantismul in Polonia; catolicismul (40%), protestantismul (10%) in Cehia; romano-catolicismul, protestantismul, ortodoxismul in Slovacia; romano-catolicismul in Slovenia; romano-catolicismul (67,5 %), calvinismul

(20%), (5%) luterani smul in Ungaria; crectinismul (89%), islamisraul (10%), catolicismul, mozaismul in Bulgaria; ortodoxismul, protestantismul (3,7 %), greco-catolicismul (0,9 %) in Romania. in contextul diversitatii religiilor in spatiul comunitar european, relevante sunt cuvintelc comisarului european Jose Manuel Barroso care, in unul din discursurile sale, a pledat pentru respectul in UE a diversitatii atat in rcligie, cat si in politica. Citam: ln tra tatui constitutional si cel de reforma exista. prevedere pentru un dialog deschis cu religiile, dar nu se face referire la o anumita religie. E adevarat ca crestinismul se afla la baza Europei, este un fapt istorie, dar nu exista prevedere pentru o anumita religie. Europa e alcatuita din diversilate; avem crestinism, dar si oameni care au alta religie sau nu au nici una ci trebuie sa- respectam pe toti. Aparam bertatea de a a vea religie, dar si libertatea de a nu avea nici religie. Asta este Europa: libertatea de alegere si toleranta. Actualmente, relevanta este experien^a europeana in domeniul raporturilor dintre state ci culte. Patriciu Vlaicu, doctor in drept canonic, semnaleaza ca accasta se caracterizeaza printr-o diversitate ce trebuie sa fie in|eleasa, deoarece flecare caz in parte pune in valoare contcxtul local i imboga|ete patiimoniul european. Prin urmare, nici ^ara nu-i poate permite sa neglijeze importanza Bisericilor i cchilibral pe care il poate aduce viata religioasa intr-o societate, de orice tip ar fi ea. 12. Influena islamului n statele UE Din timpurile cele mai vechi. cultura si civilizatia europeana a fost influentata de islam, rcUgic intemeiata in sec. VII de Profetai Mahomed si raspandita in Asia si Africa. La origine, vocabula islam desemna ,,a se supune", pe cand unitatea lexicala miisiim, adica mmulman, reprezinta un participiu, eu valoarea semantica de '"cel care se supune. Cartea sacra a islaiTiului este Coranul. Centrul religios se in oracele sfmte Mccca ci Medina, Religie monoteista, ca ci crectinismul 51 iudaismuL islamul s-a manifestai de la bun inceput ca un bureta, ce va absorbi cultura i civilizaria lumii antice greceti, indiene, persane 51 chineze, pe care le va transmite spa^iului european intr-un mod propriu, Bustine lon Dumea in studiul Cultura ci religie in Europa. in prezent, in spati ul Uniunii Europene s-au stabilit cu traiul nu mai pu{in de 12,2-15 milioane de musulmani. Crccterea numerica a acestora a transformat islamul in cea de a doua religie ca numar de adepti din Europa, dupa crectinism. Majoritatea populatie musulmane din Europa Occidentala s-a stabilii in anii 1950 prin mai multe cai: - prin recrutarea de foria de munca, prin programe de tipul muncitori invitaci', raspandite in Huropa pana spre mijlocul anilor 70; -prin programe de reunitlcare familiala a celor recruta^i; - prin stabilirea urmacilor acestor familii in ^ara-gazda; ca urmare a imigrariei de tip postcolonial; - solicitanii de azii sau refugiati din Irak, Somalia, Eritreea si Afganistan. 13. Conexiunea dintre cultur i comunicare Termenul comunicare este moctenit din latinescul communis pune in comun, a fi in reia^ie, a impartaci, a imparai. In literatura de specialitate, comuni carea este interpretata ca un proccs, prin care un emitator transmite o informare receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte. Elementele comunicarii sunt emitatorul, rcceptorul, mesajul, decodarea, feedback-ul, canaiul de comunicaria si contextul comunicaru. Istoricul ci filozoful american John Fiske, in studiul introducere in ctiin^ele comunicarii, subsumeaza deiinif-iile date comunicarii celor doua ccoli: coala proces ci ccoala semiotica. proces (reprezentata de C. Shannon, W. Weaver 1 G. Gerbner) inte reteaza comunicarea ca mijloc de Iransmitere a mcsajclor, in timp ce coala semiotica

(prezentata de F. Pierce, Ferdinand de Saussure) talmaccctc comunicarea ca producile I schimb de semnifica^ii. Ambele coli ofera defini^ii ale comunicarli, pomind de la intclcgerca acesteia ca interacpune prin intermediul mesajelor. Privind atcnt la ceea ce se petrece intr-o comunicare, Alex Mucchielli, epistemolog ci specialist in { comunicaru, remarca ca prin aceasta activitate ne asumam identitate pentru ca intotdeauna comunicarea are finalitatea generala de exprimarc a identitatii. Comunicand, nu po^i decal sa-^i afirmi fiin^a proprie ci sa-ti pozi^ionezi personalitatea in raport cu a celuilalt. Finalitatea generala a comunicaru a fost descrisa, intr-o forma mai concreta, de sociologul american E. Goffman, care considers ca oamenii comunica pentru a putea a vea identitatca dorita in situa|ia de comunicare in care se afla. intr-adevar, orice situa^ie de comunicare interumana pune flecare actor in postura de a intereta un roi destinat, in fine, sa-i asigure stapanirca situa^iei, adica sa-1 faca sa fie apt pentru a se face recunoscut in rolul care-i apar^ine. Comunicarea este un fenomen social, care marcheaza societate, u dirijeaza pe parcursul evolutiei sale. Filozoful grec a delimitat cinci etape in procesul comunicarii umane; - conceptualizarea (studiul cunoacterii); - simbolizarea (studiul sensurilor cuvantului); - clasificarea (studiul comportamentului uman si a modului de viata) - organizarea (aplicarca acestora in practica); - realizarea (studiul tehnicilor si instnimentelor de influenzare a oamenilor). Asa dar, cultura nu poate exista, nici progresa in afara comunicarli. Prornovarea culturii, scbimbul de valori culturale poate fi efectuat doar prin prisma comunicarli, a dialogului intercultural. Procesele comuni cani umane au stat la baza umanizarii, a constituirii psihologice, culturale yi spirituale a omenirii. Cultura ici indcplinecte rostul prin comunicare, ultima indeplinind dubla ^; informativa i formativa, cea de-a doua fiind hotaratoare, intrucat presupune stocarea i prelucrarea informatiei indispensabile formarii ficcami individ, in parte, ci a comunitatii, in intregul ei. 14. Comunicare intercultural & dialog intercultural Primele studii privind comunicarea interculturala apartin cercetatorilor din SUA. initial, guvemul american a evaluat problemele cu care diploma^ii se confruntau in cazul culturilorgazda, constatand ca dificultaiile inregistrate se datorau necunoacterii specificului cultural i a regulilor de comunicare ale unor culturi mai mult sau mai pu^in diferite de cea americana. In consecin|a, in 1946, guvemul SUA a infiin^t Institutul pentru Servici ile Straine, in scopul pregatiru ofi^erilor pentru ac^iuni comune cu persoane ce apartin altor culturi. Caracterul interdisciplinar al sludiilor interculturale, care reunesc contribuii il e ci rezultatele unor cercctari din variate domenii ale ctiin^elor socioumane, precum antropologia, sociologia, psihologia, lingvistica, istoria, arte vizuale, etnologia, stiinte politice ci cconomicc, relatii intemazionale .a. s-a conturat inca din acea perioada. incepand cu 1970, sunt constituite grupuri si asociatii interesate de comunicarea interculturala, se introduc in curriculum univcrsitatilor americane cursuri de studiu cv pregatire interculturala. sunt elaborate luerari special izate, care au contribuit la conturarea statutului ci specificului disciplinei Comunicare interculturala' in cadrul mai generai al celor de comunicare. Daca, iniziai, obiectul de cercetare al disciplinei a tbst explorat, in special, de ccrcctatorii din SUA, m ultimele decenii, investigarea comunicarli interculturale a trezit Interes in medili e academice din Europa. Remarcabile sunt contribu^iile jtiin^itlce ale lui Georges Michaud, J. R. Ladmira], E.M. Lipinski y.a. in prezent, acest domeniu uimeaza o dubla

