lucretiu poemul naturiiWustratia copertei: Adrian Ionescu titus lucretius carus poemul naturii TRADUCERE, PREFATA ${ NOTE DE D. MURARASU BIBLIOTECA PENTRU TOT! @ 198 EDITURA MINERVA ® BUCURESNLPREFATA %. Lucrefiu este tributar filosofiel grecesti, care a pitruns de tim- riu la Roma si a devenit un bun spiritual al clasei culte, fara ca €a sA fi fost intotdeauna bine infeleasé. Cum Poemul Naturii este © lucrare strabituta de spirit stiinfific, nu va fi de prisos o privire general asupra dezvoltarii acestui spirit in insasi misearea file- soficé din Grecia, pin& si ajung& sa fructifice mintea genialé a lui “Lucretiu, ovicit este de naiva concepfia lor, api a” gindirii omenesti, prin atitudinea net opus& .misticismului religios si idealismului. O gindire care incearcd sa |. pe cit era posibil, sa explice, se introna pe incetul in Jocul unei religii mitologice cu caracter popular, Nu poate fi neglijaté, oricit reprezint&é, cum pe drept s-a scris; numai o fazA a tinerefii stiintei. t Spiritul gtiihtific s-a format in Grecia si sub influenta Egiptului, fara cu civilizatie mai veche. Thales, Pitagoricienii, Empedocle au fost, fara indoiala, cunosc&tori ai eulturii inflorite pe valea Nilului. Primul semn al unui spirit nou este céutarea originii duerurilor intr-un element material, ceea ce aratii preocuparea de fizic’, aces- teia cerindu-i-se lamurirea a tot ce se socotea pind atunci taina a faturii. * Abel Rey, La jeunesse de la science grecque, Paris, 1933, in = ppiectia L'Evolution de Vhumanité, de sub conducerea hi z ere, VvThales din Milet (640—-530 f.e.n.) identifica acel element cu apa. Anaximandru (610—547 {.e.n.),.primul care a scris 0 Peri Fiseos in Elada, socotea la originea lucrurilor un nedeterminat infinit, iar Anaximene (568—499 i.e.n.) socotea aerul. Caracterul stiintific al preocuparilor acestor primi filosofi se manifesta prin incercarea de-a explica natura in varietatea ei, pornindu-se de la un element originar comun. In privinta naturii elementului era o diversitate de opinii, dar, pentru istoria gindirii omenesti, interesantaé rémine ideea unui principiu unic pentru toate din lume si aceasta idee gi-a avut © continua durabilitate pe linia de dezvoltare a stiintei. In secolul al V-lea f.e.n. s-at’ aprofundat mult in Grecia mate- matica gi fizica. Ca si Pitagora, discipolii lui au avut preocupari de geometrie, de cosmogonie, de locul pamintului intre corpurile uni- versului, de rotatia pamintului. ~ Cu Heraclit se face un mare pas inainte. El admite focul ca element material primordial, dar completeazd gindirea fnaintasilor cu ideea devenirii — toate curg. Realitatea apare astfel in perpe- tua schimbare si vesnic noua, Opusa ideji devenirii este cea a imobilitafii, profesaté dé Xeno- fan, care exprima si gindirea cA noi ludm ca realitate ceea ce este numai aparenta sensibila a lucrurilor, si de Parmenide, filosof cu pasionata- preocupare de fizicd si discipol al inaintasului sdu Xeno- fan, Atit ideea devenirii, cit si cea a imobilitatii au fructificat gin- direa filosoficd speculativa care, in cursul unei lungi evolutii, a putut sa ajunga la distinctia intre aparenté — fenomen si stabili- tate — si substanja, cu alte cuvinte la distinctia intre cunoasterea prin simturi si cunoasterea rationald, cele doua directii pe care, din antichitate pind astazi, le urmeaza tecria cunoasterii. Cu Empedocle din Agrigent (483—423 i.e.n) se realizeazd o sin- tezi, cAci el admite la originea lucrurilor patru elemente: apa, aerul, focul si pamintul. El admite insa si existenta unei forte care duce la coordonare (dragostea) ori la.dezbinare (ura). Se exteriori- zeaz& astfel o noua nofiune: aceea a unei forfe din afar’, separata de elementele materiale. Pe linia aceasta de gindire se ajunge la Anaxagoras (500—428 i.e.n.), care formuleazd existenja unui prin- VI cipiu spiritual Névs (ratiunea), ordonator al lumii si fara de care lumea n-ar fi decit 0 confuzie haotic& de elemente marunte si eterne, Stiinta greacd a secolului al V-lea se mai preocupa gi de mis- éarea astrelor, de soare, luna si eclipse, de zonele ceresti si terestre, de forma pamintului, de fenomenul zilei si noptii, Mintea greac& isi indreapté aten{ia si spre medicina, botanica, geografie, istorie 4. Dupa cum se vede, o ,,tinerete a stiintei* demna& de lauda. Sofistii, intre ei cei mai remarcabili Protagoras si Gorgias, erau prea mult legati de vetorica si, de aceea,.n-au dus mai departe gin- direa materialista. Combatind insé metafizica, fsi au si ei locul in dezvoltarea filosofiei epocii, aducind indirect folos ginditorilor antiideal . S& notim, de asemenea, cA si printre sofisti s-au aflat oameni cu aptitudini stiinjifice, Hippias de exemplu, pe care ni-l fae cunoseut si dialogurile lui Platon. Pentru Socrate, domeniul stiintei este in acelasi timp acela al lucrurilor morale. Adversar al metafizicii, intrucit aceasta se pre- ocupa de ceea ce nu e cognoscibil pentru mintea omeneasca, el este adversar gi al sofistilor, intrucit acestia ramin la retoricd, fara pre- ocupare de morald. Pentru cunoasterea lucrurilor, Socrate foloseste ca metoda sigura dialectica, numai aceasta fiind capabila sa faca analizi minutioas& si logic, si stabileascii cé-i just respinga ce-i eroare. Nu a cercetat domeniul propriu zis al fizicei, dar a cu- izicienilor, concepfiile mecanicisie ale acestora, *explicarea naturii fara recutgerea la puteri supranaturale. Doctri- nele fizice insa, el le socoate sterile si sacrilege. Ar putea fi innobi- late si facute utile, numai in aliant& cu morala: ,,Aceasti idee a unirii stiintei cu arta este insusi germenul filosofiei socratice. So- crate nu incepe prin a cultiva separat stiinfa si arta, pentru a le face s& serveasci una alteia. Dup& parerea lui, fiecare din ele se Tataceste, dacd pretinde si meargi singura* *. Platon, metafizician in adevaratul inteles al cuvintului, foloseste totusi in sinteza lui idealista si elemente care vin de la Heraclit, Pitagora si geometri. Stiinta, pentru el, este cunoasterea ideilor prin et “Abey Rey, op. cit. = ® Emile Boutroux, Etudes d'histoire de la philosophie — So- Crate, Paris, 1897, p. 34. vuratiunea.eliberaté de iluziile produse’ de simfuri, Simturile n-ar fi capabile decit de ,,pareri, ratiunii singure revenindu-i meritul de a se vidica pina la ,,idei* Platon a avut preferinta pentru stiinta practica a politi si moralei, si s-a ocupat putin de stiintele naturii. Nu este deci de mi- rare c& a ignorat teoria materialisti a contemporanului siu Demo- erit, acesta totusi destinat si-si mpun cu stralucire ideile si sé fie la originea unei gcoli care impotriva idealismului. , Discipol al lui Platon, Aristotel cauta s& cunoasea totusi ideile materialistilor si le analizeaza in Metefizica. Dupa el, lucrurite tre- buie sA rémind numai un Punct de plecare, stiinta mergind mult mai departe si constind in cunoasterea esen{ei lucrurilor, esenta care se afl in ideea generala. Ideea insi nu are o existenfa in afard de lucruri si independenta de ele, ci se aflA chiar in lueruri, chiar in realitate. A cunoaste esenfa lucruxilor insemneazi a cunoaste cele patru elemente determinante : materia, forma, motorul si fi- nalitatea, Pentru a se ajunge la aceasta, nu trebuie sé ne opri, dialectic, ci s& trecem la observatia atentd si metodicd a realitatii, Desparfit de teoria mecanicista se dovedeste in faptul cA nu ad- mite singurd miscarea in spatiu ca explicatie a prefacerii lucruril Calitafile sint pentru el ‘ceva reat si o prefacere calitativa putea s& se explice prin miscare. Nu admite, rezulta pur si simplu dintr-o ciocnire a elementelor, miscarea nds- eutaé din constringere presupunind, dupa el, si o miscare spontana, Aristotel pastreazi ceva si din mistica populard, cind vede in stelele fixe fiinfe divine si superioare omului, 1 Gindirea materialisti se raspindeste odat cu scoala lui Epicur, Adevaratul formulator al teoriei atomiste, deci creator de progres stiintific, este Leucip, dar lucrarile lui nu ni s-au pastrat. Se cunose insd ideile lui Democrit, al cdrui sistem a fost analizat si de Aristotel. near a Alfred et Maurice Croiset, Histoire de la littérature grecque, Paris 1928—1938 ; Manuel d'histoire de ia littérature grecque, Pa- tis, 1900, cap. Aristote ; Emile Boutroux, Etudes dhistoire de ia Philosophie, ed. cit., cap. Aristote, vor ‘a sé duc de-a lungul secolelor lupta apoi, c& miscarea ar - Ca adevarat spirit stiintific, Democrit este un pasionat observa- i r al naturii. El stabileste originea lumii in elementele numite ‘atomi, infinite ca numar, simple si in miscare continua in vid : atomii se coordoneaza si se combina pentru a da nastere tuturor lucrurilor, iar aparitia acestora devine ceva mecanic, ceva determi- nat si necesar. . . Teoria atomist&é, desi inca sub.o forma simpla, a rdmas ca o ve data in progresul stiintific uman si este acceptata si de stiinta odernd, Pentru Democrit, si sufletul e ceva material, ceva consti- ‘it din atomi de foc subtili. ; mt Epicur este adept al teoriei lui Democrit si rival al Porticului, Academiei si Liceului. Stoicii; platonicienii si peripateticienii sint mbatuti, dupd cum si acestia cautd s& staivileasci activitatea ma- listilor epicureici si-1 denigreaza pe Epicur t. | 4 Dupa Epicur, rolul principal in cunoastere il au simfurile, sin- § gure ele ajutindu-ne si ne facem o idee despre lueruri. Pe urmele lui merge filosoful englez Locke, cind formuleaza atit de lapidar : Nihil est in intellectu, quod non fuerit. in sensu, Logica lui Epicur “este senzualista, . Fizica lui reprezinté un progres fata de Democrit. Aceasta ex- plica miscarea prin ciccnirea atomilor, pe cind Epicur 0 explicd ~printr-o cadere care se abate de la verticala — clinamen in exe presia lui Lucretiu: numai asifel se produc intilniri intre atomi gi iau nastere lucrurile cu aspectele lor variate,-prin concurs intim- plator de circumstante, nu prin determinism. . | La Epicur, logica si fizica sint in serviciul eticti, avind menirea de-a elibera pe om de tricd, de superstifie religioasa si de a-raduce senindtatea morala + ataraxia. 'Ideile lui Epicur au fost insd adesea denaturate. Cind a Db truns epicureismul la Roma, aici triumfase in public necredinta in zei si scepticismul, iar moravurile erau deca- zute. ,,Voluptatea* din filosofia lui Epicur a fost rau infeleasa. Si un mare poet ca Horatiu a putut s& facd atuzie la ,,turma de porci' epicureici, dupa cum un mare scriitor ca Plutarch a putut compune o lucrare Imposibilitatea de a tradi fericit urmindu-l pe Epicur. “4 Friedrich Albert Lange, Geschichte des Materialismus, Berlin, 1920, p. 44. 1%Sint ins si apardtori ai filosofului. Cicero arat&é noblefea gin- dirii lui, iar Seneca se ridic& impotriva calomniatorilor gi scrie in De vita beata ci morala lui Epicur este ‘sindtoas& si austera..De- altfel, insusi filosoful isi.expune clar ideea in Scrisoare cdtre Me- neceu : “Deci cind spunem ca placerea este scopul vietii, nu vorbim de placerile desfrinatilor si de cele care constau numai in desfatare, cum isi inchipuie unii care nu ne cunosc ori ne interpreteazd gresit doctrina ; noi intelegem placerea ca lipsd de durere pentru corp si lps de fulbirare pentru suflet“, Este vorba deci de ceva nobil gi nu de un hedonism vulgar, cum afirmau adversarii. Epicur isi dezvolta activitatea intr-o epocd de deciidere a socie- tAtii grecesti, epoca framintaté nu numai de luptele de clasa, dato- cite organizarii sociale defectuoase, dar si luptelor intre generalii care-si disputau mostenirea lui Alexandru cel Mare gi pricinuiau descompunerea statului macedonean. Doctrina lui Epicur este net impotriva idealismului. Logica, fizica si etica se bazeazi pe o ‘conceptie materialist’. Rolul lui Epicur a fost imens in rdspindirea spiritului stiintific materialist. Prin ceea ce-i adauga Epicur, materialismul lui Democrit s-a ridicat pe o treaptii inalta si a creat o bazA pentru determinismul stiinfific, in deosebi prin felul cum se interpreteazi miscarea atomilor.¢ La inceputul secolului I en. epicureismul este cunoscut gi la Roma, Odaté cu descoperirea la Herculanum a unor importante frag- mente din scrievile lui Epicur, s-a putut sti cit datoreazi Lucretiu * Mentionam din lucrarile care expun doctrina iui Epicur: Guyau, La morale d’Epicure, Paris, 1904: Heinrich Schmidt, Epicurs Philosophie der Lebensfreude, Stuttgart, 1921 ; E. Bignone, L’Aristotele perduto e la formazione filosofica di Epicuro, 1936 C. A. Vicol, Cicerone espositore e critico dell’epicureismo (Ephe- meris Daco-romana, Roma, 1945); C. A, Vicol, Epicur, Bucuresti: 1947; A. B. Ranovici, Euinismut si rolul sdu istoric, trad, in Edi- ture de Stat, Buc. 1953 ; La Mettrie, Textes choisis, Extraits... du ome d’Epicure, eu comentarii de Marcelle Tisserand, Paris, i 54, Pierre Boyancé, Lucréce et Vépicurisme, Paris, 1963, cap. Lueréce ef son maitre, p. 33 si urm, x filosofului grec. Cind, gindindu-se Ja Epicur, a spus in cartea a V-a a poemului (v. 55) : Merg pe urmele lui si-mpletesc ale gindului fire, Lucretiu n-a exagerat, dup& cum n-a spus decit purul adeviar, mar- turisind in alt loc c&-si infasoar& invatdturile in ,,valul de vraja al dulcilor muze“ (Cartea a IV-a, v. 9). Desi se inspira din invajaturile lui Epicur, desi uneori fl tra- duce chiar pe acesta, Luerefiu ramine original ca poet. Sententele Jni Epicur sint cuprinse organic in poem gi si-au primit 0 noua in- fBtisare in sistemul de gindire al poetului. : Epicur scrisese preceptele sale filosofice pentru a da lumii un ~~ fndreptar, dupa care s4-si dobindeasca fiecare fericirea, dar rareori, aldturi de gindirea rece, gdsesti un suflet aprins si entuziast. In ce priveste exprimarea ideii intr-o forma poetica, nu la aceasta putea s4 se gindeascd. Epicur, el dispretuitorul de poezie, care in una din maximele sale spune ca euritmia in stil este 0 copildrie si ca tre- buie evitata. Altddata, dupa marturia lui Diogen Laertiu, declara : »Singur infeleptul poate sA se exprime cu justete asupra muzicii si poeziei, dar nu-si_va pierde vremea compunind poeme*. Epicur urmiarise’ sirul gindurilor lui, iar viata intreaga, in ra- port cu omul sau cu celelalte pamintesti, n-a fost pentru el decit un obiect supus observarii si studiului. O minte clara si patrunzatoare, analizind, cu cunoasterea trecutului si prezentului, aspectele vietii; -.a formulat si daruit omului norme de conducere pentru viitor. La baza moralei lui Epicur este o profundd dragoste pentru om, un _deosebit interes péfitru soarta lui in lume, totusi principiile morale ramiiitnd simple verigi intr-un sistem rationalist, nu puteau fi in- “f&tisate decit tot cu raceala si severitatea cu care fuseser& prezen- tate gi principiile fizicii. Gindurile enuntate de Epicur aveau s& destepte o lume fntreag& in sufletul lui Lucretiu. Regindind principiile altuia, poetul pare ca ar fi gasit in ele ecoul a ceea ce se desfasura in propriul sau suflet. Fiecare principiu fi destepta o lume de idei, iar din adincimile su- fletului izvora si entuziasmul care avea si dea poemului o culoare originald. Universul vazut de Lucretiu, prin Epicur, era desteptator XIde emofii, gindiri, incintari si muzica interioara, pe care puterea creatoare a géniului ‘avea sa le transpuna in versuri, Citind fragmentele rimase de la Epicur, ne dim seama de toate acestea. Fiziea Iui Epicur devine in Poemul Naturii vasta constructie in care simtim universul intreg palpitind de viafa. Na- tura toata lucreazi, se creeazi be sine insisi dibuind miscirile pri- einice, pentru a ajunge la legi neschimbatoare, isi Saseste singura mMijloacele in lupta cu forfcle distrugitoare si-si asiguyd continui- tatea esisteniei. Poetul este fermecat de viziunea acestei lumi fn miscare si in etern proces de creare, Fiecare element al naturii devine o fiinfa vie. De la atomul tate se miscd nevazut, dar poarta razboaie cu celelalte elemente, pind la paimintul — adépost al oaselor celor morti, si de aici pind Ja astrele care-si_ sorb hgvana din eter, boetul cuprinde viafa tn- ‘tregii naturi, nu numai asa cum o vedea, dar si sub formele in care a fost ori ar putea intr-o 7) ajungaé. Completind cu imaginatia Sa ceea ce-i imboldise gindirea, Lucretiu nu se multumeste cu exemplificarea principiilor, ci recurge la tablouri poetice, care se integreazi ideii urmarite. Poetul vede numai prin imagini. Un spectacol este desfasurat in fata ochilor nostri cu pitorescul, gratiosul ori miaretia lui si, dupa x incintat de acest spectacol, poetul revenind sub stapinirea urmarite, continua, formularea abstracté dar plin& de vioiciune a unui alt adeviir — inel in lantul ideologic al intregului poem. Ca adevarat poet, Lucretiu nu se opreste la gind sub forma lui abstracté: gindul se prelungeste firese in imagini, Transpunerea aceasta a gindului epicureic in domeniul plasticului este una din trésaturile cele mai caracteristice ale poetului savant Lucretiu, Fi- losoful cauta si ne convinga prin ratiune, poetul vrea si ne impuna datele de cunostinta pe calea sensibilitatii ; filosofie si poezie se in- tovardsese si merg aldturi Spre aceeasi biruinta, Gindul in ‘el insusi nu este poetic. Prin formularea lui ab- stracta, imboldindu-ne fiinta, poate dezlintui o viat& afectiva ~~ cale spre poezie, ins& pe aceasta o adiugim noi, ca inflorire din adincul Eipturii noastre. Lucretiu a trait gindul lui Epicur si ni l-a redat cu un invelig sufletese care méarturiseste trasiturile geniului x ereator: Astfel apare in Poemul Naturii si acel entuztasm caracte- ristic, acel ,,furor* pus in joe intr-o luptS de idei, unde este vorba nu de lucruri trecitoare, ci de insdsi existenta omului aici st dupa . moarte, Caldura aceasta sufleteasea face parte din argumentaren poetului, iar poemul devine o dramatiedé expunere de. idei gi i eare, una cite una, sint infatisate si apadrate. Demonstratiile se leag’s intre ele printr-un Tir ideologic, dar toate plutese in atmosfera sen- timentalA pe care poetul o creeazi de-a lungul poemului : ziasm aprins pentru studiul naturii, intiorare in fata miarefi dezvaluite de puterea mint: avive a geniului amenese intrupat in Epicur. pornire critica impotriva desertaciunilor omenesti, vehe- ment avint in zmulgerea din suffeful omului a tot ce este Hluzie gi inselare de sine, #onie aici, duiosie dincolo si pretutindeni resem- nare dirzd si mindra in fafa necesitatii mor{ii, Nu odat&. cei ce au studiat pe Lueretiu l-aw pus ia comparatie cu Pascal : ,,Cind am in vedere mica durat& a vietii mele, absorbita in eternitatea care pre- ceda si urmeazdi ...ma-nsj nint*, spune acesta. Lucrejitr dimyo- triva, plin de voluptatea spiritului-intreprinzdtor si biruitor in lupta de cunoastere a naturii, este pared bucuros de linistea eterna ce ne cu trecerea in nefiinfa. Conceptia lui Epicur, framintata de puterea geniului, a devenit poezie. Epicur n-ar fi putut banui c& toemai ceea ce el dispretuia avea. fac gindirea nemuriteare de-a lungul vremii colt al lumii, doui secole dupa el, un pact retrdindu-i preceptele, avea 34 le invaluie in emofii si si le investminte in haina poeziei. 4 Poemul Naturti este o lucrare grandioasi. Nevoia spiritului lui Lucretiu este de-a se indrepta spre sferele universulni, de-a rataci printre cle si de-a se lisa pradd zborului in inaltimi (cartea a. TI-a, v. 1044—1047) ; : Cum in afar’ de-ale lumii zigazuri de flaciri, e spatiu Nemérginit, ar voi sd scruteze si sufletul nestru Ce este dincolo unde si-nfige privirile mintea, Unde lipsit de cdtuse avintul gindirii ia zborul. UTLucretiu este un geniu curajos si intrepri! ‘or, care cu gindul sdu strabate natura si stapineste universul. Vrajitd de infinitatea spatiilor si de imensitatea universului, mintea poetului scruieazd totul si zmulge firii taine, pe care ni le cinta noua, constienta de inaltimile pe care le ured, beaté de voluptatea ascensiunii, insetata si ne scoata din tot ce poate si ne insele mintea si si ne stingd bucuriile vietii. Sint juste cuvintele de caracterizare ale lui G. Fer- rero : ,.Lucretiu, tot atit cit Lucullus, Caesar, Cicero este una dintre figittile caracteristice ale epocii sale. El reprezinta efortul eroic al rafiunil care, pentru a inainta in stiinta, rastoarna superstitiile, tra- difiile, religiile. Poemul lui Despre naturdé a fost una din cele mai fruraoase creatii ale Romei ; putin admirat, ta inceput, a strabatut secolele, pe cind trofeele, monumentele si gloria atitor generali s-au dus odati cu timpul 1*, Poemul Naturii se infatiseazi ca o ampld meditatie asupra viefii si morfii, ca o drama a existen{ei lumii, drama in centrul ca- reia ramine intotdeauna omul : pentru acesta sint dezbitute temele vegnice care framinté sufletul, pentru a-l intdéri in slAbiciunea gi micimea lui, pentru a-] ridica prin cunoasterea legilor firii, scrie postul Poemul Naturii, Lucretiu enumera in poem principiile fundamentale ale fizicii epicuriene menita si ne lumineze mintea. Idei reluate si dezbatute de stiinfa si filosofia moderna, sint exprimate cu precizie si cu adinea convingere. Astfel adevirul cA nimic nu se naste din nimi¢ j Si acela cé nimic nu se intoarce in nimic. sint argumentate si spri- jinite pe multe si serioase probe. ; « _ Fizica lui Lucrefiu este aceea a invajatorului siu. La baza a tot ce-i pe lume sint atomii, elemente ce existi, desi sint invizibile.* Unifi intre ci, atomii formeazii diferitele lucruri si constituiese ceea ‘ G. Ferrero, Grandeur et décadence de Rome, ed. Paris, 1924, 1, 248. * Lucretiu nu foloseste niciodaté termenul atom, ci numai: ptincipii zamislitoare, seminte de lucruri, primele corpuri, ma- terie. Termenul este totusi cunoscut si folosit de Cicero in De fi- nibus bonoroin et malorum I, 6, 17 — Despre limitele binelui si réubii). Cuvintul grecese este tradus prin individua corpora. EY ce numim materie, In afar& de materie exista vid, amestecat cu cor- purile si in afar de corpuri, si prin aceasta insotire de vid si cor- puri reiese lumea nesfirsita. In afara de vid si de materie, nu exist& oa treia natura. Stabilind aceasta doctrina, Lucretiu atinge si o pro- blema cu totul moderna, dezvoltaté de Kant, anume lipsa de reali- tate obiectiva a timpului. O buna parte din poem este inchinata expunerii insusirilor ato- milor, Aceste elemente sint extrem de subtile, nu pot fi vazute si nici divizate. Nu au vid in componenta lor, deci nu sint supuse schimbarii si distrugerii. Din combinatii de atomi reies toate de pe’, lume si se formeaza universul imens, fapturd vie intr-un zbucium neincetat. Atomii sint in numar infinit si-n perpetua miscare, din \ care rezulti nu numai nasterea Iucrurilor in toatd diversitatea lor, ih dar si un element de extrema importanta al vietii sufletesti : Hber-)/ | | l - tatea vointei, Legarea libertitii voinfei de migcarea mecanica a unor elemente fizice este de o deosebita importanta in filosofia materia~ lista. Atomii nu au nici culoare, nici temperatura, nici sunet, gust, miros ori simfire : printr-o singura insusire ajung s& se inlanjuiasc& intre ei gi sA dea nagtere la lucruri solide ori putin rezistente : forma. Atomii, germeni a toate din lume, sint fn continuu zbucium in spatiul nesfirsit si, dupé cum au dat nastere lumii pe care-o cu~ noastem, in mod necesar trebuie sa fi dat nastere si altor lumi, pe care nu le cunoastem, dar care, si ele, pot fi locuite de oameni, ani- male, plante, si ele sint imbrafisate de eter, aga ca si universul nostru. Si aici este o idee cu totul moderna si discutata atit de filo- Sofi cit si de oamenii de stiinta. Pamintul cuprinde in sinul lui tot ce trebuie pentru crearea a toate, si el, prin el, fara interventia vreunei forte supranaturale, face si se nasca orisice prin inlintuiri de elemente. Ceea ce se creeaza insd, se si descompune si se intoarce la elementele prime, si dupa cum vietifile se duc, generafii dup& generafii, la fel pamin- tul insusi se va sec&tui si va pieri intr-o zi sub povara vremii gi virstei. os Atomismului lui Democrit, Epicur i-a alaturat o eticd menita sa - he asigure linistea sufletului si fericirea, Ceea ce ne tulbura exis- tenta este, dupa Epicur si Lucrefiu, imaginarea unor zei care ne-ar XVpnavi in fapiele noasire, ar interven’ in evenimenicle mre asire yvieti, me-ar impune vointa ler, ne-al ameninta st ‘p ae mu numai aici pe pamint, dar si dupa moarte. + expranaturale, Zmulgerea omului de sub teroarea unor pul teri s pear te Avirsita, de Epiour prin argumentarea neexistentel ener a “amurivea. fenomenclor naturii. este fhed m imo a soet eh in Linerejiu pentru filosoftd grec. Nu gasim la nici a nak oe te ° terature. universalA un moi entuz ast accent a on a nina pe care-c simte spiritul, odati ce se elibereaza ie tot este perstific. Heth versuri ‘din elogiul geniului Jui Ep’ vw. fB—TH) + itAti AL nici wa rul prin tunet ici a neilatilor va7a, nici trasnetul, cer t t cave neetiinin solstitiu ; Cum, apoi, luna strabate in treizeci de zile un spatiu Care ii mistuie soarelui timp de un an pe de-a-n- tregul, Lueruri in care lipseste, cum spun, lamurirea din urmé. E cu putin{a-nainte de orisice alta parere, Ceea ce-a spus Democrit, intre oamenj un sfint prin gindire : Steaua cu cit ¢ mai mult de pamintul acesta vecina, E si tirita-n cerescul virtej mai putin si-~asa dara, Cum repejunea misc&rii incepe In jos sA tot scad& Si-si micgoreazd puterea, se-ntimpla astfel cd pe-neetul Soarele-n urma ramine cu insofitoarele stele, C&ci e cu mult mai prejos decit astrii aprinsi : . de pe bolta. 199830 540 650 655 Mult mai ie urma ramine si luna, caci drumu-gi strabate Muit mai departe de cer, de pamint iInsi mult mai . aproape, Astfel cé nu e in stare in mers sé se tind de stele. Mult mai putin decit soarele este-n virtejuri tirita, C&ci e mai jos dectt el, dar cu-atita mai mult ea de astr. Fi-va ajunsd din fuga si tofi ii vor trece-nainte. lata de ce ni se pare ci ea mai grabita spre stele Luneca, insi de fapt e ajunsd, ldsata in urma. larasi se poate, apoi, ca din pértile-opuse-ale Lumii, Unui urmind celuilalt, sa se schimbe suvoaie de aer La un anume rastimp si intiiul sA miie-al nost’ soare Din zodiacul de vara spre recele tropic de iarnaé, Tar celalalt s&-] intoarcd din umbrele iernii de gheaja in spre solstitiul de vara cu stelele-i infierbintate, Tot in asemenea chip rinduite suvoaie de aer Mina in sensuri opuse si luna si stelele care Vreme de ani se rotesc strabatindu intinsa orbita Nu vezi cum norii de sus sint impinsi in directie-~opus& Fafa cu altii de jos, prin suflare de vinturi contrare ? Nu s-ar putea ca si astrele insesi si fie minate Pe cireuitul intins de virtejuri de aer opuse ? Cum de acopera noaptea pdémintul cu negrele-i umbre ? Fie ci soarele-n lunga lui cale ajuns-a la tarmul Cerului si cbosit, suflind greu, isi revarsé tot focu-i, Mult zguduit si sleit de puteri prin frecarea de aer, Fie c-aceeasi putere ce globu-i minase deasupra, Pe sub pémint il sileste sa-si duc& de-acum a lui cale. Cum de, apoi, Ja un timp anumit, dimineata AO OA! Zori rumenii si lumina pe-ntinsa éteric vare 2 660 665 670 680 685 Poate ci pe sub pimint intorcindu-se soarele-acelagij Raze irimite-nainte cercind s& incing& iar cerul, Poate c&i focuri tot noi se-ntrunesc, ci aprinse seminte, Multe Ja numar, deprinse-s la timp anumit . si s-adune, Nastere pururea dind la o noud luming de soare. Astfel se spune ci-n naltele creste-ale muntelui Ida, Pot si se vada in zori risipitele focuri ce-n urma, Toate se string si un glob rotunjit faurese impreuna, in leg&turd cu-acestea, de altfel, nu fi in uimire, CA elemente de foc se adund la vreme anume, ‘ Si c& din nou féuresc stralucirea aprinsului soare. Multe-n intreaga naturé vedem ca se-ntimpla oriunde La un anume rastimp : infloresc la o vreme anume Arborii, apoi la timp hotarit se despoaie de floare, Virsta la timp anumit porunceste ca dintii sd cada, Cind este vremea cu puf se imbracd-ale trupului membre, Tar pe obraji de asemeni mijesc firisoare de barba. Trasnetul, apoi, zipada si vintul si norii si ploaia, Nu mai putin, la epoci anumite din an se intimpla, C&ci de la-ntiia obirsie astfel pricinile fost-au, Astfel se infatis& orice fapt de la nasterea lumii, Astfel mereu si de-acum s-o petrece-ntr-o . , ordine-anume. Ziua de-asemenea creste iar noaptea intr-una tot scade, Apoi mai mica e ziua iar noaptea mereu se lungeste, Poate fiinde& gonind prin eter, sub pamint gi deasupra, Soarele trage in calea lui arcuri ce nu-s deopotriva Si, deci, si-mparte orbita in parti tot asa neegale. Ceea ce ia de la una din ele, fi da celeilalte, Cind a-nceput s& se-ntoarca, facind deci o cale mai mare,630 700 Pina -ce-Aajunge-n sfirsit la steaua eereascad la care Wste al anului nod gi e ziua egala cu noaptea. El chiar la mijloc fiind acum intre Nord si Austru, Tine ai cerului poli despartiti la aceeasi distanta, C&ci e-nclinat zodiacul si-ntinsa-i orbita pe care Soarele-ncet lunecind, tsi strdabate-ntr-un an Cer si paminturi seildind Astfel ne-nvata acei astrol a lui cale, in lumina ce cade piezi: ogi ce pe cer insemmnara Orisice locuri prin stelele care ii sint ca podoaba, Poate, apoi, si se afle un aer mai des in vreo parte, Care oprind sub pamint tremurindele raze, zabavnic Soarele-n stare-i si treac& sila rasrit s& s-arate, ‘Astfel cd-n vreme de iarna intirzie noaptea prelunga, Pind ce vine-n sfirsit sia zilei cununa de raze. Sau dup& cum poate vin ale anului parti rinduite, Si elementele-aprinse s-aduna tmeet ori mai jute 5 Asta se pare ci da o depli Care socot cé din locuri ind dreptate acelor anume-naltindu-se-n zare, 704a Soarele-n fiece zi igi primeste tot proaspete raze. 705. TiS 20% Luna de ce lumineaza ?'se poate ca raze solare SA o loveasea, iar ea, tot mai mult departata de soare, Zilnic mai mult s&-si indrepte spre noi capatata-i Tucire, Pind ce scinteie-n fata acestuia-n plind lumina Si din inalt, cum apune privindu-l, ca insdsi rasare. 7i9 Apoi incetul cu-ncetul aproape si-ascunde lumina, lardsi cu cit mai vecind de soare aluneci-n drumv-i, Cealalta parte din bolta-nstelata acum strabatind-o. Astfel explicd acei ce-si inchipuie luna o minge, Care in zbor rotitor pe sub soare-s Dar e posibil de-asemeni Si sa ne-arate-nvirtindu-s' strabate-a ei cale, sa-si aib& lumina ei insasi e toata mulfimea-i de faze. £ cu putinta ca alt corp cu ea A se miste-mpreunad, SA se-nvirteascd cu ea si in cale sa stea in mii feluri, msi, lipsit de lumina, pr ivirilor pururea scapa. =a ne a 430 740 145 Poate c& luna, apoi, se-nvirteste asa ca o sferé C&ci bundoara, o minge cu-o parte-mbracata-n _ neces s ; Jumina, Dac-o-nvirtesti imprejur, feluritele-i forme si-arata, Pina ce partea aceea cu plina lumina-nzestrata ; Se risuceste-n spre noi, ajungind sub a noastraé privire ; Insi-nainte intoars&, pe-ncetul se smulge vederii Partea cea stralucitoare a mingii in jur rotitoare. Astfel stiinta chaldeie explicd acestea si-ncearea Sa ne conving&’-mpotriva a tot ce ne spun astrologii. Parca n-ar fi cu putint& aceea ce unui respinge, , Parea ar fi vreo pricina s-alegi intre una ori alta. Apoi, de ce n-am avea o tot alfé luna de-a pururi, Care-nir-un sir neclintit s&-si arate-anumitele-i , Astfel ca una creaté-s-apara-ntr-o zi, jar o ae Gata sA stea preg&tita ca-n locu-i sa vind altdaté. Greu e s& birui cu vorba, sa-mi dai oe dovada-m a, Cind sumedenii de lucruri se-ntimpla potiva, in ordine-an Iaté venind Primavara: e Venus cu éa si “painted Trece-al ej crainic cu aripi, pe cind pe-a Zefiruiui urma, Flora, ea, mama,-si revarsé in cale bogatele daruri, Toate scaldind in alese culori si-n belsug de miresme. Vara soseste la rindu-i cu aspre calduri, insotind-o " Ceres cu norii de praf si-Aquilon vijiind a furtund, Apoi s-apropie Toamna cu ea fiind Evhius Evan ; . Timpuri si vinturi tot altele unu-si urmeaza altuia Bubuitorul Volturn ori Austrul ce trasnet arunca. ° Frigul aduce zApada si Iarna-si intinde-a ei gheata Tot impietrind, pe cind Gerul, urmindu-l, isi clantane : dintii. 203765 204 Ce s& te mire atunci ca si luna la vremi hotarite Nastere-si ia si de-asemeni la vremi anumite se pierde, Ciod o multtime-mplinite-s la data-ntr-atit neclintita. in ce priveste eclipsa de soare ori luna, vei crede Ca din pricini felurite si multe-ar putea sa se-ntimple. Dac& e luna in stare-a lipsi de lumina pamintul, Soarelui stindu-i in fata cu crestetul nalt, citeodata, Globul cel intunecos opunindu-t aprinselor raze, Oare de ce n-ar putea tot asa sa-mplineasca aceasta Att corp ce fara lumina aluneca pururi in s patiu ? Nu s-ar putea tot aga ca soarele-n vremi anumite Focul sa-si piarda, in urm el reinnoindu-si lumina — Ciad strabatut-a vapaia-i prin paturi vraj Care la moarte aduc si la slingere focul lui propriu ! Oave de ce, de asemeni. pamintu-i rapeste tumina, Lunii ?.de ce sé acopere soarele, stindu-i in fati, Pacmai cind Juna strabate prin conu-ndesitelor umbre ? Oare in vrernea aceeasi nu poate alt corp sa s-aseze insusi sub luna ori chiar si alunece-n sus peste soare, Astfel incit si opreascé lumina gi valul de raze ? Dat dac& luna scinteie avindu-si lumina. ei Ins&si, Oare de ce n-ar putea sd-si sleiasca puterea cind trece-n selor sale ? Locuri ce sint dusmanoase luniinii si DupA ce-am dat lamurivi in ce chip implinite sint, toate Sus in seninuri ceresti ale jumii acestea intinse, Astfel ci stim ce putere, ce pricinaé poate produce Fagele lunii precum si-ale soarelui edi felurite, Cum, ascunzindu-gi lumina, in stare-s deodat’ s& disparé, invaluind faré-veste in umbre uimitele farini. Cum pare’ ochii si-nchid, dar smulgind de pe ei . o. apoi valul, Plimba priviri peste locuri sc&ldate in viile raze, 780 larasi ma-ntore la a lumii pruncie, la moile {arini, Ca sa arat ce adus-au prin nastere noud-n lumina, incredintindu-le toanei mereu schimb&toarelor . . vinturi. La inceput a creat pimintul pe orice colina Soiuri si Soiuri de ierburi de-un verde ce scinteie-n soare ; 785 Apoi lucira-nfloritele pajisti in verdea lor haina Si pe-htrecute copaci felurifi incepura sa creasca Si sA se-nalfe in aer, friu liber avind fiecare. Dar precum penele, perii si tepii intii se arata Pe madulare si trupuri la orice-animale si pasari, 790 ' Astfel pamintul cel tinar nscut-a stufisuri si ierburi Dintru-nceput si in urma cred si multimi de-animale, Care, in chip osebit, felurite ca soi se néscura. CA animalele nu sint aici coborite din ceruri, Neindoios e, si nici n-au iesit din sdrata genune : 795 Mama-i pimintul, pe drept i-i data aceasta numire, Caci tot ce vezi, si-a primit din farina a lui zémislire. Multe-animale si-acum inca ies din pamint la lumina, Nastere-avindu-si in ploaie si-al soarelui abur , | . fierbinte, Deci cu atit mai putin de mare-i cit mari gi mai multe 800 Altdat’ crescura in tindr eter si-n pamint atunci tinar. La inceput zburatoarele, imprestrifatele pasari Oud faceau $i din ele ieseau puisori primavara, Astfel cum vara acum, p&rasind invelisul lor neted, Greierii dup-a lor voie isi cata de hrana si viata. 805 Numai atunci pentru-ntii s-au nascut animale os og si oameni, Caci si caldurd si apa s-aflau din belsug prin ogoare. Astfel in orisice loc ce era pentru viata prielnic, 205$id 815 820 825 830 Multe matrice cresteau, radacind prinzind in farina, {ns& la vreme deschise de noua fiinté-n sfortarea-i De umezeala si fuga si-n aerul liber s-ajunga? Firea atunci indrepta catre ea ale tarnei canaluri Care, silite, varsau ca prin vine suvoaie de sucuri Ca si un lapte: si ast&zi de-asemeni cind naste ; * femeia, Laptele bun, hranitor se aduna in sinu-i, cAci parcd Valul de hrana fntreg in spre sinu-i curgind se indreapta, Astfel pamintul dadea copiilor hrand, caldura Haina, iar iarba un moale culcus in belsugu-i de lina. Tindrd, lumea pe-atunci n-aducea nici cumplitele friguri, Nici arzdtoarele arsiti si nici furtunoasele vinturi : Toate la fél se-naltau sila fel isi mareau a lor vlaga. larasi o spun, de aceea pe drept capatat-a pamintul Nume de mama, caci el, numai singur creat-a . pe oameni, Singur nascu, ca la timp hotarit, felurite-animale, Care in muntii inalti zburdind ici si colo-s hoinare, Singur creat-a si pasari cu infatisari diferite. Dar trebuia zdmislirea sa-si aibé odaté un capat Si-a incetat, ca femeia sleita de-a virstei povara, Caci, si stii, virsta preface a-ntreg necuprinsului fire ; Lucrul iesind dintr-o stare, nevoie-i sd-si capete alta Si nici un corp nu ramine asemenea siesi, cAci toate Locul gi-] muta, iar firea le schimba, cum vrea le preface, Tei putrezeste un corp si de virsté slabit lincezeste, Altul la rindu-i scinteie, din mare dispret se ridicd, Astfel gi virsta, cum spus-am, preface a lumii natura, Pasa Insusi pdmintul iesind dintr~o stare, 6 alta-si primeste, Nu ne mai da ce crea si acum ce nu da, implineste. Monstri de-asemeni pe-atunci se sili sé creeze pamintul : Multe ciudate fapturi uimitoare la chip si la membre. Hermafroditi cu un sex de amestec, barbat si femeie, Unii nascut a miini, iara altii lipsifi de picioare, Multi intrupati fara guré sau orbi fara ochi din nascare, {nldntuiti intr-un trup chiar mai mulfi prin lipitele . membre, Astfal nimic nu faceau, nu puteau sa se duca-n vreo parte, Nu se fereau de ce-i rau, nu luau ce aveau trebuinta. Monstri de-un fel ori de altul, pamintul crea inainte, Cit de-n zadar, cdci oprindu-i in cregtere, insdsi natura Nu-i mai lasa sé ajunga in floarea dorita a virstei. Hrana deloc ny-si gaseau, n-ajungeau la uniri prin iubire, C&ci, cum vedem, e nevoie de multe-n depli- nd-armonie Ca, inmultindu-se, specii sa-si ducaé-a lor viataé-nainte, Hrana-i intii necesara, apoi ndscdtoare seminte, Care sé poata sa iasa din trupul lasat inmuierii, Cit si femei si barbati in stare s& facd~-nsotire, Lesne schimbind prin organe-ntre dinsii fiori de placere. Neindoielnic, atunci felurime de soiuri pierit-au Fara sa poaté-nmultindu-se, vita sd-si duca-nainte. Cact tot ce vezi ca se bucuré inca de aer si viata, Sivetenia, curajul. de-asemeni chiar repeziciunea L-au ocrotit, cau pastrat dintr-al lumii-nceput a * ~ 207860 870 875 880 885 208, Multe sint care ramin, c&ci le-oprim pentru-a lor folosinia . Si de aceea vedem cA statornic in paz& ni-s date. Astfel curajul pastra si pe leul aprins si pe fiare, Siretenia pe vulpe, iar cérbul scapat-a prin fuga. Ciinii cei plini de credinja, eu somnul usor, si tot neamul Cailor repezi, apoi impreund cu-acestia de-asemeni Turmele cele ‘linoase si neamul atitor cornute, Toate sint incredintate-n a omului pazi, o Memmiu, C&ci din instinct se ferira de fiare, c&tat-au odihna Si-mbeisugaté mincare cu mici osteneli dobindita ; Noi le-o intindem ca plata a binelui ce ni s-aduce. ins acele ce nu-s diruite la fel de natura, Cum n-ar putea dup& voie trai si cum nici folosinie Nu ne aduc, pentru ca, lasindu-le-n jur pe aproape, 5a se hraneasca, sa fie de sprijinul nostru-aparate, Fara-ndoiala ca toate zicura ca prada altora, Inléntuite-n c&tuse de nestramutata ursita, Pind ce firea aduse spre moarte intreaga lor vita. N-au fost centauri si nici n-ar putea sd existe vreodata, Niste fiinte cu-o dubla natura si corpuri tot doua, Alc&tuite din membre-n amestec, cAci nu-i cu putinta O potrivire in ele si de insusiri si de forte, Lucru usor sa-l priceapa si minti ori: de tocite. Numai trei ani doar s& treacd si calu-i in plind putere, Ins& copilul deloc : cdci adesea si-atuncea e) inca Va cauta-n al lui somn catre sini, spre izvorul,de lapte. Apoi, cind calul isi pierde, strivit sub a virstei povara, Viaga, iar viafa se duce din membrele lui molesite, Numai atuncea incepe-a copiilor virsté in floare, Numai atuncea puf moale imbraca-a baictilor fafa. 899 B95 905 915 -fi mai treacii prin gind c-ar putea sa se afle centauri: tatruchipati din amestec de cal si-omencasca faptura ; Nu-s nici fiinte ca Scila, cu trup ca 0 coad& de peste, {nconjurata de ciini furiosi, nu-s nici alte de-acestea, Monsiti ce-n trup sa ne-arate amestec de membre in : vrajba, Nici si Neinflorind tolodatd si fara sa alba aceeasl Forta in trup, nici acecasi cidere de-adinci batrinefe. Nu ard de-aceeasi iubire si nu au asemenea fire, Nici tot acelensi mincfri n-ar putea mulfumi a lor Caci doar vSdii ¢ oricui c&é cucuta ingra ‘ Caprele cele barboase, ea i i venin pentru oament. Focul, e neindoios, poate arde s da nimicirii Trupul roscatilor lei ca si orisice fel de organes Orisice soiuri de singe ce-n Tumea aceasta se alla. Cum si primim asacar ca se afli-o-ntreita faptura, Leu dinainte, balaur la coada, la mijloc himera, ar Care si verse din tupu-i, pe gura vapata arzinda = fl + inchipui i ch -au Si nased Yine-si inchipuie deci ca putut-au sa na wine de-acestea ee erau incd noi ine smint si ser hin’ un paimint si un cer : m vigoare, ul cuvint ..noulate™, Sprijin gasind is degertul phe Poate-n asemencs chip sa rosteasca prostii cit de _ nmalte, Cum, bunadoara, spuna ca fluvii de aur prin tarint Drum isi taiau si ca pomil aveau margarinte ¢ a . floare, se nastea cu alita de strasnice membre, cu piciorul Sau c& un om iste: : : CA peste marile-adinci el frecea, ulte- i intr invirtea’cu-o sucire de Si cA chiar cerul inireg l-invirtea cu-o sucir Si ca c vate 4 multimi de seminte de lucrurt Sigur, au fost in {a 200930 935 216 Cind, pentiu-ntii, a~nceput s& produc& . . pamintu-anima] Ce proba totusi ar fi cA nascut-a fiinte de-amestec, Vite cu trup injghebat din unirea strdinelor membre ? Inca si azi din farina se-nalta belsugul de ierburi, Soiuri si soiuri de plante, bucate si arborii redn Totusi nic gind sé apara de-acestea-ntre ele-nsotite, Ci, dupa soiul Jor, toate-si pastreazd mergind inain Deosebirile dupa a firii lor lege de stinea. La inceput acest neam omenesc, ce traéia prin ogoare, ut e din farna cea ; oo aspréd. Trupu-i era sprijinit si de oase mai mari, mai cu , vlaga. Muschi mai puternici faceau leg&turile dintre | a . organe Nu-] vatamau aga lesne nici frigul, nici arsita verii Nici o schimbare-a mincarii $i nici vreo boala 955 , ; irupeasca Soarele ani numerosi se rotea pe intinderea boltii, lar el u ‘aia ratacind la-ntimplare ca orisice fiara ; Nimeni pe-atunci nu mina apasind indoitele pluguri. Nici nu stia si rastoarne cu fierul a cimpului brazd. Nu_rasadea in pamint copacei mai marunti si mai . tineri. Nu curata cu o cange Ja arbori batrinele ramuri ; Ceea ce soare si ploaie dideau, ce pamintul de voie Ti intindea, ca un dar. mulfumea pe deplin al lui | oe suflet. Dar mai ales isi hrdnea al séu trup cu-a stejarului . ghinda, Cu porumbrelele care in vreme de iarna sint coapie, Roade ce-s la-nfafisare ca purpuri aprinse, de rogii, Mai numeroase, mai mari, le purta pe atuncea pamintul. Aspru eva. pe drept, cind nas 960 Mai mult, pe-atunci producea inflorin proaspaté-a fumit, Hrana mai aspra, dar multa, belsug pentru oameniL bietit Fluvii si limpezi izvoare-i cheniau si aline-a lor sete, Dupa cum astazi din munti lunecindele repezi gavouie Hat de departe atrag tot neamu-nsetatelor flare. " hoinarind, s& gaseascé-n adincuri de codri j-uci cunosteau sopotindele unde inmuiatele siinci le tot scalda, Umede stinci care picura-n verzile, moile muschiuri, Tard o parte din ape fisnind se arunca pe cimpuri. Dar nu stiau s& pr A un lucru prin foc, nici de-asemeni Sage slujeascdé de pie coperind dezbracaiele trupura,. Ci locuiau prin paduri, prin codri. prin pesteri de Pesteri de nimfe Care, cufgind din belsug. munte, Si prin desisuri adinci si-ascundeau nespalatele trupuri, Cind, nevoiti. ocoleau biciuirea de ploaie ‘si vinturi. Nea puteau inca pricepe ce-i bine obstese si-ntre dinsit Nu evau legi, obiceiuri de care ei s& se slujeasca. Prada intinsA cuiva de-ntimplari si-o oprea pentru dinsul, Obisnuit pentru sine-a avea si putere si viata. Venus pe indragostifi ii unea. in mijlocul padurii, Fie c-aceeasi dorinta-mpica pe barbat si femeie, Fie puterea aprins& a lui si navalnica-i pofta, Fie-o raspiaté ca fragi, vreo para aleasa ori. ghind&. increziitori in picioare si miini cu puteri uimitoare, Ei urmareau prin piduri feturitele neamuri de fiare, 2k970 975 980 985 a2 Pieire in ele-aruncind ori lovind cu greoalele ghioage, Biruitori mai ades, s-ascundeau alteori ca s& scape. Tocmai ca porcii mistreti, apuca{i de-ale noptilor umbre, Trupul salbatec si gol si-ntindeau pe pamint spre hodina, Acoperindu-se-n jur cu crengute, cu ierburi, cu frunze, Nu cautau peste cimpuri plingind dupa ziua ori soare, Nu rataceau tremurind in adincile umbre-ale noptii, Ci asteptau linistifi si cuprinsi de un somn ca de piatra, Pina ce soarele-n zori lumina cu roscata lui torta ; Obisnuifi cum erau de copii chiar si vada intruna Ca intuneree gi vie lumina pe rind zamislite-s, N-aveau pricina sa fie invinsi de uimire vreodata, Sau sé-i cuprinda vreo team& cA noapte de veci se va-ntinde Peste pamint, alungind scinteinda lumind de soare. I-ngrijora mai ales pe ei bietii atuncea, ci multe Fiare le primejduiau prea adesea a somnului tihna. Din adadposturi goniti, se zoreau ei afara din pesteri Cind, spumegind, vreun mistre} ori un leu tabara induntru ; Plin de-ngrozire, in noapte adinca, lisau upor oaspeti Mult fiorosi un culcus injghebat doar din straturi de frunze. Si pe atunci muritorii lasau a vietii lumina Dulce, plicutd, plingind plini de jale, intocmai ca astazi. Cadi si pe-atunci foarte des cite unul, surprins de vreo fiara. Vie mincare-i dadea sfisiat, in bucati rupt cu dintii, 1000 1005 1007 1010 1045 Si cu-al lui gemet si plinset umplea gi padure gi munte, Cind isi vedea trupul viu ingropat in mormintul cu viata, Cei ce prin fuga cumva fsi scépau sfisiatele trupuri, Dupa aceea, tihind tremurinda lor mina pe rana, Moartea, cu gemet chemau si cu strigdte pline de groaza, Pina& ce spasmuri cumplite-i lipseau in sfirsit de lumina, s& aib-ajutor ori sd stie ce cere 6 rand, -insé pe-atuncea o zi nu putea sé arunce la moarte Mii si iar mii de barbati comandati sub umbrire de steaguri, Nici infartatele mari nu izbeau si cordbii si oameni In vreo stincd, pe-atunci se-nil{a fara rost cdtre bolta Marea in zbucium si lesne lasindu-si turbarea-i desarta, Farmecu-i amigitor nu putea sii insele pe nimeni, Nu-l ispitea pe nici unul surisul seninelor ape ; Apoi pe-atuncea fdcea sa se piarda sleitele membre Lipsa de hrana, acum chiar belgugul prea mare . le-omoara, Nestiutori, pe atunci, isi varsau chiar ei singuri otrava, Avi, noi, cu mult mai dibaci, ne pricepem la alfii -o-ntindem. Cind ei apoi dobindit-au si blanuri si foc si colibe, Cind si femeia c-un om unit printr-o casatorie, Cind au vazut c& urmasi si-au luat dintru ei zamislire, Numai atunci omenirea-ncepu sa se faci mai blinda. Focui facut-a, si stii, si nu poata-nfioretele teupuri Frigul s4-l sufere-n aerul liber sub bolta intinsa, Dragostea ins& slabi a lor viagi, pe cind covilasii, 23Prin sarutari, lesnieios la p&rinti sfarimara mindria Insisi vecinii cu totii prin prietenii se legara. 1020 Nemaidorind si se vatéme, rau sd-si aducd-ntre dingii. Ej si-aratau intre ei si copii si femei si, cu semne Ori bjibiite cuvinte, spuneau c-ar fi bine cu totii S& ocroteasc&, s& aib& de slabi orisicind indurare. Buna-ntelegere nu se putea intru totul sa fie, 1625 Dar cei mai mulyi dintre cameni tineau eredinciosi invoial Altfel de-atunci omenirea intreagé-ar fi fost nimicita, N-ar mai fi fost cu putinfa si astazi sa-si duc-a ei vita. Ins& natuva-i impinse si scoaté si sunete multe Ale vorbirii, nevoia gasi pentru Jucruri un nume, 1030 Toemai asa cum copiii lipsiti de-nsusirea vorbirii, Vezi c& alearga Ja gesturi, atunci cind voiese si-ti . arate Cu-ale lor degete lucruri ce-aproape, in jur li se afla. C&aci fiecare isi simte puterea si cit ii slujeste : Mai inainte ca-n fruntea viteilor coarne s& iasa, 1035 Ei si atac&-n.minie cu ele, vrajmas se intarta. Apoi, se apara puii de leu, ca si cei de pantera, Cu lovituri de picioare, cu gheare, cu dinti si atuncea Cind doar abia inceput-a mijirea de colti si de gheare, Mai mult, vedem c& tot neamul de pas&ri se-nerede in aripi. 1046 Tot ajutorul si-] cere in zbor filfiindelor pene. 1045 Si s& nu crezi B14 Deci a gindi cd a dat cineva o numire la lucruri Si cé apoi invadtat-a tot omul cuvintele prime, E nebunie. De ce numai unul s& poata, prin vorbe Orisice lucruri numi si s& scoat& un sunet ori altul, c& si alfii puteau tot atuncea s-o faci ? Daca, de altfel, ceilalti intre dinsii, si ei de cuvinte 1050 1055 1060 1065 1076 Nu s-au slujit, oare cum de-a ajuns e] la gindul cé. vorba-i Folositoare, de unde-i s-a dat aceluid-nsusirea De a pricepe cu mintea si-a sti ce avea el si facé ? Dar, de asemeni, putea sileascd si-nvinsi sa-i aducé Numai el singur pe semeni sd-nvete numirile-a toale? Nu e usor sa inveti si s-aduci pe cei surzi s& te creada Ceea ce-i bine s& fac& : ei nu ar putea sa indure, N-ar suferi nicidecum ca sunete neauzite, mult timp in zadar sa loveasca urechea. it, ce ar fi intr-atit uimitor in parere: Ca omenirea avind o puternica voce si limba, Dup& simtiri a-nsemnat fiecare din lucruri cu-o vorba 7 Vezi doar ci vitele insesi. cd fiare lipsite de vorb& Au obiceiul sA scoatA un sunet de-un fel ori de altul, Dac& le doare, li-i fric& ori mari bucurii le-nfioara. Dar e usor s&-ti dai seama de [ucruri ce-s foarte vadite : Ciinii molosi, mai intii, cind se-ntarta, cdrnoasele buze Mult mlddioase-ndarat le aduc, dezgolindu-si cu totul Dinfii lor tari, si rinjind de turbare-ameninté c-un sunet Altfel decit cind ei latra, cu sgomot vazduhul umplindu-l ; Jar cind incearca sé lingdé cu limba, cu drag, catelusii, Sau. ii ating cu-a lor laba ori cearca in gluma sa-i muste Si-ndepartind ai lor dinti, prefacuta-ia lor muscatura, Fara-ndoiala-i altfel mingiiosul lor gias ce dezmiarda, Nu-i ca atuneea cind url uitati parasirii prin case, Ori cind gemind, aplecati, se tirase si fereasc-o lovire. Si tot asa nechezatul e altul cind calul in floarea Nirstei, colo intre iepe, cumplit se framinta si simte 22651075 1080 1085 Lise 1095 216 -Pintenii inaripatei iubiri cum l-infeapa si-1 mina, Altu-i cind narile-si umfla si freamata. -n viforut ~ juptei, Ovi cind necheaza altdat&é cu-ntreaga-i faptura in mvicnet Neamul de pasari. apoi, atit de pestrite Ja pene, Si cufundarul si ulii si soimii de mare. cu totii, Hrana vietii cétindu-si pe valuri sirate de mare, Strigd altcum decit cind se incaiera de la mincare Si cind luptind fiecare isi smulge bucata de prada Parte cu vremea odat’ croncénitul lor aspru si-l schimbi, Ctorike mult traitoare. de pilda. si corbii in stoluri, Care se spune cA cheama sé vind cind apa si ploaie, Cind racoroasele vinturi, suflarile repezi de aer. Dacéi simtiri osebite silese animalele toate, Ele ce nu pot vorbi, s& aiba si voci diferite, Cit e eu mult mai firese ca si omul de-asemeni si poate, Depa cum lucrul e altul. cu alte numiri sa-] insemne. Dar ca sé nu mai framinti in 1acere-nirebarea, s& Trasnetul dintru-nceput a adus muritovilor for Si pe pamint de Ja e] s-a intins vilvétaia de f i, Caci doar vedem cum se-neing multe Jucruri la focul é din ceruri, Cind, de acolo eézind. un trasnet le-ntinse caéldura-i Totusi, de-asemeni, cind arbori crengosi, in bataia de vin din unul sp: . celath, Ari, Coamele-si clatina, ramuri s-aplee Foe izbucnind, ce-a purces din ciocniri de puternice * forte. Tar uneori straluceste scinteia de flacaraé vie 1200 Si daci vamuri cu trunchiul mereu si mereu se tof [105 freaca. Si o pricind si alta, puteau si dea omului focul. Soarele-apoi l-a-nva{at cum sa fiarba in flacari mincarea, Cum s-o inmoaie, fiinded’ vedea cum se coe prin * ogoare; Multe, invinse de arsita zilei si razele-suliti, Cei ce-ntreceau pe semenii lor in indrizneala s+ minis, Zi cu zi i-au invAfat cum si-si schimbe si hrana si viata De mai nainte, aflind ajutorul in foc si-n inventii. . Regii isi intemeiaraé orase, cetati inaltara, Loc aparat de-ad&post pentru ei, de refugiu-n restriste 3 11340 Ei impartira si vite si cimp fiecdruia dara, Dupaé frumsetea, puterea si mintea ce-avea fiecare. Mult prefuiau frumusetea, puterea atotfacatoare, Dar n&scocind avutia si aur iesind la iveala, Cinstea fu lesne liati acelor frumosi si puternici. i 1115 Astfel e omul : desi e la trup si puternic si chipes, 1120 11125 Totusi de partea bogatului cit mai adescori trece. Dar dac& viata-ti conduci dup& invatatura cea bund, Ce bogatie-i s& poti cu pufin, mulfumit insd-n suflet, Traiul si-ti duci : niciodaté putinul acesta nu-i lipsd ! Ins& tot omul voit-a s& fie slavit si puternic, Ca si-si aseze o stare pe baza statornica, tare Si ca si poata, bogat, sti-si petreacd viata-n placere, Dar in zadar : cdci luptind s& ajunga la culmi de . putere, Calea cu toti si-o facuré-nspinataé de multe primejdii. Tocmai ca trisnetul, pisma i-arunca ades cu rusine Chiar de pe culme in fundul Tartarului plin de-ntunerec, - 2171130 1135 1146 145 1150 218 “Chiar inselindu-i pe Astfel cu mult e mai bine sa-ti duci o via{a tihnita, Nu sd conduci cu putere si nici sa cistigi o donmie. Lasa-i pe tofi obositi s-asude zdidarnic cu singe Si sA se lupte pe drumul cel strimt al ambitiei goale ; Gust au cu totii prin gura altora si-aleg intre lucruri Numai din ceea ce-aud, ins nu din simtirea lor in: Azi ca si ievi, iard miini ca si astazi, va fi de-a pururi Tocmai ca trasnetul, pisma va arde inaltele virfuri, Tot ce cu mult mai presus decit altele-n slavi se ridic&i Regii fiind deci ucisi, maretia stravechilor tronuri. Sceptrele mindre zéceau aruncate in praf si {arina. Stema cea plind de glorii cazind de pe fruntea regala, Tnsingerata-si plingea a ei slava adrobita-n picioare, Toate ce fost-au temute sint cu indirjire calcate. Trebile-n tard ajungind deci cu totul pe drojdit si-n tulbur, Sie-gi dorea fiecare inalta putere suprema. Dat-au apoi unii sfatul ca-nalti magistrati si s-aleaga, Drepturi s& statorniceagea si legilor toti asculte, Oamenii. deci, obositi de viata mereu violenta Si-n dusmanii lincezind, si mai repede inca, de voie, Si-au aplecat a lor frunte sub legi si justitie stricta. Cum fiecare impins de minie, oricind era gata SA se razbune mai crud decit astazi o-ngadduie Jeges, S-a sAturat omenirea de traiul supus silniciet. Frica pedepsei de-atunci murdareste placerile vietit, C&ci nedreptatea si sila inconjurd-acum pe oricine Si se intorc mai ades tot spre cel de la care-s pornite Nu e usor s traiesti mulcomit o viata de tihna. Cind ai cAlcat printr-o crima obsteasca-nvo Ace amagindu-i pe oameni Nu poti sé crezi cA pe veci va ramine aceasta o taina zeii de sus, 1160 1165 1170 1175 1180 1185 Multi chiar, se spune, in somn cind cuvinie adesea le seapa, Ori aiurind, cind sint-bolnavi, descopera insigi ei multe Si Ja lumina aduc indelung i&inuite pacate. Care-i pricina ce-n lume la mari semintii raspindit-a Cultul divin si umplut-a cetatile toate cu-altare, Ce s-a-ngrijit ca solemne jertfiri si se orinduiasca Si sa-nfloreascdé si-acum in puternice tari si orase, Astiel cé-nraédacinata-i Ja oameni si-acuma o groazd Care ridicé oriunde in lume noi temple, silindu-i Pe muritori si se-ndrepte spre ele in zile de slava, Nu e prea greu s& se dea lamuriri pentru toate prin vorbe. Chiar de pe-atunci muritorii vedeau $i in stare de veghe, Fetele mult minunate-ale zeilor, dar mai cu seama Toate acestea in vis s-arétau in marimi uimitoare, Deci i-nzestrau cu simtire, cici omul avea nalucirea Ca isi si misca al lor corp, c& rostese si cuvinte trufase, In armonie c-un trup prea frumos, cu puteri uriase. Viata de veci le dideau, cAci o fat&é mereu tnnoita Fara-neetare venea sub aceeasi aidoma forma ; Toti socoteau, de altfel, cA fiinte cu-atita tarie N-ar fi putut fi invinse de nimeni, oricit de puternic, Apoi credeau cA acestia-i intrec cu a lor fericire, Nimeni fiind dintre ei chinuit de-ngrozirea pieirii, Si, de asemeni, vedeau ei in vis cum de zei implinite-s Mari, numeroase minuni far-a sti ce e cazna si truda. Mai mult, sistemul cerese le-aparea intr-o ordine-anume, lar cele patru-anotimpuri in cerc revenind pe-a lor . cale, Fara sé poata-ntelege pricina din care-s facute, Deci 0 scépare aveau : dideau totul pe-a zeilor seama, Inchipuindu-si c& semnul zeiesc le si-ntoarce pe toate. “219Statornicira in cer locuinte si temple divine, Caci ei pe bolté vedeau cum aluneca soare si lund, 1 Ziua cea dulce si noaptea gi stelele reci ale noptii, Torte i in bezne hoinare si flacdri pe cer sburatoare, Nouri si roua si ploaie, zapadi, vint, trasnete, piatra, ii, urias bubuit ce de sus ameninta. Nenorocitule neam omenesc ce puterii divine at-ai si fapte marete si astfel de crud& minie ! Cité durere si gemet facutu-ti-ai, omule, singur, Ce mai de i pentru noi, cite lacrimi copiilor nostri ! Nu e aga pietatea, cernit si in valuri adesea 4i te intorci spre o piatra, aproape sa vii de altare, {i Sa te apleci si prosterni la pAmint si-n spre-al zeilor templu, Miinile tu s&ti intinzi, si stropesti cu al vitelor singe Sfintele-altare si apoi sa-nlantui la sir juruinte, Ci, mai degraba, la tot s& te uifi cu-mpacare in suflet. aci de privim spre lacasuri ceresti ale lumii intinse Mj Si spre eterul colo tintuit peste stele sclipinde, Cind ne gindim pe ce cai se. roteste si soare si lund; dormite-n adincuri de multe-alte rele, atuncea, trezindu-se-ncep s& apara-n a inimii zare : Daca se afla-o imensa putere zeiascé gi mind ig Ea, la miscari felurite, alb stralucitoarele astre ? Mintea-i in cumpana, unde si cum sa gasim lamurire. cumva inceput, obirsie a lumii vreodata, ndva un sfirsit pin-la care zidurile lumii indure-oboseala acestei miscari nentrerupte, U6 Ori daruite de zei cu-o viata pe veci fara gri: Pot s& alunece pururi in girul de vremi nesfi Dispretuind apasarile timpului fara de capat. Cine apoi nu-i cu sufletul strins de a zeilor frica, Cine nu-si tirtie trupul cu membre zgircite de teamé, 1 Cind tot pamiritul incins sub lovirea groaavului tras et, teas (230 te2o i245 1250 Tremura, cind bubuitul strabate-ale cerului larguri ? N&se cutremura neamuri, popoare, iar regii cei mindri Nu se fac mici zgribulindu-se prinsi de a zeilor teamA? Nu a venit cumva, zic ei, clipita grozava de plata Pentru un ru sdvirsit, pentru spusele vorbe trufase ? Apoi, pe mare, cind vinturi puternice, dezlantuite, Biciuie floté si mari legiuni in verziile larguri, Biciuie gi elefantii, si-mi spui oare-atunci generalul Nu cu-ale lui juruinti cat mila divind, nu cere Prin rugaciuni, spaimintat, favorabile, pasnice vinturi, Dar in zadar, cdci cuprins de virtejuri cumplite, adesea Nu mai putin e tirit spre-ale mortii cdscate gitlejuri ? Pina-ntr-atit o putere ascunsa sfarima ce omul Infaptuieste si parcd jucindu-se, caled-n picioare Fascele impodobite si cruda secure cu ele. Dar cind pamintul se clatina, parcd incepe s& fug& Si zguduite orase-au cdzut ori sint gata s& cada, /€e sd te mire cd omul.dispref isi arunca si lasdi Zeii, puteri uimitoare si peste masurA marefe, Ei, dupa plac, si conduca in tot ce pe lume se face ? Taté cum fost-au aflate si bronzul si aurul, fierul Si greutatea argintului, cum si a plumbului fire : Focul pe-al muntilor crestet incins-a padurile-ntinse In vilvatai uriase, un trdsnet cizut-a din ceruri, Sau in adincuri de codri purtindu-se crunte razboaie; Focul fu dus la dusmani cu scopul si-i umple de groazi, Sau bunatatea pamintului fu o momeald sd-ncerce Rodnic ogor sa dezvaluie, alte pasuni s& mai faca, Sau sa ucidi din fiare, avu{i ajungind cu vinatul: C&ci vindtoarea cu gropi si cu foc s-a aflat inainte De-nconjurarea padurii cu laturi, de goana cu ciinii. Orieare-ar fi, o pricina facind intetitele focuri Sa mistuiasca in trosnete groaznice codri si codri Pina-n adinci radacini, tot pamintul prajindu-l in flacari; 2042260 1265 1280 Mici-riulete de-argint, si de bronz, si de plumb, si de aur, faté-ncepura sa curga stringindu-si in lecuri scobite Vinele clocotitoare : cind omul vazutu-le-a astfel, Mult mai tirziu, intarite, sclipind in culori luminoase, Smulsu-le-a toate, momit de frumosul lor farmec si lustru, Ei de asemeni vedea ca pastrau o aidoma forma Ca $i seobitele gauri din care fusesera scoase, Numai atunei i-a venit lui in gind c& topite in flacari, Pot sa se schimbe in forme si-n infatisdri dup& voie Si ca lucrate-ar putea si ne dea ascutite obiecte, Cit noi am vrea de subtiri si cu virfuri oricit de taioase, Care sa fie unelte in stare s taie padurea, Sa netezeascé un lemn bun de lucru. s& geluie scinduri, Sa gaureasca, strapunga, prin corpuri oricind s& patrunda. Toti la-nceput incercau s& si facd unelte din aur Ori din argint nu din bronzul la aprige forte-ndaratnic, Dar in zadar, cdci acestea cAdeau cy puterea infrinta, Nu deopotriva in stare sa-ndure o aspra lucrare. Bronzul a fost pe atunci mai in cinste, iar aurul moale, Fara folos, cu un- vir, si tocit, si stirbit, sta de-o parte Azi zace pronzul cit colo si-i auru-n cinste suprema. Rostogolindu-se timpul, se schimba si-a luerului ; vreme, Ceea ce fost-a de pret. vezi c-ajunge lipsit de vreo cinste, cinteie, din mare dispret se ridicd, Zi cu zi-i mai cdutat, inflerind coplesit de slavire, Capata-aci infre oameni ce tree: uimitoare cinstire. Dar e usor sé cunosti si tu Insuti, priv tine, o s » Memmi, Altul la rindu-i Cum nascocitu-s-a apoi, la rind, dupa altele, fierul: Armele vechi nu erau decit miinile, unghiile, dintii, Cite-un pietroi, de asemenea bita din craci din padure, 1285 Flacara, focul, apoi, cind de om au ajuns cunoscute, ° Mult mai tirziu s-a aflat ce putere au fierul si bronzul, Dar folositu-s-a bronzul cu mult mai curind decit ~ fierul, Numai fiindcé era mai mlddiu si in mare citime. Numai cu bronz se brézdase pamintul, cu bronz de asemeni, 1290 Groaznice rani semdnind, framintau ale luptelor ' valuri Si tot cu el se zmulgeau si ogoare, si vite, cdci toate Neinarmate si goale, cfideau inarmatilor prada. Apoi pe-ncetul si spada de fier a iesit la iveala, Coasa de bronz, de acuma, c&zind in dispret si rusine. 1295 Astfel cu fieru-ncepura sa taie ei brazdele gliei, Si egalari cu el tnclestarea-n rézboiu-ndoilenic. Dar s& te urci numa-n arme pe-al calului spate; cu friul Sa-l instrunezi si cu dreapta sa dai lovituri, fu-nainte De-a se-ncerea pe un car cu doi cai ale luptei primejdii. 1300 Tar inhdmarea a doi cai mai veche-i ca una a patry Si ca urcarea cu arme pe care-nzestrate cu coase. Punii dresara, apoi, elefanfii grozavi si cu trompe Si pe spinare cu turnuri, sé sufere ranile luptei Si tulburare s-arunce in marea ostire-a lui Marte. 1305 Asiic] afl dusminia funesta un lucru din altul, Care si fie o spaima popoarelor strinse sub arme, Si-adaéoga, zi cu zi, o sporire ororilor luptei. Fi incereara si tauri in slujba razboiului aspru, ; 223 UY — Poenul naturitBa chiar sdlbateci mistre{i, au trimis in spre oasiea dusmana, 1310 Attii puneau inainte chiar leii intrulpi si puternici, Imblinzitori de temut inarmati trebuind s&-i conduc $i, minuindu-i cu lanturi, spre locul cerut s&-i indrepte ; Dar in zadar, c&ci in freamatul luptei, in focul 7 ‘ ~ navalei, Infierbintati tulburau f&r-alegere ostile toate, 2315 Cutremurind in tot locul infiordtoarele coame. Caii fiind ingroziti de-al lor rdcnet, in van célaretil Mai incercau sd-i retina cu friul, si-i duc’ spre dusman, Ca si-n turbare, leoaice c-un salt s-aruncau pretutindeni, Se repezeau chiar in fata la cei ce veneau citre ele, 1320 Sau le sdreau in spinare, pe neasteptate-nsfacindu-i, Strins cuprinzindu-i, muscindu-i si-nvingi, ii izbea in faring Fiara cu gheare-ndoite, cu gura-nclestaté de din: Taurii, jos aruncindu-i, c&lcau vin&torii-n picioare, Coarnele si le-mplintau in a calului coast& ori burt, 1325 Si-amenintind framintau imprejur sub copite | pamintul, Apoi mistretii rupeau cu puternicii coli pe tovarasi, 1327 Infuriati inmuiau in singe zdrobitele suliti, 1329 lar calareti si pedestri la fel erau prada pieirii. 1330 Caii sdrind intr-o parte, cdtau s-ocoleasca lovirea Cruzilor colfi, ori cabrati azvirleau cu picioarele-n aer, Dar de prisos : ii vedeai cum cddeau cu tendoanele rupte, Cum, prabusindu-se greu, rasturnati se-ntindeau in farina. Insesi pe cele crezute destul de-mblinzite de-acasa, 1335 Ei le vedeau aprinzindu-se-n toiul navalei si luptei, 224 Sub lovituri si in strigdt, in fuga,-ngrozire gi. zarva, 1340 (340 1343 (347 1350 1365 i Nu mai puteai din acestea s-aduci inapoi vreo parte, Se risipeau feluritele soiuri de fiare-n tot locul, Astfel cum azi elefantii, lovindu-i cu fierul, iau fuge Dupa ce dat-au stapinului crunte loviri fara numar. a Astfel stirmanii tirziu pricepurd cd fiarele-s rele, Dar trebuiau s-o priceapa, cici nu-mi vine-aproape a erede Cum de n-au fost ei in stare cu mintea s& vada, presimta Nenorocirea obsteascd, grozavd, ce-avea si urmeze. Pari incredere-n numar, lipsiti pe deasupra de arme, Nu din nddejdea de-a-nvinge faceau poate astfel de . fapte, Ci ca dusmanul sa sufere, apoi sd piara ei insisi. Blanuri cusute au fost inainte de pinza fesuta, C&ci fesitura veni dupa fier : doar cu fierui esi pinze, Nu s-ar putea in alt chip s& se fac& atita de netezi Fuse, talpigi si suveici, sfirtind rotitoarele suluri, Firea, apoi, a silit pe babat sa lucreze cu lina 5 Mult inaintea femeii: cu mult pe aceasta o-ntrece, Mai priceput ca femeia-i barbatul in orisice lucru, Pind ce asprii plugari socotind slabiciunea aceasta, Miinii femeii lasara o astfel de-ndeletnicire, Ei incepind s& indure a cimpului munca greoaie, Si-nvirtosindu-si in dura lucrare si miini, $i picioare, Pilda rdsadului ins& si savirsitoare de-altoiuri Insdsi natura a fost cea dintii, ea atot creatoarea. C&ci semincioare si ghinda cazind, Ja prieinicé vreme, Pe sub copaci se-naltara puiefii in fragede roiuri Si de aci veni gindul s& prinda altoiuri in ramuri Si in pamint, prin ogoare. sa-mplinte vlastarele noua, Apoi in blindul si bunul ogor, ei, pe rind, tncercard Alte si alte culturi, si cu totii vedeau.cum pamintul Bine, cu grija lucrat, imblinzea paduretele poame. 225 51370 1380 1385 1387 1390 1395 1400 yo6 24 cu zi apei silird padurea-n spre munfi sd se frags Locul la poale si-] lase culturii de holde si arbot Astiel ca omul s& aibd pe dealuri si jos in cimpie Pajiste, lacuri, piraie, ogoare, podgorii manoase. Sirul cel intunecos de mAslini s-alungea ca hotare; 5 Desfasurat de pe dealuri in jos printre vai si ogoare. Astazi de-asemenea vezi ce pliceri felurite desteapté Lecul cel impodobit cu frumoasele, dulcile roade, Locul ce jur imprejur ]-incunund manoasa livada. Dar imitat-a cu gura a pasarii limpede voce, Omul cu mult inainte de-a sti sa inalte cu arta Cintece armonioase, vrajindu-si urechea cu ele. Suiere dulci de zefir strabatind gdunoasele trestii, Ele-nvafara intii pe farani cum sa sufie in trisca, Apoi, pe-ncetul, deprinseré oamenii blindele plingeri Ce le revarsi un fluier, cind degete joacd pe gauri, Plingeri nascute-n paduri departate-n dumbravi si in munte, Pe-ale pastorului plaiuri pustii si-n zeiescul repaos. Cintece ii mingiiau, revarsind bucurie in suflet Celor satui, c&ci atunci este inimii muzica scumpa. Astfel adesea intinsi impreuna pe pajistea moale Ling-un izvor ca oglinda, sub ramuri de arbor puternic. Foamei dadeau alinare, cu mici cheltuieli, cu placere. Cind mai ales suridea si timpul iar verzile pajisti, De primavara smAltate cu flori, i-mbatau in miresme. Glume-nire ei, flecdreala si risul cel vesel in hohot. ‘Vremea-si aveau ; pe atunci era muza de tara in oe ; . . . cinste. Invépaiatéa hirjoand pe tofi i-ndemna s&-si incinga Umeri si eap cu cununi impletite, cu flori si cu frunze Si sa paseascaé miscindu-se fara de tact si cu-asprime, Tare batind cu piciorul in trupul pamintului mama. Risete, chicote dulci,izbucneau Ja aceste privelisti, CA&ci erau noi pe atunci si uimirea prindea orice suflet. a ‘410 (415 1420 q430 1935 5 In Somnul si-l inlocuiau cei in veghe. cintind cu piacere Fe'uri si feluri de arii, mereu mladiind a lor voce Si tuguiatele buze gonindu-le repezi pe trisca. Toti cei in veghe si astazi deprinderea inc-o pastreaza, Caci invatat-au s& find un ritm anumit si acuma intru nimic nu culeg o roada mai mare-a, placerii, Ca altidat’ paduratecii oameni nascuti din farina. Vezi tu, ce sta la-ndemina, alit cit nimica mai dulce Nu cunoseusesi, iti place, iti pare cd toate le-ntrece. Tot ce e bun, indeobste, cind vine, pe cele-nvechite Le nimiceste si schimba parerea ce-altdat-o avusesi Astfel dispret incepu pentru ghinda si-acele culcuguri Impodobite cu ierburi si frunze au fost parasite. Astfel cizu in dispret si haina din piei de-animale, Care socot cA pe-atunci intr-atita a fost pizmuita, CA purtdtorul dintii fu pindit gi ucis in vreo cursa. Totusi si ea, impartita-ntre oameni in balté de singe, S-a nimicit far-a fi de folos pentru unul dintr-ingii. Piei de-animale pe-atunci, insd purpura, aur acuma Grijile-aprind si-obosese in razboaie a omului viata. i mai mare pacatul ce-n noi si-a infipt radacina : Frigul pe-atunci chinuia pamintenii cei goi, fara . blanuri, Ins& ce ru am simti lipsindu-ne noud-ntru totul Purpuri si haine gatite cu aur si. scumpe mitasuri, Cit timp gsi-o haind de fara-i de-ajuns si acopere trupul ? Deci omenirea ‘mercu, in zadar, fara rost, se framinia, a mereu mistuindu-si in griji si-n neliniste goala, -ndoiala fiindcé nu stie-n dorinti de avere Far Margini si nici pind unde se-ntinde-o fireascé placere. Jata ce-mpinse viata pe-ncetul in larguri de mare Si framint& din adine clocotirea rAzboaielor crunte. Tns&i de-a pururi in veghe, in cere strabatind cu - lumina Marea, plulinda tarie albastra, si soare si luna 227Au aratat omenirii cum vin fn rotire-anotimpuri, Cum, dupa lege si-n ordine sigura-s toate-mp! 1440 Viata acum si-o duceau inchisi toti in pu t Tarina o cultivau, intre ei in buc&ti imparjind-o, Marea acum inflorea de corabii, catarge si pinze. Prin invoieli incheiate aveau ajutor si tovarasi, Cind si poeti incepura s4 cinte-n maiestrele vers 1445 Faptele mari: nu de mult nadscocitu-s-a scrierea insis Si de aceea noi azi nu vedem tot ce-a fost inainte. Daca gindirea ea insdsi nu da, nu ne-araté vreo urma. Navi ori agricultura, zidiri, legiuire si arme, Drumuri ori haine, cu ele si toate foloasele-asemeni, 1450 Tot ce e-n stare sé facé viata cu mut mai placuté, Cintece, pinze pictate ori statui mdiestru cioplite, Doar exercitiu-nvatatu-ne-a-ncet si-mpreuna cu-acesta, Experientele mintii ce harnici mind-nainte. . Astfel pe-ncetul, la rind, adusu-ne-a vremea de toate, 1455 Mintea-naltindu-le-apoi pe tarimul zeiesc al luminii. Omul cu gindul vedea cum un lucru scinteie prin altul, Ping-ntr-o zi s-a ajuns si la culmea din urma prin arte. CARTEA a VI-a : : Lauda Atenei si a lui Epicur, v. 1; Cuprisul cirtil a Vi-a, v. 48; Tunetul, v. 96 ; Fulgerul, v. 160 ; Trasne- iul, v. 249; Trasnetul nu este trimis de zei, v. 378 5 Presterul si trombele, v. 423 ; Formarea norilor, v. 451 5 Ploaia si curcubeul, v. 495; Cutremurele de pamint, v, 585; De ce marea nu creste, v. 608; Etna, cauzele eruptiilor, v. 639 ; Nilul si cauzele revarsarii lui, v. 703 > Locuri &4vernice, v. 738 ; Apa din fintini, v. 840 ; Fintina tui Ammon, v. 848 ; Izvoare aprinse. Fintina din marea Aradus, v. 879; Magnetul, v. 906; Bolile, epidemiile # eauzele lor, v. L090; Ciuma din Atena, v, 1138, O! glorioasd Atena, intiia intins-ai pe vrempri Bietului om muritor din belgug auriile holde, . Vietii i-ai dat noi avinturi si legi intocmit-ai in tara. Tu daruisi cea dintti pamintescului trai mingiiere, Caci ai n&scut pe barbatul cu mintea atit de-nfeleapta Care rosti adevaruri, adinci adevaruri, altdata. Mort e, dar salva-i cea veche e-n lung si in larg raspindita, Pina la ceruri ajunse, cdci zeu e prin tot ce aflat-a. Cind a vazut c& acele ce-s trebuincioase viefik 229Ie 15 26° 25 36 33 230 int.pregatite aproape si stau orisicui la-ndemina, C& ne e sigur ziua de miine, pe cit cu putinta. Ca din belsug cei puternici i Glorie, mult stralucind intre tofi prin a fiilor faima, Dar c& acasa ej nu-s mai putin rosi de grijé in suflet Si eé-n adincuri li-i viaja de sila si chin biciuita, Fara o clipa de tihnd, amarnic de plins zguduita, El infeles-a atunci c& din vas izvordste cusurul $i c& aceea ce intra-nauntru-adunat din afara Chiar dac&-i bun, de folos. din a vasului vind se strica. Caci pe deoparte-] vazu strabatut de-o multime de gauri Astfel ci nici c-un chip n-ar putea s& se urnple vreodata, Apoi, e] seama-si dadu c& in tot ce primea induntru, Vasul trecea al su iz am&rui, murdérindu-si . cuprinsul. Deci adevaér cuvintind, puritate ne-aduse in inimi. Puse o margine poftei, iar teama-n zaigazuri o prinse. Ne lamuri care-i bunul suprem in spre care s& tindem Si ne-arata, de asemeni, si calea — potecd ingusta — Care, urmata, avea si ne duca de-a dreptul la finta. Tot el ne spuse c& raul ce biciuie vieti trecatoare, Vine firesc, dar si zboara in chip felurit, cum il duce O intimplare-ori putere, urmind a naturii porunca. E] ne-arata la ce porti s-ar putea pune raului stavili $i dovedi cA-n zadar omenirea-si petrece tot timpul Rostogolindu-gi in suflet amarele grijilor valuri. Caci dupa cum le e fricd de toate copiilor noaptea 5i. ii vedem tremurind, pe noi, ziua, ne umplu de spaima Lueruri ce nu-s nicidecum mai cumplit de temut ca acele Ce-nfricoseazi copiii cind sint nalucirilor prada. Nu, asadar, ale soarelui raze-sagetile zilei au bogatie, cinstire, 40 ‘470 47b 48 48a 49 50 55 58 60 65 Pot risipi-ntunecimea si groaza din mintea wmand Ci trebuin{-i aici de-a naturii privire si studiu. - Deci si-mpletim inainte in vers inceputa-ne munca. Cum ardtat-am c-a lumii zidire supusa-i pieirh, Ca e si cerul facut dintr-un corp ce se naste si moare, Cum limurit-am o parte prea buna din tot ce in lume Se-nfaptuieste gi trebuie neapasat si se-ntimple, Tu mai departe asculta-ma (tot inceput-am odata Sa mi ridic sus in carul cel mindru al dulcilor muze) Caci ift voi spune in ce chip se naste gi trasnet si . tunet, Cind in virtejuri turbate se-ncaierd nourt si vinturi, Cum ce-nainte cu-o clipé sdlbatec vuia in tot cerul larasi intrind in repaos, ajunge din nou ja-mpacare. Multe vazind muritori c&-n cer si-aci Jos se intimpla, Sufletul nedumerit, li se zbuciumd-n ghearele groazei ; Toate ii fac umiliti, aplecati de a zeilor frie’, Si-i coplesese doborifi in faring, caci nu stiu_ . sarmanii Care-s pricinile-ascunse : atunci cdtre zei se . indreapta, Ej sint acei ce fac totul, deci lor si domnia le-o lasa. Tnsusi acel ce-nvatat-a c& zeii au viata senina, Inc’ se inminuneaza, se-ntreabi de noima din care oate-mplinite-s pe lume, uimit mai ales de acele Ce le vedem deasupra-n albastre eterice sfere, Si intorcindu-se-atuncea din now la stravechi oe . supersti{ii, Aspri stapini isi gaseste gi crede ca ei sint in stare Totul s& faca : vezi, nu stie bietul ce e cu putinta, Ce nu se poate, de-asemenea cum e-ngradita puterea Oriedrui lucru si unde i-i marginea nestramutata. Btv7 ao 85 232 Deci rataceste in neguri si dus de orbire se lasa. Smulge din suflet, arunca departe asemenea ginduri Care-s nedemne de zei si straine de pacea lor dulce. Altfel a lor maretie prea sfinta, jignita de tine, Tie-ti va fi impotriva, si nu cA puterea suprema S-ar raézbuna din minie, fiindc-ar putea fi ranita, Dar socotind tu eA zeii cu viaté senina, tihnita, Rostogolesc si framinta-al miniilor clocot in inimi, -Nu te-i mai apropia de altare cu liniste-n suflet, Nici nu-i primi potolit si-mpacat toate-acele imagini Care, desprinse de trupul cel sfint, ni se infatiseaza Mintilor noastre, fiind ca si crainici ai formei divine. Poti b&anui de aici ce viafa te-asteapta pe tine. Ca s-ocolesti tu aceasta prin buna si dreapta gindire, Multe sint puse-nainte-ti de mine, dar sint inca multe Care-i nevoie podoaba maiestrului vers sa le-mbrace Deci iti voi da lamuriri ce e cerul si infatisarea-i, Apoi cinta-voi furtuna si trasnetul ce scinteiaza, Ceea ce ele-mplinese gsi pricina de care-s minate, Las deci tremur si spaima si nu-mpérti bolta cereasca Tot cautind de pe unde in zbor repezitu-s-a facul, Locul tn care se-ndreapta si cum de-i in stare-a patrunde-n Casa inchisa, din care s-azvirle ca domn stépinind-o. Tu ins& calea-mi arataé, in timp ce alerg in spre alba Linie-a tintei supreme, o! Muza cea mult iscusita, Tu, Calliope, a omului tihna si-a zeilor vraja ! Ta-ma sub scutu-fi si du-ma spre-a slavei mareati cununa ¢ Tunetul, el fie-ntiiul, cutremurd bolta albastra Numai fiindca-ntre ei se ciocnesc deodata-n inalturi Nori phutitori. ce de vinturi dusmane-s impinsi impotriva 5 In adevar bubuitul nu vine din partea senina, 100 105 110 115 120 125 Ci din aceea in care sint norii mai strinsi in gramada, Noi in deobste-auzim bubuit mai prelung si mai tare. Norii, de-asemenea, nu pot sa fie, ca piatra ori lemnul, Din indesate materii, dar nici din atita de rare Cum este ceata ori fumul ce lesne se ured in aer, Caci ar c&dea ca o piatra tiriti de a lor greutate, Sau, ca si fumul, deloc n-ar putea s& se find-n gramada, | Nici n-ar p&stra in ei grindina ori. inghetata zapada. Ba uneori r&spindesc pe deasupra cimpiilor lumii Fosnet, intocmai ca pinze intinse in teatrele noasire, Cind pe coloane si grinzi, filfiind, necurmat se framinta, Norii aldat’ sfisiafi de suflarea-nfocatelor vinturi, Vijiie dindu-ne sunet la fel cu-al hirtiei ce-i rupta ; Astfel de zgomot adesea putem auzi intr-un tunet, Cind zburatoare hirtii si de pinza fisii atirnate, Sub biciuirea de vint, se sucese si e vuiet in aer. Se mai intimpld apoi c4-ntflnindu-se nouri in cale, Nu se ciocnese chiar din fata, ci tree in directii opuse, Unul pe ling& cellalt, intre ei lovindu-se-n coasta. Si de aceea atunci ni-i atinsd urechea de-un suier Mult mai uscat, mai prelung, pina nourii ies din strimtoare. Tot in asemenea chip, zguduite de trasnet, ne pare C& se cutremuré toate, ca marea zidire a lumii Parca deodat’ sfisiata-i si sare-n bucati, intr-o clipa : Asta atunci cind furtuna puterile vajnice-si stringe, Intra in nor ca un sfredel si-neinsé acolo-nauntru, Se rdsuceste-n virte] gdurindu-i mijlocul si face Un invelis intarit imprejurul cuprinselor goluri ; 2331350 140 150 234 Dar invelisu-ncetind de-a mai tine ndvalnicei forte Crap si'da bubuitul ce lumea in spaima-nfioara, Nu-i de mivare, doar stii cA marunta basica de aer Foarte adesea, plesnind, face sgomot atita de mare. Vintul cind suflé prin nouri, mai-este si alta pricina Ca s& se nasc& un zgomot : adesea,’ca ramuri tepoase Mult intre ele-ncilcite, sint norii tiriti inainte, Si ca si cum vijelia ar trece prin deas& padure, Parea auzi numai trosnet de crengi, numai vaier de frunze } lar altadatd puterea-ntartata a vintului tare Sfisie noru-n bucati, lovindu-l navainic din fata ; Ceea ce poate suflarea-i sé faci-n Mmalturi, ne-o spune Faptul c& jos unde sufld mai slab, el rastoarnad si smulge Din radacina copacii infipti in adinc in {arina. Sint chiar si valuri de apa in nouri si fac sA se nasca Suiet, atunci cind se sparg. la fel ca acel ce-] inalta Fluviul adine ori oceanul intins, cind talazul se fringe. Apoi cind fulgerul-bici arzdtor dintr-un nour intr-altul se stinge indata c-un gemet ce-i scurt dar puternic, Daca se-ntimpld sa dea peste-o mare citime de apa, Tocmai asa cum si fierul cind alb este scos din cuptoare, Sfiriie, dac&-] scufunzi cu iuteali-n a baii rdcoare, Insa cind noru-i uscat, de primeste un. fulger, s-aprinde, Arde naprasnic umplind tot vazduhul cu marele-i vuiet, Parca un foc ar strabate in munti o padure de lauri, Cade, 155 160 165 170 Tot mistuind cu iuteala-n virtejul pornitelor vinturi. C&ci nici un lucru ce arde nu-nirece in groaznicu-i. trosnet Laurul delfic, atunci cind L-incing piriindele flacari Gheata,-n sfirsit, ce se sparge si grindina, -n jos pravalita, Fac si rasune de zgomote nori uriasi in inalturi, Caci in strimtoare impingi de suflarea cumplitelor viniuri, Muntii de gheat& si grindina strinsi unu-ntr-altul se sfarma. Fulgera, apoi, cind norii ciocnindu-se unii de alfii, Scapiri multe seminte de foc, tot asa cum o piatra, Cind o lovesti c-un amnar ori cu-o cremene, svirle lumina. lar imprejur risipite-s cununi de scintei sclipitoare. Ins se-ntimpla c& noi auzim orice tunet, cind ochiui Prins-a de mult scinteierea, cdci tot ce ne-atinge urechea, Vine cu mult mai tirziu decit ceea ce misc’ vederea. Poti s&-ti dai seama de lucrul acesta atunci cind Jemnarul Colo-ti rastoarnd copacul lovind cu taioasa lui barda : Vezi lovitura intii si in urma abia va ajunge Zgomot spre-a tale urechi : si vezi fulgerul mult : inainte De-a auzi bubuitul, desi el cu foc impreund Este trimis si-i nascut din aceleasi pricini prin ciocnire. Apoi, Ia fel, uneori, se arunc& din nori peste fire Repezi luciri, iar furtuna sclipeste din fulgere-n zvienet : 235175 140 98 195, 238 pinta eind grabnic s-arunca $i se risuceste-nauntru, pe am spus, sa se-ngroase-nvelisul scobitului nour, ar prin iutealé s-aprinde, asa cum in urma , _ ; miscarii qoate le vezi incalzite, ba plumbul din prastie-adeses gi topeste in zborul prelung invirtindu-se-n juru-i Asifel suflarea aprins& ct igi : suflarea aprinsé cind sfisie norul cel negru, puulte seminte de foc tisnind risipite-s Geodata , nat apasare si nase pilpiindele flacari din fulger. a rumai A urma abia bubuit ne cutremura-auzul, Sin fulgerarea de mult a trecut atingindu-ne vizul igur acestea se-ntimpla in norii cei isi gra a 3 ces imp grosi si gramada inghestiti peste alfii in sus, la-naltimi wtimitoare, ae te Tasa ingelat : aci jos ti vedem de departe, ‘um se fotind in largime, dar nu cum in sus se oo. a ; ridica, ne cind norii asemeni cu muntii la Inf&tisare rec prin vazduh alungati tneoace si-ncolo de - . ; vintuci, Sau cthd, pe muntii thalti gramadi{i peste unii sint ; . alti Si-nghesuindu-se toti impreuna raémin in odihna., ue pretutindeni in jur adierea de vint i-atipit’ :.. umai asa vei putea sa-fi dai seama ce mare-i Si ve v oo gramada i vei vexlea cum in ei sint ca pesteri sub stinci ce - . | atirna, Pesteri ce-odata pornind vijelia, umplute-s de , Lo. / - . vintuci care, in AOC zavorite, mugese furioase cu sgomot ‘eemai ca farele crunte ce-nchise in custi , ameninta. Dincolo, dincoace-n nour trimit uriasul lor get. as M 7 205 210 ‘215 220 Cat& un loc de iesire sucindu-se-n jur fara tihna, Fac sa fisneascd seminte de foc care multe-adunate Rostogolese vilvataia in goluri de rosii cuptoare, Pina ce norul plesnind, izbucnesc fulgerari sclipitoare Repezi luciri aurii ale focului tare cu graba C&tre pdmint se coboard, gi-aceasta isi are pricina : Norii ei insisi, mA crede, nevoie-i in sin sa cup nda Multe seminfe de foc, cdci atunci cind lipsiti sint de apa, Au o culoare la fel cu a flacirii strilucitoare ; Fara-ndoiali-mprumuta lumina belsug de la soare, Cum ar putea fi altfel purpurii si-ar trimite si focuri ? Deci cind de vint urméarifi, se arunca cu tofii gramada, Inghesuiti la un loc, semincioare de foc apasate Se risipese si produc fulgerari cu culoare de fléc&r Fulgera insa de-asemeni cind norii sint rari sus pe bolta, C&ci pe cind vintul ii min& usor prin vazduh si-i . destrama, Cad de la sine desigur acele seminje aprinse Fulger nascind, si atunci, prin vazduh fulgerari scinteiaza, Far-al furtunilor trosnet si fara sa tulbure toate. In ce priveste natura cu care-nzestrat e un trasnet, Ni se videste prin urme de foc ce-s ldsate-n izbire Si prin mirosul greoi de pucioasa ce-n jur il revarsa : Semne de foe sint acestea si nu, deci, de ploi ori vintoase. Unde mai pui c& aprinde ades coperisuri de case, Ba chiar cu flacira-i iute se face stapin si-n cladire. Firea-ntre primele focuri pe-acesta ficutu-l-a - gingas, 237230 240 Dindu-i tiinta din corpuri, sf repezi, gi foarte marunte ; Asifel, in cale nimic de pe lume nu poate sa-i steie, C&ci prea puternicul trdsnet prin ziduri de case strabate, Ca si un strigat ori sunet, patrunde prin stinci si arama, {Intro clipitaé aceasta si aurul curg ca o apa ; Ba chiar si vinul deodata 1-alunga afara din vase Care rain neatinse, c&ci fara-ndoialé céldura Totul in juru-i dilata, sileste pe urma peretii Vasului s& se slabeasc& si-odaté ajunsé-nduntru, tute desface si-azvirle-ale vinului prime seminte, Ceea ce-al soarelui foc, orisicit ar fi el de puternic, N-ar mai putea-implini stind vinu-ndelung in bataia-i, Pina-ntr-atit e un trasnet mai iute, mai plin de . putere, Insé acum sd-ti explic gi si nu te-ntirzii doar cu vorbe, Cum de se naste un trasnet si cum de-i atit de puternic, Ca pin’ si turnuri de piatri desface cu-a lui izbitura, Mute clidiri prabuseste, smulge si scinduri si birne, Jos in farina rdstoarnd-ale multor barbati monumente, Oameni rapune in cale si vite ici-colo doboara, Cum, in sfirsit, inc& altele multe e-n stare sA facd Este nevoie si credem ca trasnetu-si ia zdmislire Numai din nourii grosi si sus grimAditi in inalturi, Caci nicidecum nu-i trimis din senin sau cind noru-i subtire, Orice-ndoiala departe, e lucru vadit c& atuncea Cind vijelii au pornit s4 despice vazduhul cu trasnet, Lumea e acoperitaé de nori adunati pretutindeni, tS a oh 5 260 Parca ifi vine sA crezi cd ldsind deodat-Acheronul, Tot intunerecul umple-ale cerului bolfi nesfirsite Si peste noi maltindu-se noapte de smoala cu norii, Teama cu fefele-i negre de sus parcd greu amenin{a. Apoi, pe mare, adesea, un nour ca noaptea de negru, Ca si un fluviu de smoala, trimis din vazduh se pravale Jos inspre vaturi, umplut de-ntuneric, tirind dupa sine Neagra furtunad-nearcataé de trasnete, groaznice vinturi ; Norul el insusi e greu parc&é numai de foc si virtejuri, Astfel c& toti de pe farm se-nfioara si fug citre casa. Trebuie si socotim ca la fel peste crestetul nostru Sus se inaltA furtuna, caci n-ar coperi tot pamintul intunecimi asa mari, dacd nori numerosi nu s-ar stringe Ingramaditi cdtre cer si zvirlind peste soare-a lor : umbra. Nici n-ar putea s& indbuse toate prin ploi cu galeata, Riuri facind sA se verse, sub apd-necindu-ne cimpuri, Daca eterul n-ar fi plin de nori grémaditi in adincuri Deci colo sus este tot numai foc, numai vint, cum se vede, Si pretutindeni de-aceea se naste si tunet si fulger. Cum aratat-am mai sus, au norii in marile goluri, Multe seminte aprinse, iar norii primesc incd multe De la solarele raze si focul ce ele-] revarsa- Deci cind aceeasi suflare de vint, intr-un loc oarecare, Striris-a-mpreuna& tofi norii, apasé si face sA ias& Multe seminte de foc, in amestee ea insasi cu ele, Se furiseazd-nduntru, ca sfredel se-nvirte-n strimtoare Si tAureste sAgeata de trasnet ca-n calde cuptoare ; 239280 285 290 295 300 240 % i in dowa pricini? prin Vintul se poate aprinde din ap) cate, Cind se-ncalzeste si, apoi, prin strinse atingeri ca a! Deci eald i juns, iar& focul si-a dat cmd e ‘deel lovitura Plind de vlag&, si trasnetul copt oarecum, deodata, Sfisie norul si iese ca inaripata vapaie, a Toate in drum aurind in luminile ei sclipitoare. ti eazA indaté de-asupra-n . Trosnetul surd fi urmeaza rear, a ind in buc&ti peste noi se Pare ca bolta plesnind tip =. eoarnd, Tremur cumplit infioara pamintul, iar sus PO hw nit intreaga furtuna, Muget alearga pe cer, e pornita in Norii zvienese si prelung cu un tunet alt tunes anh, ja- i te se scurge din bolti Ploaia-n suvoaie bogate gi it cundate, Parc& eterul intreg prefacutu-s-a numaio apa Si pravillindu-se, lumea-n potopul cel nou o ineaca, Ploaia-ntr-atita se scurge din nori sfisiati si furtuna, Trisnetul cade si-n urma-i plutind bubuitul rasuna. a: . eg asi ce parte-ar sufla, insofindu-l aceeas ; Ori din ce pai 5 cae are, . TarBsi se poate ca vintul navalnic venind dinafaré, a ce-n spre-un nour cu trasnetul gata Sa se arun: p saa ak: Ati si di i te virtejul Norul e rupt in bucati si din el izbucnes | Invapdiat, ce noi spunem in grai stramogesc ca e trasnet: Pleac& suflare de vint lipsita de foc altadata, : Totusi s-aprinde in spatiu in urma-ndelungei ei goane. *F £308 P Rta “32 Laci paraseste in mers corpusoarele mari ce cuprinde. Corpuri ce nu pot cu ea s& patrunda prin unde de aer, {ns& si smulge din spatiu multimi de seminte méarunte, Care in zborul cel grabnic nase foc prin amestec cu vintul, Tocmai aproape la fel cind din ‘prastie plumbu-si ia zborul, Se inedlzeste, caci pierde multimi de reci corpuri fn mersu-i, {nsa ia schimb se incarcé din aer eu foc si céldura. Dar si puterea lovirii se-ntimpla tot foc sa produca, Chiar cind suflarea de vint ¢ lipsité de foc gi e rece, Nu-i de mirare : un corp cind izbeste puternic in altul, Multe seminte de foe se revarsa tisnind dinauntru-i, Ca si din corpul cellalt ce atunci i-a primit lovitura. Cind intr-o piatr& lovim cu amnarul, scintei isi iau zborul, Rece-i, vezi bine, si totusi deloc mai putin nu s-aduna Multe aprinse seminte de foc sub puterea izbirii. Dect, de la trasnet nevoie-i ca orisice corp sa s-aprinda, Daca e-n stare prielnica flacarii care-] incinge. ‘Unde mai punem ca vintul nu poate fi rece cu totul, Cind din vazduh se préivale in jos cu atita putere, Ca daca-n mersu-i grabit n-a ajuns si se-neingé cu (lacdri, Vine edldut cel putin, in amestec cu parti cAlduroase, Trasnetul este atit de grabit, lovitura-i de aspra, lar prin vazduhuri strabate-n ciderea-i atita de iute, Numai fiindcd in nor chiar puterea-i nainte-ntartata, El si-o aduna si-i gata s&-si ia avintatele-i zboruri. Viaga-i sporind, ¢ind un nor nu-i mai poate-ndura apasarea, Pal33g te Se a 340 es oe a 350 355 Trasnetul iese si zboara cu repeziciuni uimitoare; Parca-ar fi asvirlit. de masini de razboi uriase. Sad mai adaogi c&é este din corpuri marunte si lucii, , cind asa i-i natura, e greu sd-i mai stai impotriva, Caci el alearga, patrunde-nainte pe-a porilor cale, Nu-s multe piedici in stare sa-] tina-n zdbava, gi astie) Fara-ntrerupere zboara, in jos lunecind cu iufeala. Unde mai pui ci un corp fiind greu, prin aceasta chiar tinde Catre pamint, iar atunci cind s-alituré si o lovire. Se indoieste iuteala, avintul mai mult se-ntareste, Astfel cd, repede, aprig sfarima ce-i iese in faja Stind impotriva-i, si apoi nainte-si urmeaza-a lui cale. Cum, in sfirsit, de departe el vine, nevoie-i sa . prinda O tot mai mare iuteala, ce-i creste cu zborul odata Si ii sporeste puterea, asprind si mai mult lovitura : Repeziciunea, vezi, face ca toate semintele-aprinse Drept inainte sé tindé spre unica tinta-mpreuna, Unde-n virtej ajungind, deodata cu toate s-arunca. Trasnetul iarasi, se poate sA zmulga din aer cu sine Multe corpsoare ce fae prin loviri sa-i s-aprinda iuteala. Daca el trece prin corpuri, ce totusi ramin neatinse, Asta-i fiindca-al sau foc curgator chiar prin pori se strecoara. Ins& pe multe le sfarm& atunci cind atomii lui insusi Se intiinesc cu fesutul de-atomi al atinselor corpuri. Apoi prea lesne topeste arama, auru-l face Toemai ca apa sd curga, fiindea i-i firea-ntoemita Din elemente marunte si netede peste masura, Care usor se strecoard si-odaté-nduntru patrunse, Orisice noduri desface slabind legatura-n tesuturi. In deosebi si pamint si boltite albastre intinderi 365 3 Scinteietoare de stele sint mult zguduite de trdsnet Toamna si-cind primavara-si desfasura-a florilor vreme, farna-i lipsita de fecuri, iar vara de vintul ce suflA Insasi chimbarea de vreme amesteca frig cu cdldura, Si de-amindoua-i nevoie in nor cind se fabricd trasnet, t i vintuci. Cind elementele firii se-ncaier& toate si-n Valwi mugesc in haoti vrajba de focuri Caci inceputul caldurii e tocmai al frigului capat, E primavara adicé : atunci izbucneste o lupta Intre vrajmase seminte si-n zarva se zbuciuma toate. Cind al cAldurii sfirsit e-n amestec cu primele friguri, Ceea ce noi ne-am deprins sf aumim cu cuvintul de . toarana, Lupta incepe cumplit intre iarna si-a verii céldura : Tata de ce le chemam ale anului timpuri de zbucium. Nu-i de mirare e-atunci zamislite sint trasnete multe Si ca furtuna-niefita cutremura strasnic tot cerul, Caci in naturi se poarté o crincend lupta-ndoita, Focu-i de-o parte, de alta e apa-n amestec cu vintul. Deci din acestea-nielegi cu ce fire-nzestrat e un trasnet, Vezi cu ce forta, apoi, savirseste-mplinitele lucruri, Nu e nevoie-n zadar sa sucesti tirenaice sentente, S& scotocesti vreun semn al zeiestilor planuri ascunse, “SA tot intrebi cam de unde in zbor repezitu-s-a focul, Locul in care se-ndreapta si cum de-i in stare-a - patrunde-n 243390 395 400 405 244 Casa inchis&, din cave s-azvirle ca domn stapinind-o, Raul ce-i face,-n sfirsit, lovitura-i cind cade din. ceruri. Jupiter, crezi tu, ori zeii ceilalfi prin grozavul lor trasnet Fac si se clatine boltile scinteietoarelor ceruri, Jog aruncind dupa plac fiecare-ale focului flacavi. Cum de atunci criminali huzuresc far-a sti de pedeapsi, Cum de pe ci nu-i loveste cu foe si, ca pilda prea vie. Trisnet sfarmindu-le pieptul, nu-gi dau rasuflarea - din urma, Ci mai degrab& acel nepatat de vreo fapté murdara, Nevinovatul se pierde, da el, deodata, sarmanul. Este-nfascat si zdrobit de virtejul cerestilor flic& Cum de trudindu-se-n van, inspre locuri pustii indreapta, Ori poate zei si-ntarese ai lor muschi, isi deprind poate bratul, Cum de indura tocirea stigefii lui Zeus in {érnd ? Cum de chiar Zeus o lasa, de ce pentru dusmani n-o tine 7 Jupiter, apoi, de ce nu trimite din ‘ceruri senine Trasnet spre noi, risipind pe pamint orisiunde-al sau tunet, Ci se coboar& in nori cind acestia venit-au sub dinsul, ParcA spre-a-i fi cu putinta si-ndrepte de-aproape lovirea ? Apoi de ce il pravale spre mare 2 Gaseste vreo vina Undelor, apei intinse, cimpiei in veci plutitoare ? Vrea,-n adevar, si putem ocoli lovitura de trasnet, Cum de nu face atuncea s& stim dincotro ni-1] arunca ? SA ne-asupreasca vrea el-cu un foc pravalit de ndprasna, Cum de mai bubuie-attinci inlesnindu-ne fuga. de dinsul, 416 Cum de-nainte «duni-ntuneriec si freama = le d a i muget 7 Cum sd se creada, apoi, cA deodata in p felurite El il trimite, cdci poti indrézni s& sustii c& din . . | . cerupl Nu-s aruncate mai multe loviri fn aceeasi clipits? Asta ades s-a-ntimplat $i asa-i si firese sA se-ntimple : Asti 1 cum ploile cad pe mai multe tarimuri deodata, rasnete pot tot asa sé se ascd mai multe-ntr-o Apoi de ce el doboara zeie Chiar si a lui locuinta, vir’ ind dusmanosul tui trasnet ? Cum de zdrobeste-ale zeilor statui mdiestru cioplite, Cum de frumsetea le-o ia si cu groaznice rani le . . eee poceste ? Cum de tinteste-naljimi, c&ci pe ereste de munti mai vs : cu seama Ochii s-atrasi foarte des, ici si colo, de-a focului Dar ; | rand t ar, mai departe, usor vei pricepe din cele ce , spus-am Ce e ,,presterul* cum grecul, plecind de la fapte, fi - / spune, Si in ce chip uneori trimis e de sus cdtre mare, on ar fi o coloana pornita din cer si-n genune Gade, Pe cind imprejur clocotese intartatele valuri, iroaznic gemind sub lovirile. invirtejitelor vinturi ; Vai de corabia prins& atuncea in spasmuri de unde, Dusa, sucita pe lc :, de primejdia mortii batuta-i... Astfel de tromba-i cind vintu-ntartat nu e-n stare s' Co — / rupa Norul in care-a intrat, ci de sus apisindu-l, fl face Sa se coboare-n spre mare incet pare-ar fi o coloana, Side deasupra puternice impins ca de pumni, ca de brate, 245,449 445 455 246 Sa s-alungeaseé din cer peste-alunecatoarele ape ; Vintul i] rupe,-n sfirsit, si pornindu-si minia-n spre mare, Da zdmislire in unde Ja clocote mult uimitoare. Vezi tu, virtejul in jur rasucindu-se, jos se coboara, insé tiraste si norul mladiu care-] poarta in sinu-i, Ti imbrinceste-asternindu-] pe cimpuri crestate de * valuri $i, scufundindu-se insusi in ap& intreg deodata, Marea-ntartataé incepe n&prasnic sé forfote-n muget. Dar se mai poaie apoi sa se-nvaluie-adesea in aburi Insusi virtejul, cdici zmulge seminte de nour din aer. Numai sé semene deci cu presterul ce cade din cexuri ; Cind a ajuns le pamint el, plesnind in bucafi se . desface, Varsa furtuna si vinturi cumplite, in jur rotitoare. Rar il vedem pe pamint, unde coamele munf{ilor pururi Sint ca o piedic&, ins ades se arata pe mare, Unde vederea se-ntinde deschisaé-ntre ceruri 3i ape. Nori se alcituie cind elementele lor plutitoare Se-nlantuiesc si-n vazduh se-ntrunesc, oarecum fiind aspre, Se-mpleticese ca si crengile, dar legdtura li-i slaba, Nu insa-atit sé nu poaté un timp sa se tina gramada. Astea intii preg&tese injghebarea maruntilor nouri, Apoi acestia-ntre ei se apucd, se string impreuna $i adunindu-se crese, iar in urma purtati sint de vinturi, Pina ce dezlaniuita-i naprasnic cumplita furtunad. Crestetul muntilor, apoi, cu cit inalfindu-se-n aer EB mai aproape de cer, cu-atit parca fumegd-ntruna, Infasurindu-se-n valu-ndesatelor, negrelor picle. 465 470 475 480 485 Asta fiindcé atunci cind incep s& s-aledtuie norii, Incd-nainte ca vazul pe ei rasfirati si-i cuprinda, Vintul minindu? i-mpinge in sus spre al muntilor erestet. ungind, adunindu-se-n mare. citime Si indesindu-se, pot sA s-arate privirii, sA pard C4 se inal{a plutind de pe creste-n éterice larguri. Ca-naltimile-s veznic in voie batute de vinturi, Faptul el insusi si simtul ne-o spun cind uredém vreun munte, Apoi, pe lingdé acestea, din mare firesc se ridicad Multe seminte, cum clar ne-o arata intinsele pinze Care pe {armuri usor se imbiba cu aburul umed. Si mai mult deci cu putinta-i s& creascd-ale norilor pileuri, Aburul cel ridicat din sératele cimpuri in zbucium, Caci umezelile astea s-aseamana, parca sint rude. Apoi vedem ca gi fluvii si Insusi pamintul de-asemeni Fac sa se-nalte-n vazduh ingrosatele neguri si aburi, Parca ar fi rasuflarea ce iese si-n sus e minata. Ele acopir tot cerul cu val de-ntuneric si-ajuta $& se formeze pe-ncetul, stringindu-se, nori de pe bolta ; Ins&si vapaia-nstelatelor ceruri le-apas& si-adun, Invaluindu-ne-n norii cei grosi azuriile cimpuri. — Dar se mai poate s& vind in cer dinafaré seminte- Care s-aledtuie norii si cetele-neet plutitoare, C&ci sint lipsite de numar, cum spus-am, iar totul se-ntinde Péra sfirsit in afund : aradtat-am de-asemeni cum zboara Cu urias& iutealé si cum sint deprinse-a strabate Doar intr-o clipa un spatiu ce gindul nici el nu-l incape. Nu-i.de mirare atunci cé-n vreme-asa scurta, adesca 247490) 500 505 510 248 Nori uriasi gi, cu dinsii, furtuna si orb Intuneric Pot s& acopere mari si pamint, atirnind din iaalturi, Caci de oriunde, ma crede, pritrporii etericei paturi — Rasuflatori presdrate in jurul Intregului mare — Larg sint deschise semintelor cai de iesit si intrare. Ins& acum limuri-voi in ce chip se face ia nouri Apa de ploaie si cum, aruncataé de sus, ca suvoaie Cade aci pe pamint. Mai intii, negresit, ma vei crede Ca, impreuna cu norii, se-nalté din origice corpuri insisi atomii de apa, si cresc in aceeasi citime Norii si apa cuprins& de ei cind plutese in inalturi, Astfel cum singele nostru sporind, se miareste si trupul, Ca si sudoarea ori alte lickide aflate in membre. Dar si din apele miarilor norii isi sorb umezeela Cind, atirnind plutitori din vazduburi ca bucii de ind, Vintu-i goneste mereu peste nemarginitele larguri. Dar gi din riuri la fel se ridicd in nori umezeala ; Cind fara numir atomii de apa, in felura si chipuri Strinsi si de ici si de colo-mpreuna sporit-au gramada. Norii cu apa ticsifi pe-ntrecute revarsd-a lor ploaie Din indoité pricina : puternice vinturi i-apasa, Apoi si claia de nori tot mai mare cladité deasupra Stoarce pe cei de sub ea si-i sileste sA verse siroaie. Dar, de altminteri, cind norii rariti, destramati sint de vinturi, Sau cind caldura de soare, lovindu-i de sus, ti desface, Bura de ploaie se scurge si picuré asemeni cu ceara Care-asezata pe foc, se topeste si-n stropi se prelinge. Ins cu furie ploua atunci cind spre nouri apas& Tot deodataé-naltata gramada si-a vintului fort. Ploaia-i deprinsa apoi un timp indelung s4 dureze 520 525 530 535 540 545 Cind, adunindu-se mulfi, fara numar atomii de apa, Norii in sus se cladesc si-apasindu-se varsa sircaie, Din necuprinsele spatii se string de-a valma intruna, Tara pamintul intreg, fumegind le trimite-ai lui abu. Daca se-ntimpla ca raze, trecind prin inchisa furtuna, Sa scinteieze in fata atunci picurindelor neguri, Viu colorat curcubeu ni s-arata in norul cel negru Toate dealtfel ce se nasc si se savirsese in inalturi Cele ce-n nori se-mplinese cum ar fi, ca pe scurt sa Je spunem, Vinturi, zapadd si grindina, chiciura greu inghetata, Marea putere a gerului care-mpietreste piraie, Frina ce-ntirzie apele ici si colo-n ‘a lor cale, Cum se fae toate, prin ce ele-si capata infaptuire, Este usor de aflat si cu mintea prea lesne-i patrunde, _ Daca vei sti ce-nsusiri daruite-s seminfelor prime. Ins& ascult& acum din ce pricind viul cutremur Sguduie-ntregul pamint : mai intii, s& socoti ci-n acesia Si mai Ja fund si aproape de fataé-s multime de pe: Mult bintuite de vint, ci de-asemeni sint lacuri s - miastini, “$i cA in sinu-i el poarta si stinci povirnite si lespezi, C& sub spinarea-i multime de fluvii ce-s acoperiie, Rostogolese cuxa lor unda afund scufundatele pictre : Si-i de la sine-nteles cA pamintu-i la fel pretutindeni. Deci de primim ca-nliuntru aceasta i-i alcdtuirea, La suprafa{é pamintul e prins de cutremur, cind vremea Sapa si-n groaznic prapid prabuseste launtrice . pesteri : ‘Munti se scufunda intregi si in urma cumplitului ee zdruncin, “248wr a S 250 Pina departe,-ntr-o clipa, se-ntinde cutremurul lumii, Lueru firesc, céici doar vezi cum in tremur se ~ zguduie case Chiar lingé drum asezate, cind trec si usoare carute 5 Casa intreaga iti joacé atunci cind in strada vreo piatra Face s& salte zvicnind cele doud obezi ferecate. Lucru-i la fel, cind deodata mormanul de tarna-n adincuri, Vremea-l desprinde din mal si-l pravale-n intinsele jacuri : Insusi pamintul e-atunci legdnat de al valului clocot, Tocmaj asa cum un vas intr-un loc nicidecum nu ramine, Cit inlduntrul lui apa se zbuciuma-ncolo si-ncoace. Apoi cind vint adunat in hrubele subpamintene, Tot intr-o parte pornind intartata-i naval, apas& Pesteri adinci, impotriva luptind cu puteri uriase, Insusi pamintul s-apleacd-necotro-i a vintoasei . - suflare ! Casele care-s clidite deasupra, atunci, inclinate, Gata-s s-apuce-a cdidea citre pariea aceeasi cu toate — Asta cu-atit mai virtos cu cit mai spre cer inadltate-s Grinzile zmulse atirna gatite de-aceeasi miscare. Stai incd-n cumpanad a crede ca lumea aceasta intreaga Are un capat si ea, c-o asteapta prapadul din urma, Cind si asa gréimadiri de pamint le vedem prabusite ! Vintul mai sta si rasufla, cdci altfel deloc vreo putere N-ar mai putea sa opreasca atitea ce merg spre - pieire 4 570 “B75 580 590 595 Numai fiinded pe rind mai rasufla si iar . se-nadspreste —— Cind adunat d& navala si cind biruit se retrage — Numai de-aceea ades ameninta mintul sé cada, N-o face insa : s-apleacd, dar iaragi la locu-i se-ntoarce, Doar la un pas de prapad isi primeste din nou. cumpanire. Si de aceea se leagind mult locuintele-nalte, Cele de mijloc pufin si mai nici de cum cele scunde. Este si alta pricind ce naste puternice cutremur : Cind o suflare de vint urias& deodaté s-aruncd-n Subpdmintenele goluri, venind unecori dinafara Sau chiar nauntru luindu-si altédat& a ei intrupare, Freamata invirtejita acolo-n intinsele hauri, Jur imprejur bintuind galagioasa : si-n urma puterea-i Intaritata zbucneste afar si spintecd tarna, Pin&-n adine deschizind uriase si groaznice hrube. Astfel a fost la Sidonul din Siria, astfel la Aegiu,-n Peloponez, cind aceste orase au fost ndruite De a suflarii fisnire si insofitorul cutremur. Cite cetati, de asemenea, nu au c&zut in ruina Prin al pamintului zbucium, pe cite-nghititu-le-a mares Fara de fund in gitleju-i, cu cameni, cu tot ce avura | Daca suflarea aceasta de aer nu rupe pamintul, Crunta, navalnica-n porii cei desi ai {arinei se-mparte Si-nfiorat tot pimintul e prins, scuturat ca de zvienet ; Astfel cind frigul grozav ne p&trunde adinc pin’ la oase, Fara de voie ne zguduie, dintii ne clanfaine-n gura. Fricd-ndoita cuprinde pe cei ce traiesc in orase : Casele pot peste dinsii s& cad&, iar marile hrube 251i Subpdmintene, natura-ar putea s& le fringé deodataé Si deschizind in afund pin’ departe cdscate gitlejuri. Sa si le umple-n obstescul prapad cu ruinele-i insesi. Liber s& crezi, dacd vrei, cd si cerul intreg si pamintul, Incredinfate pe veci mintuirii, trdi-vor de-a pururi, Totusi cind vezi la un pas cum primejdia sté-n a : ta fafa, Simti cum ai fricii fiori te patrund si in suflet te-nfeapa : Daca deodata pamintul, fugind de sub noi sar tot huce, S-ar prdbusi in abis faré sprijin Intregul, si-n hirburi Lumea aceasta s-ar pierde tirita-n prapadul din urma t Toti se uimese ci natura decum nu-i ing&duie . mavit . SA se mareasc&, desi furioase suvoaie de apa, Riuri din orisice parte venind, tot in ea se revarsi. Sa mai adaogi drumetele ploi si furtuni plutitoare Care stropese si ne scald& uscatul atit cit si marea ; Unde mai pui si izvoarele-i ? totusi acestea-mpreuna Sint ca un strop pentru-a marii intindere-aceeasi : de-a pururi, Nu-i nicidecum de mirare cé marea nu creste “ vreodata : Soarele ia prin vapaia-i o parte-nsemnata de apa, Doara cu totii vedem c&-n vapaia fierbintilor raze Pinzele mult imbibate incep s& se zvinte indata. Marile sint ins multe si foarte intinse sub soare, Astfel ci chiar socotind c-o parte marunta cu totul, Soarele-o soarbe din orisice loc al. cimpiei lichide, Totusi va smulge belsuguri de ap& intregii intinderi. Din umezealaé 0 parte prea bun& o iau apoi vinturi Care suflind biciuiese prea ades migc&toarele unde, 625 (630 635 640 645 Dezlanfuita s-a-ntins st&pinind a Siciliei tara, C&ci noi vedem cum, de vint, peste noapte-nmuiatele drumuri, Toate se zvinta, iar glodul cel moale in coaj se-nchide. Mai ar&tat-am apoi ci se-nal{a la fel umezeala Care, primita de nori din a marii cimp'e intinsda, Este ici-colo-mparfita pe-ntreaga pamintului fata, Cind pravalita e ploaia iar norii purtati sint de vinturi. $i, in-sfirsit, cum pAmintu-i pétruns de multime de gauri, Cum e de mare legat si-i incins pretutindeni-de farmuri, Este nevoie sA-si verse spre mare suvoaiele-ascunse, Astfel cum c&tre pamint se indreapta sdratele unde ; Tree printre straturi lasind ce-i amar si din nou se adunad Toate-n izvoare de fluvii, apoi linistite~si urmeaza Calea aci pe pamint, de-ndata ce albia~anume Este deschis& ciderii alunecdtoarelor unw.. Vreau si explic din ce pricina citeodata zbucneste Mare virtej de vipai din gitlejul vuleanului-Etna : Nue delce un prapadit prea marunt, cind furtuna de flgecari Si isi atrage privirile invecinatelor neamuri Care, vazind ale cerului bolfi numai fum, numai flacari, Pieptul si-l simt cum se umple de multe nelinisti si . - teama, Vrind sa-nfeleagé ce lucruri mai noi pregatit-a natura. Ins&-n_ acestea-i nevoie ca-n lung si in lat, fara grabi, Sa cercetezi si departe, oriunde s-arunci tu privirea, Ca si-{i aduci iar aminte ca Totul lipsit e de margini, “253.650 660 a al wn 254 Yara din el luind cerul doar singur de-o parte, gindeste Cit de marunt e acesta si cit de prejos cu micimes-i, Nu-i nici atit cit un om pus alaturi de lumea din . juru-i ! Daca, odata stiute, la cle lua-vei tu seama, Bine privindule-n faté, deloc nu-i mai fi in uimire Cine din noi se mai mira cind unul in trupul sau simte Mari fierbinteli césunate de tulburatoarele friguri Ori, in adinci maruntaie, ‘dureri de ndprasnicd boala, Sau ise umfl& piciorul ori aspra durere-i atinge Foarte adeseori dintii sau chiar si spre ochi navaleste, Sau se incinge varsatul si-n trup furisindu-se, arde Tot ce fn cale atinge, se tirfie-n orisice membre, Numai, desigur, fiindcd sint multe seminte de lucruri Si c& pdmintul ori cerul cuprind sumedenii de rele Care pot face mulfimea de boale mereu sa se-ntinda. Deci e nevoie sa crezi ca la fel in pamint si in ceruri. Din nesfirsitul intreg se scurg din belsug elemente Care pot face pimintul deodata’ zguduit s& se miste, Sa se impr&stie-n iures virtejuri pe mari si paminturi, Foe sa tigneasci din Etna gi cerul sa fie in flacéri — C&ci si aceasta se-ntimpla — si bolta-nstelata s-aprinde, Sau chiar suvoaie de ploaie cumplit furtunoasa se isca, Daca ai apei atomi s-au fost strins in vreun chip in gramada. ,insa, vei spune, viltoarea de foe prea-i de tot uriasd* ! Da, negregsit, si un fluviu, ma crede, e peste masurd Pentru cel ‘ce nimic mai maref pomenit-a -vreodata. Astfel si-un om, un capac sau orisice lucru din lume, 1680 (685 690 6970 fi socotesti urias, cind e tot ce vazut-ai mai mare? Totusi, si cer, si pamint, impreund'cu marea intins4, Nu sint nimica alaturi de-Ntregul ce totul cuprinde. Insa-ti voiu spune acum ih ce chip deodata-ntariate; Sar in vazduh vilvitai din cuptoarele largi ale Etnei: Vezi, mai intii, pe sub munte se afla tot goluri intinse, El sprijinindu-se numdi pe hauri taiate in stincd Si-n vdgduni orisiunde gdésim numai aer si vinturi. Vintul, cum stim, ¢ un aer cuprins de mereie miscare Si cind e-ncins. imprejuru-i suflind cu . - turbare-ncalzeste Tot ce atinge. si stinci si pamint, si scotind din acestea Focul aprins cu a lui vilvitaie grabita de flaciri, El prin gitlejuri, in sus, s-avinté de-a dreptul spre bolta. Pina-n inalturi se duce caldura~i, in larg risipeste 3A si fum rotocoale-nnegrite si groase, Pina si stinci de marimi uimitoare-s spre cer aruncate, fireste, puterea-ntartatelor vinturi. uie, apoi, o parte prea buna din munte, - Valuri isi fringe la poale si iar clocotirea gi-o soarbe, Tainite subpamintene, de sigur, se-ntind dinspre . mare Catre al culmei gitlej, céci ne-nvaté chiar faptele insesi Ca prin acestea un vint se-nsoteste adesea cu valul : Marea-i deschide o cale, iar vintul spre munte patrunde $i inafara zbucnind, totodata inalt& si flacéri, 235 ~ Pyemul natu700 705 710 715 720 236 Zvirle si pictre, iar nori de nisip citre cer se ridica, Sus in al muntelui virf sint cratere, cum grecii le cheama, Insd-ndeobste ceilalti le numim fie guri ori gitlejuri. Sint insa lucruri in care a spune o pricind numai, Nu e de ajuns, ci-i nevoie de multe, dar una-i cea buna ; Cind ifi indrepti ai tai ochi cadtre trupul lipsit de viata, Colo intins, este bine s-nsiri tot ce cdsun& moarte, Pentru a spune si pricina dreapta din care murit-a. Nu ai putea dovedi ci murit-a de-nghet, de junghiere, Ori de o boala oarecare, sau poate cumva de otrava. Stim ci-ntimplatu-s-a ins prin una din spusele pricini, Astfel in multe-i nevoie sd tii 0 asemenea cale. Nilul se umfld in vara varsindu-se larg peste cimpuri, Singurul riu din Egipt, insa fara de seaman pe lume. Scaldd adesea Egiptul in miezul caldurii de vara, Poate fiindcd atuncea fi suflA la guri impotriva Nordice vinturi numite ,,vaératice* dupa a lor vreme. Ele suflind dusmd&noase suvoiului, l-intirziaza, Aspru pe unde-apasind, il umfla si-l fac sa . s-opreasca. Faré-ndoiala suflérile-s cursului chiar impotriva, Dear ele vin dinspre pol, de la stelele mult inghetate, Tar suvoiul aleargé din sud dinspre calde tarimuri, Caci zamislirea si-o ia printre oamenii negri la fata, Tocmai adinc in tinutul cu soare aprins de amiaza. Dar se mai poate, de-asemeni, ca mari gramadiri de nisipuri 725 735 i740 745 $a-1 si inchida la guri si piedici in mersu~i s&-i puna, Cind, zbuciumindu-se, marea si-aruncé-nauntru-i nisipul. Insa atunci ale riului curgeri sint impiedicate Si, de asemeni, mai mic e avintul gonirii la vale. E tot asa cu putinta ca ploi din belsug la izvoru-i Sa se pravale-n acest anotimp, cind varatice vinturi Fac si s-adune aci de oriunde noianul de nouri. Fara-ndoiala. cind strinsi sint minati spre-ale Sudului locuri, Norii sint inghesuiti inspre muntii inalti si acolo Se-ngrimadese si s-apasd cu totii cu mare putere, Dar sA mai creasca ar putea si cu sprijinul eculmilor nalte Din Etiopia cind,, sigetind cu aprinsele-i raze, Soarele face s& curgd spre cimpuri ezile albe, Dar ardta-voi acum cu ce fire-nzestrate-s’ acele Locuri si lacuri ce stim ca Avernice sint poreclite: Dintru-neeput iti voi spune ci poarta asemenea nume, Numai fiinded-s dusmane pe-aci zburatoarelelor pasari. Cind pe tarimuri de-acestea ajuns-au pe sus plutitoare, sa cada-ale aripei pinze, pamint se arunc§ — Dac&é se-ntimpld cumva dedesupt sa se afle pamintul — Sau si in apa cind lacul Avernic sub ele se-ntinde. Locuri de-acestea-s la Cume: acolo greoaie pucioas& fese din calde izvoare umplind tot tinutul cu aburi. Dar n orasul Atena, in virful cetatii, in locul Unde-naltat e un templu preabunei Atena Tritonis, Cloara cu glas ragusit niciodat-al ei zbor - nu-si indreapta, Uita s& zboare si-las: Capul si-l pleacd si grabnic in jos spr 251160 a 7 2 258 Nici-chiar atuncea cind fumega-n daruri altarele sfinte . Pind-ntr-atita ea fuge, dar nu de minia Atenei Purerea treazd, asa cum poetii Eladei cintara, Ci lamurivéa ne-o da mai degraba a locului fire. Apoi, se spune c4-n Siria este un loc, de asemeni, Unde indat’ ce o vité facut-a un pas inainte, O nevazut& putere silind-o, ea cade grecaie, Pare cA zeilor Mani pe neasteptate-i jertfita, Ins& acestea sint-toate in chip natural sdvirsite, Jaré pricina din care se fac, este foarte vadita. Nu ¢ nevoie sé erezi cai pe-aci € vreo poarta spre Orcus Si ca prin @a zeii Mani ar putea sa-si atragi-n adincuri Suflete multe, acolo-n spre farmu-Acheronului negru, Astfel cum cerbul cel iute se spune c-atrage din gauri, Numai pe nari rasuflind, ndpircile jos tiritoare. Cit de departe-s acestea de tot ce e dreapta gindire, Jata asculta : acum ar&ta-voi chiar faptul in sine. Dintru-nceput aminti-voi ce spus-am adesea-nainte, Ca in pamint se gasesc seminte de orisice soiuri ; Multe sint hran&, ne sprijina viata, dar altele multe Boala o-ntind si.grabese nimicirea oricarii fiinte. Unele sint mai ales pentru unii prielnice vietii, Altele sint pentru altii, asa cum altdat’ aratat-am: Pricina-i deosebirea de fire, de alcatuire, Cum si de infatisare-ntre toate semintele prime. Multe intrind in ureche ne-o vatima, altele apoi Stricé virindu-se-n nari, le ranesc cu-a lor mare asprime. Nu mai putin de temut sint ades pipaitului multe, O80 "785 790 800 805 Ovi dusméanoase-s privirii si gustului nesuferite. Apoi, usor poti vedea ci multime de lucruri din lume Sint pentru o om dusmanoase, scirboase si pagubitoare. Unii copaci, bundoard, dau umbra-ntr-atit Stricdtoare, Ca ii apuca durere grozava de cap pe aceia Care cumva‘pe sub ei s-ar intinde in voie pe iarba. Ba-n-Heliconul inalt se gaseste un arbor a carui Flcare imprastie miros greoi ce pe om’ il omoara, Neindcielnic, acestea se-nalfa iesind din farina, Caci in pamint sint cuprinse multimi si multimi de seminf{e, aparte trimise-n Jumina. » greoiul miros ce se-mparte, Supara narile-adoarme pe cei care prinsi-s de raul Care te face sa cazi, sa te zbuciumi cu spuma la gura. Apoi femeia indat’ ce putin castoreum miroase, Cade in somn si-i alunecd lucrul din gingasa-i mina, Daca ace ntimpla in vremea lunarelor curgert. Multe fac sa se slabeasca si incheieturile noastre, Ba ametese pina chiar si mintea-n ldcasu-j lAuntric. Daca.-n sfirsit, intirzii ghiftuit intr-o baie fierbinte, Colo in mijlecul c&zii cu apd ce-mprastie aburi, Foarte ugor ti se- ntimpla s& cazi lesinat intr-o clipa. Cit e de lesne apoi s& se vire in ereier mirosul Greu de carbuni. daca noi n-am luat rece apd-nainte! Insd cind friguri fierbinti ne cutremurd membrele noastre, Numai miresul de vin parca-i grea lovitura de moarte ! Nu vezi chiar in pamint isi ia zimislire pucioasa Si ca mirosul urit de catran se adunaé in sinu-i ? Apoi, ce groaynic miros se ridic&é-n Scaptensula-ndata Tuate-n amestec fiind. de Cind abia stins-ai o lamy 259810 815 820 825 830 260 Pe cind minerii scobesc ciutind in adinci mfruntaie, Cu felurite unelte, suvite de-argint si de aur! Cit de scirboase miasme nu ies dintr-o mind de aur! Ce-nfatisare au oamenii, ce far’ de singe li-i fata ! Nu stii si tu din auz si din vaz c& acestia cu tofii Mor mai curind decit alfii, ci numai in lipsuri e viata Celor siliti de nevoi si se-njuge la astfel de munca? Toate aceste mirosuri Je scoate pamintul din sinu-i Si le aruncd-n afara, in aer, spre bolta deschisa. Astfel si locul avernic desigur ca-ntinde spre: pasari Omoritoare otrava ce-n aer se-nalf& din {arnd Si-mvenineazd o parte din largul tariei albastre ; Dac& o pasare-aci e adusa plutind pe aripa, Numaidecit e-apucata, tinuta pe loc. de otrava Si rasturnaté in partea de unde duhneste putoarea. Ins& aci prabusindu-se, iata aceeasi duhoare Zmulge din membrele ei ramasita din urma de viata. Dintru-nceput, oarecum, o cuprinde o simpla-ameteala, Ins&, in urmé, c&zind in insusi izvorul otravii, Este silita sa-si verse,-n sfirgit, si puterea de viata. Caci imprejuru-i se string din belsug ale raului pricini. Dar se mai poate, de-asemeni, puternicul abur avernic Sa risipeascd tot aerul de la pimint pin’ la pasiri, Asifel c& locul ramine intocmai ca vidul aproape, Cind inspre partea aceasta se-ndreapta plutind : zburatoare. Fara folos se mai zbat schiopatind ale pasarii aripi, Caci dintr-o parte si alta-i tridatd-n silinta ce-o face. 840 845 860 Nemaiputind s& se tind in aer pe-al aripei sprijin, De greutate silita. alunecé-n jos spre tarina Si chiar prin golul intins ce in cale-i acuma-l strabate, Sufletul tot i se duce prin g&uri afaré din trupu-i. Vara, ¢ apa din puturi mai rece ca-n orisice vreme, C&ci prin c&ldura pamintul se face mai rar gi in aer Varsi semintele calde pe care-nauntru-i le fine. . Deci pe masur& ce el e mai mult saracit de cildurd, Apa ce-n sinu-i e-ascunsd se face si ea tot mai rece. Cind insi-n urm&-l apasé din nou iarasi frigul gi-l face Sa se indese-oarecum, e silif sa-si reverse in pufuri Insasi cfildura pe care in sine-nainte-o purtase. Este, se spune,-o fintind aproape de templul lui Ammon, Rece ca gheata in zi, insé calda in vreme de noapte. Lumea uimité socoate ci este-o minune si crede C&-i incalzita de soare trecut sub pamint cu apusul, Cind in grozavu-ntunerec al noptii cuprinse sint toate. tnsii aceasta-i departe cu totul de dreapta gindire, Caci dacd soarele-atunci cind atinge chiar fata fintinii, Din inalfimi aruncindu-si dogoritoarele-i sulifi, Nu e in stare macar deasupra putin s-o-ncdlzeasca, Oure-ar putea el, trecind sub. paminiul cu tarna cea deasa, S& infierbinte o apd, cu aburii calzi s-o imbuibe, Cind, mai cu seama, noi stim cA abia prin a casei zidive Dacii e-n stare si-si vire caéldura fierbintilor raze t Care-i pricina atunci ? e neindoelnic cai farna, Care se aflA in jur, e mai. rara aci ca aiurea a Si cA aproape de apa-s multimi de-ncalzite seminfe. (261865 870 875 880 885 890 268 Deci cind a noptii umbrire s-asterne cu valuri de roua, Numaidecit se raceste si-n sine se stringe pamintul Ins aturici, ca si cum ap&sat el ar fi de o mind, Trece-n fintind semintele calde ce-n sinu-i le-avuse, Ele facind sA simtim fierbinteala-ncalzitelor ape. Apoi, cind soarele sus ridicat sigeteazi pamintul, Tarnia se face mai raré-n amestec cu abur fierbinte, Focul din nou se intoarce in vechile lui locuinte $i spre pamint se strecoara intreaga cAldura din apa. Astfel se face ca-i rece fintina-n a zilei lumina. Unde mai pui cé mereu biciuité e apa de raze Si cdé-n lumina ce creste, rarita-i de aburul care Tese incet tremurind, si in felul acesta si-alunga Toate seminfele calde, asa cum din sine ea las& Frigul sd-i scape cind, gheata topindu-se, lantul se rupe. Dar se mai aflé o rece fintina in care cind punem Cilji, incingindu-se foc, vilvitaie se-nalfa indata. Tot in asemenea chip o faclie s-aprinde pe unde $i pilpiind e minata ici-colo de-al vintului zvicnet. Nu-i de mirare : in ap& se afl& seminte aprinse Multe la numar, caci ele, iesind din adinc _ de paminturi, Tree strabatind prin intreaga coloana de apa-: fintinii Si aruncate afaraé, se-mprastie-n aer oriunde ; Nu-s totusi multe-ntr-atit ca si poata-nealzi si fintina Si de aceea-mpirtite, silite-s si iasd prin apa Chiar deasupra si-aici sé s-adune cu toate-mpreuna. Apoi in mijlocul marii Aradus, la fel, o fintina Scoate o apa ce-i dulce, gonind cea sarata din juru-i; - Marea in parti numeroase intinde-nseta{ilor oameni, 895 900 905 910 910 920 Tocmai la vreme prielnica, apa cea dulce si buna; Care tisneste in sus din mijlocul sdratelor unde. Astfel si din pomenita fintind se-nal{& seminte, Care s-aduna afara pe cilti si indata ce toate S-au gramadit ori s-au prins impreuna de trupul facliei, Flacéri se isci usor, si aceasta fiindca si ciltii, Ca si faclia, cuprind inéuntru ai focului germeni. Nu vezi cum, dacé apropii de-o lamp de noapte~o festila Sau o f&clie ce-i stins& de-o clip&, din nou se aprinde, Chiar inainte ca ea s&é atingé a lémpii lumina ? Multe si multe de altfel s-aprind de departe-nainte Ca s& le-atingd caildura ori foc sé le prindd . de-aproape, Deci s& socofi c& asa-i si cu sus amintita fintina. imi mai rémine s-arat si prin ce legiuire a firii Fierul atras poate fi la sine de-o piatré anume. Grecii magnet o numesc pe-aceasta, cu numele {arii, CA&ci, isi Inchipuie ei, din finutul Magnesiei vine. Oamenii sint in uimire, caci fine ades o c&tus& Din atirnate inele ce unul de altul sint prinse. Cinci, chiar mai multe, adesea, le vezi ca pe fir insirate Si lesnicios leginate de orice suflare de aer. Unul de altul se {in apucindu-1 pe cel de deasupra Si-i cunoscuta de toate a pietrii ciudata putere Care le leaga ; atit este ea impartita-ntre ele. Ins& in lucruri de-acestea nevoie-i s-afirmi . foarte multe, Mai inainte de-a spune pricinile faptului insusi, Numai cu multe ocoluri se poate ajunge la ele Si de aceea mai mult ca oricind sa fii minte si-ureche. Orisice lucruri ce-n jur Je vedem, mai inti € nevoie 263,Sa tot trimité mereu, s& se scurgdé din ele-mpartite Mici corpusoare ce ochii ne-ating, imboldindu-ne > vazul : Fara-ncetare emand din unele lucruri mirosuri, 925 Tocmai ca frigul din ape, cdldura din soare si elocot Din zbuciumatele mari care rod zidarii de pe coaste. Sunete muit felurite plutesc necurmat prin vazduhuri, Apoi, aproape de mare plimbindu-ne-n gura . patrunde Gustul sératelor unde si numai privind cum pelinul 930 Este topit in fierturad, simti-vei amarul pe limba. Pind-ntr-atita din lucruri in valuri pornese corpusoare Care se-mpristie-n jur, pretutindeni, incolo si-ncoace, Fara oprire si tihnd, noian se tmpart risipite, C4ci necurmat ne e simtul atins si intruna de toate 935 Jur imprejur vom vedea, mirosi ori cu-auzul ~ vom prinde. Dar aminti-voi acum ce in versuri mai. sus lamurit-am. Orisice lucru-i facut asa ci prin trupu-i sint treceri. Asta stiind-o, in multe-ti va fi de folos, nendoelnic, Dar mai ales pentru-aceea ce-acum sa dezvolt inainte-i 949 Ma pregitesc, e nevoie sA ai stabilité gindirea a-i un amestec de vid si materie-n tot ce-i sub simturi. Vezi, dupi cum intr-o pester’ apa de sus se prelinge, Picuri cu picuri incet curgind fara tihnd din. gtincd, Astfel prin piele ne ies uneori de sudoare broboane, 945 950 9540. 