Formele concursului de infractiuni

Notiuni preliminare

In functie de aceste caracteristici ale infractiunilor concurente, in doctrina au fost formulate mai multe criterii de delimitare a formelor concursului de infractiuni, unele dintre acestea dobandind chiar o consacrare legislativa. Codul penal in vigoare reglementeaza concursul de infractiuni sub aspectul a doua forme principale - concursul real (art. 33 lit. a) si, respectiv, concursul ideal (art. 33 lit. b) . Asa cum rezulta din chiar definitiile legale, deosebirea esentiala intre aceste doua forme ale concursului consta in modul specific in care se constituie. Astfel, concursul real ia nastere ca urmare a comiterii mai multor actiuni sau inactiuni ce realizeaza fiecare in parte continutul unei infractiuni, in vreme ce concursul ideal rezulta in urma savarsirii unei singure actiuni sau inactiuni care insa, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, realizeaza elementele constitutive ale mai multor infractiuni. Desi notiunile de „concurs real” si respectiv „concurs ideal” nu sunt utilizate de legiuitor, ele s-au incetatenit in doctrina, fiind necesare pentru a diferentia si sub aspect terminologic cele doua forme. Referindu-se la aceste denumiri, unii autori au aratat ca, daca notiunea de „concurs real” corespunde situatiei juridice la care se refera, in schimb, aceea de „concurs ideal” nu reflectaadevaratul continut al formei pe care o individualizeaza, dat fiind ca si in acest caz suntem in prezenta unei pluralitati reale si nu doar aparente, asa cum ar sugera denumirea in cauza. Se considera ca aceasta din urma notiune este o reminiscenta a conceptiei potrivit careia concursul ideal nu ar fi decat in aparenta o forma a pluralitatii, in realitate fiind vorba de o unitate infractionala.Din aceste considerente s-a propus inlocuirea denumirilor mentionate mai sus cu cele de „concurs prin mai multe actiuni” in cazul concursului real si respectiv „concurs printr-o singura actiune” in privinta concursului ideal, terminologie utilizata si de alti autori concomitent cu cea traditionala.

Alti autori isi exprima rezerva in legatura cu capacitatea acestei terminologii de a reflecta mai fidel realitatea la care se refera. Se are in vedere in acest context in special notiunea de „concurs printr-o singura actiune” utilizata pentru a desemna concursul ideal. La o prima analiza ea pare conforma cu dispozitia inscrisa in art. 33 lit. b care, referindu-se la „o actiune sau inactiune” exprima fara echivoc ideea unicitatii. Totusi,

in modalitatea incriminata de art. potrivit careia „infractiunea este continuata cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp. denumirea de „concurs printr-o singura actiune” nu este cu nimic mai potrivita decat aceea de „concurs ideal”. actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni”. consacrata deja in doctrina. „act”.in conditiile in care legiuitorul nostru este inconsecvent in folosirea notiunilor de „infractiune”. autorul pune intrebarea daca in cazul concursului ideal avem intotdeauna „o singura actiune”? in marea majoritate a cazurilor raspunsul este afirmativ. Tot astfel. dupa natura infractiunilor. gradul de pericol social ar diferi ca intensitate in functie de existenta sau inexistenta unei legaturi intre fapte si deci acesta ar trebui sa fie criteriul de delimitare a formelor concursului. fapta persoanei care in mod repetat pune locuinta sa la dispozitia altor persoane in schimbul unei sume de bani. concluzie desprinsa chiar din textul art. deoarece nu numarul actiunilor ce stau la baza infractiunilor comise trebuie luate in considerare. 2 Cod penal. in consecinta. se poate imagina situatia in care una sau chiar ambele infractiuni aflate in concurs ideal sunt infractiuni de obicei. 41 alin. in baza unei rezolutii infractionale unice.viol si incest ambele in forma continuata si aflate in concurs ideal. Asa de pilda. fapta inculpatului care. concursul este omogen atunci cand in structura sa intra infractiuni de acelasi fel si eterogen atunci cand este format din infractiuni de . Din aceste motive se apreciaza ca. Astfel. in concurs ideal. 330 alin 2 Cod penal. In literatura de specialitate a fost sustinuta si opinia potrivit careia distinctia intre concursul ideal si concursul real nu are relevanta sub aspectul periculozitatii sociale a infractorului. „actiune”. intruneste elementele constitutive a doua infractiuni . in sensul dat de legiuitor. ci intregul complex de fapte. [5] Nu se poate contesta faptul ca suntem in prezenta mai multor „actiuni”. poate fi discutata. constituie atat infractiunea de proxenetism cat si cea de joc de noroc. dar in realizarea aceleiasi rezolutii. stiind ca acestea vor practica acolo prostitutia si jocul de noroc. [6] Doctrina evidentiaza si alte criterii care pot sta la baza delimitarii formelor concursului de infractiuni. intretine in mod repetat raporturi sexuale cu fiica sa folosind constrangerea. dar pot fi identificate si situatii in care unicitatea „actiunii”. caz in care avem mai multe actiuni care se vor subsuma aceleiasi / acelorasi infractiuni.care se rasfrange asupra infractorului. Spre exemplu. in conditiile utilizarii de catre legiuitor a notiunii de „actiune” atat in definitia infractiunii continuate cat si in definitia concursului ideal.

