Sunteți pe pagina 1din 43

In Basarabia, pe drumul vinului (ep. 1).

Incredibilele orase subterane de la Milestii Mici si Cricova


Scris de Imperator 7 octombrie 2013 In Basarabia, pe Drumul Vinului (2013), Moldova 8 comentarii
inSh ar e

Nu am mai fost in Basarabia de 10 ani. Da, de 10 ani. Asa a fost sa fie, desi Basarabia este undeva intr-un colt al inimii mele si nu de ieri, de azi. Evident, urmaresc desfasurarea evenimentelor din Republica Moldova, dar n-am mai fost fizic acolo de foarte multa vreme. Asa ca atunci cand Eugen Luchianiuc, patriarhul blogosferei moldovenesti m-a invitat sa ma alatur bloggerilor moldoveni pentru a vizita podgoriile moldave in cadrul proiectului Redescopera Moldova, imediat am zis da. Nu sunt cine stie ce consumator de vin (beau extrem de rar), asa ca nici connaiseur nu sunt, dar pentru Moldova, vinul are o dimensiune speciala. Este unul din principalele produse de export ale unei tari sarace in resurse minerale si este unul din produsele de mare traditie, dealurile basarabene fiind inundate de podgorii din mosi-stramosi. In plus, de fiecare data cand am ajuns in Basarabia, mi-am dorit sa vizitez tunelurile subterane de la Cricova sau Milestii Mici, dar de fiecare data, nu am ajuns acolo fie ca nu am avut timp, fie ca era vreo delegatie straina de rang inalt prin zona. Asa ca am plecat pe drumul vinului basarabean pentru a descoperi lumea vinului basarabean

Page

Cum am zis, nu sunt un mare consumator de vin. Dar de cand sunt invitat in calitate de blogger pe ici, pe colo, am ajuns sa vizitez destule podgorii. Am fost in Ungaria de Nord, in zona Eger si Tokay, la Bordeaux (culmea, cu doua zile inainte de a incepe Drumul Vinului de la Chisinau), intr-o podgorie tare exotica din Thailanda, dar si la Murfatlar. Ei bine, ma gandeam intr-o tara destul de saraca cum este Republica Moldova, in ciuda traditiei si a importantei, oare cum or arata podgoriile. Literalmente, m-au dat pe spate, dar sa nu anticipez.Am plecat spre Chisinau cu celebrul tren Prietenia (un nume prost ales), plecand seara din Bucuresti la 19:40, urmand sa ajung la Chisinau la ora 8:52 dimineata. Stiu, cu microbuzul (numit si rutiera in Moldova) e mai repede si mai ieftin, dar am preferat sa calatoresc peste noapte sa mai si dorm. Un drum cu vagon de clasa 1 (2 oameni in compartiment) costa vreo 200 lei romanesti pentru un dus. Nu e chiar ingrozitor. Si mai ales ai ocazia sa dormi intr-un compartiment cu un design aparte retro rau (vezi poza J).Am dormit destul de bine. Pe parcursul romanesc, trenul s-a scuturat destul de rau, dar am adormit. La Ungheni, am schimbat rotile, iar parcursul moldovenesc pana la Chisinau a fost incredibil de lin. Nu stiu care o fi motivul sa fi fost linile mai bune, sa fi mers trenul mai incet. Nu stiu. Cert este ca insotitoarea de vagon de abea m-a sculat taman cand intram in Chisinau.M-am dat jos intr-o gara frumoasa, unde modernul se imbina chiar armonios cu arhitectura garii vechi, o gara curata si ordonata E drept, cam linistita pentru ca oricum nu trec prea multe trenuri, doar cateva pe zi, iar Chisinaul nu este nod feroviar, ci doar o statie pe magistrala Ungheni Tighina. La peron, ma asteptaViorica, una din putinele bloggerite basarabene care are un blog de travel. Blogosfera din Moldova desi vioaie si implicate in multe proiecte nu este foarte nisata, asa cum e cea din Romania, iar Viorica iubeste calatoriile si scrie despre acestea. De altfel, a doua bloggerita de travel, Victoria scrie la un blog de travel in limba engleza prin care incearca sa promoveze Moldova in strainatate.In fine, toata trupa formata din 12 bloggeri era deja adunata, iar rutiera era gata pavoazata ca la carte cu numele programului, cu sponsorii Si in plu s, fiind vorba de bloggeri, deci oameni care trebuie sa aibe acces rapid si de calitate la internet, era dotata cu un wifi mobil, vital pentru mine care eram in roaming, dar si pentru ceilalti. Si pot spune ca wifi-ul mobil a functionat chiar foarte bine. Nu am stat prea mult, am scos niste bani de la bancomatul BCR din gara (acolo nu plateam comision pentru ca am card BCR) si am plecat in lungul drum al vinului. ne asteptau 1500 km de drum prost, peste 100 de soiuri de vin excelente si aproape 15 producatori de vin si coniac vizitati un adevarat marathon.Am inceput cu stelele vinurilor moldovenesti Milestii Mici si Cricova. Sa spun sincer, pana sa merg pe Drumul Vinului, acestea erau podgoriile magnet. De ele stiam de ani de zile, in plus