954b 955 960 965 Barba ori parul crescind ne acopere trup, ma&dulare, Hrana se-mprastie-n corp, il hraineste si face s& creased Pina si parti departate cum sint ale membrelor unghii. Frigul, caldura, la fel le simtim cum strabat prin arama, Deopotriva simtim cum patrund prin argint si prin aur, Cind noi pocalul cel plin apucindu-l, spre gura-! intindem. Chiar si prin zidul de piatra al casei se strecura glasuri, Frigul, mirosul, caldura vapaii aluneca lesne Si e in stare sd-nfringa si-a fierului aspra putere. Unde-ale cerului zale incing, in sfirsit, tot pamintul, Vin nevdzutii atomi si aicea pdtrund dinafard, Imbolniivind de-a valma si oameni si orice-animale, Chiar de indaté ce molima s-a strecurat induntru. Si diferite furtuni ce se nase din pamint si din ceruri, Cum e firesc, in pimint si in aer se-absorb, cind trecut-au, Orisice lucru fiind c-un trup rar si prielnic la treceri. S& mai adaogi c4 nu ne desteapta aceeasi simtire, Nici nu se-mpaca la fel cu orisice corp de pe lume Toate semintele prime zvirlite de fiece lucru. Soarele astfel prajeste, usucaé pamintul ca piatra, Ins topeste ce-i ghea{é si face si curgd-nmuiate Paturi adinci de z&pada din virfu! inaltelor piscuri. Ceara de-asemeni supusa caldurii, usor se topeste ; Focul sileste si curga, ca apa, arama si aur, Insd-ntdreste, zbirceste bucata de carne ori piele. Apa cileste un fier care-i scos inrosit din jaratec, Ins& inmoaie gi piclea si carnea-ntarita de flacavi. (265970 980 935 990 995 Frunza maslinului place grozav orisicérei cdprite, Parcdé ar curge din ea ambrozie, miere gustoasa, Dar nu-i nimic mai amar pentru om decit astfel de frunze, Porcii, apoi, ocolesc m&gheranul si orice miresme, Pentru mistret toate-acestea sint numai “ puternice-otravuri, Ins& pe noi ne-ntarese si ne-nvioreazd adesea. Apoi noroiu-i de noi socotit murdirie nespusa, ins& un pore isi gaseste in el o adinca placere, Fara de sat se intinde si se balaceste-n baltoace, Dar inainte de-a-ncepe-a vorbi despre faptul in sine; tmi mai rémine sd-ti dau lAmurirea ce-acuma . urmeaza ! Cum orice corp e-nzestrat cu-o. mare multime de gauri, Toate acestea-ntre ele sint deosebite ca fire Si ne arata ci au si feluri anume de treceri. Simturi mai multe sint date oricdrei fapturi in viafa, Ins& primesc fiecare aceea ce lor li-i prielnic. Sunetul, vezi cA patrunde pe cai hotarite, iar gustul Cum si mirosul mincarii ne vin prin anume organe. Unele lucruri vedem ca pot si prin piatra sa treaca, Altele numai prin lemn, dar avem si de cele in stare SA se strecoare afaré prin aur, argint ori prin sticla. Chipuri straébat printr-o sticla, caldura patrunde metale, Luerul cutare mai lesne ca altul se-ndruma pe-o cale. Fara-ndoijala-i nevoie astfel sa se-ntimple, fiindea Deosebire fiind intre corpuri prin firi si tesuturi, Ciifle-s mult felurite, cum bine altde tat-am. Astfel odata ce-au fost stabilite acestea temeinie Si fi-au fost puse-nainte gindirile preliminare, {000 Lesne-i de scos lamurirea ce-acum ne rAmiine, caci a 1a Limpede ni se araté de ce spre magnet tinde fierul. Este nevoie intii s& porneascd din piatré seminte Multe suvoi si lovind si dea aerul tot la o parte, — Care se aflA cumva asezat intre fier si-ntre piatré. 4005 Astfel cind spatiu intins, insi gol, se deschide la mijioc, Numaidecit ale fierului prime seminfe-mpreuna Cad lunecind in spre gol, dar la fel si inelul urmeaza Insusi, si el, si cl corpu-i intreg spre magnet se indreapta ; C&ci nici un lucru mai mult decit fierul puternic si rece 1010 Tocmai ca gheata, nu e faurit intr-atit de seminte Care-ntre ele-ncurcate, se tin miaiestrit lantuite. Ce si te mire atunci cA nu-i cu putinfa, cum ; spus-am, Dintre seminte de fier in spre gol s& porneasc& . © parte, Fara ca insusi inelul intreg totodat’ si-i urmeze ; 1015 Tot ce si face, caci el le urmeaza si astfel ajunge Pin’ la magnet si se tine de el prin ascunse catuge> Astfel se-ntimpla in orisice pari unde golul se-ntinde, Numaidecit in spre el sint minate vecinele corpuri, Fie c& vin pe o linie dreapta ori cad de deasupra ; 1020 Ele primesc din afara loviri ; nici n-ar fi cu putintaé Numai prin voia lor toate in aer astfel sA se urce, Dar se adaog’ apoi (si-aceasta mareste putinfa De-a se-mplini, cdci ajutd si dé intarire miscarii) C& de indat& ce-n fata inelului aeru-ajunge 7025 Tot mai rarit, iari spafiul cel gol tot mai mult se intinde, 267Stratul-de aer intreg ce se afla, cum stim nol, in urma Mina din spate inelul si-l face-nainte si mearga, Orisice lucru-i lovit de aeru-aflat. imprejuru-i, Tnsa-n aceasté-ntimplare minat este fieru-nainte 1030 Numai fiindea exista un gol ce-l primeste in sine, Deci acest aer, de care vorbesc, cind prin_desele gauri Pina Ja partile cele mai mici ale fierului intra, Mina. l-impinge-nainte ca vintul o nav& cu pinze. Orisice lucru,-n sft sit, cuprinde in sine si aer, 1035 Caci e astfel fSurit ci-ntr-insul se afla si goluri, lar imprejur e oricind marginit si de péturi de aer, Aerul deci ce se afld ascuns intr-un fier, in adincuri, Si necurmat in miseare-i zvirlit tot incolo ~_ gi-ncoace, Biciuie fairdi-ndoiald miscind dinduntru inelul, 1040 Care-i minat intr-o parte in care-apucase el insusi, Catre intinderea vida Spre care-n avintu-i pornise, Fierul, se_ poate-ntimpla uneori si s& fuga de piatra, se fereste, Parca acum fi urmeaz& si-acum iar de ea Ba am vazut ca in joe samotracicul fier, cdci indata 1045 Ca tulburata sarea Pilitura-ntr-un vas de arama, Cind pe aproape cumva aduceai o magneticd piatra, Pina-ntr-atit parc-avea o dorinta de-aceasta S& scape, Daca& arama-ntre ele — agezalaé deglintuie-atita Zarva, e numai fiindcd un flux de atomi de arama 1050 Vine-nainte si-apuca ai fierului pori — cai deschise. Numai pe urma ajunge magneticul flux $i gasesie Locul Juat, neputind s& mai treacé in mersu-i . , mainte ; Deci e silit si se lupte, lovind cu-a‘lui unda tesutul Fierului : astfél se face ci mind departe de sine i, pri a, framinté aceea ce-atrage altminteri. 7095 Sh Nu te mira nicidecum c& adesea. suvoinl magnetic : Nu este-n stare si pund-n miscare-o m fime uri : in g utate o parte, ca aurul, sté impotriva, aia ant cu an trup gaurit si de-aceea suvoiul 1060 Nevatamat le strabate, nimic vreodata oprind Scie ” Astfel de soiul acesta se pare c&-i jemnu- deo 2. Dar intre aur si lemn este loc pentru-a Fiera! au ‘ire, Care in el cind primeste corpsoare earame empl i i i & ised. C4 imboldit de suvoiul magnetic, indaté se migc 1065 Totusi cu toatele, crede-ma, nu-s intr-atit de ciudate, Ca si ma simt incurcat in gasirea de altele multe, Care-ntre ele se tin lan{uite de-anume materit: Vezi, mai intii, cum doar varul uneste o pia a i a- it alipitele scinduri Cleiul de taur incheaga-ntr-atit alipi 1070 Ca mai degrab& acestea crapind, Injghebarea sixie, r nicidecum nu slabesc legaturile cleiului Unsusi. Pann de oteugurl usor 0 amesteci cu apa fintinii, Nu ins greaua ragina, usorul ulei de masline. ' Apoi, culoarea de purpura piné-ntr-atit se uneste 1075 Cu fesiitura de lina, ca-n veci nape ie desface, . x ray a Chiar dac& mult te-ai c&izni s-o. nettanive valusi Chiar daci marea intreagi in unde ar vrea Sh ele. materie singuré-nlinfuie aur de aur, Ne numai plumbul cel alb alipeste arama de-arama? 1080 Multe-as putea si gasesc de-acest fel, "e oar’ i i ft uri, Nu e nevoie s& fac pentru tine atitea ocoluri, tet Nu se cuvine prea mult s-mi pierd vremos cu as 3 269Ci e mai bine sé spun foarte mult, dar in vorbe . . putine : Cind la-nvoiald cdzut-au tesuturi, asa cd-mpreuna 1985 Orisice goluri din unul cu p&rfile pline din altul Se potrivese, se intimpla s-avem o unire deplina. Dar ar putea sd se prinda asa ca si cngi ori inele Si si se tind atunci oarecum lantuite-ntre ele; Astfel si pare a fi cu magneticul corp si cu fierul. 1990 Care e pricina boalei, de unde deodata nascuta, Viaga acesteia poate si-ntindd prip’dul de moarte In semintii omenesti si in turme ori cirduri de vite, até acum lamuri-voi : intii, mai nainte-arStat-am Ca elementele multor din lucruri ne~ajuta viata, 1095 Dar ca desigur sint multe ce zboar& in juru-ne-n. aer Numai spre boala si moarte : ivindu-se . printr-o-ntimplare, Cerul intreg tulburindu-l, si aerul insusi se sired, Toata aceasta putere a boalei, aceast&-nciumare Poate sé vind de sus dinspre cer, cum ne vine . - - . 0 ceata 1100 Ovi o grdmada de nori. sau nascindu-se, ea ‘ . oe e se inalta Chiar din farina ce-ntruna lovita de ploi si caldura Nepotrivite, incepe si intre in putreziciune. Nu vezi ca toti care vin de departe de tara si casa, Suferé inriurirea cerului nou, bauturii, 1105 Numai fiindea acestea-s cu totul de alté natura ? Ce osebire, ce-i drept, intre cerul Britaniei insasi Si intre cel din Egipt unde bolta albastrii se-nclind, Sau intre cerul din Pont si-acel al orasului Gades, Si al tinutului unde sint negrii cu fetele arse. 1110 Astfel sint patru tarimuri cu tot osebite-ntre ele, Caci fiecare isi are si vintu-i si partea. din ceruri ; Infatisarea gi piclea popoarelor nu e aceeasi, fns& si boalele prind fiecare anume noroade. Boala elefantiasis se isci-n Egiptul de mijloc 1115 Ling-ale Nilului ape, dar nu o-ntilnim si aiurea. Membrele sufera-n Atica, ochii s-atinsi in Achaia, Orisice loc e vrajmas pentru parti si organe anume, Si numai aerul face aceasta, cind starea si-o schimba. Deci cind o parte din cer, stric&cioasa vietii, se misca 1120 Din intimplare, iar aerul cel dusm4nos se intinde, Lin si domol lunecind ca un nor ori ca valuri de’ ceata, Totul in cale rastoarn& gi toate silite se schimba. Astfel se-ntimpla atunci cind ajuns-au si-n partile . noastre, Ele-s schimbate, facute la fel de dugmane-asadara. 1125 Deci deodati prap&dul acesta si molima noua Cad peste ape si chiar se asaza gi-n holde, in roade, Ori intr-o hrana ce fi-va mincataé de oameni $i vite. Ins& de-asemeni se poate s& steie-atirnataé in aer Si. cum in pieptu-ne tragem un aer cu ea in amestec, 1130 Tot deodat& desigur sorbim si a boalei otrava. Asifel si ciuma se-ntinde-ntre vite si astfel cuprinde Boala incetele turme in mers behdind fara tihna. N-are a face ci noi ne-agezardm in locuri ce-s rele, Daca schimbaram cumva, stramutindu-ne, mantia bolfii, 1135 Sau daca firea ea insdsi un cer ‘inciumat ne aduce, Ori vreo miasma cu care noi n-am fost deprinsi in viata Si care,-odata sosind, ne loveste cu boala si moarte. Astfel de boala-nsotita de friguri ce-omoara, . , pe vremuri A prefacut in mormane de hoituri tarimul lui . Cecrops, 1140 Duse pustiul pe strazi, tot orasul golindu-] de oameni. C&Aci zdimislit in adincul Egiptului, rdul venit-a Cale taindu-si prin aer noian si cimpii plutitoare, anPind ce se ndpusti spre poporul lui Pandion, care Fu ca o turma intins suferintii si mortii ca prada. 1145 La inceput fierbinfeli incingeau al bolnavului see crei Ochii-i ardeau licdrind in rogcate lumini risipite, Gitul nauntru-nnegrit pistea vinisoare de singe, Jar ale glasului cai se-nchideau nabusite de bube ; Limba, tilmaci sufletesc, naclaiti in singe si aspra, 1150 Secdtuita de chinuri, de-abia mai putea s& se miste. Apoi veninul trecea din gitlej,, ctprinzind intreg | ieptul, Se-ngrimadea chiar in inima trista a-neiumatula, Tar ale vietii zagazuri de-aici o Bietub 3 c porneau + Gura cu greu-i rasuflet zvirlea imputite mitosis 1155 Parca dintr-insa duhneau parasite si putrede +h Vlaga intregului suflet si trupul de-asemeni, a - i i. Lincede, intr-un euvint, se aflau chiar pe pragul Nesuferitelor rele urmau in alaiul statornic vo Teama, nelinisti si gemet, aldturi de groaznice lingeri, 1160 Des horedit aducindu-i sa-si zguduie nervii ms . . si trupul Fara-ntrerupere, Zlua $i noaptea in silnicul zvicnet, Ei, si asa istoviti, se sfirseau in amarnica truda. Nu se vedea la nici unul arzind in vapaie prea mare Pielea intregului trup, dar simfeai mai curind ineropir. 1165 Cind a bolnavului miné-o luai intr-a’ tale “ . ; , stringind-o. .. Si ca-nfierat de buboaie, pe corp totodata ciumatul ma Se inrogea ca atunci cind varsatul se-nfige in membre, Insé-nduntru ardea pin’ la oase intreaga faptura, Ca-ntr-un cuptor in stomac dogorea vilvitaia nestinsa. ; 1170 Nici un vestmint, orisicit de usor, nu putea sd . le tie De vreun folos, ci de vint, de racoare simteau trebuinfa. Unii bagau in piraiele reci mistuitele membre Prinse de boala, caci goi s-azvirleau de pe maluri in unde ; Altii, cu capul in jos prabusindu-se-n funduri de puturi, 1175 Pina la apa veneau cu gurile gata deschise : Setea cumplitaé ce-aici i-afunda, ii rodea inainte, Parca belsugul de apa un strop ar fi fost pentru - dinsii. Boala uité ce-i ragazul, iar trupuri zaéceau istovite... Muta de groazd acum bilbiia far medicina, 1180 Cind suferinzii {inteau catre ea, in aprinsele friguri, Ochii holbati si lipsiti indelung de a somnului tihna. Semne-vestiri ale mortii erau incd multe de altfel: Spiritul greu tulburat de adinca tristete si teama, Aspru-ncruntate sprincene, smintita, barbara privire, 1185 Nelinistile urechi tiuind de strigari si vuire, Deas suflare acum, insa larga si r: pe urma ; Stropi lucitori de sudoare curgind in siroaie pe gituri, Seci si marunte scuipaturi, galbui ca sofranul, sarate, - Parca abia azvirlite cu tusea cea aspra din gura. 1190 Nervii din mfini se sttrceau, tremurau ale lor . “oe . madulare, Frigul deloc sovaiind se urca pé incet din picioare, 272.Toata-féptura prinzind-o ; apoi, cdtre clipa supremé, Narile strinse jar nasul la virf i i se fax subfiat ca o foaie, 1195 go infundati, piele rece, asprita, si timple scobite. 1 ura lasaté, in rinjet, iar fruntea intinsa, bolfata. : Injepenifi de-ale mortii ingheturi zaceau ei indata. Be obicei, cind in ziua a opta ori noua lumina-i Roare si-o revarsa, isi dideau si suflarea din urma. acd vreunul din ei, cum se-ntimpld, scdpase 1200 Moartea, prapadul pe el in curind I-astepta nn | dupé-aceea, se puturoase buboaie si scurgere neagra din pintec & u ii iesea prea adesea pe narile-umflate un singe gros si Stricat, o-grozava durere de cap insotindu-l : wos aga fiinfei, tot trupul parea c& pe-acolo-i se duce. Dac& scépa cumva unul de scurgerea negrului . Boala intra pin&-n nervi, pind-n toate-ale ie _ a . madulare. Ba chiar in insesi organele zimislitoare-a’ fapturii ‘arte le fric&d-nclestati, vazindu-se-n pragul 10 re hotarau sa isi taie organul si-astfel s& teliased. fark de miini ori Picioare atifi s-ag&djau de viata, pai ‘iind chiar lipsiti de-a vazului dulce lumina ! a ae att i-apuca ingrozirea in fata ruinii : tii de-asemeni uitau tot cé-n preajma s-aflase Insisi pe ei uneori ajungti ee Ne ei jungind s& nu se cunt & 1215 Trupuri z&ceau nengropate, zvirlite grammes “ este ti i gout si neamul de pasiri si fiarele att de departe retrageau, ca si scape de spdimintadtoarea ; duh Sau de gustau din vreun hoit, lincezind astepiau u lor moarte, a {ns&.-ndeobste. pe-atunci n-aparea nici o pasdre-n aer, 1220 lar singeroasele. neamuri de fiare inchise-n birloguri Nici nu ieseau din paduri, ci tinjeau foarte multe de boala Si se pierdeau. Pretutindeni. pe ulifi intinsi. mai cu seama Clinii cei plini de credinta-si dadeau in dureri al lor suflet, Boala cea ucigdtoare zmulgindu-le viata din trupuri. 1225 Nu se gasea nici un leac pentru toti fara gres in urmare. CAci tocmai Jeacul ce unuia-i da-ngéduinta s& trag& Acrul-nsufletitor si sé vada ale cerului larguri, Pentru un altul era gatitor de prap&d si de moarte. Jalnic era mai ales in asemenea nenorocire, 1230 CA de indata ce-un om se vedea apucat de molima, Ca si cum el ar fi fost osindit la eterna pieire. Fara-ndrazneala zacea cu amaréciune in suflet Si intr-un loc se pierdea, numai moartea avind-o-n priviret Lacoma boald mereu se-ntindea, nencetind nici o clipa 1235 De a lua dupa unii pe alfii, la rind, fara mila, Ca pe lincase cite ori cirduri de vite cornute. Iata ce inghesuia mai ales morti si morti pretutindeni. Cei ce fugeau, nevoind sé-si mai vada- polnavele ~~ rude, Dornici de-a vielii lumina si plini de-ngrozirea pieirii, 1240 Colo lipsiti de un sprijin. uitai in curind, nepasarea Celor din jur fi jertfea, pedepsindu-i cu moarte-n rusine. 215