Tema 3: Structura sociala Obiective propuse: 1. 2. 3.

s determine elementele structurale fundamentale: status i rol; s explice tipologia statusului i rolului social n contextul societii contemporane; s evalueze tendinele mobilitii sociale n societatea contemporan

Elementele structurale fundamentale, statusul i rolul social. Structura i relaiile sociale. obilitate social, forme i factori ai mobilitii sociale. !endinele i direciile mobilitii n condiiile actuale.

Termenul de structura provine de la verbul "struer = a construi" n stiinta, conceptul de structura desemneaza partile componente ale unui obiect, fiinta, conceptie, doctrina etc. Structura sociala se refera la modul de alcatuire al realitatii sociale, la modul n care elementele sistemului social se ordoneaza si se ierar!izeaza, la relatiile necesare, esentiale ce se stabilesc ntre aceste elemente. Teoriile despre stratificare sunt destinate n special analizei ierar!iilor sociale ale indivizilor si "rupurilor. #le ncearca sa e$plice nivelurile e$istente n diferite comunitati sociale si relatiile acestora cu stabilitatea sau sc!imbarea sociala. %proape toate pornesc de la premisa ca toate societatile cunosc sisteme variate de stratificare sociala & nu e$ista societati fara ierar!ii sociale. Structura sociala reprezinta un ansamblu de interactiuni umane si sociale integrate ntrun sistem, caruia i confera omogenitate si continuitate si-i determina identitatea si stabilitatea. 'rin lucrarile unor sociolo"i precum: %u"uste (omte, )arl *ar$, #mile +ur,!eim, (laude -evi.Strauss, Talcott 'arsons, /ean 'ia"et, %nt!on0 1iddens, s.a constituit un curent de investi"are a realitatii sociale din perspectiva structurala denumit structuralismul sociolo"ic. Talcott 'arsons, fondatorul acestui curent, a sustinut ca sistemul socia 222f34" l se distin"e prin or"anizarea structurala si functionala, structura fiind calea de investi"are a modului de functionare a societatii. (laude -evi.Strauss a conceput structura ca un model de fapte reale, care se accepta sau se e$clud n interiorul unor unitati sociale, care alcatuiesc laolalta un sistem de relatii numit civilizatie sau cultura. %nt!on0 1iddens a analizat structurile sociale n relatie cu actiunea sociala. n conceptia sa, cunoasterea societatii se poate face prin structurile sale asa cum se contureaza acestea n actiunile actorilor sociali. Structura sociala ca sistem include pe a$a orizontala forme precum familia, satul, orasul, natiunea, iar pe verticala . "ruparile clasice, de stratificare, ocupationale, "eneratii, se$e, v5rste, nivel de instruire scolara etc. Structura sociala cuprinde relatii sociale repetate si stabile ntre componentii unui sistem social. +atorita e$istentei structurilor sociale, viata umana si sociala capata caracterul de re"ularitate si or"anizare. Orice societate nu poate fiinta dec5t daca dispune de structuri, adica de elemente de durabilitate, n temeiul carora sa se desfasoare viata sociala.

nsusi convietuirea oamenilor ntru.un anumit spatiu si ntr.o anumita epoca este determinata de structuri sociale. %sadar, structurile sociale sunt colective de indivizi care actioneaza n anumite moduri percepute ca o convietuire. n raport de relatiile de convietuire, oamenii se "rupeaza pe diferite niveluri ale societatii, rezult5nd stratificarile de diferite tipuri. Studiul structurilor sociale asi"ura descoperirea elementelor esentiale pentru evaluarea oamenilor, a modului lor de viata, a pozitiei n ansamblu social a diferitelor colectivitati umane, a coeziunii interne a unui sistem. 3.2. Status social 'rin socializare, individul nvata sa e$ercite anumite actiuni sociale, sa interactioneze cu altii si a6un"e sa ocupe anumite pozitii n cadrul societatii. %stfel spus, n cadrul structurii sociale, indivizii detin anumite statusuri si 6oaca anumite roluri. Statusul social reprezinta pozitia ocupata de o persoana n societate. n mod obisnuit, statusul este definit drept pozitia sau ran"ul unui individ n cadrul "rupului sau ale unui "rup n raport cu alte "rupuri. n literatura de specialitate se nt5lnesc diverse definiti date conceptului de status social. %stfel Septimiu (!elcea considera ca statusul social e$prima drepturile si obli"atiile unei persoane, puterea de care dispune. *a$ 7ebber aprecia ca statusul social este ec!ivalent cu presti"iul social. 8obert -inton a definit statusul social ca fiind o colectie de drepturi si datorii determinate de locul ocupat de individ n societate. Statusul social este, asadar, treapta pe care se afla un individ ntr.o structura sociala si reflecta tipul de apreciere asupra lui data de catre ceilalti membri din structura. 9iecare om este evaluat n functie de pozitia ocupata n cadrul structurii din care face parte. 8ecunoasterea status. ului depinde at5t de personalitatea individului, c5t si de normele si valorile specifice structurii sociale din care face parte. &e$. medic:dar si membru al celei mai nalte asociatii stiintifice din lumea medicala;. 9iecare individ detine o multitudine de statusuri si trece mereu de la un status la altul. Talcott 'arsons a evidentiat doua tipuri de statusuri sociale: status atribuit sau prescris, care reprezinta pozitia, treapta, recunoasterea data de societate, ca urmare a unor dimensiuni psi!osociale &v5rsta, reli"ie, se$, rasa, mediu familial etc.; si status dob5ndit, care este pozitia c5sti"ata de o persoana prin nvatare, prin efort. %tribuirea statusurilor se face n raport cu se$ul, v5rsta, nationalitatea, rasa, reli"ia sau clasa sociala. Socializarea statusurilor prescrise ncepe foarte timpuriu. nca de la nastere, n ma6oritatea societatilor, copiii sunt socializati diferentiat n raport cu se$ul. 'rima diferentiere simbolica apare n culoarea cu care sunt mbracati baietii si fetele. <lterior 6ocurile pe care le practica fetele, 6ucariile pe care la folosesc sunt diferite de cele ale baietilor. n mod traditional fetele sunt socializate pentru a detine statusuri de mame, sotii, "ospodine, n timp ce baietii sunt socializati n raport cu alte asteptari sociale= ei trebuie sa dea dovada de forta, cura6 si fermitate. %tribuirea statusurilor n functie de se$ se face pe baza unor modele culturale, n temeiul normelor sociale dominante. Spre e$emplu n unele societati, pre"atirea !ranei este o activitate e$clusiv feminina, n altele predominant masculina= n unele societati activitatea a"ricola este e$ercitata predominant de catre barbati, n altele, de catre femei= n unele societati din %sia de Sud.#st si din Orientul %propiat, munca de secretariat este facuta de catre barbati, pentru ca se apreciaza ca femeile nu pot tine un secret si nu pot lucra n acelasi loc cu barbatii. 8ealizarea

statusurilor specifice de se$ este suprave"!eata de catre societate prin diverse mi6loace. <n individ care nu.si ndeplineste atributiile statusului sau risca sa fie penalizat social si mar"inalizat. n "eneral, societatile &mai ales cele moderne, industrializate; au devenit mai tolerante n raport cu prescrierea statusurilor de se$. %tribuirea statusurilor n functie de v5rsta se face n societate n raport cu cate"oriile de v5rsta &copii, adolescenti, adulti si batr5ni;. Societatea atribuie fiecarui individ un anumit status n functie de v5rsta pe care o are. >mportanta statusurilor de v5rsta s.a ac!imbat pe masura modernizarii societatilor. Societatile moderne sunt mult mai putin ri"uroase, comparativ cu cele traditionale, n prestabilirea statusurilor n functie de v5rsta. n societatile traditionale e$ista o puternica diviziune comunitara a statusurilor n functie de v5rsta. Trecerea de la o v5rsta la alta era pre"atita si marcata prin ceremonii si ritualuri. n societatile traditionale, batr5ni aveau un status cu presti"iu social ridicat. #i erau stap5nii averii, principalii decidenti si 6udecatori.n societatile moderne, trecerea de la v5rsta de adolescent la cea de adult este mai putin marcata si nu mai constituie obiectul unui control comunitar. n prezent, batr5nii sunt mar"inalizati social n ma6oritatea societatilor. +upa iesirea la pensie ei si reduc brusc importanta statusului social. Societatile moderne au dezvoltat un o forma de cvasiatribuire de status: meritocratia . un sistem social n care statusul este prescris n raport cu meritul, care este masurat prin performante educationale si profesionale. Statusul dob5ndit se contureaza si se obtine de catre individ n cadrul competitiei cu ceilalti membri ai societatii care aspira la el &e$emplu de statusuri dob5ndite: student, director, actor economist etc.;. Toate societatile distribuie un numar limitat de status.uri dob5ndite. Spre deosebire de statusurile atribuite care sunt caracteristice pentru ntrea"a populatie dintr.o comunitate &e$. barbati, femei, copii, tineri, adulti, batr5ni etc.;, statusurile dob5ndite fiinteaza ntr.un numar stabilit de societate, n raport cu oportunitatile sale. +ob5ndirea unui status este rezultatul unei ale"eri individuale si al unei competitii. Statusul de barbat este ptrescris:atribuit, cel de sot este dob5ndit. ?u toti barbatii a6un" soti. (asatoria este rezultatul unei ale"eri individuale. n societatile traditionale, ma6oritatea statusurilor erau prescrise n raport cu conditiile sociale ale familiei din care se nastea copilul. Societatile industriale au redus sfera statusurilor prescrise si ofera posibilitati mari de mobilitate a statusului descendentilor fata de cel al parintilor si de dob5ndire de statusuri noi prin preformante. +ob5ndirea unui status se face prin eforturi personale si este nsotit de anumite costuri personale, ntruc5t obli"a individul la ale"eri multiple: cariera scolara, ocupationala, relatii cu prietenii, loc de rezidenta etc. +ob5ndirea unui nou status este asociata cu sc!imbari n raport locuinta, "rupul de prieteni, relatiile sociale, raporturile cu rudele, inclusiv cu distantarea fata de parinti. <n tip special de status este status.ul fundamental. @5rsta, se$ul si, n anumite conditii . ocupatia, sunt status.uri fundamentale. n virtutea acestui status, societatea, membrii acesteia, asteapta de la noi un anumit comportament. ntr.un fel se manifesta cerintele le"ate de actiunile si abilitatile unui copil &conformarea la re"ulile sociale, inocenta, puritate; si n cu totul alt mod este perceput adultul, 6udecat, n principiu, prin asumarea responsabilitatilor sociale, competenta profesionala si sociala. 9iecare individ detine o multitudine de statusuri care se asociaza ntre ele si formeaza un ansamblu denumit status "lobal. Statusul "lobal poate fi unitar, coerent, daca statusurile care l compun sunt con"ruente ntre ele. Tendinta "enerala a oricarui individ este de a asocia statusurile pe care le detine, de a evita orice conflict ntre ele, de ale face con"ruente. (onflictele sau incon"ruenta de status se manifesta ntre componentele profesionale, familiale, economice, politice, sociale etc. ale statusului "lobal. %bsenta con"ruentei ntre diferitele statusuri provoaca

la nivelul individului un anumit sentiment de insecuritate sau de culpabilitate, care se poate compensa fie printr.un conformism accentuat, fie prin revolta. >nconsistenta statusurilor pot crea confuzie. Sotul si sotia au , de re"ula, v5rste apropiate. Statusul de sot batr5n si de proaspat tata sunt considerate statusuri incon"ruente. 3.3.Rolul social Rolul social e$prima totalitatea asteptarilor care definesc comportamentul oamenilor e$primate n drepturi si responsabilitati ca fiind proprii sau improprii pentru ocuparea unui status. Statusul este o pozitie ocupata de individ n societate iar rolul social reprezinta comportamentul asteptat de societate de la cel care ocupa acel status. 8olurile sociale sunt e$presia comportamentului social directionate pentru ndeplinirea unui scop bine definit. 8olurile pun n evidenta toate sarcinile ce.i revin sau pe care si le asuma un individ din pozitia sociala ocupata. 8olul este comportamentul real al unei persoane care detine un status. 8olul ndeplinit de fiecare este unic, el nu poate fi reprodus sau recreat de altcineva. n sc!imb societatea dispune de un sistem de norme si de mi6loace ce obli"a pe membrii sai sa.si adapteze comportamentul la rolurile derivate din status.ul dob5ndit sau atribuit. 8olurile sunt primele le"aturi ntre structurile institutionale si e$perientele personale ale membrilor unei societati. 8olurile sociale por fi dob5ndite sau pot fi atribuite. 9iecare rol are, n societate sau n "rup, semnificatia sa. nvatarea rolului implica doua aspecte: dob5ndirea capacitatii de a e$ercita ndatoririle si de a pretinde privile"iile rolului si dob5ndirea atitudinilor, sentimentelor asteptarilor pretinse de rol. 'rimul aspect se realizeaza mai usor, al doilea presupune reorientari mentale si atitudinale necesare pentru e$ercitarea eficienta a rolului. 'ersonalitatea influenteaza ale"erea rolurilor, modul de e$ercitare al acestora. n acelasi timp, dob5ndirea unui rol produce modificari ale eului, ale personalitatii. O fata si sc!imba personalitatea dupa casatorie, iar o sotie dupa ce naste. 9ata e fiecare rol e$ista asteptari din partea celorlalti. Se deosebesc trei tipuri de asteptari: necesare, obli"atorii si facultative. %steptarile necesare se impun cu forta ma$ima, iar detinatorul unui rol nu se poate sustra"e lor. +aca individul nu satisface aceste asteptari, el este sanctionat n mod sever. <n politist care fura este sanctionat mai sever dec5t alte persoane care fura. n mod asemanator sunt sanctionati: un 6udecator care ia mita, un preot imoral, un contabil care fraudeaza etc. %steptarile obli"atorii se manifesta la nivelul "rupurilor sociale, care impun anumite re"uli de conduita, iar "radul de conformare la ele este variabil. %steptarile facultative e$prima libertatea individului de a le respecta mai mult sau mai putin. <n rol nu fiinteaza autonom. 9iecare persoana ndeplineste mai multe roluri. 9iecare status este determinat de mai multe roluri. Totalitatea rolurilor asociate unui status formeaza un set de roluri. Statusul unui individ este determinat de conte$tul social si de numarul de roluri 6ucate. +e e$emplu statusului de student i revin mai multe roluri: rolul de membru al comunitatii universitare= rol de nvatare si pre"atire= rolul de cole"= rolul de membru al familiei= rolul de prieten= rolul de cititor al bibliotecii universitare= rolul de membru al societatilor stiintifice= rolul de membru al consiliului facultatii etc. 8olurile 6ucate de o persoana se pot combina ntr.un ansamblu omo"en, persoanele e$ercit5nd fara dificultati ntre"ul set de roluri. 'ersoanele care realizeaza aceste performante sunt putine. n foarte multe cazuri stresurile de rol care desemneaza dificultatile pe care le au oamenii n e$ercitarea cerintelor de rol. Stresul de rol se datoreaza pre"atiri inadecvate pentru rol, dificultatilor n tranzitiile de rol, conflictelor de rol si esecurilor de rol. Orice rol are cel putin un rol reciproc atasat lui. +repturile le"ate de un rol sunt ndatoriri le"ate de un alt rol. +e aceea e$ista situatii c5nd individul este obli"at sa 6oace simultan mai

multe roluri si atunci apare conflictul interroluri. +e e$emplu un individ care medic fiind trebuie sa.si opereze propriul copil. 3.4. Relatii sociale 9iinta umana intra n relatie cu ceilalti membri ai societatii din nevoia intrinseca de celalalt. Oamenii intra n contact unii cu altii dintr.o necesitate. Orice societate sau "rup social nu este o simpla suma de indivizi, ci consta ntr.o retea de le"aturi ntre acestia, n mi6loacele materiale si simbolice pe care ei le folosesc n interactiunile si activitatea lor, precum si n rezultatele sau produsele materiale si spirituale ale activitatii lor sociale. 8elatiile interindividuale pot fi nt5mplatoare, efemere sau spontane, av5nd n aceasta situatie, din punctul de vedere al vietii sociale un rol derivat, secundar. n toate colectivitatile, "rupurile si unitatile sociale e$ista nsa relatii fundamentale, ce se caracterizeaza prin durata si stabilitate, se desfasoara dupa norme si re"uli stabilite, sunt consfintite n le"i, coduri, re"uli, obiceiuri sau traditii. ?u toate relatiile dintre indivizi sunt relatii sociale. 8elatiile interumane prezinta mai multe forme: contactul spatial, contactul psi!ic, contactul social, interactiunile sociale (ontactul spatial are n vedere diversele mpre6urari n care indivizii intra n contact &locul de munca, locul de studiu, locuinte, adunari publice etc.;. (ontactul psi!ic este o forma de relatie de lun"a durata n care indivizii si observa reciproc caracteristicile, aspectul, trasaturile de caracter, pre"atirea intelectuala, preocuparile etc. (ontactele sociale se nasc prin intermediul relatiilor dintre cel putin doi oameni care manifesta un interes comun pentru un obiect si actioneaza mpreuna. (ontractele sociale pot fi : trecatoare si durabile= particulare si publice= directe si indirecte= personale si impersonale= materiale si personale. >ndiferent de natura lor, contractele sociale stau la baza relatiilor sociale. %bsenta acestor contacte poate duce la mar"inalizare, nsin"urare, la consecinte ne"ative asupra ec!ilibrului psi!ic al indivizilor. n situatia n care contactele sociale sunt durabile, ntre indivizi apare un fenomen nou, ei cauta sa se influenteze reciproc. n acest mod se naste interactiunea sociala. #a "enereaza procesele de adaptare, de acceptare, de socializare, de cooperare, de opozitie , de conflict etc. >nteractiunile sociale se realizeaza dupa anumite modele statornicite n practica vietii sociale. >ntr5nd ntr.un "rup, individul trebuie sa se conformeze modelelor de interactiune e$istente n "rupul respectiv. >nteractiunile pot fi directe sau indirecte. >nteractiunile sociale sunt mai durabile dec5t contactele sociale. 'e baza lor apar relatiile sociale. 8elatiile sociale . reprezinta un sistem de le"aturi ce cuprinde minimum doi parteneri &indivizi sau "rupuri;, un contact, atitudini, interese si situatii, un sistem de drepturi si obli"atii pe care partenerii trebuie sa le realizeze. 8elatiile sociale reprezinta elementul durabil al le"aturilor sociale care unesc oamenii n "rupuri. 9ara relatii sociale si interactiuni interioare un "rup nu poate e$ista un anumit timp, n mod or"anizat si coeziv. 8elatiile sociale sunt raporturi ntre unitatile sociale &"rupuri, institutii, colectivitati; 8elatiile sociale prezinta o mare diversitate, fapt care face ca sa e$iste mai multe criterii de clasificare. +upa natura lor relatiile sociale sunt: economice, politice, educationale, 6uridice etc. +upa tipul partenerilor relatiile sociale sunt: . relatii interindividuale . reprezinta relatiile stabilite ntre doi indivizi. n acest caz relatiile pot fi: de prietenie, de colaborare, de dusmanie, de conflict, de ntra6utorare, de indiferenta=

. relatii ntre individ si "rup . n acest tip de relatii individul reprezinta o entitate si "rupul cealalta entitate n care sunt incluse valorile, interesele si normele "rupului= de re"ula n cadrul "rupurilor mici relatiile sociale sunt relatii de cunoastere, afective, de comunicare, de mobilitate= o alta clasificare a relatiilor sociale la nivelul "rupului mic este data de /ean 'ia"et, conform caruia relatiilor sociale se mpart n relatii intelectuale, afective si morale= . relatii inter"rupale sunt acele relatii care au ca parteneri "rupurile luate ca totalitati. <n alt criteriu de clasificarea a relatiilor sociale l constituie influenta e$ercitata de acestea asupra coeziunii sociale. (onform acestui criteriu deosebim: . relatia de cooperare, care poate fi personala sau impersonala, deliberata sau simbolica. n "rupurile mici cooperarea este directa si personala. n "rupurile mari ea este impersonala si simbolica= . relatii de subordonare si supraordonare= un "rup sau un individ este dominat de un "rup sau individ sau domina, prin diferite mi6loace un alt "rup sau individ= . relatii de compromis si toleranta= presupun e$istenta a doi indivizi sau "rupuri cu interese si scopuri diferite, pe care nu si le pot impune si se accepta reciproc= . relatia de mar"inalitate apare c5nd indivizii participa la "rupuri cu modele valorice diferite fara a se identifica n totalitate cu nici unul dintre ele= . relatii de competitie= ele apar c5nd resursele de putere, presti"iu, produse, afectiune, statusuri etc. sunt limitate, percepute ca atare= aspectul competitiv reiese din obtinerea unui rezultat pe seama celorlalti participanti n relatie= . relatii conflictuale= apar c5nd deosebirea de interese nu admite compromisul , iar partenerii ncearca sa se reciproc unul pe celalalt. ?atura activitatii reprezinta un alt criteriu de clasificare a relatiilor sociale. Se deosebesc din perspectiva acestui criteriu relatii de munca, relatii familiale, relatii de vecinatate, relatii de petrecere a timpului liber. >nvesti"area acestor relatii este obiectul de studiu al unor ramuri ale sociolo"iei: sociolo"ia muncii, sociolo"ia familiei, sociolo"ia timpului liber etc.