Page

unul din fostii mei sefi, francez de origine libaneza (deci un mega-connaiseur de produse viticole) spunea ca cea mai buna sampanie care a baut-o vreodata era sampania rosie de la Cricova Si dupa ce a plecat din Romania, ajungand la biroul din Geneva, de fiecare data cand ajungeam acolo ii aduceam o sampanie rosie de Cricova. Mare mi-a fost uimirea cand colegii mei de calatorie strambau din nas cand venea vorba de Milestii Mici si Cricova. Cei doi mari producatori din proximitatea Chisinaului continua sa fie de stat si pare-se produsele lor sunt inferioare altora privati de altfel auzisem de ceilalti doi mari producatori de vin privati Chateau Vartely si Purcari. Ambii sunt prezenti pe piata din Romania, i-am vazut si in strainatate (am avut surpriza sa vad un Vartely care ma astepta in hotelul de 5 stele Le Meridien din Limassol, Cipru), Purcari chiar detine podgoria de la Ceptura.Dar sa nu anticipam. Primul popas la Milestii Mici, practic, aproape o suburbia a Chisinaului Curtea ne-a intampinat spectaculos cu niste sticle gigant din care parca se turna vin rosu si alb in niste pahare gigant. Chiar spectaculos ! Dar asta nu era nimic dupa vreo 10 minute, ditamai microbuzul nostru intra intr-un tunel care parca nu se mai termina de fapt sunt nu mai putin de 200 km de tuneluri, dar doar 55 60 km sunt folositi de producatorul de vin. Chiar si asa, este impresionant.. 55 km de tuneluri subpamantene pentru vin ! Legendele urbane spun ca unele tuneluri au si valoare strategica, ajungand chiar pana la Chisinau. Oricum, complexul acesta a fost construit initial ca o cariera de piatra si ulterior s-a transformat in vinarie. De altfel, Milestii Mici se mandresc cu un record Guiness greu de egalat cea mai mare colectie de vin din lume !Am luat -o pe diverse strazi cu nume de diverse soiuri de vin, niste adevarata sosele subterane (se intra relaxat poate chiar si cu autobuzul prin anumite parti), mult mai bine asfaltate decat cele de la lumina soarelui am oprit in fata unei cascade, pe la niste intersectii, pentru ca intr-un final glorios sa ajungem in fata unei adevarate intrari ca un adevarat arc de triumf. Dupa acest arc, am intrat pe un coridor cu literalmente mii si mii de sticle de vin aici se afla asa-numita colectie de aur, celebra colectie a Milestilor Mici cu peste 1,5 milioane sticle de vin ! Stanga, dreapta, se afla asa-numite caze, locasurile unde se tin vinuri pentru colectionari si nu numai la un moment dat, citesc placate cu nume instalate pe langa caze sunt mai ales nume de chinezi care prefera sa isi t ina vinurile de zeci si zeci de ani, aici, in Milestii Mici, la mii de kilometri de casa la 80 metri sub nivelul solului !La capatul tunelului plin cu sticle, ne intampina vreo patru butoaie gigant incastrate in perete. Cica din ele, trebuie sa ne curga vinul. Cineva se apleaca, incearca sa intoarca robinetul, cand surpriza o muzica populara rasuna de cealalta parte a butoiului butoiul se intoarce brusc, si in spatele lui, bine ascuns apare zona de degustare cu o trupa de cantareti, evident. Super scenariu ! Cat timp am fost acolo,