traiectorie: una teoretica (de cercetare) ci una aplicativa (destinata pregatirii practicilor de comunicare interculturala). Fiind 0 disciplina noua comunicarea interculturala se fl intr-o permanenta dezvoltare, multe dintre temele si subiectele generale, dar ci particulare, fiind departe de a fi clarificate sau sistematizate. In legatura cu acest aspect, profesorii si autorii americani Larry Samovar sj Richard Porter (20U3), coordonatori ai unei ampie antologii de texte despre comunicarea interculturala, ce a cunoscut incepand cu 1972 numeroase editii, remarca; cercetarea naturii comunicarii interculturale a ridicat multe intrebari, dar a produs purine teorii ci mult mai putine raspunsuri. Multe cercctari au fost asociate cu alte arii decat comunicarii, mai ales cu antropologia, rela^iile intemazionale, psihologia sodala, socio- i psiholingvistica. Dei subiectele de ccTcetare au tost numeroase, cunoctintele acumulate nu au fost sistematizate. Actualmente comunicarea interculturala investigheaza acele clemente ale culturii care influen^eaza, in cea mai mare masura, interac^unea intre membrii a doua sau mai multe culturi, atunci cand indivizii se afla in situagli de comunicare interpersonala. Ca situatie aparte a comunicarii inteersonale, cea mterculturala aduce cu sine elementele a ceea ce, Intr-o accepiie larga i din perspectiva antropologica, se numete cultura. In proccsul comunicarii interculturale, in dependen^a de scopul urmarit i de situaria crcata, pot fi utilizate unul din cele doua tipuri de limbaje: Hmbajul verbal sau limbajul nonverbal. In Rpinia lui Thomas Scheidel, comunicarea verbala are drept scop ^^umbui de informa^ii i idei, Analizand conceptul de cultura in relatie cu cel de comunicare inierculturala, Edward T. Hall distinge trei niveluri ale unei culturi: ^ primul nivel, pe care numeste conctient ci tehnic, este cel in care limbajul verbal i simbolurile, eu senmifica^ie precisa, au un roi important in comunicare; ^ al doilea nivel este unul ascuns, rezervat unui numar restrans de indivizi, dintre care cei straini de acea cultura sunt excluci; al trei lea nivel, inconctient ci implicit, este cel al culturii primare, care este compus din datele fundamentale, ce structureaza modul nostru de gandire. 15. Relaia dintre dialogul intercultural i cel interreligios Intre religie si cultura exista legatura stransa: religia este parte a culturii, iar cultura influenieaza modal ita^ile de exprimare ale religiei. Din acest motiv, exisLa incontestabila dimensiune religioasa a dialogului intercultural. Visscrt Hooft, un cunoscator direct al dialogului Interreligios, afinria: Martin Buber, cel care ne-a dal ceea ce este probabil cea mai profunda analiza a dialogului, a spus de la bun inceput ca premisa unui dialog genuin nu este ca partenerii sa cada de acord asupra unei relativizari a propriilor lor convingeri, ci sa se accepte ca pcrsoanc, Pentru a intra intr-o relap e profunda cu alta persoana, nu se cere ca aceasta sa fie de acord cu mine sau ca eu sa fiu de acord cu ca, sau ca impreuna sa negociem un compromis, ci sa ma into re spre ea in vointa dc a asc ulta, de a intelege ci a cauta imboga^ire reciproca. ln opinia profesorului Leonard Swidler, in cadrul dialogului Interreligios pot fi distinse urmatoarele faze: - prima faza este cea in care noi uitam informatile grecite referitoare la ceil alp i incepem sa ne cunoatem reciproc, asa cum suntem eu adevarat ; - in cea de-a doua faza, noi incepem sa distingem, adica sa recimoatem, sa legitimam valorile tradipei partenerului nostru i sa dorim sa le integram in sistemai valorilor noastre; - in fa?,a a treia, care reprezinta metamorfozare ce arc loc in ambele par^i, transformare ce nu minimalizeaza i nu atinge diferen^ele, partenerii ajung parca sa treaca dincolo de ele, sa le depaceasca, ci, deci, intr-o oarecare masura (dar nu total) sa le ignore,

pentru a putea rezolva sau evita probleme mai grave. Trecerea aproape rituala prin cele trei faze implica nu doar adaugarea unui alt adevar, a unor alte valori din tradi^ia partenerului nostru, ci, in masura in care le asimilam in propria noastra intelegcrc de sine reiigioasa, ele ne trans forma proportional acea in^elegere de sine. Toata aceasta impartairei transformare este realizata eu integritate deplina de ambele parti, flecare partener ramanand fidel esen^ei vitale a tradipei sale religioase'. Dialogiil intre religiile prezente in spadini european are indelungata tradire. Uniunea Europeana nu ar fi avut cum sa ignore acest dialog ci sa nu traleze cuitele religioase ca i parieneri a caror consultare este necesara in oricare acpune a insti tutiilor europene. omisi a Teologie a Intemaiionala Cre|tinismul 51 religiile sus^ine: orice dialog se bazeaza pe convingerea de|inerii adevarului din partea celor care participa la acesta. Dar, dialogai dintre religii se caracterizeaza ci prin faptul ca se foluseyte structura profunda a culturii de origine a fiecaruia in fa|a pretendiei unei alte culturi de a fi detinatoarea adevarului. Prin urmare, un dialog intre religii in spatiul comun european, condus cu conctiinta colegialitatii sau a convergentei 1er, ar putea duce la atenuarea tensiunilor Intre grupurile religioase, la cunoasterea reciproca a aceslora ci la crecterea opozitiei fata de violenta religioasa, chiar in comunitatile ei de origine. 16. Dimensiunea cultural a multilingvismului In contextui diversitatii etnice, politica lingvistica a Comunitatii se axeaza pe multilingvism. In opinia Mioritei Got, conceptul de multilingvism acopcra trci arii distincte: - avand ca referent general spa^iul national, termenul denota fenomenul de coexistenta pe acela^i teritoriu a doua sau mai multe limbi olici al e, regionale sau minoritare; - multilingvismul peate numi rela^ia comunicativa intre vorbitori ai unor limbi diferite; - cu referire la existenda individuala, notiunea vizata desemneaza competente comunicative avansate, concrctizatc prin cunoa^tcrca ?i utilizarea a doua sau mai multe limbi. Exista diverse tipologii ale muitilingvismului, care au in vedere criterii variate de natura sociologica, psihologica I lingvistica. Autorii studiului Multilingvism \ dialog intercultural in UE, viziune romaneasca disting urmatoarele forme ale fenomenului; In contextui diversitatii etnice, politica lingvistica a Comunitatii se axeaza pe multilingvism. In opinia Mioritei Got, conceptul de multilingvism acopcra trci arii distincte: - avand ca referent general spa^iul national, termenul denota fenomenul de coexistenta pe acela^i teritoriu a doua sau mai multe limbi olici al e, regionale sau minoritare; - multilingvismul peate numi rela^ia comunicativa intre vorbitori ai unor limbi diferite; - cu referire la existenda individuala, notiunea vizata desemneaza competente comunicative avansate, concrctizatc prin cunoa^tcrca ?i utilizarea a doua sau mai multe limbi. Exista diverse tipologii ale muitilingvismului, care au in vedere criterii variate de natura sociologica, psihologica I lingvistica. Autorii studiului Multilingvism \ dialog intercultural in UE, viziune romaneasca disting urmatoarele forme ale fenomenului; Multilingvismul constiluie fundamenlul democra^iei culturale a UE. Studiai in pian diacronie, acesta devine obiect al politicii lingvisticc a UE incepand cu 2001, tiind apreciat ca unul din domeniile prioritare de acpune in vederea valorificarii moctenirii culturale. Leonard Ordan, Comisarul european pentru multilingvism, in comimicarea De la educafie la dialog: multilingvismul in UE, sus^inea ca acesta reprezinta noua dimensiune a construc^iei europene. In acest context, invatarea limbi \aui gazda de catre muncitorii migranti este necesitate. in cadmi UE au fost desfacurate trei proiecte de cercetare eu referire la competentele lingvistice aie ceta^enilor europeni ci atitudinea aces tora fa^a de

