Sunteți pe pagina 1din 5

Din grohotisuri de istoriepravaliri de taine soptite - Mi-e frig maicuta - Taci mai copile si dormi. - Da tot mi-e frig.

- Stiu mai copile mai, dar uita-ai oare ca aiastai casa noastra amu? Hai taci si dormi - Da am dormit mai maicuta. Am dormi mai mult decat oricare - Hai mai dormi, ca uite nu sare geana zorilor peste zid - Da am dormit, chiar am si visat. ine mai copile, hai stai linistit, nu te mai foi ca uite ii trezesti si pe ceilalti ine. De undeva de sus de departe hat taman dincolo de primele stecliri ale stelelor se valurea asa ca om!ra intunecimea de dinaintea zorilor. "chii copilului !razdara odata ceriul de la rasarit la apos apoi in curmezis de la miazazi la miazanoapte si apoi incepu a scarmana um!ra norilor ce se alergau cla!ucind stele cu taina lor. Se mai foi, se mai aran#a pana cand ochii sai neastamparati intalnira cautatura ostenita a maicutei. Din necuvintele unuia si ale celuilalt se ridica asa ca un a!ur de intre!are. - Da nu razi - $u mai copile, sti doar ca nu raz de vise. %a aistea doar nu-s de la noi ci-s din alte celea venite si nu se rade de lucrurile aistea - Apoi maicuta, ieream io &' alanica din deal si parca ieream intr-o gradina neasemuita si peste tat locul numa iar!a de cea grasa din care le place si la oile noastre si ierea asa ca matasa si ca !oran#icul de cel fin cum ai matale in lada de la !'ca si peste tat locul numa pomi, unul si unul si toti iereau in floare de te lua cu leasin de la miroazna. Si ne plim!am noi asa prin tat locul cela dar de la un timp ne potriviram cam prin mi#locul gradinii celeia si drept acolo stra#uia o poiana mare o mandrete de copaciu de cel rotat cu neste mere de cele dodoloate si pline de aur pe coa#a iar pe dinauntru cu o mandrete de zemulica de cea dulce ( acruta da numai asa ca o parere. Si ne-am oprit noi si am mancat pe saturate ca ierea crengile lasate taman la pamant de atata roada. Si dupa ce ne-am indestulat am mai loat in san cateva poame de celea pentru tine si pentru Maria si am loat unul si pentru sufletu lu taicuta si-apoi am plecat iat prin gradina ceea mare ce amu rasarise colea langa cetatea noastra de parea asa ca livada lipita de ograda si de ce mergeam vedeam impre#urul zidirilor tat feliul de minuni si masinarii de cele nemaivazute si neanchipoite de minte omeneasca si peste tat locul #ur impregiur iesia dintre leaturile gardului, un frunzar mare care coperea toata-mpre#muirea si erea plin de neste flori mari asa ca orechia tat o culoare de cea liliachie si rozalie da nu cum is liliacul si maciesiul de pem la noi ci mult mai altufel, colori mai mandre decat cele ce le stiu io de prin sat - Apoi asa o hi mai copile, ca uite ne !ate Dumnezeu pentru cainosia noastra si amu tre sa suferim ca sa ne-ndreptam - Da ce cata tataru taman prin partile astea ale noastre maicuta? - Apoi ce poa sa cate in !ezmeticeala lui? )m!la ca sa fure fete si feciori, sa praduie si sa parlogeasca locul ca dara tataru nu-i deprins cu munca si casael tat o goana de colo colo dupe cum l-a !ate vanturile cele tur!ate - Auzi maicutule, - %e-* mai copile? - Apoi partea cea mai mandra a visului n-am apocat ca sa ti-o spui - $o zi dara amu, gata tot ce ai zis.. - +ai si de unde mergeam asa prin gradina ceea minunata, parca dadeam con#ur la cetatea aista ca erea giur impregiur si intr-o parte asa ca la trei leghe in giosu se ridica mare o minunatie de copaciu asa mai ca !radul dar nu ierea !rad de-al nost ci un altufel de mandrete naltu pan, la ceriu si grosu de nu-l pot coprinde zece oamini de cei van#osisi tata lumea venea de se minuna de cea mandrete de copaciusi toti isi gaseau alinare si coperis su! cetina lui

- Apoi asa ii mai copile ca pe noi numa padurea ne-o iu!itu si ne-o aparatu ca daca te uiti pana si zidurile cetatii se naruie si se macina, dar padurea ii vesnica si nici omul cu toata rautatea lui n-o poate sfarsi si termina - Da mai maicuta, si de unde ieream io numa ce vaz asa ca un alai de cel domnesc si cum mere el odata se opresc ei cu rtoti iar Domnul cela co!oara din sa numai ca in loc de scari avea cate o luna noua de cea cu coarnele in sus si parca tot calca pe lunile celea ce erau coprinse de o iar!a verde da se vedea stralucirind lunile de-o parte si de alta a calului cel madru in marea cea verde si odata agiuns cu picerele pe pamant Domnul cela s-o lasat in genunche si parca insasi Sfantul +etru o intins manurile si o coprins cetatea noastra asa ca pe-o casuta, ori ca pe-un cui! si-o ridicat-o de-o puse in !ratele Domnului cela si Domnul cela o luat o particica din irima lui si-o pus-o sa !ata tata ziua si tat timpul intre zidirile cetatii - Apoi Doamne mai copile ca nastrusnica inchipoire ai mai avut - Da e de rau maicuta? - Apoi io nu crez da cum s-o lumina om da mai intai pe la taica popa si apoi pe la mosneagu *lie, !atranul satului sa vedem si ei ce-or spune - Apoi asa sa facem maicuta, ca doara d,asta am voit a-ti povesti cele ce-am vazut - -i copile, copile, necunoscute is caile Domnului si niciodata nu ne intrea!a de pricepem au !a toate cate ni le spune si ni le aratada hai incearca si mai lipeste geana pe geana ca mai va pana la clipirea zorilor - Apoi io de dormit nu poci ca sa dormca mi-o intrat frigu-n oasehai la Mos *lie ca poate nici el nu poate dormi amu - Hai s-om mere ca asa poate ca te-ai mai incalzi nitelnici io nu crez ca poate dormi la cate ganduri si la cate nacazuri zac in prea#ma %etatea isi strangea zidirile ridicandu-le pana la pleoapele stelelor ce parca tot faceau cu ochiul de acolo de sus. Toata suflarea din satele dimpre#ur era stransa intre !ratele ocrotitoare ale cetatii iar cei ce nu apucasera sa se stranga intre zidurile ei se-mprastiara care pe unde apucase, care prin vagauni, care prin desisuri care prin alte sate unde nu a#unsese par#olul. $umai ca aici in cetate viata nu era nici pe departe lina si far de gri#i pentru ca apa din fantana tre!uia dramuita, pita era si ea dramuita si putina fiertura ce se facea nu a#ungea decat sa amagesti foamea. De-aia um!la lumea ca !ezmetica de-* pierise si rumeneala din o!ra#i si lucirea din lumina ochilor. Daca tur!atii ceia de tatari nu se pogorau iar catre tinuturile lor din stepa de la soare rasare atunci mare nacaz ii pastea pe cei stransi intre zidurile cetatii ca nimic din ce putea fi dus la gura nu mai remanea si oamenii tre!uiau sa se amarasca numai cu o gura de apa. ine macar ca izvoarele fantanii erau !une si nu rte!uia sa duca si gri#a apei. Se povestea din !atrani de o alta navalire mai amarnica si mai de temut cand hoardele streine de Dumnezeu se apucara sa prapadeasca si sa pustiasca totul lasand praf si pul!ere in urma. Si mare prigonire suferisera oamenii acelor timpuri si de unde de neunde care cum putusera se stransesera cu care si carute icisa in creasta dealului si facura cercuri cercuri din care iar inlauntru pusera la pastrare coconii toti si muierile. Si toata suflarea cea voiniceasca atat mosii cat si tinerii cu stru#eiele mustetilor a!ia mi#ite alaturi de !ar!atii hotarati facura cercuri-cercuri si aparasera cu piepturile, cu manurile goale, cu ghioage, care cu ce apucase dar nu se dadura un pas inapoi, si unde cadea unul pe loc altul ii si lua locul. .ea!a sempresurara talharii ceia navalitori si se tot varte#eau #ur-impre#ur ca asa ii gasira si dupa o luna de ne!iruinta. %hiar daca erau niste um!re cu suflet, fara de apa decat roua zorilor si fara de-ale guri decat radacini si frunze tot nu putura napraznicii sa puie mana pe vreo muiere sau pe vreun cocon. Si daca au vazut ei cer!icia locului si-au strans corturile si au plecat, nu inainte de a trimite solie de inchinare si recunoastere a !ar!atiei. De atunci se poarta vor!a ca neamul lor al !ologanilor tari ca stanca de su! /atul /omanului o ramas sa stra#uie locurile de prin partile aistea si tot atunci sfatul !atranilor o hotarat ca fiecare sat sa trimita !rate de munca si !ucate si lemn si-apoi cu totii sa scoa0a din coasta dealului piatra de cea trainica si sa ridice zidiri care sa impre#muie creasta dealului si-astfeliu sa aiva toata suflarea adapost la vreme de prigoana si restriste. Si sfatul nu s-o lasat pana cand n-or avut incuviintare de la insusi Sighismund Domnul hotarat de vremuri peste locurile celea si acesta a privit cu drag la hotararea taranilor. Si asa dupa nici doi ani, zidirile prinsera suflet si viata. *n timp ce oameni priceputi

