Cum?

Au trecut ceva ani, ani in care ne-am schimbat. Stiu asta. Timpul nu trece degeaba peste noi. Dar tu, tu ai ramas acelasi in ochii mei, pentru sufletul meu. Ai sadit acolo cel mai frumos sentiment, cele mai intense dornite , trairi. Le-ai udat cu lacrimile mele, pentru ca mai apoi sa aduci soarele asupra lor printr-o singura imbratisare. Asa a fost mereuNu exista zambet pe care sa nu-l poti creiona pe fata mea stergand orice urma de intristare. De multe ori am vrut sa fiu de piatrasa fi nevoit sa ma sculptezi. Poate asa ar dura mai mult pana sa ma sfaram intr-un zambet in bratele tale Imi place sa ma privesc in oglinda, in oglinda sufletului meu. Sa ma accept si sa ma inteleg. Dar tot ce imi doresc mai tare este sa ma privesc in tine. Sa ma vad pe mine in gandurile tale Inca nu mai lasat sa patrund acolo si nu incetez sa ma intreb daca o faci dinadins sau teama mea de a spulbera misterul ma impiedica. Dar as vreaas vrea sa stiu, tu oare cum ma vezi? Cum ma vezi dimineata, cand goala stau intinsa langa tine, dezbracata de orice urma de neadevar? Mai tii minte de cate ori m-ai rugat sa-ti desenez chipul? Nu am facut-o. Mi-a fost teama sa nu gresesc si inca imi este Cum pot mainile mele sa creioneze ceva atat de perfect si minunat caDRAGOSTEA?