Prin Conventia de la Paris, regulamentele organice au fost inlocuite cu o noua constitutie care a ramas in vigoare pana in anul 1864,

cand a fost inlocuita de Statutul dezvoltator al lui Cuza. Conventia de la Paris a statutat censul (votul cenzitar) in plan intern, iar in plan extern a fixat statutul international al Principatelor. Dreptul roman in etapa 1859-1866. Legislatia cu caracter reformator a lui Alexan dru Ioan Cuza Statutul dezvoltator al Conventiei de la ParisA.I. Cuza neputand exe rcita o domnie efectiva in conditiile fixate prin Conventia de la Paris a fost n evoit sa impuna o noua lege fundamentala, prezentata drept un act constitutional al Conventiei de la Paris. Cu toate ca, in realitate, conventia a fost incalcat a, puterile garante au acceptat politica faptului implinit. Potrivit Statului, d omnul cumul aatributii executive si legislative, putand emite decrete fara consu ltarea Parlamentului. Parlamentul unicameral a fost inlocui cu un parlament bica meral, format din Adunarea Electiva (Camera Deputatilor) si Adunarea Ponderatric e sau Corpul Ponderator (Senatul). Puterea legislativa era exercitata de catre d omn impreuna cu Parlamentul, in timp ce puterea publica era incredintata domnulu i, Adunarii Elective si Corpului Ponderator. Initiativa legislativa o avea numai domnul care pregatea proiectele de legi cu concursul Consiliului de Stat. Corpu l Ponderator era compus din senatori de drept, senatori numiti de domn, in timp ce Adunarea Electiva era aleasa conform dispozitiilor noi legi electorale. Reforma agrara Prin art. 1 al Legii se dispunea ca taranii sunt si raman proprietar i pe loturile pe care le foloseau. In baza acestei legi, satenii clacasi sunt si raman deplin proprietari pe locurile supuse posesiunii lor, in intinderea ce se hotaraste prin legea in fiinta . Suprafata pamantului asupra caruia se recunostea dreptul de proprietate al taranilor era fixata in functie de numarul de vite pe care acestia le stapaneau. In acelasi timp, s-a desfiintat si regimul clacasiei (dijma, podvezile, zilele de meremet), in schimbul unei despagubiri pe care tara nii urmau sa o plateasca in termen de 15 ani, prin sume repartizate anual. Dupa adoptarea si aplicarea acestei legi, o mare parte din pamanturi le mosierilor (aproximativ 2/3) au trecut in proprietatea taranilor, ceea ce a c onstituit o puternica lovitura data pozitiilor economice ale boierimii si, in ac elasi timp, o masura prin care s-au deschis largi perspective dezvoltarii capita liste in tara noastra. Reforma electorala Noul Asezamant electoral, pe care Adunarea de la vremea respectiva n u a vrut sa-l dezbata, a fost aprobat prin plebiscit. Legea electorala din 1864 a mentinut censul pe avere, conditia de 25 de ani impliniti si prevedea ca alega torii sa fie primari, fie directi. Erau inclusi in categoria alegatorilor primar i cei care plateau un impozit de 48 de lei in comunele rurale, cei ce plateau un impozit de 80 sau 100 de lei in comunele urbane (in functie de numarul acestora ), precum si patentarii, pana la clasa a V-a inclusiv. Cincizeci de alegatori pr imari numeau un alegator direct. Erau alegatori directi cei ce aveau un venit de 100 de galbeni, indiferent de provenienta, venit ce se putea dovedi prin bilete le de plata impozitului sau in alt chip. Puteau fi alegatori directi, fara a jus tifica venitul de 100 de galbeni, preotii, profesorii academiilor si colegiilor, doctori si licentiatii facultatilor, avocati, ingineri, arhitecti, cei care ave au diplome recunoscute de guvern sau erau conducatorii unor institutii. Alegatorii de ambele grade trebuiau sa aiba varsta de 25 de ani. S-a desfiintat impartirea alegatorilor pe colegii, cu precizarea ca