limbi le straine. 17. Statutul limbilor oficiale i minoritare n UE Limbi oficialc aie UH sunt bulgara, ceha, dancza, engleza, estona, fmlandeza, iranceza, gemiana, grcaca, italiana, irlandcza, letona, lituaniana, maghiara, malteza, olandeza, polena, portugheza, romana, slovaca, slovena, spanioia suedcza. Bulgara este limba indo-europeana, membra ramurii sudice a limbilor slave. Mul^i lingviti considera ca aceasta ar fi, de t'apt, numai forma scrisa a dialectelor bulgare sud-vestice, pe cand limba bulgara standardizata a fost alcatuita pe baza dialectelor de la Marca Neagra, Bulgara face parte din uniunea lingvistica balcanica, fiind raspandita in Bulgaria, Republica Macedonia, Canada, Grecia, Ungaria, Israel, Republica Moldova, Romania, Serbia, Turcia, Ucraina i SUA, avand un numar tota) de V orbito ri, estimat la 9 milioane, Limba bulgara folosecte alfabetul chirilic, dar exista i un alfabet latin pentru respectarea unor norme internationale standard. Ceha face parte din grupul limbilor slave de vest, Ea este vorbita de aproximativ 12 milioane de cameni, majoritatea din Republica Ceha i din tarile vecine, dar i din tari cu un numar mare de imigranti cehi, in special, in Statele Unite (cu aproximativ 1,5 milioane de vorbitori), Canada, Polonia, Germania, Austria i Ungaria. Texte le vechi, seri se m aceasta limb, dateaz inca din sec. Xi. Celia a deven it limba standard n R e p u b lic a Ceha n decursul sec. XVI. Daneza apaitine grupului de limbi nord-germanice(cvinoscute ca limbi scandinave), un subgnip al limbilor germanice, ramura a limbilor indo-europene. Este vorbita de circa 6 milioane de persoane, majoritatea atlate in Danemarca I apfoximativ 50.000 de persoane ailate in partea Nordica Sceswig4iolstein a Germaniei. ui\de are statut de limba minoritara. Daneza este limba oficiala in Groenlanda i Insulele Feroe. in Islanda, parte a Danemarcei, pana in 1944 este studiata daneza ca una din principalele limbi straine, alaturi de cngleza, norvegiam yi suedeza. Limba daneza a derivat dintr-un dialect mai vechi pe parcursul secolului al -lca a inccput sa devina limba distincta fa^a de alte limbi scandinave. Olandeza {neerlandeza) este limba germanica, inclusa in subgrupul vest-germanic. Este forma scrisa comuna a dialectelor germanice, vorbite in Jarile de Jos i in Belgia (regiunile Fiandra ci Bruxelles). Este limba oiiciala a Jarilor de Jos i a Surinamului (tara situata in partea de nord-est a Americu de Sud, eu larga iesire la Oceanul Atlantic) EngIeza este liraba vest germanica, care ici are originile in Anglia i care este, in prezent, limba matema pentru majoritatea locuitorilor Regatului Unit, SUA, Australiei, Canadei, Commonwealthului Caribbean, Trlandei, Noli Zeelande. Engleza modema este denumita adeseori lingua franca, deoarece este limba dominanta, pe pian international, in domeniile comunicaliei, a avia^iei, a divertismentului a diplomaliei. Influenta Imperiului Britanic este motivul principal pentru raspandirea iniziala a limbii dincolo de limitele Arhipelagului Britanic. Estona este limba fino-ugrica, vorbita in Estonia. Are vorbitori si in Australia, Canada, Finlanda, Letonia, Marea Britanie, partea europeana a RusieI, SUA, Suedia. Finlandeza este membra a familici de limbi fino-ugrice, fiind desenmata drept limba aglutinanta. Este limba oficiala in Finlanda, unde este vorbita de 92% din popula^ie. Exista un numar semnificativ de vorbitori ai acestei limbi in Suedia, Norvegia, Rusia (Carelia) Estonia. Franceza este umba romanica pe un substrat galic i un fldstrat frane, care a suferit dezvoltare proprie, organi/ata de I catre grupuri de intelectual sau de instituai (precum Academia Franceza). Ea apar^ine familiei de limbi galo-romanice. Cei mai I multi

