Sunteți pe pagina 1din 6

Teoria generala a dreptului Curs 9, 10, 11 Interpretarea normei juridice In aplicarea dreptului, organul de aplicare trebuie sa clarifice mai

intai sensul normei juridice. Atitudinea fata de interpretarea normei juridice a fost diferita de-a lungul secolelor, osciland intre interzicerea oricarei interpretari (norma se aplica in litera ei) si dreptul oferit judecatorului de a interpreta creator norma. Felurile interpretarilor normelor juridice Interpretarea este de doua feluri: oficiala si neoficiala. Cea oficiala este obligatorie, iar cea neoficiala este facultativa. Interpretarea oficiala este realizata de organe de stat care fie au atributii in domeniul elaborarii normei, fie au atributii in domeniul aplicarii: a) organele care elaboreaza acte normative (fie ca sunt organe legislative sau administrative) procedeaza uneori la interpretarea propriilor acte normative, prin elaborarea unor acte normative de interpretare. Cand organul emitent isi interpreteaza propriul act normativ, avem interpretarea autentica. Ea reprezinta o interpretare legala, deci generala, intrucat actul de interpretare face corp comun cu actul interpretat. b) interpretarea cauzala este o interpretare de caz realizata de organele judecatoresti sau administrative in calitatea lor de organe de aplicare a dreptului. Aceasta interpretare insa este obligatorie numai pentru cazul respectiv si pentru participantii la aceasta (organului de aplicare nu-i este ingaduit sa se pronunte pe cale de dispozitie generala). entionam ca in aplicarea dreptului, organul de aplicare trebuie sa interpreteze inclusiv obiceiurile juridice. Interpretarea neoficiala se mai numeste si interpretare doctrinara deoarece, de obicei, este cuprinsa in doctrina. Ea este facultativa, nu obligatorie, iar opiniile specialistilor, c!iar daca pot fi evocate in cursul aplicarii normei, nu sunt obligatorii (vezi de e"emplu propunerile de lege ferenda sau lata). #e asemenea, tot interpretare neoficiala este considerata si pledoaria avocatului, deoarece ea poate fi luata in considerare sau poate fi respinsa de catre organul de aplicare (de altfel, pledoaria avocatului nici nu este retinuta in stenogramele sedintelor). Metodele interpretarii normei juridice $. metoda gramaticala de interpretare % are ca obiect stabilirea sensului comandamentului cuprins in norma juridica prin analiza gramaticala a te"tului normei juridice, adica prin analiza morfologica si sintactica. &rin urmare, interpretul va stabili sensul cuvintelor, modul de folosire al lor (daca aceste cuvinte sunt utilizate in acceptiunea lor comuna sau intr-o acceptiune specifica dreptului). 'neori, astfel de intelesuri sunt e"plicate sau definite in te"tul normei (o insemnatate deosebita in interpretarea normei o are stabilirea sensului e"act al unor conjunctii precum (si) si (sau)). *. metoda sistematica % priveste modalitatea de stabilire a sensului normei prin incadrarea ei in continutul actelor normative din care face parte (vezi raporturile element-sistem). In definitiv, regula de interpretare sistematica cere ca orice interpretare sa fie in conformitate cu cadrul (intrucat norma juridica este considerata un element component al unui sistem mai vast). E"emplu: institutia juridica, ramura de drept, etc.