unii alegatori isi exercitau drepturile in comunele tribale, iar altii in comune le rurale (colegii de orase si colegii de judete). In vremea lui Alexandru Ioan Cuza si din dispozitia sa au fost elabo rate Codul civil, Codul penal, Codul de procedura civila si Codul de procedura p enala. Prin adoptarea acestor coduri s-a constituit, in linii generale, sis temul de drept burghez, s-a creat cadrul juridic necesar pentru dezvoltaea celei mai moderne legislatii in materie, introducandu-se norme si institutii juridice dintre cele mai evoluate. Opera legislativa a lui Cuza a plasat Romania in rand ul tarilor cu cea mai inaintata legislatie. In acelasi timp, ea a dus la crearea unui sistem judiciar modern, a determinat o evolutie a practicii instantelor in directia celor mai inalte exigente ale epocii, a stimulat inflorirea invatamant ului juridic, a stiintei dreptului, a dus la formarea unor cadre de incontestabi la valoare, la afirmarea gandirii juridice romanesti in tara si peste hotare, la insusirea tehnicii juridice in toate nuantele sale, ceea ce s-a rasfrant poziti v asupra activitatii teoretice si practicii juridice. Codul civil Codul civil romanesc a fost adoptat in anul 1864 si a intrat in vigo are la 1 decembrie 1865. In momentul publicarii el s-a numit Codul civil Alexand ru Ioan, dar dupa abdicarea lui Cuza a fost repudiat sub titlul de Codul civil r oman. Nu este o copie fidela, ci o adaptare a celui francez, tinandu-se seama de conditiile si traditiile juridice ale tarii noastre. Codul a inlocuit legiuiril e lui Caragea si Calimach, pastrand unele reglementari din acestea cu privire la relatile personale si de familie. La elaborarea Codului civil roman s-a avut in vedere si doctrina jur idica a vremii, deoarece in lucrarile elaborate dupa adoptarea Codului civil fra ncez s-au constat unele deficiente tinand de tehnica redactarii sau de unele con tradictii intre articolele sale. Codul civil din anul 965 are urmatoarea structura: Un titlu preliminar cu privire la legi si aplicarea lor in timp si s patiu; Cartea I despre persoane; Cartea a II-a despre lucruri; Cartea a III-a despre diferite moduri de dobandire a properietatii; Dispozitiile finale in legatura cu intrarea in vigoare a codului si abrogarea altor legiuiri mai vechi. Potrivit structurii sale, Codul civil este format dintr-un preambul, din trei carti si din dispozitii finale. Codul penal Codul penal a fost publicat in anul 1865 si a ramas in vigoare pana in anul 1937. Principalele sale izvoare sunt: Codul penal prusian din 1851 si, i n mai mica masura, Codul penal francez din 1810. Structura Codului penal din 1865 este urmatoarea: Dispozitii preliminarii;

Cartea I Cartea a II-a Cartea a III-a

Despre pedepse si efectele lor;

Depre crime si delicte in special si despre pedepsele lor; Contraventiuni politienesti si pedepsele lor.

Crimele si delictele au fost grupate in mai multe categorii, dupa gr avitatea faptei sau dupa pericolul social pe care il reprezentau. Codul de procedura civila Codul de procedura civila a fost elaborat si a intrat in vigoare oda ta cu Codul civil roman, la 1 decembrie 1865. Procedura civila s-a bucurat de o atentie speciala, atentie manifestata atat pe planul propriu-zis al reglementari i juridice, cat si pe cel al doctrinei. Teoreticienii, ca si practicienii dreptu lui porneau de la conceptia ca normele de procedura civila sunt acelea care dau viata intregului adrept privat. Principalele izvoare ale Codului de procedura civila sunt: dreptul p rocesual al Cantonului de la Geneva, Codul de procedura civila francez, unele ip ozitii din legea belgiana cu privire la executarea silita si unele norme de drep t procesual din legiuirile noastre mai vechi. Materia Codului este impartita in sapte carti: I. Procedura inaintea judecatoriilor de plasa;

II. Tribunalele judetene; III. Curtile de apel;

IV. Arbitrii; V. Executarea silita; VI. Forme de procedura; VII. Dispozitii generale. Codul de procedura penala Codul de procedura penala a fost adoptat si aplicat concomitent cu C odul penal si a avut ca model Codul de instructie criminala francez (adoptat la 1808). Codul este compus din doua mari parti: Dispozitii preliminare; Cartea I Despre polititia judiciara ea si instructia infractiunilor; reglementa descoperirea, urmarir

Cartea a II-a Despre judecata si judecarea proceselor in fata instan telor penale: judecatorii, tribunale, Curtile cu jurati, Curtea de casatie. Asadar, procesul penal cuprindea doua faze: cea premergoare judecati i (descoperirea, urmarirea si instructia) si cea a judecatii.