vorbitori nativi locuiesc in Franca, urmand y Canada, Belgia, Hlvetia, Africa, Luxemburg si Monaco. Germana apar{ine grupului vestic al lirnbilor germanica, forraand impreuna cu neerlandeza un continuum dialectal. Este vorbita ca Umba materna in Germania, Austria, Elvezia, Luxemburg, Liechtenstein, In estui Belgici, precum i in regiunea: Schleswig de Nord din sudul Danemarcei, In regiunea autonoma Tirolul de Sud din nordul Italici, In voievodatul Opole din Poloniai in regiunile Alsacia |i Lorena din Franta.Uniunea Europeans are peste 60 de comunitari indigene,vorbitoare de limbi regionale sau minoritare. In sirul accstora se I inscriu; iriziana, mirandeza, sarda, iriuliana, ladina, bretona etc. 18. Multilingvismul n sprijinul dialogului intercultural Multilingvisrnul presupune un dialog intercultural prin prisma toleran^ei piuralita^ii i a difcrentei, prin comunicare multilingvistica. Prin politica sa in domeniul multilingvismului, Comisia Europeana urmarete stimularea inva^arii limbilor straine i sustinerea diversitaiii lingvistice in socictate, promovarea unei economii multilingve sanatoase, asigurarea accesului ceta^enilor la legislaria Uniunii Europene in propria limba. Pe Unia ceior relatate, vom consemna principalele evenimente care au contribuit la promovarea multilingvismului ca instrument de dialog intercultural i integrare europeana: - in anul 1994, la initiativa Austriei i a Olandei, a fost creat Centrul European pentru limbi moderne (CELM) sub forma unui acord partial largit al Consiliului Europei, In prezent, la acest acord au aderat 33 de state. - Institu^ule UE, implicate in utilizarea ci promovarea directa a multilingvismului, sunt Directoratul General pentru Traduccri (din 1996) i Direcpa Generala lneretare (DG lnteretare, cunoscuta anterior ca SC IC). Un vector de forca in promovarea directa a multilingvismului a constituit proiectul de mare anvergura i vizibilitate lATH (InterActive Terminology for Europe), lansat in 1999, in rezultatul colaborarii dintre ?arlamentul European, Consiliul European, Comisia Europeana, Curtea Europeana de Justice, Curtea de Conturi, Comitetul Economic ci Social, Comitetul Regiunilor, Banca European a de investigli, Banca Centrala Europeana i Centrul de Traducen. in cadrul proiectului a fost creala baza unica de date pentru toata terminologia referitoare la UE In cele 23 de limbi oficiale. Anul 2001 a tost decretai .\nul european al limbi lor (in baza deciziei nr. 1934/2000/CE a Parlamentului European ci a Consiliului din 17 iulie 2000), iar data de 26 septembrie a fost desenmata Ziua europeana a iimbilor. ' Promovarea multilingvismului i a asimilaru Iimbilor straine este consemnata i in CE, de la 14 februarie 2002. In acelai compartiment se inscrie Planul de acpune Promovarea Wa^arii Iimbilor straine yi a diversita^u lingvistice Analizand con^inutul comunicarii, distingem 3 direc^ii principale in cadrul politicii lingvistice a UE in materie de multilingvism: garantarea accesului la legislaria comunilara in limba materna pentru cetaienii europcni; evidentierea rolului major pe care limbi le ?i multilingvismul I1 joaca cadrul economiei europene 1 gasirea a noi modalita^i de -l consolida; ^ incurajarea cetatenilor europeni de a invada mai multe limbi straine, ceea ce ar peiTnite ameliorarea intclcgcrii reci proce. in prezent, una din raodalitatilc cele mai vizibile de promovare a muililingvismului este portalul Europa I I multilingvismul, prin care se anun^a ca alegerea UE de a adopta multilingvismul in mod oficial drcpt instrument de guvernare este unica in lume. Pentru UE, utilizarea limbilor ceta^enilor ei este |vmul dintre tactorii care contribuie la transparen^a, legilimitate I eficien^a. 19. Definirea conceptului de politic cultural

Sislemul cultural, ca parte componenta a sistemului social, este legalizat de politici culturale. Una din primele defmitii ale no^iunii de politica culturala gasim in lucrarea 'Reflexions prealables sur les politiques culturelles, elaborata sub egida UNESCO (1969). Citam; politica culturala reprezinta un : ansamblu de practici sociale, con^tiente ci deliberate, de interveniie scopui satisfacerii unor certe nevoi culturale, prin angajarea optima a tuturor rcsursclor materiale i umane, de care Societatea dispune la un moment dat. defmitic mai rcccnta consemnam in studiul in from margins (1997), publicata de Consiliul Europei. Citam: *Volitica culturala este cadrul general de masuri publice, luate in domeniul cultural. Ele pot fi iuatc de guveraele nationale, jeutorita^ile regionale ci locale sau prin institu^iile lor. In prezent, politica culturala prcsupune reglementarea constienta a inlereselor in domentul culturii si luarea deciziiior asupra tutiuor problemelor legate de dezvoltarea culturala a societatii, vaTUta in globalitatea ei. Cultura evolueaza, avand la baza cateva principii, prin care statele moderne, dupa cel de-al Dolea Razboi Mondial, au reflectat locul si rolul culturii in societate, principii asumate si promovate prin politicile culturale nationale. Aceste principii sunt: arta pentru toti; protejarea calitatii si diversitati vieti culturale; ^ intei-ventia statului protejarea si conservarea patrimoni ului; incurajarea schimburilor culturale intemajionale; colaborarea interguvemamentala; ^ asigurarea unei infrastructuri culturale; accesul tuturor la cultura; ^ libertatea de expresie; stimularea creativitatii individuale; infiuenta noilor telmologii; cresterea rolului sponsorizarii si a mecanismului in cultura; ^ dimensiunea culturala a educatiei; descentralzarea culturii. 20. Convenia cultural european-o completare a Conveniei europene a drepturilor omului Incheiata la Paris, la 19 dccembrie 1954, in franceza ci In engleza, Convencia culturala europeana ofera un cadru de lucru oficial pentru activitatile Consiliului Europei in domcniul educatici, cuiturii, patrimomului, tineretului i sportului. Pe f- parcursul ultimelor cincizeci de ani aceasta a permis cooperare intemaiionala extensiva ci activa in aceste domenii. Ideea elaborarii ,,Conven|iei culturale europene, ca g completare a Conventiei europene a dreplurilor omului, a fost I inaintata pentru prima data de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Scopul urmarit de Conven^ie este protec^ia I cuiturii europene |i dezvoltarea inielegerii reciproce i aprccierii diversita|ii culturale a diferitor popoaie europene. Ideea a fost de a utiliza educaria ci cultura in scopul aplanarii vechilor I dezacorduri, prevenirii noilor conflicte i consolidarii I democratici. Conventia face apel catre toate tarile semnatare sa incurajeze proprii cetateni sa studieze limba, istoria yi civilizatia altor state semnatare. Patru comitete de coordonare (Comitetul de Coordonare pentru Educate, Comitetul de Coordonare pentru Invatamant Superior i Cercetare, Comitetul de Coordonare pentru Cultura ci ComiteLul de Coordonare pentru Patrimoniul Cultural) desfaco ara activitati legate de educa^ie ci cultura sub egida Convenniei culturale europene. Eie menpn 1 stransa colaborare cu conferinCele minictrilor europeni, responsabili de educale, cultura si patrimoniul cultural. Programele accstor patru comitctc sunt parte integranta a activitatii Consiliului Europei i asemeni programelor din alte domenii - contribuie la realizarea celor trei mari objective politice ale organiza^iei: protejarea, intarirea ci promovarea drepturilor omului, a libertatilor fundamentale i a democratici pluraliste; promovarea conctiin^ei identitapi europene; cautarea de raspunsuri comune la marile provocari cu care se confrunta societatea europeana.

Unul dintre aspectele concrete ale Con vendici este faptul c ea apropie ^ i l e ce se afla pe calea consolidarii democra^iei integrai'u europene. Spre exemplu, Spani a ci Portugalia au semnat Convencia cu mult inaintc de a adera la UE, iar Ungaria I Polonia au devenit par^i ale Conven^iei pana noiembrie 1989. Deci "Convencia se aplica in prezent pe teritoriul intregii Europe, nimeni nu a declarat ca scopuriie iniziale au fost realizate pe deplin de catre to^i. Tn multe sparii europene, ci dincolo de ele, sarcina de a realiza o unitate mai mare intre popoare prin intermediul culturii a educa^iei ramane a fi actuala ci in prezent. 21. Politici culturale ale UE Uniunea Europeana este un actor important in fundamentarea politicilor culturale la nivel european. Adesea pluraiismul cultural, sursa de tensiuni i conflicte, trebuie analizat in func^ie de decalajul care exista intre realitate i jurisdiclie - legiie care fac din acest concept 0 cansa pcntru viitor. in opinia cercetatoarei Silvia Mihut, diversitatea culturala europeana presupune depasirea antagonismelor interculturale, accesul la toate formele de cultura, acceptarea diversitatii, temelie a unui concept, factor de imbogatire individuala si colectiva, recunoasterea foraci crcatoatc si a energie! eliberata prin uiteractiunea diferentelor tara a le transforma in diferende. O analiza in plan diacronie a evolutiei politicii culturale a UE scoate in evidenta faptul ca Tratatul de la Roma nu coniinea nici un alineat special cu privire la politica culturala. Abia prin adoptarea Tratatului de la Maastricht, politica culturala a obtinut temei juridic propriu, iar articolul 151 din Tratatul de la Nisa oferea temei juridic pentru masurile care incurajeaza, sprijina I, dupa caz, completeaza activitatile statelor membre, in conditiile respectarii diversitaiii nationale ci regionale, precum ci a evidentierii concomitente a patrimoniului cultural comun. Oricum, interveniia UE in domeniul culturii se supune principiului subsidiaritatii i are un caracter complementar. Articolul 13 din Carta drepturilor fundamentale ale UH prevede ca: Artele i cercetarea ctiintifica sunt libere, articolul 22 precizeaza: Uniunea respecta diversitatea culturala, religioasa $I lingvistica. Remarcabil este faptul ca in 2007, Comisia Europeana a propus Agenda europeana pentru cultura /r-o lume in process de globalizare. Obiectivul acesteia viza sporirea cooperarii culturale in UE, in pespectiva a trei prioritari: diversitate culturala i dialog intercultural; stimularea creativita^ii in cadrul Strategici de la Lisabona pentru creftere economica i ocuparca fortci de munca; cultura ca element vital in cadrul rela^ulor internationale. Primul Plan de lucru trienal, adoptat in temeiul Agendei Europene pentru cultura, a fost Planul de lucru in domeniul ilturu 2008-2010. Responsabili de elaborarea si promovarea politicilor culturale ale UE spa|iul comunitar european sunt; ^ Comisia Europeana (comisarul pentru Educatie, cultura, multiiingvism i tineret fiind Androulla Vassiliou); ^ Comisia pentru cultura i educa^ie din cadrul Parlamentului European; ^ Formapunea Educa^ie, tineret, cultura ci sport din Consiliul UE; Comisia pentru educarle, tineret, cultura i cercetare din cadrul Comitetului Regiunilor; Agenzia Executiva pentm Educarle, Audiovizual ci Cultura. In cadrul Parlamentului European, Comisia pentru cui tur a i educafie este gestionar de educarle, cultura, tineret, sport, precutin ci de aspectele culturale ci educationalc ale politicii UE din domeniul mass-rnedia. Comisia joaca acelai rol ca guvemele statelor membre In adoptaren noilor legi ci supervizarea programelor UE din aceste domenii. De asemenea,

comisia organizeaza, in mod regulat, audieri publice pentru a colecta date de la exper^i privind aspecte ale activita^ii sale. In prezent, Doris Pack este preedintele Comisiei pentru cultura si educatie. In cadrul Consiliului Uniunii Europene, formatiunea Educa|ie, tineret, cultura si sport (care reuneste de trei sau patru ori pe an minictrii educa^iei, culturii ci dneretului) contribuie la dezvoltarea unei educatii de calitate, punerea in aplicare a unei politici de formare proi'esionala si evolutia culturilor statelor membre, aducand patrimoniul cultural comun in prim-plan. In vederea atingerii acestor obiective, rolul principal al Comunilutii este de a oferi un cadru de cooperare intre statele membre, care functioneaza prin schimburi de informalii ci de experien|a privind problemele de Interes comun. 22. Patrimoniu cultural. Reflecii generale asupra conceptului Diversitatea culturala definente Europa. In timp ce limba, literatura, teatrul, artele vizuale, arhitectura, meytecugurile, cinematografia ci radiodifuziunea apar^in unei tari sau unei regiuni specifice, acestea reprezinta ci parte din patrimonial cultural comun al Europei. Cuvaritul patrimoniu provine din latinescul patrimonium, desemnand totalitatea bunurilor materiale, ce apar^in unei familii, bunuri transmise urmacilor ci considerate niotenire. Initial, notiunca se aplica pentru bunurile individuale, treptat valoarea semantica s-a largit, axandu-se pe ideea necesita^ii pastrarii moctenirii culturale ?i pentru bunurile colective. In prezent, conceptul de patrimoniu cultural intruneste intregul corpus de semne material (atat artisti ce, cat ci simbolice), transmise din trecut flecarei culturi i, prin urmare, intregii vunanita^i. Politologul M. Vecco, analizand cvolu^ia conceptului de patrimoniu cultural in statele vesteuropene, observa ca acest temien a suferit un proces de expansiune i transfer semantic, care a rezultat in generalizarea utilizarii sale. El identifica tre! Etape parcurse in extinderea conceptului de patrimoniu cultural: extindere tipologica ci tematica, prin includerea in patrimoniu a elementelor care nu faceau, in mod traditional, parte din acesta; extinderea criteriilor de selec^ie a patrimoniului cultural prin includerea, pe langa valorile istorice I artistice, a vaiorii culturale, a vaiorii de identitate a capacita^i de interac|ionare cu memoria; trecerea de la abordare normativ-obiectiva la una bazata pe capacitatea unui obiect de a suscita valori ci semnificatii. Patrimoniul a incetat sa fie definit prin prisma aspectelor materiale, creandu-se astfel premisele pentru recunoaterea patrimoniului cultural intangibil. conceptul de patrimoniu cultural include; 'Z mommentele (opere de arhitectura, de sculptura sau de pictura monumentala, elemente sau structuri cu character arheologic, inscripiii, grote si gnipuri de elemente, care au 0 val care univcrsala exceptional a din punct de vedere istorie, artistic sau stiintific); ^ amamhlurile (grupuri de constructii izolate sau grupate, care, datorita arhitecturii lor, a unita|;ii ci a inlegrarii ior in peisaj, au valoare universala exceptionala din punct de vedere istorie, artistic sau stiintific); ^ siiurue (lucrari ale omului sau opere rezultate din actiunile conjugate ale omului si ale naturii, precum ci zonele incluzand terenurile arheologice, care au valoare universala, exceptionala din punct de vedere istorie, estetic, etnologie sau antropologie). 23. Programele UE n domeniul culturii i promovrii dialogului intercultural Prima generaie de programe culturale in scopui promovarii valori lor culturale in spatial comunitar european, au fost elaborate nniai multe programe culturale, printre primele fiind Kaleidoscope, Ariane i Raphael. Obiectivele Programului Kaleidoscope (1996-1999) au fost axate pe stimularea crea^iei artistice, promovarea sensibilizarii i diseminarii culturii popoarelor europene, sch imburi

cooperare culturala. Programul Ariane (1997-1999) ?i-a propus ameliorarca cooperarli statelor membre in domeniul car^lor yi lecturii, promovarea operelor literare i a stori ei popoarelor europene prin mijloacelc traducerilor, imbunataprea pert'ormantclor profesionictilor din domeniul culturii. Programul Raphael { \ 9 9 1 urmarea mcurajarca cooperaru statelor membre in domeniul moctenirii culturale cu dimens iune europeana. Program ul Cultura Ulterior, programele Kaleidoscope, Ariane ci Raphael au fost reorganizate intr-un singur program cadru Cultura 2000, pe durata de patru ani, fiind apoI prelungit pana la fmele lui 2006. Autorii programului ci-au propus sa simplifice acpunea comunitara prin folosirea unui singur instrument pentru finantarea si programarea cooperarii culturale. Au fost stabilite obiectivele programului: - promovarea dialogului yi a cunoateriI reciproce a culmrii europene; - promovarea bunelor practici eu privire la moctenirea culturala europeana; - promovarea creativitatii ci diseminarii transnationale a culturii ci mobilitatea artitilor; dezvoltarea de noi forme de exprimare culturala; - adancirea dialogului intrc culturile europene nc-curopene. Aceste obieclive urmau a fi atinse prin irei tipuri de actiuni: - actiuni inovative si experimentale; - acorduri de cooperare culturala; - evenimente culturale speciale cu dimensiune europeana si/sau internacion ala. Obiectivele specifice ale Programului sunt: -promovarea acpunilor de sensibilizare i de conservare a produselor cidturale de importanza europeana; - promovarea mobilitapi persoanelor care lucreaza In sectorul cultural; - facilitarea circula^iei lucrarilor i a produselor culturale I artistice la nivelul UH; - stimularea dialogul intercultural Programul dispune de un buget total de aproximativ 400 de milioane de euro ci cuprinde trei niveluri de interven^ie: - ac^iuni culturale (primul nivel); - organisme culturale (ai doilea nivel); - analiza i diseminarea activita^ilor (al treilea nivel). 24. Educaia intercultural n spaiul comunitar european In raportul de cercetare Educatia interculturala: de la teorie la pracUca este semnalat faptul ca educaria interculturala a fost pusa pe agenda politica a Europei odata cu ccolarizarea copiilor imigran^iior din societa^ile vest-europene. La nivelul legisia^iei intemazionale, s-a observat un interes penlru rolul educatici in dialogul intercultural, incepand cu anul 1966, cand a fost semnata, in cadmi Tnaltului Comi sari at al Napunilor Unite pentru Drepturile Omuiui, Convencia Intema^ionala privind Drepturile Economicc, Sociale ci Culturale. La nivel european, anul 1970 marcheaza intercsul pentru asigurarea dreptului la educa|ie al copiilor imigran^ilor din societa^ile occidentale. Pana in ani 80, preocuparea UE in domcniul interculturalitatii ramane cantonata la situaria populapilor rezultate In urma miccarilor migratorii din Europa de Vest. Anul 2000 niarcheaza aprofundare principiilor educatici interculturale la nivelul texte)or Uniunii Europene, in sensul elaborarii unor metodologii spccificc de implementare de facto a acestora in pedagogia scolara. Interesul UE pentru dialogul intercultural si educatia interculturala culmineaza cu declararea anului 2008 ca An al dialogului intercuiturai. Pe linia celor relatate a fost relevanta ini^iativa precedintelui Fundatici pentru Arte de la Bruxelles de a crea un Institut european al culturii (1995), care sa regrupeze toate institutele

culturale nazionale, urmand a fi semnata de catre to^I directorii institutclor Declararia de intentie in vederea crearii unei case europene a culturii, in care sa se acorde priorilate parteneriatului cu consccinta directa asupra autonomiei acestor institute. Institu^ia creata a fost denumita Maison europeenne de la Culture. In pofida rezervelor exprimate de directorii institutelor nationale, coopcrarca in domeniul culturii ^i-a demonstrate eficicnta, astfel ca a aparut propunerea semnarii unei Carte de catre to^i directorii in acord cu guvemele de provenienza. Totusi, tendinta spre educatie interculturala in contextual diversitatii etnice este binevenita. in prezent, importanta majora in educatia interculturala detine portalului Europeana (www.europeana.eu), care permite explorarea resurselor digitale din muzeele, bibliotecile, arhivele ci colec^iile audio-vizuale europene, Utilizatorii pot sa se familiarizeze cu marea diversitate a patrimoniului cultural 51 cum^ific european. Circa 15UU organizatii, cum ar fi British Library din Londra, Rijksrnuseum din Amsterdam i Luvru din Paris au contribuii la crearea portalului. Colec^iile lor insumate ne permit sa exploram istoria Europei din cele mai vechi timpuri pana in zilele noastre. 25. Evoluii i efecte sociale ale politicii culturale Pe parcursul ultimelor decenii, Republica Moldova a trecut prin mai multe evenimentc politice, unele benefice pentm viitorul ei, alteie stirbindu-i din identitatea sa culturala. Schimbari radicale in societale au avut loe incepand cu 1989, cand, dupa afirmatiile lui N. Dabija, micarea de rcnactere na^ionala a adus la trezirea conytiin^ei nationale, la desfacurarea activitatilor culturale in societate. Ulterior, la 27 august 1991, Republica Moldova se declara tara independents, evenimcnt istorie precedat de un mare numar de mitinguri, maruri de protest, greve, revendicarile protestatari 1 or vizand recunoa^terea oiiciala a identitatii lingvistice romane, revenirea la alfabetul latin, decretarea limbii romane in calitate de limba de stat. Odata cu adoptarea Constituaiei Republicii Moldova, in procesul de democratizare a culturii a inceput noua etapa. In conformitate cu Constitutia, cetatenilor li se acorda dreplul la creatie (art. 33). Citam: (1) Libcrtatca creatiei artistice si stiitifice este garantata. Crea^ia nu este supusa cenzurii. (2) Dreptul ceta^enilor la proprietatea intelectuala, intercselc lor materiale ci morale ce apar in legatura cu diverse gcnuri de crea^ie intelectuala sunt aparate de lege. (3) Statui contribuie la pastrarea, dezvoltarea propagarea realizarilor culturii ci tuniei nationale si mondiale. Noile politici culturale ale Republicii Moldova au fest axate pe principiile ?i obicctivelc internationale, adoptate la Conterinta Interguvcraamentala privind Politicile culturale pentru dezvoltare de la Stockholm (1998), Citam: ^ politica culturala trebuie considerata ca componentacheie a strategici de dezvoltare; ^ politicile culturale trebuie sa promoveze creativitatea si participarea la viata culturala; politicile culturale trebuie sa intareasca masurile pentru prezervarea patri moniului cultural si sa promoveze industriile culturale; ^ politicile culturale trebuie sa promoveze diversitatea culturala 51 lingvistica in societatea infonnationala; politicile culturale trebuie sa asigure crecterea resurselor umane CI financiare pentru dezvoltarea culturii. Fiind respectate principiile si obiectivele Internationale ale politicii culturale, in 1999 a fost adoptata Legea culturii, act care face referinl-a la majorilatea domeniilor de activitate cui turai a a populatiei, reglementand dezvoltarea intregului proces cultural. Un rol important in evolutia intregului proces cultural 1-au depnut uniunile profcsionale, printre care sc inscriu: Uniimea Scriitorilor, Uniunca Teatrala, Uniunca Muzicienllor, Uniunea Compozilorilor ci Muzicologilor, Uniunea Cineactilor, Uniunea Jumalstilor, Uniunea Artictilor Plastici, Uniunca Mecterilor Populan, Uniunea Arhitcctilor, Uniunea

Designcrilor. Un roi decisiv in diversificarea vietii culturale a Republic ii Moldova a revinit organiza^iilor culturale internationale, in irul carora se enumera: Alian^ Franceza din Moldova, Uniunea Latina, Armata salvarii, misiunea crectina de bincfacere, Comisia nationala a Republicii Moldova pentru UNESCO, Fundatia EURASIA, reprezentanta in Moldova, Ftmdapa SOROS - Moldova, Reprezentanta permancnta a agenciei evreiecti SOHNUT in Moldova, Armata Salvarii, Misiunea Crectina de binefacere, UNICEF Fondul Natiunilor Unite pentru Copii. 26. Cadrul legal de reglementare a culturii In conformitate cu paragraful 1, articolul 32 al Consti tutiei, in Republica Moldova ori carni cetatean ii este garantata libertatea gandirii, a opiniei, precum i libertatea exprimarii in public prin cuvant, imagine sau prin ait mijloc posibil. Cadrul cultural ^i totalitatea domeniilor de activitate culturala in Republica Moldova sunt relevate, in special, in Legea cultura, adoptala in 1999 (modificata prin LP 154- VI din 21.07.05, M0126-128/23.09.05), constituita din sapte capitole, care tac referinta la majoritatca domcniiior de activitate culturala a popula^iei, reglementand dezvoltarea intregului proces cultural. Nofiunea de cultura este definita aici drept totalitatea modelelor de gandire, sim^ire ci ac^iune din sterele materiala si spirituala'. Prin aceasta lege, intreg cadmi cultural ci totaiitalea domeniilor de acti vitate culturali au prim it baza legislativa. Legea cullurii definit no^iunile principale ale politicii culturale (art. 2 \ domeniile de aplicare a acesteia (art.3), a determinat obligati ile statului, drepturile ci liberta^ile oamcnilor in domeniul culturii (cap. Il-III). Statui s-a obligat sa stabileasca prioritap'le activitapi culturale yi sa asigure cadmi juridic al acesteia. Totodata, s-a specificat ca statui protejeaza drepturile oamenilor de crea^ie la proprietatea intelectuala. Diversele domenii de activitate cutlunila sunl reglementate de urmatoarele acte normative: Legea eu privire la biblioteci (nr. 286-XIII din 16.11.1994); Legea privind drepturile de autor 5 drepturile conexe (ru*. 293-XIIl din 23.11.1994); Legea eu privire la activitatea editoriala (nr, 939-IV din 20.04.2000); Pe pian mondial, Republica Moldova a semnat si a ratificat mai multe tratate i conven^ii culturale Intemazionale: in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite (ONU): Consti tujia Organi za^iei Natiunilor Unite pentru educaci e, stiinia ci cultura, adoptata la Londra, la 16 noiembrie 1945 (in vigoare pentru Republica Moldova din 27 mai 1992). Convencia pentru protec^ia bumirilor culturale in caz de conflict annat impreuna eu Protocolul I la Conventie, adoptata la 14 mai 1954, la Haga (in vigoare pentru Republica Moldova din 9 martie 2000). Conveniia privi nd protectia patrimoniului mondial cultural ci natural, adoptata la 16 noiembrie 1972, la Paris (in vigoare pentru Republica Moldova din 23 decembrie 2002). ^ Convenfia privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, adoptata la Paris, la 10.02.2003 (in vigoare pentru Republica Moldova din 24 martie 2006). 27. Viaa cultural a Republicii Moldova: realiti i perspective In prezent, viata culturala a Republicii Moldova este marcata de activitatea literara, tealrala, muzicala, artele plastice, arhitectura, cinematografia, radio/televiziunea, arta fotografica, circui, arta populara, arhivele yi bibliotecile, editarea de carti, cercetarea ctiintifica, turi s mul cultural si altele. Pe parcursul anului 2012, Ministerul Culturii a organizat o serie de actiuni culturale de amploare pentru publicul larg.

Mentionam doar cclc mai relevante. In perioada 1-10 martic s-a desfasurat cea de-a 46- editie a Festivalul International de Muzica ,>lar^ior 2012. in premiera absoluta, Teatrul National de Opera Balct a susiinut un spectacol exceptional la Tiraspol 2 martie). In luna februarie sau destacurat actiunile culturale, consacrate comemorarii a 77 de ani de la nacterea poetului Grigore Vieru, organizate de catre Ministerul Culturii, in colaborare cu Untunea Scriitorilor, De asemenea, in primul semestru, au fost celebrate mai multe aniversari ale oamenilor de cultura, printre care mcn|ionam: Eugen Doga - 75 ani (sarbatorit la inaugurarea Festivalului ^^ - 2012), ion Dascal 60 ani, Veronica Garctea - 85 de ani, Mihai Dolgan - 70 de ani (concert in memoriam), Igor Cre^u - 90 de ani. Au fost organizate manifestari prilejuite de marcarea sarbatorilor de iama, ,3 iiunesciana - 2012, manifestari culturale, dedicate anului Doina i Ion AldeaTeodorovici. Prin deci zia Parlamentului Republicii Moldova din apri li e 2012, 15 ianuarie (data cand sa nascut poetul Mihai Eminescu) a fost declarata Ziua Na^ionala a Culturii. Respectiv, pe 15 ianuarie 2013 a fost sarbatorita, pentru prima data, Ziua Naponala a Culturii, Intrunind un ir de activitap artistice; - depuneri de flori la bustul lui Mihai Eminescu de pe Aleea Clasicilor din Gradina Publica Ctefan cel Mare; - reuniune dedicala lansarii Anului Spiridon Vangheli (in incinta Bibliotecii Nationale pentru Copii Ion Creanga'); - inaugurarea Muzeului National de Litcratura ,MIihail Kogalniceanu la Uniunea Scriitorilor; - organizarea unei cxponpi de arta contemporana la Muzeu) National de Arta; - deschiderea solemna a saptamanii filmului moldovenesc artistic ci prezentarea fiimului ; - concertul festiv, organizat la Palatul National Nicolae Sulac. Au fost create mai multe registre, cum ar fi www.monument.md, www. cultura.md, care isi au aportul sau major la promovarea valorilor culturale ale statului. In parte, siteul www.monument.md sistematizeaza informatia asupra monumentelor de arhitectura, situate in zona istorica a mun. Chisinau. Materialul studiat in anii 2003-2006 este stocat intr-o baza de date, destinata publicului larg i speciali^tilor in domeniu. Lucrarea contine fotografii, studii grafice, date istorice a 977 de obiective incluse in Registrul monumentelor de importanta nationala yi municipala, aprobat de Primaria mun. Chiinau, in ianuarie 1995. Prin urmare, in perspectiva diacronica, viata culturala a Republicii Moldova a cunoscut atat perioade de stagnare, cat si perioade de progres. Tn prezent, senmalam anumite schimbari cal itati ve. Credem ca viitorul va fi unul bogat in evenimente si productiv pentru societate. 28. Cooperarea cultural a Republicii Moldova cu UE Direciia Rela^ii Exteme ci Integrare Europeana a Ministerului Culturii este rcsponsabila de colaborarca culturola intemaponala a Republicii Moldova, orientandu-se sprc colaborarea bilaterala, multilaterale 51 promovarea imaginii iarii. In contcxtul colaborarii culturale bilaterale a Republicii Moldova cu tarile Uniunii Europene, aten^ie deosebita se acorda rclapilor culturale stabilite cu Romania. Drept do vada ne poate servi inaugurarea, la 29 scptembrie 2010, a Institutului Cultural Roman ,jVlihai Eminescu, care i-a propus drept scop edificarea unor pun^i spirituale noi intre cele doua maluri ale Prutului, dar si regasirea ci consolidarea comun itagli de limba, cultura yi tradi|.ii. Pentru aceasta Institu^ie ani 20122013 au fost bogati in cvenimcntc: a fost lansat prlmul program de burse de cercetare (Bursele Alexandra S. Sturdza); in