+. metoda istorica % urmareste sa e"plice intelesul normei juridice prin analiza imprejurarilor social juridice care au stat la baza elaborarii si adoptarii legii respective. #e aceea, de multe ori interpretul recurge la analiza documentelor pregatitoare ale actului normativ respectiv, la analiza e"punerii de motive, a interpretarilor formulate in &arlament, la analiza reactiei presei din acea perioada etc. ,. metoda logica % este procedeul interpretativ cel mai frecvent, deoarece releva atat cauzele care au condus la adoptarea normei respective, dar si semnificatia ei profunda. Aceasta metoda implica operatiuni de generalizare, analiza logica, analogie. In cadrul acestei interpretari sunt utilizate urmatoarele metode ale logicii formale: a) reducerea la absurd (ad absurdum) % adevarul tezei de demonstrat se stabileste prin infirmarea tezei care il contrazice (orice alta interpretare data te"tului, in afara celei stabilite de interpret, ar conduce la concluzii contrare legii). b) interpretarea (per a contrarium) se bazeaza pe principiul logic pertium non datur (in cazul unor notiuni contradictorii doar una e adevarata, cealalta e falsa, iar a treia posibilitate nu e"ista). -otusi, metoda tertului e"clus este destul de controversata in domeniul dreptului. c) cine poate mai mult poate si mai putin (a majori ad minus) d) cine poate mai putin poate si mai mult (a minori ad majus): are in vedere faptul ca daca legea interzice mai putin, implicit interzice si mai mult, si ca de la o norma de caz special se poate ajunge la o norma de caz general. e) argumentul (a fortiori) - cu necesitate este utilizat pentru a demonstra ca ratiunea aplicarii unei norme e si mai puternica intr-o alta situatie decat in cea indicata e"press de norma respectiva. f) argumentul a pari (argumentul paritatii), pentru situatii identice trebuie sa se pronunte solutii identice. Acest argument nu este aplicabil insa, in cazul normelor e"ceptionale (si unde norma este de stricta interpretare). Argumentul unde legea nu distinge, nu este ingaduit nici organului de aplicare sa distinga. Metoda analogiei. Cand organul de aplicare nu gaseste o norma corespunzatoare pentru a solutiona cauza, poate recurge la analogie: -fie la analogia cu legea (e"-analogia legis) % adica incearca sa solutioneze cauza utilizand prevederi ale unor norme vecine. -fie recurge la analogia cu principiile fundamentale ale dreptului (e" analogia juris). In dreptul roman, daca judecatorul nu gasea solutia intr-o norma juridica, suspenda procesul. In contemporaneitate, codurile prevad in mod e"press obligarea judecatorului de a sollutii in cauzele private (Italia), fie obliga doar pe judecator sa se pronunte, c!iar daca legea nu-l ajuta, prin intermediul analogiei (/ranta, 0omania). entionam ca analogia este utilizabila numai in dreptul privat (civil si comercial), nu si in dreptul penal, unde functioneaza doua mari principii: -legalitatea incriminarii (nu se pedepsesc decat faptele prevazute in lege). -legalitatea pedepsei (nu se aplica decat pedepsele prevazute de lege). Limitele interpretarii normei juridice: Interpretarea literala (ad-litteram), utilizata atunci cand te"tul legii e limpede, organul de aplicare constatand

consonanta te"tului normei cu relatiile sociale pe care trebuie sa le reglementeze. Interpretarea literala, este insa o interpretare restrictiva, nu intotdeauna benefica pentru realizarea justititiei. Alteori, se constata ca interpretarea data normei, este mai restransa decat sfera relatiilor sociale pe care le reglementeaza % si atunci interpretarea este restrictiva. 1unt situatii in care interpretarea data normei este mai larga decat sfera relatiilor sociale reglementate si atunci interpretarea este e"tensiva. Raportul juridic Este legatura sociala reglementata de o norma juridica, legatura aparata de catre stat c!iar si prin constrangere. Trasaturi: - este un raport social (se stabileste numai intre oameni) - este un raport de suprastructura (adica se afla in componenta suprastructurii juridice, adica a etajului superior, conducator al dreptului) - este un raport de vointa (raportul juridic determina intalnirea a doua vointe: vointa statala, dominanta, prin care statul promoveaza drepturile si obligatiile participantilor la raporturile juridice, si raporturile subiectelor participante la raportul juridic. Aceasta intalnire de vointe poate sa produca fie colaborarea lor, fie confruntarea lor. - este un raport valoric: pentru ca in raportul juridic isi gaseseste concretizarea in valorile esentiale ale societatii. - este o categorie istorica: adica poarta amprenta societatii in care a fost reglementat. Subiectele raportului juridic 1ubiectul raportului de drept este omul, insa calitatea omului de a fi subiect al raporturilor juridice nu rezulta in mod natural (automat), ci este o calitate acordata de stat individului. 1ubiectul raporturilor juridice este totuna cu subiectul de drept si poarta si el amprenta (specificul) societatii in care e"ista. Capacitatea juridica desemneaza aptitudinea omului, recunoscuta de lege, de a avea drepturi si obligatii juridice. Capacitatea juridica este deci premisa a capacitatii de drept. 2egea fi"eaza insa momentul aparitiei capacitatii juridice, intinderea acesteia, dar si volumul drepturilor si obligatiilor subiectului. In drept utilizarile notiunilor de capacitate juridica sunt foarte diferite: vorbim de capacitate de folosinta, capacitate de e"ercitiu, capacitatea electorala, capacitatea succesorala. entionam insa ca: -subiectul de drept nu se manifesta in fiecare moment ca participant la un raport juridic concret. cand participa insa, subiectul va beneficia de capacitatea de drept -capacitatea juridica nu se confunda cu volumul drepturilor subiective de care se bucura subiectul la un moment dat. 1ubiectele de drept dispunand de capacitate juridica, nu apar automat ca purtatori de drepturi si obligatii concrete in raporturile juridice. Ele apar ca titulari facultatii recunoscute de lege de a avea drepturi si obligatii in viitor. 1-a incercat uneori reducerea problemei capacitatii juridice la tratarea (impartirea ei din dreptul civil), dar nu