in plus. lasand in afara clasificarii situatiile in care in structura concursului se includ atat fapte intentionate cat si fapte din culpa. [10] Aceasta din urma definitie are meritul de a completa definitia cuprinsa in art. [8]Dupa elementul subiectiv putem avea concurs de fapte intentionate si concurs de fapte din culpa. respectiv fapte omisive si fapte comisive. se vorbeste despre concurs general sau comun. in situatia in care natura juridica a infractiunilor concurente este indiferenta si despre concurs special sau relativ cand vin in concurs infractiuni din aceeasi clasa sau din clase expres prevazute de lege. in sistemele de drept care cunosc o diviziune bi sau tripartita a infractiunilor.concursul real si concursul ideal . Concursul real de infractiuni Concursul real este definit in doctrina ca fiind situatia in care o persoana savarseste mai multe infractiuni prin actiuni diferite. dupa o condamnare pentru o infractiune. [9] Potrivit altor autori. a Cod penal prin evidentierea trasaturii care particularizeaza concursul real si il . in baza unor forme de vinovatie sau rezolutii separate si prin actiuni sau inactiuni distincte. se descopera ca faptuitorul mai savarsise una sau mai multe infractiuni inainte de condamnare. precum si atunci cand una dintre infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni.cu posibilitatea utilizarii unor criterii complementare de clasificare acolo unde cerintele de ordin practic reclama acest lucru. inainte de a fi definitiv condamnata pentru vreuna din ele. Aceste ultime doua criterii sunt general lipsite de implicatii practice si. Dupa elementul material putem avea concurs de fapte comisive si concurs de fapte omisive. 33 lit. Se considera de catre unii autori ca importanta acestei clasificari rezida in aceea ca savarsirea mai multor fapte de aceeasi natura denota o perseverenta si deci un pericol social sporit al faptuitorului. Concluzia care se impune este necesitatea abordarii institutiei sub aspectul celor doua forme principale . inainte de a fi definitiv condamnata pentru vreuna din ele. Dupa momentul judecarii infractiunilor concurente exista concurs simultan cand inculpatul este judecat concomitent pentru toate infractiunile si concurs retrospectiv cand. exista concurs real atunci cand aceeasi persoana a savarsit. nu ofera baza unei diviziuni complete. [7]Tot in functie de natura faptelor concurente. doua sau mai multe infractiuni.natura diferita.