Page

poarta s-a mai deschis brusc de vreo doua ori, si de fiecare data, grupul venit a intrat in salile de degustare cu gura pana la urechi.Ne-am asezat gospodareste si un specialist de-al casei ne-a trecut prin diversele soiuri. Cica cea mai veche sticla de aici ar fi din 1975 (Milestii Mici au fost deschisi in 1968), iar cea mai valoroasa poate fi achizitionata pentru vreo 1700 euro Nici nu e chiar asa de mult. Cum ziceam, am trecut la degustare. A fost ceva Merlot din diversi ani, dar tinand cont ca in aceste zile de toamna basarabeana am degustat aproape 200 de soiuri, nu o sa le trec pe toate in revista Doar pe cele cu adevarat speciala iar soiul special de la Milestii Mici a fost vinul numit Trandafirul Moldovei un vin tocmai din 1986. Si chiar si pentru un necunoscator ca mine, a fost un vin cu adevarat incredibil ! E drept, am facut si misto posibil gustul venea de la mai mult strontiu (1986 a fost anul Cernobalului pentru cei care nu s-au prins), dar si asa A fost un vin cu adevarat de nota 20 !Pentru vizitare, ar trebui sa fiti un grup de minim 5 si exista, de asemenea, numeroase pachete de vizitare. Preturile incep de la 200 lei moldovenesti (48 lei romanesti) pentru o vizita de 4 ore. Daca vreti si o degustare de trei vinuri, pretul excursiei este de 250 lei moldovenesti (61 lei romanesti) pentru o vizita in timpul de lucru (9 17 de luni pana in vineri), ceva mai mult daca vizitezi in weekend sau dupa ora 17:00. Oricum, pentru rezervari si alte informatii, aruncati o privire aici.Asa ca ne-am pus in rutiera si am taiat-o spre vecinii lor mai faimosi spreCricova. Ca si Milestii Mici, Cricova se afla la doi pasi de Chisinau si tot asa, Cricova este faimoasa pentru zecile de kilometri de tuneluri subterane. Fabrica de vin este mai tanara, a fost lansata imediat dupa ocupatia sovietica, in 1952. De fapt, primele experimente de a produce vin spumant si vin prin hrubele din Cricova au inceput de prin 1947 cand academicianul Petru Ungureanu a inceput sa experimenteze maturarea vinului prin hrubele de acolo. Cricova are bulevarde mai lungi decat Milestii Mici circa 60 km spre deosebire de Milestii Mici, mai modesti cu doar 50 55 km, dar Cricova este mult mai faimoasa a fost preferata liderulor sovietici de la Hrusciov la Gorbaciov care de cate ori se mai pogorau prin colonia lor basarabeana dadeau o fuga si pe la Cricova pentru un vin bun si o sampanie de clasa. De altfel, si aici, exista caze cu vinuri de colectie detinute de oameni cu bani daca la Milestii Mici, sunt multi chinezi cu caze, aici sunt rusi intr-o proportie covarsitoare.Dar sa nu anticipez. Pentru mine, Cricova inseamna in primul rand sampania rosie de Cricova. Inainte de a ajunge pentru prima oara la Chisinau, in 1997, auzisem ca vinurile moldovenesti sunt traznet, dar nu auzisem de nici o marca, sau regiune geografica. Am auzit insa de Cricova, primul brand moldovenesc de care am auzit (alaturi de ciocolata de la Bucuria) de la Claude Papas, director general la firma unde lucram, un francez de origine libaneza (deci mega-connaiseur) care in avionul de intoarcere de la Chisinau la Bucuresti mi-a

