Formele concursului de infractiuni

Notiuni preliminare

In functie de aceste caracteristici ale infractiunilor concurente, in doctrina au fost formulate mai multe criterii de delimitare a formelor concursului de infractiuni, unele dintre acestea dobandind chiar o consacrare legislativa. Codul penal in vigoare reglementeaza concursul de infractiuni sub aspectul a doua forme principale - concursul real (art. 33 lit. a) si, respectiv, concursul ideal (art. 33 lit. b) . Asa cum rezulta din chiar definitiile legale, deosebirea esentiala intre aceste doua forme ale concursului consta in modul specific in care se constituie. Astfel, concursul real ia nastere ca urmare a comiterii mai multor actiuni sau inactiuni ce realizeaza fiecare in parte continutul unei infractiuni, in vreme ce concursul ideal rezulta in urma savarsirii unei singure actiuni sau inactiuni care insa, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, realizeaza elementele constitutive ale mai multor infractiuni. Desi notiunile de „concurs real” si respectiv „concurs ideal” nu sunt utilizate de legiuitor, ele s-au incetatenit in doctrina, fiind necesare pentru a diferentia si sub aspect terminologic cele doua forme. Referindu-se la aceste denumiri, unii autori au aratat ca, daca notiunea de „concurs real” corespunde situatiei juridice la care se refera, in schimb, aceea de „concurs ideal” nu reflectaadevaratul continut al formei pe care o individualizeaza, dat fiind ca si in acest caz suntem in prezenta unei pluralitati reale si nu doar aparente, asa cum ar sugera denumirea in cauza. Se considera ca aceasta din urma notiune este o reminiscenta a conceptiei potrivit careia concursul ideal nu ar fi decat in aparenta o forma a pluralitatii, in realitate fiind vorba de o unitate infractionala.Din aceste considerente s-a propus inlocuirea denumirilor mentionate mai sus cu cele de „concurs prin mai multe actiuni” in cazul concursului real si respectiv „concurs printr-o singura actiune” in privinta concursului ideal, terminologie utilizata si de alti autori concomitent cu cea traditionala.

Alti autori isi exprima rezerva in legatura cu capacitatea acestei terminologii de a reflecta mai fidel realitatea la care se refera. Se are in vedere in acest context in special notiunea de „concurs printr-o singura actiune” utilizata pentru a desemna concursul ideal. La o prima analiza ea pare conforma cu dispozitia inscrisa in art. 33 lit. b care, referindu-se la „o actiune sau inactiune” exprima fara echivoc ideea unicitatii. Totusi,

2 Cod penal. in sensul dat de legiuitor. deoarece nu numarul actiunilor ce stau la baza infractiunilor comise trebuie luate in considerare. „actiune”. Astfel. consacrata deja in doctrina. fapta inculpatului care. potrivit careia „infractiunea este continuata cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp. stiind ca acestea vor practica acolo prostitutia si jocul de noroc. poate fi discutata. fapta persoanei care in mod repetat pune locuinta sa la dispozitia altor persoane in schimbul unei sume de bani. intruneste elementele constitutive a doua infractiuni . se poate imagina situatia in care una sau chiar ambele infractiuni aflate in concurs ideal sunt infractiuni de obicei. Asa de pilda. autorul pune intrebarea daca in cazul concursului ideal avem intotdeauna „o singura actiune”? in marea majoritate a cazurilor raspunsul este afirmativ. in conditiile utilizarii de catre legiuitor a notiunii de „actiune” atat in definitia infractiunii continuate cat si in definitia concursului ideal. „act”. Tot astfel. dupa natura infractiunilor. actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni”. 330 alin 2 Cod penal. caz in care avem mai multe actiuni care se vor subsuma aceleiasi / acelorasi infractiuni. in baza unei rezolutii infractionale unice. dar in realizarea aceleiasi rezolutii.in conditiile in care legiuitorul nostru este inconsecvent in folosirea notiunilor de „infractiune”. In literatura de specialitate a fost sustinuta si opinia potrivit careia distinctia intre concursul ideal si concursul real nu are relevanta sub aspectul periculozitatii sociale a infractorului. concursul este omogen atunci cand in structura sa intra infractiuni de acelasi fel si eterogen atunci cand este format din infractiuni de . intretine in mod repetat raporturi sexuale cu fiica sa folosind constrangerea. [5] Nu se poate contesta faptul ca suntem in prezenta mai multor „actiuni”. Spre exemplu. concluzie desprinsa chiar din textul art. in concurs ideal. denumirea de „concurs printr-o singura actiune” nu este cu nimic mai potrivita decat aceea de „concurs ideal”. dar pot fi identificate si situatii in care unicitatea „actiunii”.viol si incest ambele in forma continuata si aflate in concurs ideal. [6] Doctrina evidentiaza si alte criterii care pot sta la baza delimitarii formelor concursului de infractiuni. constituie atat infractiunea de proxenetism cat si cea de joc de noroc. 41 alin. Din aceste motive se apreciaza ca. ci intregul complex de fapte. gradul de pericol social ar diferi ca intensitate in functie de existenta sau inexistenta unei legaturi intre fapte si deci acesta ar trebui sa fie criteriul de delimitare a formelor concursului. in modalitatea incriminata de art. in consecinta.care se rasfrange asupra infractorului.

Se considera de catre unii autori ca importanta acestei clasificari rezida in aceea ca savarsirea mai multor fapte de aceeasi natura denota o perseverenta si deci un pericol social sporit al faptuitorului.cu posibilitatea utilizarii unor criterii complementare de clasificare acolo unde cerintele de ordin practic reclama acest lucru. in situatia in care natura juridica a infractiunilor concurente este indiferenta si despre concurs special sau relativ cand vin in concurs infractiuni din aceeasi clasa sau din clase expres prevazute de lege. [7]Tot in functie de natura faptelor concurente. respectiv fapte omisive si fapte comisive. Dupa momentul judecarii infractiunilor concurente exista concurs simultan cand inculpatul este judecat concomitent pentru toate infractiunile si concurs retrospectiv cand. Aceste ultime doua criterii sunt general lipsite de implicatii practice si.concursul real si concursul ideal . lasand in afara clasificarii situatiile in care in structura concursului se includ atat fapte intentionate cat si fapte din culpa. [10] Aceasta din urma definitie are meritul de a completa definitia cuprinsa in art. nu ofera baza unei diviziuni complete. [9] Potrivit altor autori. doua sau mai multe infractiuni. Dupa elementul material putem avea concurs de fapte comisive si concurs de fapte omisive. 33 lit. se descopera ca faptuitorul mai savarsise una sau mai multe infractiuni inainte de condamnare. Concursul real de infractiuni Concursul real este definit in doctrina ca fiind situatia in care o persoana savarseste mai multe infractiuni prin actiuni diferite. in plus. exista concurs real atunci cand aceeasi persoana a savarsit. Concluzia care se impune este necesitatea abordarii institutiei sub aspectul celor doua forme principale . se vorbeste despre concurs general sau comun. a Cod penal prin evidentierea trasaturii care particularizeaza concursul real si il . inainte de a fi definitiv condamnata pentru vreuna din ele. inainte de a fi definitiv condamnata pentru vreuna din ele. in sistemele de drept care cunosc o diviziune bi sau tripartita a infractiunilor. dupa o condamnare pentru o infractiune. [8]Dupa elementul subiectiv putem avea concurs de fapte intentionate si concurs de fapte din culpa. in baza unor forme de vinovatie sau rezolutii separate si prin actiuni sau inactiuni distincte. precum si atunci cand una dintre infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni.natura diferita.

desi generate de actiuni sau inactiuni diferite. fiecare actiune intrunind elementele constitutive ale unei infractiuni. [11] Utilizarea de catre legiuitor a notiunilor de „actiune” atat in definitia infractiunii continuate cat si in cea a concursului de infractiuni poate crea insa confuzii in privinta corespondentei intre numarul actiunilor si cel al infractiunilor comise. in mod succesiv. Concursul real se mai numeste si concurs material[12]. pot fi comise cu orice forma de vinovatie. Infractiunile ce constituie un concurs real de infractiuni se savarsesc de obicei in locuri diferite. infractiunile. nefiind exclusa si posibilitatea savarsirii lor in acelasi loc. In doctrina se sustine ca in cazul concursului real exista intotdeauna egalitate intre numarul actiunilor sau inactiunilor comise si numarul infractiunilor concurente.Concursul real simplu se caracterizeaza prin aceea ca intre infractiunile in concurs nu exista o legatura obiectiva. sau de natura diferita. altele a tentativei sau sub forma unor acte diferite de participatie raportate la fapte distincte. Infractiunile in cadrul concursului real apar. atunci cand in structura concursului real se includ mai multe infractiuni in forma continuata. conexiuni intre infractiunile concurente comise de aceeasi persoana. [13] Dupa cum exista ori nu o legatura intre infractiunile concurente. De principiu. concursul real de infractiuni se prezinta sub doua modalitati si anume: concurs real simplu si concurs real cu conexitate. in cazul concursului real. . Infractiunile savarsite de o persoana pot fi de aceeasi natura si concursul devine omogen (furt . intre ele intercalandu-se perioade de timp diferite (de exemplu infractorul savarseste un furt iar dupa mai multe luni o talharie) . sa apara simultan (de exemplu situatia in care o persoana loveste si insulta in acelasi timp) . pe cand concursul real cu conexitate presupune existenta anumitor legaturi. caz in care concursul este eterogen (furt fals intelectual). Modul specific de constituire a concursului real ofera posibilitatea ca unele infractiuni sa apara in forma consumata. de regula. aceasta reprezentand totusi exceptia de la regula savarsirii in mod succesiv a faptelor.delimiteaza atat fata de concursul ideal cat si fata de formele unitatii de infractiune existenta mai multor actiuni sau inactiuni comise in baza unor rezolutii infractionale sau forme de vinovatie distincte. ori concurs prin mai multe actiuni sau inactiuni. Nu este exclusa nici posibilitatea ca infractiunile.furt).

cand o infractiune este intamplator legata de o alta infractiune. ea apare ca artificiala. daca infractiunile sunt savarsite cu aceeasi ocazie sau succesiv. etiologica. Se sustinea ca infractiunea mijloc nu ar avea autonomie. Conexitatea etiologica presupune o legatura mijloc . se ucide martorul. daca o infractiune constituie cauza savarsirii altei infractiuni. [18] Precizarea este necesara pentru a evita reiterarea discutiilor nascute in doctrina penala. functionarul falsifica evidentele de la intrarea bunurilor din gestiune. de altfel. adica o infractiune este comisa pentru a inlesni savarsirea altei infractiuni. in aceasta conexitate consecventiala. singura directie logica de constituire pe acest tip de legatura a unor unitati legale de infractiuni. existenta concursului de infractiuni si in cazul unor legaturi foarte stranse intre respectivele infractiuni. [19] ca si solutiile contradictorii din practica judiciara de sub imperiul Codului penal anterior. ci o singura infractiune si anume infractiunea scop. cand o infractiune a fost comisa pentru a ascunde o alta infractiune. iar infractiunea cauza poate fi savarsita atat cu intentie cat si din culpa. accidentala. Prin retinerea numai a celor doua forme ale conexitatii. absorbtia functionand in toate cazurile de infractiuni complexe legal constituite in directia actiunii scop. nu se realizeaza un concurs de infractiuni. Spre exemplu: pentru a acoperi savarsirea unui omor. Atat infractiunea mijloc. este comisa intotdeauna cu intentie. adica se comite o infractiune pentru a acoperi savarsirea altei infractiuni. Hotararea de a savarsi infractiunea efect este luata dupa comiterea infractiunii cauza.Conexitatea poate fi cronologica. conducatorul auto paraseste locul accidentului. consecventionala. O astfel de sustinere a fost de la inceput combatura in literatura juridica[20]. ci ar fi absorbita in infractiunea scop. daca o infractiune constituie mijlocul pentru comiterea altei infractiuni scop. [15] Spre exemplu: pentru a inlesni delapidarea. [21] . Spre exemplu: pentru a impiedica descoperirea unei ucideri din culpa comisa intr-un accident de circulatie. [16] Conexitatea consecventiala presupune o legatura de la cauza la efect sau de la antecedenta la consecinta[17] intre infractiunile aflate in concurs. iar hotararea de a fi savarsite este anterioara comiterii ambelor infractiuni. Infractiunea efect. teleologica. Dintre formele posibile de conexitate ce pot exista intre infractiunile aflate in concurs. cat si infractiunea scop sunt comise cu intentie.scop intre infractiunile comise. in legea penala au fost retinute doar doua: conexitatea etiologica si conexitatea consecventiala. dupa care. legiuitorul roman a statornicit. prin comiterea unei infractiuni pentru a inlesni savarsirea altei infractiuni.

[22] . merita relevat faptul ca. daca dispare actiunea sau inactiunea. Sub un alt aspect. ucide o persoana si distruge un obiect de valoare. in practica judiciara s-a retinut concurs ideal de infractiuni daca prin nerespectarea din culpa a dispozitiilor legale privind protectia muncii in conditiile in care aceasta se constituie ca infractiune se produce si moartea victimei. Astfel. Infractiunile savarsite in concurs ideal pot fi de aceeasi natura. tragand intentionat un foc de arma. daca s-ar inlatura actiunea sau inactiunea uneia dintre infractiunile concurente. Daca activitatea ilicita a faptuitorului corespunde elementelor constitutive a doua infractiuni. la fel ca in situatia in care ar fi savarsit doua actiuni sau inactiuni ilicite. Concursul ideal este reglementat in art. se gasesc realizate elementele constitutive a doua sau mai multe infractiuni. Ceea ce caracterizeaza si diferentiaza concursul ideal de concursul real este faptul ca in cazul concursului ideal. el va raspunde pentru ambele infractiuni. O alta caracteristica a concursului ideal este aceea ca existenta sa nu este legata numai de infractiunile intentionate. 33 lit. implicit nu mai exista nici o infractiune.Concursul ideal (formal) de infractiuni Exista concurs ideal de infractiuni ori de cate ori prin actiunea sau inactiunea savarsita de o persoana. in cazul concursului ideal. caz in care concursul este omogen ori de natura diferita. celelalte infractiuni ar continua sa existe.Dupa cum aratam mai sus. ceea ce particularizeaza concursul ideal de concursul real de infractiuni este imprejurarea ca primul se savarseste printr-o singura actiune sau inactiune in continutul careia sunt comprimate elementele materiale a doua sau mai multor infractiuni. cele doua sau mai multe infractiuni care il compun se realizeaza prin savarsirea unei actiuni sau inactiuni unice care. Exista concurs ideal de infractiuni in cazul in care cineva. constituie elementele caracteristice obiective si subiective ale mai multor infractiuni. pe cand in cazul concursului real de infractiuni. conjugata cu diverse imprejurari in care are loc si cu diferite consecinte pe care le produce. b Cod penal. in acest caz se realizeaza continutul a doua fapte penale prin savarsirea unei singure actiuni: infractiunea de omor si infractiunea de distrugere. De cele mai multe ori infractiunile savarsite in concurs ideal sunt de natura diferita. textul de lege care il reglementeaza fiind aplicabil si infractiunilor comise din culpa. Un astfel de exemplu este atunci cand prin nerespectarea regulilor de circulatie se realizeaza distrugerea din culpa a autovehiculului si vatamarea grava a integritatii corporale a unei persoane. caz in care concursul este eterogen. datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs.

dimpotriva. ori de cate ori pluralitatea de infractiuni se constituie prin savarsirea unei actiuni sau inactiuni unice -conjugata insa cu o multitudine de imprejurari si rezultate -concursul este ideal. Infractiunile ce intra in compunerea concursului ideal fiind indivizibile trebuie urmarite deodata. Ori de cate ori este vorba de doua sau mai multe actiuni sau inactiuni distincte.Sintetizand. [23] Interesul deosebirii concursului ideal de cel real nu se manifesta sub aspectul aplicarii pedepsei. tratamentul juridic fiind acelasi. . putem spune ca ceea ce diferentiaza cele doua modalitati ale concursului de infractiuni este pluralitatea actiunilor sau inactiunilor in cazul concursului real si unicitatea actiunii sau inactiunii in cazul concursului ideal. concursul este real si. ci al competentei si autoritatii lucrului judecat. iar instanta competenta sa le judece este aceea in a carei competenta revine infractiunea cea mai grava.