Sunteți pe pagina 1din 17

12.5. Psihopatologia comportamentului profesional Personalitatea se compune din elemente ce se afl intr-o strans interdependen.

Ea dispune totodat, de numeroase surse de energie: pulsiuni constructive i distructive, energia proprie Eului etc. In acest sistem organizat, personalitatea trebuie s indeplineasc cel puin dou funcii: pstrarea integritii i asumarea activitilor sale prin jocul combinat al forelor interne i externe. Atunci cand una sau alta din aceste funcii este impiedicat in derularea ei, se produce un conflict, ce provoac o ruptur de echilibru. Precizm ins c nu toate conflictele sunt duntoare: un individ ii formeaz personalitatea i prin modul in care va face fa pericolelor i va soluiona conflictele in care este implicat. Ne vom referi in continuare la ceea ce psihologii i medicii numesc destul de neclar, sindrom, referindu-se la o serie de consecine ale strilor conf1ictuale aprute in mod firesc in activitatea fiecrui individ. Un individ ce se lovete de numeroase probleme in munca sa fiind adeseori insoit de eec, nu este in mod obligatoriu bun de nimic. Cu puin imaginaie, cele mai multe dintre intreprinderi pot s intoarc in avantajul lor anumite probleme ale salariailor. 1. Reaciile de fric. In aceast situaie individul probeaz un sentiment de nelinite cruia, cel mai adesea, ii ignor originea. Este vorba de o stare afectiv vag, difuz, de nelinite, de apsare, ingrijorare i team fr obiect, neconfortant din punct de vedere psihologic. Este ceea ce in general numim anxietate, in care sunt dominante sentimentele de insecuritate. Cei cuprini de anxietate sunt mereu in alert, au senzaia penibil de neputin in faa pericolelor, scderi importante ale randamentului intelectual. In cele mai mult cazuri, anxietatea se afl la limita dintre normal i patologic. Presimind un vag pericol, Eul ii mobilizeaz resursele de care dispune cu scopul de a para orice ameninare eventual. In cazul unei simple reacii de fric, subiectul este victima unei stri de agitaie i tensiune, nu-i mai exercit activitatea aa cum o fcea in mod obinuit, avand dificulti de concentrare. In general subiectul este in pierdere de vitez. Aceast reacie indic faptul c personalitatea subiectului a fost pus in stare de veghe, gata s pareze orice pericol eventual. Eul subiectului este Capitolul 12. Viziunea psihologic asupra competenei manageriale 229 avertizat cu privire la un inamic virtual pe care nu tie ins s-l localizeze, deoarece nu exist nici un sistem particular la care s ataeze energia de salvare i nu dispune nici de mijloacele specifice pentru a rezolva conflictul. Prin analogie, este suficient s ne imaginm o echip de pompieri in drum spre locul sinistrului fr s reueasc ins s-l gseasc. S lum urmtorul exemplu. Un tanr economist este numit director adjunct al unei mari intreprinderi. Directorul acestei intreprinderi era cunoscut prin caracterul su autoritar. Imediat dup numirea in funcie,

proasptul director adjunct devine nervos, agitat. El i-a dorit foarte mult aceast poziie i il satisfcea noul su loc de munc. De fapt, el nu stabilea nicio legtur intre simptomele sale i noua sa situaie i nu inelegea motivele agitaiei sale mai ales c, in mod obinuit, se bucura de o bun stare de sntate. Explicandu-i medicului su aceast situaie el i-a dat seama c de fapt anxietatea sa se datoreaz fricii pe care o avea fa de directorul autoritar. Atunci cand a contientizat pe deplin situaia, el a recunoscut c nu are nici un motiv de fric, iar din acest moment simptomele au disprut. Atunci ins cand frica atinge reacii acute, situaia primete o alt turnur. Subiectul este panicat sau intr-o stare de nervozitate ce-l poate face iresponsabil de actele sale. Personalitatea sa se afl in incapacitatea temporar de funcionare corect. In acest caz, altcineva trebuie s acioneze in locul Eului aflat in stare acut de panic sau s-I incurajeze cu asiduitate. Un tanr inginer dintr-un institut de cercetare a primit un rol de prim plan in elaborarea unui proiect. Anterior, a avut o carier strlucitoare in institut, elaborand diferite proiecte succesive, dobandind o experien temeinic. Cu toate acestea el nu a avut pan atunci intreaga responsabilitate a unui proiect. Dup mai multe sptmani de studiu cu privire la noua sa responsabilitate, inginerul a devenit nervos: insomnii, slbirea vederii, tremurul mainilor. Intr-un moment de neatenie el a declarat: Cred c nu pot s in ritmul. Vreau s termin. Din timp in timp el ddea impresia c plange. Medicamentele s-au dovedit neputincioase i a fost nevoie s fie internat in spital. Spitalizarea l-a scos din dificultate dandu-i garania unei susineri exterioare precum i posibilitatea s ineleag problemele ce-l frmant. Conducerea institutului l-a ineles i l-a transferat pe un alt post. 230 Psihologie managerial Din pcate, muli oameni au tendina s ignore apelul ce se ascunde in spatele cuvintelor: Vreau s termin. Reaciile de fric pot deveni croni ce. 2. Reaciile de depresie. Este o maladie psihic caracterizat printr-o modificare profund a strii de dispoziie, in sensul tristeii, al suferinei morale i incetinirii psihomotorii. Ea intreine la subiect o impresie dureroas de neputin global, de fatalitate disperat, de autodepreciere, precum i de sentimente de culpabilitate. Reacia de depresie poate s apar: a. In urma unei grave pierderi i cand dorina de dependen profund resimit nu poate fi satisfcut. Individul nu poate nici s primeasc i nici s ofere afeciune aa cum o fcuse inainte. Pierderea poate lua forma unei existene apropiate i disparate sau a unei schimbri de situaie (promovare, transfer etc.); b. Atunci cand personalitatea individului este invadat de angoas ce provine din relaiile sale profesionale sau din afara acestora.