Page

spus-o textual Sampania rosie de la Cricova este cea mai buna sampanie din lume. Nu am mai baut niciodata asa ceva si asta mi-a ramas in cap si de cate ori ma duceam cu treaba la Bruxelles si mai apoi Geneva, ma dadeam peste cap sa-i fac rost de o sampanie rosie de Cricova.Asa ca nu pot sa nu neg ca principalul moment pe care il asteptam din acest Drum al Vinului a fost sa merg la Cricova. Ma rog, drumul spre fabrica de vin si sampanie (stiu, stiu, i se spune vin spumant, dar asta e, tot sampanie imi vine sa zic !) a fost cam accidentat, dar intr-un final am ajuns in fata unui turn ca de cetate. Eugen a vorbit cu cine trebuia, a venit si ghida, si din nou, ca si la Milestii Mici ne-am avantat in interiorul pamantului evident, nu am strabatut cei 60 km de tun eluri viticole, dar si asa, orasul subteran Cricova este cu adevarat impresionat.Dupa niste kilometri buni, ne-am oprit in fata unei porti si apoi, am intrat in imperiul sampaniei, a acelei sampanii cantate de maestrul Claude O camera lunga, lunga cu mii de sticle de sampanii puse ca pe rastel in fiecare zi, fiecare sticla este intoarsa cu cateva grade ca intr-un ceremonial pagan dar care contribuie la producerea celei mai bune sampanii din lume.Apoi ne-am urcat din nou in rutiera si am taiat-o pe soselele cu nume viticole am gasit chiar si un Drumul Vinului, fix numele proiectului la care participam Urmatorul stop, din nou, in zona cu colectii de vinuri rare. Se pare ca aceasta colectie a debutat in anii 50 cu colectia de vinuri ale lui Goring care a fost capturata de Armata Rosie si dusa spre pastrare in Basarabia Ce e cert, astazi, sunt cred ca mai bine de 2 km de caze cu vinuri vechi si foarte vechi Evident, de cate ori apare vreun oaspete cu staif, este plimbat la Cricova (e totusi, la vreo 15 20 km de Chisinau) si primeste cadou un numar de sticle care desi sunt daruite oaspetelui, ele raman in custodie intr o caza speciala din Cricova asa am dat de caza lui Vladimir Putin (care acum zice ca vinul moldovenesc e prost si nu poate fi importat in Rusia, dar cand a fost la Chisinau, nu a mai fost prost sa primeasca mai bine de 100 de sticle de vin rar), de cea a Angelei Merkel, de cea a lui Jose Baroso, dar si de cea al lui Traian Basescu (mai mica decat celelalte doua Voronin nu a fost asa de darnic, desi faptul ca Basescu a ciocnit un pahar de vin cu comunistul si anti-romanul sef de la Chisinau se pare ca i-a fost crucial in a fi reales). M-am uitat si pe numele celorlalti proprietari de caze rusesti, rusesti, rusesti a si a unui roman Irinel Popescu, proprietar la casa nr. 756. Mai numele mi-e cunoscut Il cheama Irinel, dar nu e sulfa de Columbeanu a, mi-am adus aminte este chirurg, unul din eminentii chirurgi ai Romaniei, expert in transplante Pai, sa se bucure de vinul de colectie de Cricova .Ei bine, am ajuns si in salile oficiale Daca la Milestii Mici, intrarea a fost haioasa, la Cricova, totul este pompos si ceremonios, iar salile subterane pot fi confundate cu niste palate tariste teleportate de la Moscova sau St. Petersburg, pe undeva prin subteranele Basarabiei! Absolut

Page

incredibile aceste sali nu m-am putut abtine sa nu pozez incontinuu, de am ajuns sa raman ultimul (alaturi de Mia, totusi ), pierdut prin orasul subteran Pfuuai, sincer Milestii Mici si Cricova ar putea fi mandria turistica a oricarui oras din lume Paris, New York sau Londra ! Sunt cu adevarat niste obiective turistice incredibile pentru care merita sa vi chiar si special de departe !Partea de degustare s-a desfasurat imediat dupa masa in restaurantul de la Cricova Si cum totul la Cricova trebuie sa fie subteran si cu mare staif, ei bine, nici restaurantul nu se lasa mai prejos e undeva sub pamant si salile arata ca niste mici palate ! Si evident, pe langa cateva soiuri de vin, ar fi fost pacat de la Dumnezeu sa nu bagam si niste soiuri de sampanie !Asa ca ne porniram de la cele doua mega-crame si o luaram spre nord, spre Orhei, unde urma sa si innoptam. Ei bine, nu am mers prea mult ca ne-am oprit la Romanesti. Ei bine, experienta de la Romanesti a fost cu adevarat deosebita daca la Milestii Mici si Cricova, am vizitat niste locuri de valoare mondiala (si nu exagerez cu nimic), dar gazdele noastre au fost amabile, saritoare, informate, dar intr-un mod profesionist si putin detasat, apai, la Romanesti, desi cladirea principala unde am oprit initial era desprinsa din filmele cu colhoznici fruntasi, in schimb, oamenii care ne-au asteptat, neau intampinat ca pe rude, a aparut acea ospitalitate sincera si am simtit niste oameni care s-au dat literalmente peste cap pentru a ne arata cu ce se mandresc. Cumva a fost diferenta intre a ma duce si a vizita Muzeul Luvru si apoi sa ma duc in sat, la bunicaLa Romanesti, nu e loc de turism, aici se produc vin si coniac (sau divin cum i se spune in Moldova, dar o sa va povestesc mai incolo ce e divinul si cum a aparut), sunt podgorii si sunt niste oameni de nota 10. Ne-a intampinat feciorul patronului si mai intai ne-a dus sa vedem o priveliste pitoreasca unde ne-am trezit cu o gramada de mere din livada proprie si apoi am urcat o sa de deal pentru a admira mandria celor din Romanesti o combina de vie, o masina de strans strugurii care inlocuieste vreo 150 de lucratori cica nu sunt decat vreo 2 in toata Moldova ! Incet, incet, mecanizarea trece si Prutul .Am ajuns si in sala cu butoaie de unde am fost serviti direct cu ultima productie, cea mai proaspata, din 2013 (i se spune si tulburel datorita aspectului tulbure al vinului) si apoi am revenit in cladirea principala unde a inceput balul Nu a venit nici un specialist, iar ritualul degustarii nu a fost deloc din acela pompos si stiintific, in schimb parca eram la o agapa prieteneasca Mancarurile curgeau una dupa alta ca dintr-un sac fara fund (si apropos, o fi Moldova saraca, dar nicaieri, nici in ultima bomba din nu stiu ce sat nu am avut parte de mancare proasta, dimpotriva !) Iar la final, parca plecam din satul bunicii ne impingeau tot soiul de bunatati in portbagaj de la vin la fructe ! Ce am degustat ? Pai ce n-am degustat vreo 14 soiuri de vin, ceva coniac vechi de 8 ani (ii zice Tsarski Standart), o sampanie si o visinata ca la tara Prea bun,