Nu este exclusa nici posibilitatea ca infractiunile. atunci cand in structura concursului real se includ mai multe infractiuni in forma continuata. De principiu. intre ele intercalandu-se perioade de timp diferite (de exemplu infractorul savarseste un furt iar dupa mai multe luni o talharie) . sa apara simultan (de exemplu situatia in care o persoana loveste si insulta in acelasi timp) . nefiind exclusa si posibilitatea savarsirii lor in acelasi loc. concursul real de infractiuni se prezinta sub doua modalitati si anume: concurs real simplu si concurs real cu conexitate. conexiuni intre infractiunile concurente comise de aceeasi persoana. sau de natura diferita.Concursul real simplu se caracterizeaza prin aceea ca intre infractiunile in concurs nu exista o legatura obiectiva. infractiunile.delimiteaza atat fata de concursul ideal cat si fata de formele unitatii de infractiune existenta mai multor actiuni sau inactiuni comise in baza unor rezolutii infractionale sau forme de vinovatie distincte. Modul specific de constituire a concursului real ofera posibilitatea ca unele infractiuni sa apara in forma consumata. ori concurs prin mai multe actiuni sau inactiuni. de regula. Infractiunile in cadrul concursului real apar. Concursul real se mai numeste si concurs material[12]. pe cand concursul real cu conexitate presupune existenta anumitor legaturi. [11] Utilizarea de catre legiuitor a notiunilor de „actiune” atat in definitia infractiunii continuate cat si in cea a concursului de infractiuni poate crea insa confuzii in privinta corespondentei intre numarul actiunilor si cel al infractiunilor comise. pot fi comise cu orice forma de vinovatie. In doctrina se sustine ca in cazul concursului real exista intotdeauna egalitate intre numarul actiunilor sau inactiunilor comise si numarul infractiunilor concurente. fiecare actiune intrunind elementele constitutive ale unei infractiuni. altele a tentativei sau sub forma unor acte diferite de participatie raportate la fapte distincte. caz in care concursul este eterogen (furt fals intelectual).furt). in cazul concursului real. desi generate de actiuni sau inactiuni diferite. . Infractiunile savarsite de o persoana pot fi de aceeasi natura si concursul devine omogen (furt . aceasta reprezentand totusi exceptia de la regula savarsirii in mod succesiv a faptelor. in mod succesiv. [13] Dupa cum exista ori nu o legatura intre infractiunile concurente. Infractiunile ce constituie un concurs real de infractiuni se savarsesc de obicei in locuri diferite.

ci o singura infractiune si anume infractiunea scop.Conexitatea poate fi cronologica. daca o infractiune constituie cauza savarsirii altei infractiuni. Hotararea de a savarsi infractiunea efect este luata dupa comiterea infractiunii cauza. consecventionala. Spre exemplu: pentru a acoperi savarsirea unui omor. Infractiunea efect. functionarul falsifica evidentele de la intrarea bunurilor din gestiune. nu se realizeaza un concurs de infractiuni. iar infractiunea cauza poate fi savarsita atat cu intentie cat si din culpa. Conexitatea etiologica presupune o legatura mijloc . Se sustinea ca infractiunea mijloc nu ar avea autonomie. ea apare ca artificiala. daca infractiunile sunt savarsite cu aceeasi ocazie sau succesiv. [21] . [19] ca si solutiile contradictorii din practica judiciara de sub imperiul Codului penal anterior. Prin retinerea numai a celor doua forme ale conexitatii. iar hotararea de a fi savarsite este anterioara comiterii ambelor infractiuni. ci ar fi absorbita in infractiunea scop. [16] Conexitatea consecventiala presupune o legatura de la cauza la efect sau de la antecedenta la consecinta[17] intre infractiunile aflate in concurs. Spre exemplu: pentru a impiedica descoperirea unei ucideri din culpa comisa intr-un accident de circulatie. O astfel de sustinere a fost de la inceput combatura in literatura juridica[20]. daca o infractiune constituie mijlocul pentru comiterea altei infractiuni scop. dupa care. de altfel. absorbtia functionand in toate cazurile de infractiuni complexe legal constituite in directia actiunii scop. cat si infractiunea scop sunt comise cu intentie. Dintre formele posibile de conexitate ce pot exista intre infractiunile aflate in concurs. [15] Spre exemplu: pentru a inlesni delapidarea. [18] Precizarea este necesara pentru a evita reiterarea discutiilor nascute in doctrina penala.scop intre infractiunile comise. in aceasta conexitate consecventiala. singura directie logica de constituire pe acest tip de legatura a unor unitati legale de infractiuni. se ucide martorul. adica o infractiune este comisa pentru a inlesni savarsirea altei infractiuni. etiologica. este comisa intotdeauna cu intentie. legiuitorul roman a statornicit. Atat infractiunea mijloc. prin comiterea unei infractiuni pentru a inlesni savarsirea altei infractiuni. conducatorul auto paraseste locul accidentului. cand o infractiune a fost comisa pentru a ascunde o alta infractiune. cand o infractiune este intamplator legata de o alta infractiune. adica se comite o infractiune pentru a acoperi savarsirea altei infractiuni. teleologica. existenta concursului de infractiuni si in cazul unor legaturi foarte stranse intre respectivele infractiuni. in legea penala au fost retinute doar doua: conexitatea etiologica si conexitatea consecventiala. accidentala.