c. In prelungirea unor sentimente de culpabilitate insoite de jen fa de propria persoan. Un mare numr de evenimente din jurul nostru pot conduce la astfel de sentimente defensive. Intr-o cultur care pune accent pe succesul profesional i performan, depresia poate s se instaleze cu uurin in numeroasele cazuri de eec profesional, dublat de senzaia dezagreabil de a fi inutil. Adeseori depresia este insoit de sentimentele de decepie i manie in ceea ce privete propriul nostru comportament mai ales atunci cand abdicm de la valorile morale acceptate sau in urma unei erori grosolane. O astfel de situaie este greu de ineles din exterior. Dac un subiect adopt un comportament judecat excesiv de ctre alii, atitudinea sa indic faptul c el se strduiete s soluioneze o problem a crei importan scap altora. In acest caz, individul ii elaboreaz sisteme intuitive de aprare. Depresia devine o boal atunci cand se depete senzaia efemer de incapacitate i de pierdere a propriei stime. Este vorba de ceea ce putem numi reacie cronic de depresie. Specialitii consider c depresia medie variaz intre 6 i 18 luni dar dac, in multe cazuri, o stare depresiv de mare gravitate poate dura mai muli ani i la varste diferite. Reaciile cronice de depresie se caracterizeaz prin urmtoarele simptome: insomnii, Capitolul 12. Viziunea psihologic asupra competenei manageriale 231 sentimentul de inutilitate, dificulti de exprimare, incetinirea activitii, iritabilitate. In marea majoritate a cazurilor, subiecii deprimai se simt copleii de responsabilitile lor ca i de presiunile ce se exercit din exterior. Letargia lor emoional este consecina strii de oboseal. 3. Reacii de repliere. Replierea in sine insui este modul cel mai obinuit de fug in faa presiunilor ce vin din exterior. Nevoia de a fi singur, dorina de a evita contactele cu alii, de a se inchide in sine sunt expresii ale acestei replieri. Ea primete aspect cronic atunci cand subiectul rupe relaiile cu prietenii i colegii, incetand brusc activitile sale obinuite. Adeseori, subiectul acioneaz in mod brusc. In alte imprejurri el se mulumete s fac in mod progresiv acest lucru, concentrandu-i energia asupra propriei persoane, pierzand in mod gradual legtura cu mediul exterior. Aceast suprimare progresiv a contactelor cu alii afecteaz nivelul su de sensibilitate fa de lumea exterioar. Repliat in sine insui, individul apare ciudat pentru alii, trind la marginea societii, indreptat doar spre universul su interior. Lipsindu-i informaiile din exterior, judecile sale de valoare devin simpliste iar autocontrolul su devine precar. Ca atare, el va avea tendina de a apela la proiecie i la justificri, in aciunile intreprinse, compensand astfel deficitul de informaii. Neputand avea un control eficace asupra sentimentelor de ostilitate fa de alii (aceasta este una din problemele cele mai delicate), ei vor incerca s atribuie altora propria lor ostilitate avand convingerea c raionamentul lor este adevrat.

Ca i celelalte reacii, replierea poate deveni cronic. Un individ poate s probeze aceast repliere spre el insui in diferite ocazii regsindu-i ins echilibrul intre diferite crize sau, dimpotriv, poate s rman definitiv in cochilia sa, incapabil s-i reia activitatea. Un astfel de tip de repliere apare in urma unui oc dureros, adesea in relaie cu accidentele profesionale sau cu evenimente brute neplcute, frica este in acest caz un element deloc neglijabil, insoind alte aspecte de deteriorare a personalitii. In acest caz, subiectul este incapabil s-i controleze comportamentul iar gandirea i gesturile sale par s nu aib nici o legtur cu realitatea, individul devine victima unor idei utopice i a unor false percepii. Sursele unui astfel de comportament sunt adeseori de ordin fizic: tumori ale creierului, intoxicaii alcoolice sau cu medicamente, bulversri ale mecanismelor biochimice. 232 Psihologie managerial Refuzul este mecanismul major de repliere in sine insui, iar proiecia vine in completare. Fcand gol in jurul ei, individul neag existena sentimentelor ce-l frmant i caut s evite confruntarea penibil cu cei din jur impiedicand aceste sentimente s ajung la nivelul contientului. Proiecia este i ea un fel de refuz, deoarece acest mecanism permite individului s atribuie altuia propriile sale sentimente. Numeroi oameni adopt replierea ca stil de via, preferand s se in la distan de ceilali. Unii prefer o plimbare in locul unei partide de fotbal, alii o conversaie linitit in locul vacarmului de la o recepie. Se spune despre indivizii solitari c sunt ciudai. Fr indoial, comportamentul lor difer de cel al majoritii oamenilor intr-o societate care acord un mare rol sociabilitii. Una din erorile comise impotriva acestor oameni este insistena de a-i face sociabili. Este foarte posibil ca muli oameni timizi i linitii s aib ceva de oferit celor din jur i un caracter frumos, dincolo de aparene. O asemenea insisten risc s-l inchid i mai puternic in ,,cochilia sa. Este preferabil s i se lase lui aceast iniiativ. 4. Reaciile de ostilitate. i acestea pot fi o reacie de aprare sau de fug, dar de o alt factur. In acest caz, mania scap de sub control, adeseori intr-o manier devastatoare, totdeauna justificat in ochii individului prins in capcana agresivitii. Interlocutorul acestuia, la randul su, ii manifest mecanismele sale de aprare: fie teama, fie agresivitatea. Exist in aproape orice loc de munc, indivizi venic nemulumii, argoi, reproand mereu altora c nu se ridic la inlimea valorilor, normelor i aspiraiilor propuse de el. Alii dimpotriv se vd venic ameninai de ceilali. De cele mai multe ori, la baza unor astfel de comportamente se afl lipsa de comunicare. Reaciile acute de ostilitate risc s se produc sub forma de rspuns la anumite evenimente exterioare atunci cand individul crede c se expune criticii, blamului celorlali, datorit acestor evenimente. Aceste evenimente exterioare incurajeaz impulsurile interne pe care subiectul in mod obinuit