Page

prea de la tara . Si ca si dincolo, sa subliniez the best of e vorba de Ice Wine, un vin cu un miros si un gust extraordinar, facut cu ceva ingrediente secrete dar un vin de povestit la nepoti ! Cum ziceam, la Romanesti, nimeni nu s-a gandit la turism, banii au fost bagati in podgorii si utilaje. Dar daca la un moment dat, proprietarii se vor gandi si la partea de turism vinicol (si Slava Domnului, ar fi loc), in mod cert faptul ca Romanovii au detinut aceste podgorii inainte de 1917 i-ar ajuta mult la marketing .Si am plecat spre Orhei unde am ajuns cam in amurg si unde ne mai astepta o tura de degustari, o vizita prin fabrica, dar si un pat binemeritat am do rmit la Chateau Vartely, unde fix langa fabrica, au fost construite niste vilute pline de sarm pentru cei care vor sa petreaca un weekend sau un sejur la doi pasi de sursa de vin Vin si turism intotdeauna merg bine impreuna si in multe locuri din strainatate, am vazut locuri de cazare in podgorii moda a ajuns si dincolo de Prut. Nu am prea multa experienta cu podgoriile din Romania, dar or fi astfel de pensiuni si la noi, dincoace de Prut ?Si pentru ca e frumos sa le multumesc celor care au facut posibil acest drum al vinului, trebuie sa-l mentionez pe Eugen, unul dintre cei mai influenti bloggeri de peste Prut (daca nu cel mai, nu stiu ), compania petroliera Bemol, Banca Unibank, USAID Moldova, Moldova Wine Day, si producatorii de vin Chateau Vartely si Purcari.

Imagini Milestii Mici, Cricova si Romanesti

Page

Si m-am pus pe tren spre Chisinau Compartimentul meu de clasa I este de -a dreptul retro-cool !

Gara Chisinau curata, ingrijita, un mix de clasic cu modern !

Punctul de plecare din fata garii Plecat-am doispe din Chisinau si cu soferu treispe

Page

Primul stop Milestii Mici care ne intimpina cu o fantana spectaculoasa

Intrarea in orasul subteran 200 km de tuneluri !

Page

Si cam asa arata bulevardele din Milestii Mici

Intrarea la colectia de vinuri

Page

10

Mamaaaaa, cate vinuri aici !

Page

11

In fine, patru butoaie mari cica sa bem vin din ele dar la un semn, butoaiele se dau la o parte, orchestra canta si noi intram in

Page

12

Urmatorul popas la Cricova !

Si cam asa arata soselele subterane ale Cricovai

Page

13

Daca nu intri cu masina proprie, poti inchiria un vehicul local dupa cum vedeti, sunt si treceri de pietoni si alte indicatoare rutiere sub pamant ca si deasupra pamantului !

Nu, nu, amforele astea nu erau pline cu vin

Page

14

Dar pe aici au trecut tot soiul de lideri politici si vedete inclusiv toti presedintii Romaniei de dupa Revolutie Iliescu, Constantinescu si Basescu. Posibil o fi fost si Ceausescu care a vizitat Basarabia, dar poza lui nu aparea

Prin orasul subteran printre caze

Aici e caza lui Basescu

Page

15

Celebra sampanie de Cricova

Ca un rege ma rog Imperator

Page

16

Sali de degustare somptuoase

N-am prea inteles ce e cu atmosfera asta marina intr-o republica fara iesire la mare Ma rog, nu arata rau

Page

17

In fine, pranzul in combinatie cu degustarea !

Page

18

Oprirea urmatoare, la Romanesti unde am fost intampinati cu un vant de te spulbera si niste mere din livada proprie

Frumoasa e tara Moldovei

Mandria celor din Romanesti combina care culege strugurii

Page

19

La lucru

Mai raman ciorchini si pentru cules cu mana

Page

20

Fosta podgorie a Romanovilor

Si nelipsitele butoaie unde se matureaza vinul

Page

21

Hai noroc domnu Dragos ! Cum e tulburelul ?

Si dupa o degustare de tulburel la botu calului, am plecat din nou

Page

Viorica cea care noteaza totul

22

O ospatarita sugubeata

Ups. Nu, o bloggerita sugubeata pe drumu

Hmmm ce culoare sa aleg ? Mai bine nu aleg !

In Basarabia, pe drumul vinului (ep. 2). De la Chteau Vartely la scoala de vinificatie Nisporeni, numai vin de calitate
Scris de Imperator 8 octombrie 2013 In Basarabia, pe Drumul Vinului (2013), Moldova 4 comentarii
inSh ar e

Page

23

Prima oara cand am vazut in Romania marca Chteau Vartely, m-am gandit ca e un vin unguresc. Vartely imi suna teribil de ungureste fara a stii exact ce inseamna. Mare mi-a fost uimirea ca atunci cand am pus mana pe sticla sa descopar ca e din Republica Moldova Chiar si acolo sa fie unguri? Si am sapat un pic si am descoperit ca Vartely ar fi fost un nume medieval al Orheiului (insusi numele Orhei ar fi o romanizare a Vartely) si, intr-adevar, e de origine maghiara, insemnand locul cetatii. O teorie sustine ca domnii Moldovei ar fi avut mercenari secui si ca acestia ar fi avut garnizoana la Orhei pentru a interveni in cazul unei navaliri tatare. Numele de Vartely s-a pierdut peste secole, fiind recuperat de patronii de la Chteau Vartely care s-au gandit sa faca un vin cu numele de Chteau in traditie frantuzeasca asa a aparut Chteau Vartely. Cand am intrat pe usa podgoriei, prima oara am crezut ca am ajuns intr-un soi de lodge de vacanta. Receptie, restaurant, vile de inchiriat, un spatiu verde linistit si o minipodgorie chiar de la intrare Undeva in spatele restaurantului am descoperit si fabrica unde se produce Chteau Vartely si produce vinuri bune.Desi era cam la amurg (nu prea poti sa gonesti pe drumurile din Moldova), am preluat camerele destul de rapid si ne-am pus pe vizitat fabrica de vin. Este o fabrica ultramoderna, cea mai moderna din ce am vazut pana acum, se vede ca s-au bagat bani nu numai in complexul turistic de langa. Totul e automatizat, totul straluceste de curatenie, iar conceptul de chteau este intarit de faptul ca toate butoaiele de stejar sunt de provenienta franceza asa-numitele butoaie Limousine

Page

24

Si pentru ca ceasurile erau cam inaintate, am trecut rapid la degustare Din nou, noblesse oblige, asa ca ne-am trezit intr-o sala ca o biblioteca plina cu carti rare, dar, de fapt, volumele de pe rafturi nu erau de literatura, ci sticle de vin ma rog, vinul e o arta, se potriveste si cu literatura. Dupa o zi grea, in care degustasem deja peste 30 de soiuri de vin, degustarea de la Chteau Vartely a picat tocmai bine doar patru soiuri, alese cu grija poate cel mai bun a fost un cupaj de cabernet sauvignon si shiraz numit Taraboste (un nume nimerit, cu cat, printre noi, Alex Gurdila purta cu mandrie o caciula de tip-taraboste, in ciuda faptului ca a fost o zi neasteptat de calda, dar te pui cu hipsterii?), dar am fost lovit din nou de un Ice Wine, asa ca nu m-am putut abtine sa-l aleg ca fiind numarul 1 de la Chteau Vartely. Ma rog, numarul 1 din ce am gustat Si cam asa se termina prima zi, o zi grea 4 vinarii, peste 30 de soiuri de vin, unu de coniac, ceva sampanie si, nu in ultimul rand, un rachiu de vin facut tot de cei de la Vartely ii zice Rachia di Moscato un nume italienesc printre produse inspirate de la France .Dimineata a inceput sadic de devreme, dar organizatorul-sef, patriarhul Lucian, a pus biciul pe noi pentru ca aveam multi kilometri de facut. Am savurat insa un rasarit de soare superb peste proprietatea Vartely, dar si peste orasul Orhei care se itea dincolo de gard, si nici nu venisera bine muncitorii la munca ca eram toti in vino-mobil, microbuzul care ne-a plimbat prin Moldova. Urmatorul stop urma sa fie la sud de Chisinau (am trecut din nou prin capitala moldava), mai precis in satul Puhoi, raionul Ialoveni. Aici urma sa vizitam podgoriile Asconi daca dimineata ma trezisem intr-un chteau frantuzit, acum urma sa intram in Mica Italie din Basarabia? Nu chiar aveam sa aflu ca numele nu vine de la vreun investitor italian, ci de la numele proprietarilor .Aici am avut un nou tur profesionist facut de oenologul local, Arcadie Popusoi. Si p-aci, o fabrica de vin moderna Daca nu faci turul podgoriilor, ai impresia ca prin Moldova totul este idilic si rural, dar cel putin industria de vin are utilaje chiar ultramoderne. De fapt, cel mai cool a fost un aparat de testare a proprietatilor vinului Foss (cica ar fi suedez) aparatul a supt cateva guri de vin si apoi a varsat pe ecran caracteristicile acestuia nicio surpriza, toate erau la locul lor.Cei de la Asconi nu vand in Moldova (piata moldoveneasca este mica, iar de la o vreme consumatorii s-au orientat mai mult spre bere principalul producator sunt turcii de la Efes Pilsner care au cam 80% cota de piata si votca venita in general din Ucraina vecina), ci te miri pe unde. Baga si in America, dar si in locuri exotice cum ar fi Kenya . Mai baga si prin Cehia, aparent o piata-cheie pentru Asconi, pe la englezi si prin noul Eldorado al industriei globale a vinului, in mareata China. Tipul foarte profi, fabrica foarte profi, degustarea de asemenea a fost extrem de profi si pentru prima oara intr -un decor traditional o schimbare bine-venita dupa luxul si fastul din ziua precedenta!

Page

25

Apoi, din nou, la drum, si din nou prin Chisinau. In fuga rutierei, am putut sesiza insa ca aproape toate magazinele, panourile, insemnele de orice fel din Chisinau sunt acum in limba romana. In urma cu 10 ani, cand fusesem ultima oara, peste tot vazusem scris in rusa, acum rusa a cam disparut nu total, dar limba romana parea sa fie victorioasa in Chisinau si cata pofta mi-a facut sa ma plimb prin oras, dar programul era dens si trebuia sa zburdam din vinarie in vinarie lasa, duminica am mai bine de jumatate de zi sa simt putin Chisinaul!Ultima oprire a celei mai relaxate zile (de ce ne -o fi sculat Eugen la ora aia inumana?) a fost la Scoala de vinificatie din Nisporeni. Dupa cateva podgorii, unele de-a dreptul imperiale, altele regale si unele in care m-am simtit ca in familie, am descoperit un proiect sustinut de un om pasionat de vin, Ion Luca, patronul magazinului de vin Carpe Diem din Chisinau, unde, de fapt, incepuse proiectul Redescopera Moldova Drumul Vinului cu o lectie de degustare cu doua zile inainte de a debarca la Chisinau. Ei bine, dl Luca s-a implicat nu numai in dezvoltarea unei culturi a vinului de calitate in Basarabia, ci si in formarea de cadre pentru a duce mai departe industria vinului in Moldova. A facut ce a facut si a obtinut niste fonduri din partea Austriei si le-a folosit in a construi doua mini-fabrici de vin atasate scolilor profesionale din Leova si Nisporeni, unde sa se poata forma viitorii viticultori ai Basarabiei.. si nu doar prin lectii teoretice, ci practice.Asa ca banii austrieci si contactele cu scoli similare din Austria au adus la Nisporeni (dar si la Leova) echipamente, butoaie de inox sau stejar, un mini-echipament de imbuteliat asa ca liceul din Nisporeni are o mini-vinarie echipata. Nu toti liceenii din Nisporeni se califica ca viticultori, sunt doar 75 de locuri pe an si vin elevi cam din toata Moldova. Sincer, mi s-a parut un proiect atat de dragut si de folositor Totul a fost gandit pana in cele mai mici amanunte de Ion Luca inclusiv a creat un brand (Crescendo de la crestere) cu o eticheta foarte faina si care se vinde in Moldova. De altfel, finantarea proiectului urmeaza sa inceteze in cateva saptamani si scoala-vinarie de la Nisporeni trebuie sa se autofinanteze. Si cum Ministerul Invatamantului de la Chisinau e departe de a fi in bani, se spera ca scoala si vinaria sa continue sa traiasca prin vanzarea de Crescendo! Din pacate, nu se vinde in Romania, ca as cumpara in mod cert Crescendo, sper ca se va vinde insa bine in Republica Moldova. Capacitatea de imbuteliere nu este decat de 79.000 de sticle.Nu puteam sa ratam o degustare si la liceul-vinarie asa ca am inceput cu vinul cel mai tanar din 2013, un tulburel tras direct de la sursa din cazanele de inox. Apoi am trecut sa degustam direct din butoaiele de stejar niste vin produs in anii anteriori (cele mai vechi vinuri sunt maturate din anul 2011) un vin chiar foarte bun, tinand cont ca a fost produs de liceeni dar sub un ochi atent si bine format. Ce mi-a placut insa e ca se produc multe soiuri locale din gama Feteasca neagra trebuie sa ne promovam si noi

Page

26

soiurile noastre, nu numai Sauvignon-uri si Merlot-uri!Seara, ne-am intors la Chisinau. Dupa programul initial, ar fi trebuit sa dormim la Calarasi, dar cum ceva a intervenit, am revenit in Capitala si evident ca am dormit la Grigore, unul dintre bloggerii moldoveni participanti la Drumul Vinului Ocazie sa ma joc cu pisica lor alba si mult prea jucausa, in varsta de cateva saptamani.A doua zi dimineata urma sa ne vedem din nou in fata garii si s-o pornim la drum spre Nistru, in sud-estul Basarabiei.Si pentru ca e frumos sa le multumesc celor care au facut posibil acest drum al vinului, trebuie sa-l mentionez pe Eugen, unul dintre cei mai influenti bloggeri de peste Prut (daca nu cel mai, nu stiu ), compania petroliera Bemol, Banca Unibank, USAID Moldova, Moldova Wine Day, si producatorii de vin Chateau Vartely si Purcari.

Imagini Chateau Vartely Asconi Nisporeni

Bine ati venit la Chateau Vartely !

Page

27

Impozantul restaurant al lui Chateau Vartely

Fiecare vila este dedicata unei zone din Moldova aceasta reprezinta Moldova de Sus

Page

28

Eu am dormit in Moldova de centru

Intr-o camera haioasa

Page

29

Am prins si un super apus peste Orhei

Dar hai sa trecem la fapte si sa vizitam fabrica complet automatizata

Page

30

Aici se pregateste rachia

Iar maturarea vinului se face doar in butoaie de stejar frantuzesti

Page

31

Sala de degustare zici ca esti la biblioteca

Merge wifi-ul asta ?

Page

32

Am primit si formularul de note pentru vinurile testate foarte profi

Echipa de testat in ordinea numerelor de pe tricouri

Page

33

Cam tare, dar merge !

iar dupa degustare, friptura merge ca focu !

Page

34

Angajatii Chateau Vartely they love to entertain you

Din pacate, am plecat cam de dimineata sa savurez locul

Page

35

Care merita cu prisosinta

Page

36

Pe vale, se vad turlele unei biserici

Vinaria Asconi din Puhoi, r. Ialoveni

Page

37

Si aici, o padure de tancuri de inox

Si aparatul minune de testat instant

Page

38

Si cam asa arata pe dedesupt Ce ti-e si cu stiinta asta. Si cica rusii zic ca vinurile moldovenesti nu sunt conform standardelor

Crama de la Asconi butoaie, sticle in biblioteca

Totul ca la carte

Page

39

Si sala de degustare ca la bunica

Frumoase sunt dealurile basarabene

Page

40

Liceu, liceu, dar are tancuri de inox

si butoaie de stejar

Page

41

Am baut de am inceput sa vad dublu

Vinul in continua tran

Page

42

Brandul liceenilor din Nisporeni. Arata chiar

Inapoi la Chisinau, o mare bomba rosie

Page

43