colaborare cu Uniunca Mcsterilor Populan din Republica Moldova si Primaria Muiiicipiului Chisinau, a fost sustinuta prima Scoala de creative Writing, care se desfasoara anua] la Orheiul Vedi , in perioada 20 26 iulie; fost organizata, pe 14 octombrie, de liramul orasului, inedita Expozitie de covoare basarabene', ^ a tost coordonata cea de-a doua editie a Festivalului International de slm de animatie de la Chisinau (1-4 noiembrie); la 15 ianuarie 2013, colaborare cu Ambasada Romanici in Republica Moldova, a organizai conferinta Medieval si Modern In Cultura Romana; la 25 ianuarie 2013, in colaborare cu Consulatul General al Romanici la Cahul si Consiliul raional Leova, a inaugurai Expozitia Basarabia 18121947. Oameni, locuri, frontiere; Alte evenimente culturale, organizate in comun de cele doua state sunt; Zilek Literatura Romane la Chiinau (anual, mai). Festivalul Zilele Basarabiei pe ambele maluri ale Prutului (anual, 24-29 martie), Conferinta InLemaponala Istorie, Cultura si Civiiizatie in Europa de Sud-Est (anual, 1416 aprilie). Festivalul International al Ccolilor de Teatru Class Fest (anual, pe 4 - 9 aprilie) etc., Proiectui Chisinau Youth Orchestra (anual, la 25-31 iulie), conceput sub forma unui schimb artistic intre tinerii insti-umenticti din Romania i Republica Moldova in cadmi un ei orchestre simfonice. Relatiile culturale dintre Republica -Moldova ci Fran!a sc datoreaza, in mare parte, Programului-cadru de cooperare acfiune culturala franco-moldava, semnat la Chicinau, in iulie 2000. In : acestuia, Alianza Franceza din Moldova a fost desemnata operator de cooperare culturala yi lingvistica al Ambasadei Franjei in Moldova. Pe plan istorie, la baza colaborarii culturale dintre Republica Moldova i Fran^ stau; crearea Alian^ei Franceze din Moldova in 1992, Tratatul de prietenie, de intelegere i cooperare (29 ianuarie 1993), Acordul de cooperare culturala, ctiintifica i tehnica (24 noiembrie 1994), Convencia despre crearea claselor bilingve in Republica Moldova (4 septembrie 1998), Programulcadru de cooperare i actiune culturala franco-moldava (iulie 2000), Crearea Organizarei Internationale a Francofoniei (ianuarie 2006), Ziua Internacionala a Francofonici (20 martie). Anul 2012, dar si inceputul lui 2013, au fost bogati in evenimente. Vom nominaliza doar cele mai relevante: organizarea a doua evenimente majore: Colocviul international dedicat Problemelor de lingvistica generala si romanica In Memoriam Grigore Cincilei ^i Colocviul national consacrat profesorului Anatol Lcn^a "Maitre du verbe francais et chanteur de la francophonie moldave (dcccmbrie); 29. Programe culturale europene comune In acest paragraf vom efectua prezcntare succinta a programclor culturale europene comune. Republica Moldova face parte din categoria tari 1er terte, participante la programul Cultura, financai de Uniunea Europcana si gestionat de Agcntia bxecutiva pentru Educatie, Audiovizual Cultura i de Comisia Europeana, Directa Generala pentru Educatie 51 Cultura. Durata acestui program este de capte ani (2007-2013), fiind reluare a Programului Cultura 2000', itnisat in 2006. In colaborare cu Ministerul Culturii al Republicii Italiene, Republica Moldova a aderat la proiectul Traditiile ci obiceiurile unor popoare asemanatoare. Republica Moldova, sub egida Consiliului Europei i a Comisiei Europene, realizeaza Proiectul-Pilot Reabilitarea patrimoniului cultural in oracele istorice' (PP2). Acesta presupune ofcrirea de asisten^a autoritaplor nazionale, regionale $i locale in implementarea unui Pian Strategie de lntervcntie> pentru a sprijini revitalizarea I dezvoltarea sodala ci economica a oraelor istorice de marime mica i mijlocie, precum ci a mediului inconjurator prin reabilitarea I reamenajarea monumentelor I aczarilor. Proiectul privind reabilitarea patrimoniului cultural ,,Chiinaul istoric-anul 2030' este destinat

tuturor celor intercsati de domeniul ocrotirii ora^ului istorie i planificarii urbanistice (arhitecti, proiectanti, artisti plastici, scriitori, designen Jumaliti, sociologi i futurologi, studenti de la diferite profiluri etc.) Proiectul Cartea neagra a patrimoniului cultural al municipiului Chicinau, finan^at de Uniunea Europeana, este axat pe cazurilc de demolare, interven^ii degradante ilicite Ia obicctcle de patriiTioniu ci monumentele ce se ruineaza de la zi la alta. Cu sprijinul financiar al Biroului UNESCO ci al Ministerului Italian de Exteme-Cooperazionc Italiana a t'ost editat volumul Cartea Neagra a Patrimoniului Cultural al Municipiului Chiyinau, coordonat de Ion Ctefaniia, directorul Agenciei de inspectare ci restaurare a monumentelor din cadmi Ministerului Culturii. Pe 12 iunie 2012, in cadrul Programului pentru Cultura al Parteneriatului Estic, au fost lansate cincisprezece proiecte regionale, in valoare de 8,2 rnilioane euro, finan^ate de UE. Acestea sunt puse in aplicare in tarile Parteneri atului Estic, respectiv Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova yi Ucraina, cu scopul de a consolida rolul culturii ca forta motrica pentm dezvoltarea durabila economics, sociala umana. Proiectele acopera sfera larga de teme, pomind de la domenii ce \in de film ?I fotografie, pana la educa^ie cui turala, mectecuguri ci activita^i editoriale. Programul pentru Cultura al Partenerialului Estic are scopul de a ajuta {arile partenere in reforma poHticii lor culturale la nivel guvemamental, prccum ci imbunatatirea capacitatilor profcsionaliste ale operatorilor culturali din regi une. Acesta urmarecte sa consolideze leguturile culturale regionale $i dialogul in cadrul regiunii Parteneriatului Estie, preciim i intre UE ci rejelele culturale PEV din parile esticc.