le ine greu sub control. La fel de bine, reaciile acute de ostilitate provin i din conflictele interne pe care subiectul le exacerbeaz pe o lung perioad de timp. Din raiuni necunoscute celor din jur i chiar subiectului, un individ poate tri intr-o astfel de stare zile intregi, explodand brusc intro stare de manie. Dup ce a dat curs liber ostilitii sale, el redevine calm Capitolul 12. Viziunea psihologic asupra competenei manageriale 233 pentru o perioad de timp. Ostilitatea devenit cronic tinde s fie difuz. Individul percepe totul ca fiind amenintor i reacioneaz ca atare. Mecanismul principal al reaciilor de ostilitate este proiecia. Oamenii agresivi sunt oameni nemulumii. Ei incearc s-i reprime ostilitatea (orice om normal o face), dar aceast reprimare nu inseamn altceva decat transferul ei in incontient de unde izbucnete fr control. Urmeaz faza de justificare in care sunt cutate argumente pentru actul comis. Grania intre ostilitate i agresivitate este deosebit de labil iar aceasta din urm nu poate fi judecat doar in mediul profesional, ea datorandu -se unui evantai de factori. 5. Frustrarea. Pentru a atinge i a menine starea de confort biologic i psihic rspundem comenzilor trebuinelor i dorinelor noastre; acestea semnaleaz dezechilibre ce trebuie compensate. Ne pun in gard i ne tensioneaz trebuine biologice: sete, foame, repaus, sexualitate; trebuine de securitate afectiv: tandree, a iubi i a fi iubit, revenirea din ocuri emoionale. Ne pun in gard i ne tensioneaz trebuina de cunoatere, de activitate, de auto realizare, trebuine psihosociale de apartenen, identificare, afiliere, adeziune, trebuine referitoare la EU: de a stima i a fi stimat, de a avea prestigiu i de a recunoate prestigiul cuiva. Ne compensm sau ne satisfacem trebuinele i dorinele prin declanarea comportamentelor instinctive cenzurate sau necenzurate de modele culturale preluate prin educaie i a comportamentelor elaborate contient. In situaiile in care nu ne putem satisface trebuinele i dorinele, din cauza diferitelor obstacole sau a propriilor noastre neputine, incompetene, trind starea de frustrare care ne modific comportamentul obinuit, modul de a ne raporta la alii i la noi inine. Aceasta ne pune la incercare puterea de rezistent, ne mobilizeaz capacitatea de aciune pentru a gsi soluii de reechilibrare. Frustrarea este fenomenul de dezechilibru social i psihic cauzat de privarea satisfacerii trebuinelor, dorinelor; el este trit atat de om cat i de animal i exprim condiia tensionat de a fi refuzat. Frustrarea este interpretat i ca o proiecie emoional a eecului. Ea este anticipat i insoit de frica ce se poate transforma in anxietate i, in limbajul filosofiei existeniale, in angoas. Fiind trit prin dezechilibre somatice i fiziologice, neurovegetative, psihice, comportamentale, frustrarea creeaz disconfort 234 Psihologie managerial pe care instinctiv i contient il respingem, ceea ce confirm valabilitatea principiului psihanalitic: cutarea plcerii i evitarea durerii.

Pentru c frustrarea ne deterioreaz interiorul biologic i psihic i comportamentul exterior, ne strduim s gsim soluii de ieire, de rezolvare, pentru a ne stabili echilibrul. Dar, prin faptul c ne semnaleaz lipsurile i deficienele, ne determin s evalum balana trebuinelor i dorinelor noastre, s acionm pentru a depi obstacole interne i externe, s luptm cu alii i cu noi inine, s ne depim neputinele; frustrarea este benefic, ea devine un mobil al depirii de sine, al dobandirii prestigiului de sine, devine mobil al performanelor activitii noastre. Ea ne pune in gard pentru a impiedica prelungirea nemulumirii i insatisfaciei in boli i comportamente agresive, violente, patologice. Ea devine mobilul comportamentului prosocial (productiv, creativ), ne determin s ne depim starea de suficien. Frustrarea este malefic cand se convertete in manifestri antisociale, violente, agresive sau in manifestri autodistructive: apatie, depresie, suicid. Reacia de frustrare este complex; ea angajeaz toate nivelurile tririi psihice (incontient, subcontient, contient), toate dimensiunile psihice: cognitiv, afectiv, volitiv, atitudinal. Ea depinde de gradul de periculozitate al factorilor frustrai, dar mai ales de semnificaia pe care o are pentru individ, de starea intern a individului. Dup S. Rosenzveig, cunoscutul autor al testului de frustrare pentru copii i aduli ce-i poart numele, trei coordonate sunt acceptate in evaluarea strii de frustrare: persistena necesitii, aprarea EU lui, dominarea obstacolului. Persistena necesitii sau meninerea strii de decompensare a echilibrului interior, duce la comportamente adaptative prin eliminarea sau obinuirea cu obstacolul (lipsa), prin sublimare i conversiune sau la comportamente ne adaptive, cum este descrcarea energiei negative asupra lucrurilor sau persoanelor, auto agresivitatea. Pentru a preveni deteriorarea fizic i psihic ce are ca efect agresivitatea indreptat spre alii i spre propria persoan, este necesar dezvoltarea toleranei la frustrare sau dobandirea aptitudinii de a suporta o frustrare rar a apela la rspunsuri neadecvate, violente, agresive. Tolerana la frustrare depinde de natura intern (echilibrul potenial, forele interioare, fire i temperament, voin), de natura, persistena i intensitatea stimulilor, de Capitolul 12. Viziunea psihologic asupra competenei manageriale 235 mijloace autentice de ieire, de rezolvare, de evaluare corect a gradului de periculozitate al obstacolelor. Obstacolele periculoase pentru echilibrul nostru biopsihic sunt stresori sau factori stresani, crora le rspundem prin oc emoional, incordare, derut, suferin, boal. Fazele strii de stres sunt: alarm, rezisten i epuizare. Sub influena factorilor stresani echilibrul nostru este ameninat. Rspundem prin a identifica obstacolul, sursa lui, evalum (adecvat sau deformat) gradul lui de periculozitate, acionm din instinct sau alegem

deliberat mijloacele de aprare i rezisten, mijloacele de lupt. Ne propunem i dorim s invingem suntem invingtori sau invini. Prevenim starea de epuizare sau ne lsm copleii de ea. Cand capacitile noastre de adaptare sunt depite, stresul este nociv specialitii il numesc distres i deterioreaz fizic i psihic organismul. Cand stresul ne obstrucioneaz satisfacerea trebuinelor i dorinelor, ci devine factor frustrant. Suntem expui i afectai de factori stresani frustrai provenii din mediul natural: evenimentele climaterice, calamiti (inundaii, cutremure, incendii), din mediul macrosocial (conflicte social-politice, rzboaie, emigrri). Suntem afectai de evenimente petrecute in mediul apropiat familie, grup de prieteni, loc de munc, coal, asociaii i partide (boal, infinitate, abandon, trdare, divor, destituire, subminare, omaj, faliment, detenie etc.) Identificm efectele tririlor stresante i ale strilor de frustrare modificrile somatice: funcionale, respiratorii i circulatorii, neurovegetative, psihice unele fiind observabile in mimic, gesturi, pantonim, conduit. Mimica este crispat, marcat de anxietate i depresie. Gesturile stridente scap de sub controlul contiinei. Se triesc senzaii de incordare (hipertonie), lein (hipotonie), dureri musculare i osoase, se accentueaz ticurile. Sunt frecvente tulburrile respiratorii i circulatorii, tulburrile neurovegetative (eritem, paloare), modificri ale vocii, tulburri de glutiie, greuri, colici. In plan comportamental se manifest stri de euforie strident, logoree, excitabilitate, ameeli, furie, apatie. Pe msur ce strile de stres i frustrare se cronicizeaz, se manifest tulburri psihice de atenie, memorie, afecte (plans i ras), stri confuzionale, anxietate, obsesii, insomnii, comaruri. Crete gradul de nehotrare, performanele productive i creative scad, deciziile sunt contradictorii sau pripite. Scade randamentul invrii i al activitii profesionale, se deterioreaz relaiile cu cei din jur. Se accentueaz convingerea 236 Psihologie managerial c ne depesc problemele, c este lipsit de sens ceea ce intreprindem, ne dispare curajul de a continua ceea ce am inceput, trim neputina de a evada din situaia incordat. 6. Stresul profesional. Stresul este astzi o surs important de epuizare profesional i o cauz deloc neglijabil a unor diverse boli. EI este, totodat, i o surs a demotivrii. Ca atare, o utilizare optimal a resurselor umane necesit i luarea in considerare a riscurilor multiple pe care le implic stresul. Acesta este un element omniprezent al vieii noastre cotidiene, fr s aib un contur precis. Probabil, la diferite niveluri, stresul a existat intotdeauna. Ceea ce difereniaz ins epoca noastr de perioada anterioar este numrul i intensitatea factorilor stresani. In trecut, individul trebuia s fac fa unui mediu natural ostil, beneficiind ins de un mod de via relativ linitit. In zilele noastre, omul a reuit un progres considerabil in stpanirea naturii, fiind agresat ins in mod constant de

factorii inereni civilizaiei moderne, zgomot, publicitate, accidente etc., toate acestea insoite de un stil de via ce ne grbete i ne solicit in permanen s fim performani. Stresul este difuz i dificil de sesizat, ins acumularea sa ridic numeroase probleme psihice i sociale. Adugm la aceasta faptul c posibilitile omului modern de aciune i gestionare a stresului sunt destul de precare. Intr-o manier caricatural, Maniguet in cartea sa Energiile stresului descrie omul contemporan in felul urmtor: Subvenionat, securizat, climatizat, diplomat, pistonat, asistat, asigurat, robotizat, socializat, specializat, homo specialistuls evolueaz intr -o lume a contingenelor ce ii scap i care sunt decise, regizate i controlate de ctre alii. In faa unei astfel de situaii omul contemporan este inhibat, paralizat i incapabil s se elibereze de stres. De origine englez, cuvantul stres semnific efort intens, tensiune. Aceast tensiune ii are sursa principal in stimulrile externe ale organismului, fiind rezultatul schimbului intre individ i mediu. La nivel fiziologic, apariia acestei tensiuni declaneaz mecanisme homeostatice de stabilizare a funciilor vitale ale organismului (tensiunea arterial, temperatura corpului). Ele au drept scop asigurarea unui echilibru in raport cu mediul, mai precis in raport cu ameninrile i perturbaiile produse de acesta. Meninerea acestui echilibru este vital pentru supravieuirea individului. La inceputul secolului se considera c organismul uman are capacitatea Capitolul 12. Viziunea psihologic asupra competenei manageriale 237 de a poseda un repertoriu infinit de reacii fiziologice la stimulrile exterioare. Se tie astzi c rspunsul fiziologic la diferite evenimente (deci i la stres) este nonspecific, in sensul c organismul reacioneaz din punct de vedere biologic in aceeai manier indiferent de natura perturbrii ce induce schimbarea. Toate evenimentele stresante, oricare ar fi acestea, se manifest la nivel corporal prin reacii de acelai tip, a cror intensitate ins difer in funcie de individ: producerea de hormoni specifici, creterea ritmului cardiac, transpiraie etc. H. Selye ne propune o definiie a stresului: Stresul este un rspuns al organismului la factorii de agresiune fiziologic i psihologic, precum i la emoiile (agreabile sau dezagreabile) ce necesit o adaptare. Este important de reinut faptul c rspunsul organismului rmane asemntor, indiferent de faptul c evenimentul perturbator este fizic sau psihologic, fericit sau nefericit, frecvent sau excepional, c este vorba de o lovitur sau de rnire, de un srut sau de o mangaiere, de bucurie sau de dragoste, de o uzur continu sau de un oc de moment. S menionm i faptul c dincolo de diferitele reacii la stres exist mediatori individuali interni (personalitatea, ereditatea, varsta, sexul) i externi (mediul fizic i social). Potrivit intensitii i duratei, Selye a identificat un sindrom general de adaptare cu urmtoarele faze: alarma, rezistena, epuizarea. La nivel psihologic, tensiune a implicat de o schimbare a mediului (sau prin anticiparea

unei asemenea schimbri) este insoit de mai multe efecte: orientarea ateniei, mobilizarea energiei psihologice (stimulare, motivaie) sau /i reacii de fric, de fug sau de agresivitate. Stresul, care este la origine un mecanism de adaptare a individului la mediu, poate deveni o surs de adaptare i demotivare. Subliniem i faptul c fiecare individ reacioneaz intr-o manier personal la stres. Un eveniment stresat pentru o persoan nu este in mod obligatoriu stresat pentru alta. Stresul conduce la consecine multiple. Ca reacie la stresul profesional, de pild, unii prsesc locul de munc, alii se adapteaz, alii ii neag existena practicand activiti exterioare profesiei. Numeroase persoane stresate caut ajutorul altora, dup cum unii gsesc suport in alcool sau drog. Dac stresul este in mod tradiional perceput prin aspectele lui negative, consecinele sale psihice si fizice pot fi uneori utile i constructive pentru individ (tensiune stimulativ, energie, dinamizarea inteligenei). Este vorba de ceea ce se numete adesea eustres. In exces ins, consecin238 Psihologie managerial ele pot fi perverse i distructive (tensiunea irit i blocheaz). In acest caz se vorbete de distres i conduce la diverse patologii. Unii teoreticieni ai problemei vorbesc de implicaii letale (Bergmann). Tcerea, imobilismul i indiferena amintesc de moarte. Inactivitatea total (hypostres) este la fel de nociv ca i supraexcitarea sau agitaia excesiv. Limita intre stresul pozitiv i cel negativ este fluctuant nu numai de la un individ la altul, ci chiar la aceiai indivizi de la un moment la altul, in funcie de dispoziiile fizice i psihice, precum i de situaia cu care confrunt. Recunoscand faptul c stresul nu produce doar consecine negative, subliniem faptul c un anumit nivel de stres negativ este normal i inevitabil. Nimeni nu-l poate evita, deoarece este imposibil meninerea unei tensiuni constante intr-o homeostazie perfect. Ceea ce se poate face este ca stresul s nu se instaleze intr-o manier permanent sau s ia o amploare insuportabil. El nu este doar apanajul cadrelor de conducere, ci atinge persoane de toate profesiile (muncitori, funcionari) i de toate varstele. Dac stresul nu este meninut in limite rezonabile, el amenin individul prin dezorganizarea mijloacelor sale de aprare psihologice i fiziologice, implicand costuri umane i financiare importante atat pentru individ, cat i pentru intreprinderea in care lucreaz. In cele ce urmeaz vom insista mai puin asupra consecinelor pozitive ale stresului (o bun sntate psihic i fiziologic a individului, o bun funcionare a intreprinderii in care acesta este angajat), ocupandu-ne mai ales de conotaiile negative, pe care le primete cel mai adesea. In aceast accepiune el conduce la o experien psihic dezagreabil i duntoare din punct de vedere fizic. Consecinele stresului negativ se manifest pe termen scurt prin simptome psihologice, somatice i comportamentale, iar pe termen lung printr-o serie de efecte asupra sntii i performanelor

profesionale ale individului. Individul hiperstresat pierde puterea de concentrare i de memorie. Comportamentul su este insoit de o anumit nervozitate, iritabilitate i anxietate, precum i de o diminuare a capacitii de luare a deciziilor i de adaptare. Individul probeaz o oboseal cronic (nu o oboseal normal, consecin a unei zile de munci sau a unei activiti intense, ce dispare in urma unei perioade de recuperare), o stare de epuizare ce persist i dup perioada de odihn, nelinite, enervare, insatisfacie in munc. Se adaug la acestea perturbarea somnului, depresii, maladii cardio-vasculare etc. Capitolul 12. Viziunea psihologic asupra competenei manageriale 239 Consecinele negative ale stresului asupra sntii psihologice sau mentale sunt numeroase i variate. Indivizii se simt descurajai, ceea ce conduce la pierderea iniiativei i energiei precum i la o devalorizare de sine insoit de anxietate i angoas, prin temeri imaginare fr obiect real. Persoanele ce dezvolt acest tip de anxietate se simt vulnerabile i percep ambiana muncii ca fiind amenintoare, adoptand comportamente defensive, rigide i ne creative. Un nivel moderat al anxietii poate fi considerat ca fiind stimulativ, ins o anxietate excesiv devine paralizant i periculoas, declanand o spiral comportamental cu caracter patologic: hipervigilen, generalizri abuzive, catastrofism. Acestea rezult in mod esenial din acumularea de factori stresani intr-o lung perioad de timp. Comportamentul amintit se caracterizeaz printr-o oboseal accentuat a individului, care ii investete timpul in activitatea profesional intr-o manier accentuat, in detrimentul familiei i al timpului liber. Performana sa se diminueaz in mod dramatic. Acest ultim stadiu nu este specific tuturor profesiilor, ci mai ales celor impregnate de relaiile inter personale dificile (persoane agresive, hiperexigente, nelinitite, anxioase). Simptomele de stres sunt agravate atunci cand relaia cu altul este puin gratificat i arc doar un sens unic. In mod particular sunt vizai medicii, profesorii. Depresia nervoas cauzat de un stres puternic i repetitiv este o manifestare grav a sindromului de stres. Ea constituie o schimbare fundamental, o ruptur in starea psihic i se caracterizeaz printr-o tristee patologic, o incetinire sau o inhibiie psihomotorie, anxietate i angoas, ca i dorine marcate de suicid. Consecinele fiziologice cele mai frecvente datorate stresului se concretizeaz intr-o serie de tulburri pe care Selye le numete maladii de adaptare: boli de rinichi, tulburri cardio-vasculare, afeciuni ale sistemului digestiv, boli nervoase. Inima i sistemul vascular ocup prima poziie intre organele afectate in mod pcrceptibil i adesea dramatic de ctre stres. Numeroase studii empirice confirm consecinele neplcute ale stresului asupra sistemului cardio-vascular: accelerarea ritmului cardiac, hipertensiune arterial, anghin pectoral i infarct de miocard, dar i incetinirea

ritmului cardiac, scderea tensiunii arteriale i a debitului cardiac, hipoglicemie. Nici sistemul digestiv nu este cruat de stres: gastrite, disfunciuni biliare, ulcer, accelerarea tranzitului intestinal. Se atribuie stresului i 240 Psihologie managerial anumite boli ale articulaiilor. Fiecare experien stresant las o anumit cicatrice biologic ireversibil. Stresul ii pune amprenta i asupra problemelor relaionale: indisponibilitate, iritabilitate, o viziune negativ asupra vieii. Persoana stresat este cu uurin atras spre conflicte, dar i spre izolare de mediul din care face parte. Aceast izolare este cutat de persoana stresat care, fie c investete in munc pan la epuizare pentru a evada dintr-o via de familie puin satisfctoare, fie c este atat de pasionat de munc incat problemele vieii relaionale i se par nesemnificative. Din punctul dc vedere al intreprinderii consecinele pot fi urmtoarele: Directe: apariia unor comportamente disfuncionale la salariaii stresai poate avea urmri importante asupra procesului decizional (reducerea numrului de alternative luate in considerare, analiza mai puin sistematic a alternativelor, confuzie decizional), ca i asupra performanei i eficacitii intreprinderii in ansamblul su. Un ef stresat poate s destabilizeze complet colaboratorii, introducand in echip agresivitate i nesiguran. Indirecte: prin apariia absenteismului, a intarzierilor, a accidentelor a unor stri negative in ceea ce privete comunicarea. Cumulate, aceste consecine pot fi considerabile: in S.U.A, costul lor se estimeaz la 3% din P. I. B., iar in Marea Britanie atinge 10% din P. I. B. Potrivit opiniilor exprimate de Yerkes i Dodson, randamentul unui salariat crete in funcie de o anumit tensiune pan la un punct (optim), dup care performana scade. Gibson i colaboratorii au elaborat un model de acelai tip, ce cuprinde trei niveluri de randament (slab, moderat si ridicat) corespunztor celor trei niveluri de stres. Potrivit acestui model, atunci cand stresul lipsete sau cand el este toarte slab, indivizii nu sunt: motivai, utilizand potenialul lor intr-o manier redus i avand un randament foarte slab. Atunci cand nivelul stresului este moderat (fiind vorba de o activitate dificil, dar pe msura posibilitilor lor), salariaii se mobilizeaz la maximum, devin mai creativi, ceea ce conduce la un randament maximal. Atunci cand stresul este foarte ridicat (activitate superioar capacitilor lor din punct de vedere calitativ i cantitativ), indivizii se descurajeaz iar performana lor scade. Aceast relaie dintre stres i performan a fost doar parial verificat empiric. In lucrarea sa intitulat Plcerile stresului, P. Hanson a constatat faptul c o performan sczut poate fi asociat Capitolul 12. Viziunea psihologic asupra competenei manageriale 241 cu un nivel sczut de stres, dar i faptul c un stres moderat implic o performan mediocr, in timp ce un stres intens poate conduce fie la o productivitate excelent, fie la una foarte sczut.

Stresul afecteaz nu numai satisfacia i performana individului in munc ci i viaa sa personal putand provoca deteriorarea acesteia. Activitatea de munc prelungit absoarbe timpul care ar trebui consacrat vieii de familie sau timpului liber In ceea ce privete stresul profesional, putem spune c orice loc de munc, este stresogen in msura in care titularul su resimte o inadecvare, pe de o parte, intre specificul muncii i condiiile efecturii sale, iar pe de alt parte, intre condiiile muncii i aspiraiile individului, pregtirea sa profesional, constituia sa fizic i psihologic. Surse de stres ca i de motivare pot fi urmtoarele: constrangerea timpului, intensitatea de munc, lipsa mijloacelor pentru a indeplini sarcina de munc, obiectivele neclare sau intangibile, supraincrcarea, nesigurana locului de munc, conflictele de munc etc. Aceste condiii nu sunt in mod uniform prezente in fiecare profesie i nici in toate intreprinderile. Recentele evoluii tehnice, sociale i culturale au provocat o cretere aproape general a stresului, incat o bun parte din salariai acuz stresul drept principala cauz a eecului profesional. Anumite profesii sunt recunoscute ca fiind mai stresante decat altele. Este, de asemenea, vorba de meserii ce solicit o atenie i o concentrare susinut, ce implic o mare responsabilitate, cele ce se desfoar in condiii fizice grele, profesiile cu orar prelungit. Un mare numr de condiii stresante sunt cuprinse i in dimensiunea intreprinderii, in nivelul de diviziune a muncii, in caracterul mai mult sau mai puin birocratic al acesteia. Atunci cand munca devine excesiv de monoton i cand salariatul este redus la un simplu executant, indeplinind funcii strict delimitate fiind totodat sever controlat, cand el devine anonim i uor de inlocuit, cand asupra lui apas greutatea considerabil a ierarhiei birocratice, este foarte probabil ca acest salariat s se simt alienat, neputincios, inutil i stresat. Alte surse de stres se regsesc in intreprinderile ne birocratice, dar caracterizate printr-o rat ridicat de transformare i printr-o intens concuren intern. Aceste transformri se datoreaz inovaiilor tehnologice, precum i evoluiei valorilor i comportamentelor. Se spune pe bun dreptate c aceste schimbri au devenit permanente i se succed in 242 Psihologie managerial ritm accelerat, iar intreprinderea trebuie s fac prob flexibilitii sale i s-i perfecioneze capacitatea de adaptare. Intreprinderea nu este ins o noiune abstract i ca atare este vorba de flexibilitatea i capacitatea de adaptare a oamenilor. Ei se afl sub presiune pentru a inva, pentru a-i modifica obiceiurile, pentru a suporta reorganizri i restructurri. In ceea ce privete concurena pe care intreprinderile o stimuleaz in interiorul lor (promovri, gratificaii) cu scopul de a-i determina s se autodepeasc, i aceasta este o surs de stres. Catigtorii din aceast concuren sunt mai puini decat pedanii, pltind adesea foarte scump preioasa lor victorie:

epuizare, sacrificiul vieii familiale etc. Mai mult, aceast situaie este generatoare de conflicte preprogramate i inevitabile. In sfarit, o alt surs de stres este implicat in rolul desemnat salariatului. Aceasta se constat in urmtoarele: rolul ambiguu, greit definit conduce la incertitudine in ceea ce privete indeplinirea sarcinilor de munc, la perceperea ateptrilor celorlali salariai, la nivelul su de responsabilitate i autoritate. Individul respectiv nu arc cadrul de referin, suficient de precis pentru a-i ghida atitudinile i comportamentele. supraincrcarea rolurilor, atunci cand sarcinile de munc depesc calitativ i cantitativ capacitile individului, conducandu-l la o aciune adesea precipitat; necorelarea intre exigenele postului i caracteristicile salariatului (competenele sale, dar i ateptrile lui, precum i stilul su personal). Astfel, in loc s- i pun in valoare punctele sale forte, postul respectiv nu face decat s-i accentueze slbiciunile; schimbrile tehnologice din ce in ce mai rapide (durata de via a produselor, concurena din ce in ce mai indarjit, punerea in discuie a structurilor tradiionale stabile). Reamintim faptul c nu situaia obiectiv prin ea insui este cea care provoac relaia la stres, ci percepia subiectiv pe care o are individul asupra acestei situaii, (considerm c stresul apare mai rapid i sub aspecte mai severe la urmtoarele categorii de indivizi: la introvertii, care ii refuleaz sentimentele (gelozie, ur, agresivitate etc.) i ii camufleaz emoiile. Dac emoiile (manie, fric, tristee, bucurie) nu sunt exprimate in mod pozitiv sau nu se elibereaz in mod spontan, ele Capitolul 12. Viziunea psihologic asupra competenei manageriale 243 pot s se intoarc impotriva individului, afectand interioritatea acestuia. Oamenii calmi in aparen, trind chiar pe plan interior contradiciile sufleteti, sunt victime sigure ale bolilor psihosomatice; la cei incapabili s rspund negativ la solicitrile locului de munc, fie pentru c au un sim al datoriei foarte dezvoltat, fie datorit temerii c rspunsul lor le- ar putea aduce prejudiciu; la salariaii ambiioi, ce ii fixeaz obiective deosebit de exigente i cu scadente precise, acestea solicitand eforturi considerabile. Aceast manier de a fi i de a face este pe cat de gratificat pe atat de stresant, mai ales dac indivizii respectiv au tendina spre anxietate. Ea este proprie indivizilor care au personalitate de tip A (in opoziie cu tipul B), personalitate pe care cultura occidental pare s o valorizeze. Indivizii de acest tip sunt combativi, agresivi, grbii, nelinitii. Pentru ei viaa este o curs contracronometru, o urmrire continu a mai multor scopuri paralele. Acest tip de comportament induce o vulnerabilitate accentuat la bolile cardiovasculare;

la acele persoane ce nu au o structur optimist, angajat, increztoare i nu dispun de un puternic sim al controlului i nici de capacitatea de a aprecia provocrile mediului sau de a considera schimbrile ca fcand parte inevitabil, din experien vieii; la indivizii ce nu au incredere in ei insui, in capacitile i comportamentele lor, ci in factori exteriori, atribuind un rol decisiv ansei, fatalitii (in acest caz se vorbete de locus de control extern). Acest sentiment de neputin fa de mediul din care fac parte ii menine intr-o stare de insecuritate permanent, ce nu le permite s se bucure de succesele lor atunci cand le au; la cei ce cu o toleran redus pentru ambiguitate i dispun de flexibilitate foarte redus; la salariaii ce au valori i convingeri contrare intreprinderii in care muncesc sau in contextul socio-cultural general. Este vorba, de exemplu, de persoane ce provin dintr-un mediu ce valorizeaz solidaritatea i unde timpul nu are o valoare cardinal. Trecand ins intr-un mediu ce exalt individualismul i viteza ei, gsesc acest decalaj ca fiind extrem de penibil; la persoanele singure, lipsite de sprijin emoional, instrumental i informaional. 244 Psihologie managerial Intr-o manier mai mult sau mai puin involuntar, numeroase intreprinderi ii pun salariaii in situaii stresante. In loc s gestioneze resursele lor umane cu ajutorul stresului, ele au tendina de a gestiona stresul ca atare. Gestiunea stresului inseamn determinarea nivelului optimal de stres pentru fiecare individ i meninerea unei tensiuni moderate, evitand excesele posibile. Cunoaterea zonelor de stres negativ inseamn recunoaterea unor anumite simptoame. Cele mai frecvente sunt iritabilitatea excesiv, o nelinite neobinuit, lipsa de umor, multiplicarea ritualului de verificare, de aranjare, lipsa poftei de mancare sau, dimpotriv, o foame exagerat, tulburri ale somnului, sentimentul general c viaa nu are sens. O dat reperate aceste semnale de alarm este necesar, pentru a le combate, s fie cunoscute cauzele stresului. In decursul anilor au rost propuse mai multe instrumente de diagnostic. Una dintre cele mai cunoscute este scara de msur a stresului propus de psihiatrii americani Holmes i Rahe, care permite cuantificarea nivelului de stres plecand de la schimbrile intervenite in viaa subiecilor. Acest instrument presupune c stresul este consecina unor astfel de schimbri fie datorit faptului c ele sunt de o intensitate ridicat (pentru decesul soului /soiei sunt acordate 100 de puncte, cstoria 50 de puncte, pierderea locului de munc 47, o amend 11 puncte), fie pentru c ele sunt in numr foarte mare. Scara amintit a fost utilizat in cursul mai multor cercetri i a permis demonstrarea faptului c schimbrile in viaa privat i profesional preced, in general,

probleme grave de sntate. Astfel, un individ ce obine un rezultat de 200 de puncte este predispus in proporie de 50% s aib probleme majore de sntate in cursul anilor urmtori. Factorul de risc atinge 75% dac rezultatul este de 300 de puncte sau chiar mai mult. Ce poate s fac managementul pentru a reduce sursele de stres profesional? In general, aceste surse nu se afl sub controlul salariailor, care sunt de fapt victime. Ca atare, iniiativa de reducere sau eliminare a stresului trebuie s provin in mod esenial din management, chiar dac salariaii inii au un rol important in acest sens. Managerii incearc in msura posibilului s concilieze obiectivele intreprinderii cu cele ale salariailor, urmrind performana i rentabilitatea fr s neglijeze calitatea vieii acestora. Capitolul 12. Viziunea psihologic asupra competenei manageriale 245 Astfel, pot fi luate in discuie mai multe msuri: incercarea de a structura sarcinile de munc in aa fel incat ele s permit atingerea obiectivelor economice in condiiile reducerii stresului, cunoaterea oportunitilor de utilizare a capacitilor salariailor, o anumit varietate a sarcinilor. ocazii de schimbri interpesonale, stim pentru munca depus; neexercitarea unui control foarte constrangtor; introducerea unui anumit grad de transparen in intreprindere, in aa fel incat colaboratorii s nu munceasc in incertitudine in ceea ce privete viitorul lor; crearea unei anumite stabiliti i continuiti in ceea ce privete obiectivele, valorile, componena echipelor i relaiile dintre oameni; garantarea (atat cat este posibil) a siguranei locului de munc i a salariilor; reducerea riscului de accidente i de boli profesionale. Literatura de specialitate vorbete de patru modaliti de gestiune a stresului: fiziologice, comportamentale, psihologice i de ambian. Pot aciona selectiv sau izolat, ins vor fi cu atat mai eficace cu cat vor aciona cumulativ. Este vorba de o incercare arc de imunizare impotriva stresului printr-un program structurat, avand ca scop dobandirea unor deprinderi pentru stpanirea problemelor complexe prin intermediul unor mecanisme de autoreglare comportamental, afectivo-cognitive i relaionale. In lucrarea sa Gestiunea stresului, Fontana vorbete de o planificare flexibil i realist a timpului, de o deschidere in relaiile interpesonale i de exerciii fizice de relaxare. Remediile fiziologice. Primul lucru pe care fiecare poate s-l fac pentru a-i intri rezistena la stres este de a-i menine o form fizic bun. O hran echilibrat, absena fumatului i a alcoolului, un minimum de exerciii fizice, respectarea orelor de somn reprezint deziderate ale vieii echilibrate. Pe de alt parte, este util meninerea igienei mentale printr-o serie de exerciii de relaxare destul de rspandite astzi. Fiecare ins trebuie

s fie atent la informaiile ce provin din interiorul corpului su, fr a face prob de orgoliu sau de neglijen; ignorand aceste mesaje poate antrena consecine dintre cele mai neplcute. 246 Psihologie managerial Remediile comportamentale. A fi intr-o bun form fizic este un lucru important, dar inc insuficient. A gestiona timpul in mod raional, a stpani conflictele cotidiene reprezint comportamente eseniale ale unui bun echilibru intern. Oamenii au obiceiul s spun: Trebuie s fac cutare sau cutare lucru. In realitate, acest trebuie nu este chiar atat de obligatoriu pe cat pare. O bun parte din acest trebuie s fac i-o impun ei inii. Pentru a scpa de aceast obsesie este suficient s nu-i fixeze obiective nerealiste, s se opreasc din timp in timp pentru a se distana de obiectivele stabilite, s abordeze viaa cu puin umor, fr s incerce s schimbe lucrurile in controlabile. In ceea ce privete gestiunea timpului, ea se caracterizeaz in mod esenial prin dou elemente: o definire precis a prioritilor i o auto disciplin fr fisur. Acestea permit indrzneala de a spune nu i de a evita tendina de a face mai multe lucruri intr-un mod ineficient i ineficace. Aceeai remarc poate fi fcut i in legtur cu gestiunea conflictelor. Incercarea de a evita apariia oricrui conflict nu face parte dintr-o strategie foarte realist, iar pe de alt parte, datorit faptului c o serie de conflicte sunt inevitabile, este necesar o mai bun gestiune a acestora in aa fel incat ele s nu devin surs de stres. Remedii psihologice. In mod tradiional, la nivel psihologic exist trei posibiliti de a aciona in situaii de stres: atacul, fuga i adaptarea intrapsihic (inhibiia aciunii). De fapt, doar primele dou reacii sunt considerate remedii. Prin atac omul ii poate modifica din punct de vedere obiectiv i subiectiv vechea situaie, car e ii pierde astfel caracterul amenintor. Comportamentul de fug nu elimin ameninarea obiectiv, ins permite scoaterea acesteia din randul preocuprilor obinuite. In ceea ce privete adaptarea intra psihic ea nu schimb cu nimic situaia, nici din punct de vedere obiectiv i nici subiectiv. Ea poate fi considerat ca ne adecvat i poate duce in timp la consecine negative pe plan psihic. Reuita atacului poate fi facilitat in bun parte prin ceea ce se numete assertiveness training. Eficacitatea comportamentului de fug este legat fie de o restructurare cognitiv a situaiei trite, fie de o schimbare a standardelor de evaluare a sentimentului de ameninare. Lupta este preferabil fugii nu numai pentru c este gratificat, ci mai ales datorit faptului c il inva pe om s-i asume riscuri i s fac fa unei noi agresiuni. Capitolul 12. Viziunea psihologic asupra competenei manageriale 247 Remedii la nivelul ambianei. Atat timp cat factorii de stres sunt asociai aproape intotdeauna cu o activitate neplcut sau inadecvat, modul cel mai radical de a-i inltura ar fi inlturarea oricrei activiti. Nu numai c acest lucru este imposibil, dar inactivitatea la randul ei este o surs important

de stres. Dimpotriv, se poate incerca evitarea unui numr mare de factori stresani alegand o anumit intreprindere, evitand locurile de munc poluante i glgioase.