in toate ramurile de drept se poate vorbi despre impartirea capacitatii in capacitate de folosinta si capacitate de e"ercitiu. Ele de e"emplu coincid in cazul capacitatii electorale saua a capacitatii maritale. #e asemenea, in dreptul civil, daca depasim limita raporturilor patrimoniale sau in cazul persoanelor juridice, di!otomia capacitatii de e"ercitiu si a folosintei nu mai are sens (de fapt posibilitatea despartirii capacitatii de folosinta de capacitatea de e"ercitiu, este posibila datorita insitutiei reprezentarii in dreptul civil. Capacitatea juridica se imparte in: - capacitate juridica generala: este aptitudinea de a participa ca titular de drepturi si obligatii, la toate raporturile juridice fara ca legea sa conditioneze aceasta participare de indeplinirea unor calitati anume. - capacitate juridica speciala: este posibilitatea recunoscuta de lege de a participa ca subiect de drept in rapoturile in care trebuie indeplinite anumite conditii. Clasificarea subiectelor raportului juridic $.&ersoana - subiect de drept Subiectele raportului juridic 3umai oamenii pot fi subiecte ale raportului juridic fie priviti in mod individual % persoanele fizice, fie in mod colectiv % persoanele juridice (morale). &entru a fi subiect de drept, persoana fizica trebuie sa aiba capacitate juridica. Capacitatea juridica desemneaza aptitudinea generala si abstracta a persoanei de a avea drepturi si obligatii in cadrul raportului juridic. Capacitatea juridica este generala cand nu vizeaza un anumit domeniu si speciala cand se refera la un domeniu anume, ramura sau institutie (capacitatea juridica a militarilor, a functionarilor, etc). In general capacitatea juridica este unica. In dreptul civil, se disting doua aspecte: -capacitatea juridica de folosinta -capacitatea juridica de e"ercitiu. #ecretul +$4$56, privind persoanele fizice si juridice defineste capacitatea de folosinta drept capacitatea de a avea drepturi si obligatii mentionand ca aceasta incepe de la nasterea persoanei si inceteaza cu moartea aceteia. Capacitatea de e"ercitiu este capacitatea persoanei de a-si e"ercita drepturile si de a-si asuma obligatiile savarsind acte juridice. Capacitatea de e"ercitiu deplina a persoaei fizice incepe odata cu dobandirea majoratului civil. inorul care a implinit $, ani are capacitate de e"erciu restransa, prezumandu-se ca el nu are destula e"perienta a vietii si nici suficient discernamant. 3u au capacitate de e"ercitiu minorul care nu a implinit varsta de $, ani si persoana fizica pusa sub interdictie. In domeniul dreptului privat, capacitatea civila de e"ercitiu si capacitatea comerciala de e"ercitiu, in unele sisteme de drept sunt dobandite la varste diferite. #esi in dreptul rom7n cele doua capacitati coincid, majoratul civil respectiv majoratul comercial, in dreptul me"ican sau in cel american se dobandesc la varste diferite. Copilul poate primi o mostenire c!iar daca este inca nenascut cu conditia de a se naste viu. 1ubiectele colective de drept sunt diverse organizatii (societati comerciale, ministere, tribunale) inclusiv statul.

In materia dreptului civil, subiectul colectiv de drept este precis definit sub forma persoanei juridice care presupune o serie de conditii speciale referitoare la conducere, patrimoniu, raspundere, patrimoniu, etc. Continutul raportului juridic #repturile si obligatiile subiectilor intre care se stabileste o relatie sociala normata juridic, formeaza continutul raportului juridic. Aceste drepturi si obligatii sunt prevazute de norma juridica. -rebuie sa facem deosebirea intre dreptul obiectiv ca ansamblu de norme, si dreptul subiectiv ca 8ngriduire legata de o persoana, ca posibilitate de a actiona in temeiul dreptului obiectiv, care se poate apara apeland la justitie. In cadrul raportului juridic dreptul subiectiv apare ca o posibilitate conferita de norma juridica titularului dreptului (persoana fizica sau juridica) de a pretinde subiectului pasiv sa faca sau sa nu faca ceva, realizarea acestei posibilitati fiind garantata de forta de constrangere statala la care poate recurge titularul dreptului in caz de nevoie. In literatura de specialitate e"ista numeroase clasificari ale drepturilor subiective in functie de diferite criterii. Astfel dupa criteriul provenientei, drepturile subiective se clasifica in trei mari categorii: a) drepturi fundamentale care deriva din insasi conditia umana a unui individ (dreptul la viata, la demnitate) b) drepturi care decurg din insertia individului in viata sociala (dreptul la nume, la domiciliu) c) drepturi care deriva din insasi vointa indivizilor (dreptul de a inc!eia contracte). #upa gradul lor de opozabilitate distingem: a) drepturi absolute carora le corespunde obligatia tuturor subiectilor de drept de a le respecta (dreptul la viata) b) drepturi relative care sunt opozabile numai unei anumite persoane (dreptul cumparatorului de a primi bunul este opozabil doar vanzatorului). #upa continutul lor distingem: a) drepturi patrimoniale (ce pot fi evaluate in bani) b) drepturi nepatrimoniale (care nu au un continut economic). 2a randul lor drepturile patrimoniale se clasifica in: - drepturi reale - drepturi de creanta. #repturile nepatrimoniale se impart in: - drepturi care privesc e"istenta si integritatea persoanei - drepturi care privesc indentificarea persoanei - drepturi ce decurg din creatia intelectuala. In functie de corelatiile ce se stabilesc intre diferite drepturi, e"ista: - drepturi principale - drepturi accesorii.

Obligatia juridica ca terminologie are o semnificatie multipla. Astfel in dreptul civil se distinge: un sens larg care configureaza raportul juridic de obligatie. un sens restrans pentru a desmna obligatia subiectului pasiv un sens de inscris constatator. In genere, obligatiunea juridica poate fi definita ca indatorire a subiectului pasiv al unui raport juridic, pretinsa de subiectul activ, de a da a face sau a nu face ceva, conduita ce poate fi indusa in caz de necesitate prin forta coercitiva a statului. 9 caracteristica definitorie a continutului raportului juridic este faptul ca drepturile si obligatiile nu sunt rupte unele de altele, ele se presupun si se coordoneaza reciproc (ceea ce poate pretinde subiectul activ este e"act ceea ce constituie indatorirea subiectului pasiv).

Obiectul raportului juridic Conduita umana, ce se realizeaza de catre subiectii raportului juridic, ca urmare a e"ercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor, constituie obiectul raportului juridic. Acesta este rezultatul realizarii drepturilor si obligatiilor subiectului raportului juridic in cauza. In literatura de specialitate nu e"ista unanimitate in privinta definirii obiectului raportului de drept juridic, conform unor opinii obiectul raportului juridic l-ar constitui bunul material impicat in acel raport. Faptele juridice Intre regulile de drept si faptele sociale, e"ista relatii comple"e. #reptul se naste cel putin in parte prin fapte si totodata se aplica acestora. &rin fapte juridice intelegem acele imprejurari care potrivit normelor juridice atrag dupa sine aparitia, modificarea sau stingerea de raporturi juridice si provoaca prin aceasta anumite consecinte juridice. Avand in vedere criteriul volitional faptele juridice se clasifica in evenimente si actiuni. Evenimentele sunt fapte juridice care se petrec independent de vointa umana (de e"emplu un cutremur poate produce pierderi materiale si prin aceasta se nasc anumite raporturi juridice). Actiunile umane ca fapte juridice, sunt manifestari de vointa care nasc, mdifica sau sting raporturi juridice. Acestea la randul lor pot fi licite sau ilicite.