constituie elementele caracteristice obiective si subiective ale mai multor infractiuni. Un astfel de exemplu este atunci cand prin nerespectarea regulilor de circulatie se realizeaza distrugerea din culpa a autovehiculului si vatamarea grava a integritatii corporale a unei persoane. in cazul concursului ideal. Exista concurs ideal de infractiuni in cazul in care cineva. cele doua sau mai multe infractiuni care il compun se realizeaza prin savarsirea unei actiuni sau inactiuni unice care. pe cand in cazul concursului real de infractiuni. Ceea ce caracterizeaza si diferentiaza concursul ideal de concursul real este faptul ca in cazul concursului ideal. caz in care concursul este omogen ori de natura diferita. ceea ce particularizeaza concursul ideal de concursul real de infractiuni este imprejurarea ca primul se savarseste printr-o singura actiune sau inactiune in continutul careia sunt comprimate elementele materiale a doua sau mai multor infractiuni. Astfel. in acest caz se realizeaza continutul a doua fapte penale prin savarsirea unei singure actiuni: infractiunea de omor si infractiunea de distrugere. Infractiunile savarsite in concurs ideal pot fi de aceeasi natura. textul de lege care il reglementeaza fiind aplicabil si infractiunilor comise din culpa.Concursul ideal (formal) de infractiuni Exista concurs ideal de infractiuni ori de cate ori prin actiunea sau inactiunea savarsita de o persoana. celelalte infractiuni ar continua sa existe. in practica judiciara s-a retinut concurs ideal de infractiuni daca prin nerespectarea din culpa a dispozitiilor legale privind protectia muncii in conditiile in care aceasta se constituie ca infractiune se produce si moartea victimei. Concursul ideal este reglementat in art. datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs. Sub un alt aspect. ucide o persoana si distruge un obiect de valoare. implicit nu mai exista nici o infractiune. Daca activitatea ilicita a faptuitorului corespunde elementelor constitutive a doua infractiuni. la fel ca in situatia in care ar fi savarsit doua actiuni sau inactiuni ilicite. conjugata cu diverse imprejurari in care are loc si cu diferite consecinte pe care le produce. daca dispare actiunea sau inactiunea. el va raspunde pentru ambele infractiuni. [22] . se gasesc realizate elementele constitutive a doua sau mai multe infractiuni. O alta caracteristica a concursului ideal este aceea ca existenta sa nu este legata numai de infractiunile intentionate. De cele mai multe ori infractiunile savarsite in concurs ideal sunt de natura diferita. caz in care concursul este eterogen. tragand intentionat un foc de arma.Dupa cum aratam mai sus. b Cod penal. merita relevat faptul ca. daca s-ar inlatura actiunea sau inactiunea uneia dintre infractiunile concurente. 33 lit.

tratamentul juridic fiind acelasi. iar instanta competenta sa le judece este aceea in a carei competenta revine infractiunea cea mai grava. ori de cate ori pluralitatea de infractiuni se constituie prin savarsirea unei actiuni sau inactiuni unice -conjugata insa cu o multitudine de imprejurari si rezultate -concursul este ideal. Ori de cate ori este vorba de doua sau mai multe actiuni sau inactiuni distincte. dimpotriva. putem spune ca ceea ce diferentiaza cele doua modalitati ale concursului de infractiuni este pluralitatea actiunilor sau inactiunilor in cazul concursului real si unicitatea actiunii sau inactiunii in cazul concursului ideal. [23] Interesul deosebirii concursului ideal de cel real nu se manifesta sub aspectul aplicarii pedepsei. concursul este real si. ci al competentei si autoritatii lucrului judecat.Sintetizand. . Infractiunile ce intra in compunerea concursului ideal fiind indivizibile trebuie urmarite deodata.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful