Sunteți pe pagina 1din 3

Orologiul de ghea La cumpana nopii, eu sui ntr-un turn.

Paingi, cucuvai nelepte se-ntrec s-mi opreasc urcuul nocturn de staj pe strmtele trepte. Dar nu e nici buh cu strigatul ei, nici iasc cu ochiul sinistru, nici aprige pliscuri ce scuip ulei, nici aripi suflnd ca un sistru, nici spad jucndu-mi pe crestet piezi, nici limba-ntre granie oarbe s stea mpotriva acestui sui ce-ntr-una, hipnotic, m soarbe. Treptat izbvit de pmntul greoi, desprins de lumeti simulacre, m-atrage un cer limpezit ca un sloi cntnd din vapaile sacre. Cu ce fel de grai s rostesc pe deplin i cui - amuitul elogiu? n turn, ngheat, albstriu, cristalin, m-ateapt un divin orgoliu. Mrire acestei adnci artri! n locul rotirii de zodii, cu inimi aici i la mari deprtri stau orele fixe, ca rodii. Uitate sunt, deci, izgonite de timp aversa de stele-n nalturi, i naterea florii superbe din ghimp, i goana dorinei n salturi.

De-acolo de sus, de pe naltul prag privesc fascinat nafr. Ce sfer perfect! Pmntul cel mic cu multele sale nveliuri e una: nimic nu se nate, nimic nu moare n lut i-n frunziuri. Vai mie, credeam c frima e-n mers! Iertare, ah! somnuri eterne, minuni mpietrite cu licarul ters de-o iarna ce nu se mai cerne. Ca roiuri de ornice prinse-n nghe ce-mi mngie ochii i prul, descopr n lucruri tiparul mre, modelul dinti, Adevrul. Nicicnd n-am crezut c-o s poat-ncpea pdurea-ntr-o singur ghind, noianul de stele-ntr-o singur stea, oceanu-ntr-un ciob de oglind. Aceasta e fata trind dedesubt a lumii, obrazul de tain: integru, statornic, n veci necorupt, mereu despuiat de-orice hain. O, venic a vrea s ntrzii aici, pe treapta suprem la care fiina nu scade ca umbrele, nici prezena nu trece-n micare. Mereu s m-mbete, cuprins la mijloc, ederea a toate-ntru sine. Dar vai! rsuflarea mea, ca un foc, topete zpada sub mine.

O limb pornete s mite, i bat cleios adormitele ore, i prind s rsar-ntr-un spaiu curbat de spaime strvechi aurore; priveliti limpide se-mpienjenesc, departe o lun apune, cad codrii cu-un ipt prelung, omenesc i marea ncepe s sune. O, nu-mi este dat ca n marele ger s dinui! Vai, nu mi se cade aici, unde toate - salvate - sunt cer, aici, n opritele cascade, s-ntrzii prea mult: nu sunt vrednic s port n ochi fericita vedere a viului care-mi apare ca mort, a tot ce dureaz-n cdere... De-aceea m-ntorc ntristat i cobor. Paingi, cucuvai nelepte m cheam-ndrt, m ajut s zbor n jos, pe spirale, pe trepte. Dar eu nc sovai: m tem s m scald n ore ce iari m-nhaa. Eu plng, i m zbucium n trupul meu cald. n turn, orologiul nghea.