in ale zidariei lucrau la cele doua randuri de zideala groase de cate doi coti in urma altii veneau cu cosarcile pline de pamant si spartura de piatra si umpleau rosturile si golurile dintre cele doua ziduri astfel ca intr-un sfarsit totul parea ca un singur zid si avea o grosime de un stat de om daca-l puneai culcat si in tot acest timp fantanari priceputi sapau in pamant si-n piatra seaca sa gaseasca izvoare de apa !una si pamantul si piatra care le prisosea erau !agate in ziduri iar gropile sterpe erau coperite cu drugi de lemn si acolo se aruncau tat feliul de scarnavii ca sa aiva cetatea ceea si parte de curatenie. Tot in ast timp tamplari si dulgheri mestereau de puneau alaturea !lana langa !lana si drug peste drug toate tintuite in ghionturi mari de hier de cel prefacut ca sa nu-l rapuie zdrumicatura cea ruginoasa. Si din !arne ridicau adaposturi si poiate, saivanuri pentru fane0uri si cate alte locuri de merinde. Si casoaie mare care sa cuprinsa suflete laolalta cu priciuri si laite de giur-impregiur ca-ti ierea mai mare dragul sa le pipai, sa le vezi si sa adulmeci. Si iata ca la termenare toata suflarea satelor care muncise, se stransese pe tapsanul din fata zidirilor si unde nu se puse de-un gioc si-un chiot care tinu tri zile numarate si tata suflarea sa !ucurea pentru ca vazusara cu totii ca sfatul !atranilor avusese iz!anda in cugete, in vor!e si in fapta. Si tot atunci sfatul !atranilor tinura adunare si se sfatuira ca sa tie in !una randuiala locurile, sa aiva gri#a sa fie ceva adunatura de coasa, ceva lemne de foc si lasasera lege ca fiecare sa-si pregateasca de-ale gurii ca la vreme de restriste sa nu piarza vreme cu stransura. Si toate or fo in liniste si !una intelegere iar stapanirea domneasca se !ucura sa vaza ca oamenii se-ngri#esc de sufletul lor si de odraslele ce-or duce mai departe locurile si munca. Dar iata ca anii au trecut, faptele cele au a#uns slove de poveste si cateva navaliri s-or petrecur si lumea o scapat mai naca#ita si mai saracita dar totusi cu viata si pofta dendreptare. Si nici una nici doua iata ca vremurile se vremuiesc si viata se trece prinre hotarele vietii si mortii si la vremea unui alt Sighismund domn si el peste locuri se pogora amenintarea hoardelor otomane. Dar totusi, !unul Dumnezeu in mila si indurarea lui il puse-n calea navalirii pe domnul Tarii 1lahiei insusi Domnul Mircea si acesta cu apriga hotarare s-o pus in calea tur!atului sultan de l-o cercetat apoi printre oastele cele naimite care se prapadira !atand coada inapoi. Si de la aista mare iz!anda or ramas cei doi domni preteni pe vecie. Dar iata cum se-ntoarce roara istoriei si vor!a omului, chiar domn fiind acesta. %aci daca oamenii si-or facut toate cele incuviintate, iata ca noul domn, acest nou Sighismund nu s-o tinut de vor!a straveche si ca semn de pretaluire pentru cura#ul si agiutoriul dat impotriva otomanilor o facut hristov de danie a intregului deal ce stra#uie tat tinutul din partile Huedinului adeca a cetatii lor, a !olocanilor catra Domnul Tarii de dincolo de muntii a tarii 1lahiei. Si o facut aceasta danie ca legamant si amu ei se tineau de frati. Si numai ce se petrecura zilele pana cand un alai domnesc in fruntea caruia era insusi domnitorul Mircea ce-si purta !atranetile cu mandrie si hotarare se sco!ora din saua !idiviului pe scari tocmite din semilunele luate prada de la dusman. Si tot atunci alaiul domnesc pregatira corturile in asteptarea Sighismundului. Si cand s-or intalnit cele doua alaiuri, cu mare pompa s-or im!ratisat domnitorii si si-or giurat fratie si agiutor la nevoie si apoi marele Sighismuld o loat o alcatuire di aur si nestemate ce-nfatosa cetatea !ologanilor si-mpreuna cu un hristov impovarat de greutatea pecetelor le-nmana noului stapan si domn. Toate aistea se petreceau in fata multimii din toate satele dimpregiur si-n fata sfatului !atranilor ce carmuiau tre!ile tinutului. Si parca tata suflarea ceriului si a pamantului statu asa potopita intre zidurile sufletului asteptand cu-nfrigurare. *ar domnul Mircea o primit darul cu smarenie, s-o-m!ratisat cu Sighismundul in vazul multimii si-apoi o-ntors darul cu o flamura de-a ghiaurilor osmanlai, un coif de capetenie tintuit cu pearle si neasteamate si cu o alcatuire ce semana a !eserica randuita de cerurile crestine. Toate aceste se petrecura fara ca o clipire sa stra!are luminile ochilor si far ca frun noriu sa-ntunece fata ceriului. Dar ca la o porunca cereasca, un stol de porum!i de cei al!i se rasletira pe cerul podidit de larma si chiotelor celor doua alaiuri si ale poporanilor si prinsera a congiura mandra adunare. Si-apoi se lasa o ser!are de cea campeneasca ce se strecura pana tarziu in noapce si cand stele clepira ostenite si lumea prinse a se strange pe la case si pe la corturi. *ar pe dupa pranzul cel mare cele doua alaiuri domnesti se vazura iar, cei doi domni sem!ratosara si-si spusera cuvinte alese dupa care se desprinsera unul de altul iar alaiul Sighismundului se porni la drum catre curtile cele domnesti. +oate ca asa sr hi petrecut Domnul Mircea noul staroste si stapan dar iata ca acesta trimite solie catra sfatul !atranilor cerandu-si drept de-nfatosare. Si pana catre sara, impregiurul corturilor domnesti se stranse iar tata suflarea tinutului in frunte cu sfatul !atranilor.

Domnul Mircea indemna tata lumea sa saza pe perine si pe !utuci impregiurul focului si doua !udane de cele pantecoase date cu cepurile de pamant raspandind miroazna de vinuri alese. Atunci capul sfatului, !atranul +atru a lu +otra staroste din neam in neam s-o ridicat, o facut o plecaciune imn fata domnului si o prins a grai2 - Marite Domn, iata ca vremile ne aduc impreuna cu sau fara de voia noastra. *ertare pentru indrazneala vor!elor dar aici in tinutul Huedinului noi suntem la inceputul inceputurilor. $oi *-am primenit pe toti cei ce-au ta!arat peste noi. *nca de pe vremile imparatilor romani noi ne-am tinut neamul si graiul si am stat icilea ca stancile si ca iar!a. "ricat ne-or cosit neamurile noi ne-am ridicat siam dus viata mai departe. Din pricina cer!iciei si a dorintei noastre de-a ne pastra locurile si datinile nimeni nu ne-o !uruit si nu ne-o izgonit. $ici romani, nici cei ce-or fost adusi de tinuturile +atrasului nau facut decat sa se altoiasca la trunchiul nost si aici am trait si ne-am ingrop3at mosii si stramosii fara a cadea su! stapanire si fara a pohti la avutul altora. $e-am tinut neatarnarea pana amu cand Domnul vremelnic al locului acest Sighismund ne-o daruit ca pe vite Domniei tale fara a cere ingaduinta si fara a iz!andi sa ne supuie ci numai asa ca si cum ar fi un dat. Avem hristoave din vechime si aici pamantul engrasat cu sangele nost. De aceea te rugam sa nu ne-o iei in nume rau daca ti-om cere neatarnarea si li!ertatea. - Dragi !ologani, oameni ai locului, stiu de la gramaticii mei cate ceva din tainele historicesti ce se perd in negura vremilor inca de la descalecarea imparatilor de la /'m fapre trecute si petrecute in hrisoave si terfeloage si va stiu neatarnarea ce-ati avut-o in fata prigonitorilor. Mai stiu si despre zidirea aceasta ce-a fost ridicata de toata suflarea tinutului fara mesteri si agiutor de la stapanire si sunt mandru de toate aceste. *o Mircea 1oied, n-am venit ca sa supui oameni de-un neam si-o lim!a ca nu am in fire navalirea si asuprirea ci am venit ca sa primesc acest dar de pretaluire din partea Domnului Sighismund. De aceea eu o sa va las hristov de !una vecinatate intre Tara 1lahiei peste care domnesc si Tara Transilvana, aici in aceste tinuturi iar domniilor voastre va voi lasa spre pastrare privegherea si vamuirea tuturor caravanelor ce-si fac drum prin partea voastra cu dorinta de a primi in tot timpul carte de la Sfatul !atranilor despre toate cate se petrec si se-ntampla prin partile voastre. Asta-* voia mea si ca semn de pretuire va darui ceva ce-am cumperat de la o caravana ce venea din indepartata tara a chitailor cei cu privirea o!licita si grai cantator. De acolo au fost aduse cateva graunte de la copaciul ceriului al mai mandru si mai poternic copaci ce spri#ina ceriul cu toate cele ale lui, in care isi gaseste adapost atat pasaretul cat si vanturile cele strasnic. Aceste seminte au fost purtate ascunse intr-o teava de papura de peste noua mari si noua tari de acolo de unde soarele isi face veacul si-si are culcusul, ca cica de acolo porneste peste mari si tari in preum!larea lui pe !olta cereasca. De aceea o sa va rog sa primiti ca semn al intelegerii noastre si fie ca toata lumea sa priveasca atat la zidirea ce-ati inaltat-o cat si mandretea copaciului ce s-a naste din infratirea tarii mele si a tinutului vostru ca toate fiind de-un neam si-un suflet. - Sarutam dreapta Marite Domn si fie ca vanturile vietii sa nu te clatene din drumul teu si din scaunul de domnie. 4ie ca toate cestea sa se-nfaptuiasca cu prisosinta atat pe timpurile aistea cat si in toate timpurile ce-or veni si ca pretuire si respect noi ne vom mandri ca suntem su! stapanirea si o!laduirea ta. Si ca sa nu fie vor!a-n vant vom tremete la carte doi coconi din neamul nostru pentru ca ei din neam in neam sa poarte sarcina de-nstiintare a Domniei tale si urmasilor urmasilor vostri. - Doamne *mparate %eresc al vazutelor si nevazutelor al aflatelor si al ne!anuitelor, noi aici de fata2 *o Mircea 1oievod cu tot alaiul mei si +atru a lui +otra staroste al tinutului, ne giuruim in fata tronului Tau de Domnie ca sa pecetluim vor!ele noastre cu sufletele si nu cu hrisoave fara de valoare si pline de uzurpare cand cad la mana dusmanilor. Asa cum iti e voia asa sa ne a#ute puterea si viata sa lenfaptuim acum si-n veci vecilor. - Amin Marite Doamne al Tarii 1lahilor si-al intregului tinut al !ologanolor. Asa sa ne a#ute Domnezeu nostru si al urmasilor nostri ca in puterea lor stau toate vremile ce-or sa vie. *ata ca timpurile se petrec precum norii pe ceruri si apele peste clatinatura pietrelor, viata se trece si se petrece, istoriile se scriu si se uita ca si povestile iar vremile de demult isi deapana petrecea in

trunchiurile dreptilor ce spri#ine ceriul si-n trainicia pietrelor din inima pamantului si din zidirile oamenilor. Daca ai indemanare la drumeteala si la ascultare inima iti va tresari atunci cand dintre coltii tociti de vreme ai dealurilor se ridica pana catre poarta ceriului coroana celui mai mandru copaciu ce stra#uie locurile si timpurile privind cu mila parca la ruinarea si ne!agarea in seama a zidirilor ce-si trec uitare printer tufe mari de !oz, cercuri de iadera vinetie in verdele sau si alte !uruianuri ce-si fac sala# ascunzand parca trecutul tot su! patura deasa a uitarii. Dintre zidirile cele vechi se mai ridica cand si cand soaptele rugilor mosilor si stramosilor ce-si petrec zilele si noptile tragandu-se la adapost din fata navalirilor si a pustiirilor. Aici in tacerea cetatii istoriile cu nume de 1lad Draculeanul, Mihai cel 1iteaz si multi alti domni si suflete ale starostilor din neamul +otranilor ori din nemurile celor doi gramatici scoliti taman la poalele cetatii in Scheii rasovului ce au trimes carti domnilor in tat timpul. Si daca istoria si povestile s-ar opri aici poate ca tot n-ar fi indestul dar pentru cine are ra!dare sa cate si sa asculte, zidirile inca mai au multe taine de spus si multe lucruri de povestit. %ine a spus ca numai cu ra!darea tremcem marea poate ca n-a gresit prea mult, iar daca timpurile ar mai avea intelegere si ra!dare si nu ne-ar petrece din urma poate ca multi dintre noi ne-am mai avea multe de spus din cele auzite Dar undeva, dintre aripi de vis, un copil far de somn vede timpurile si istoria ca pe-o carte scrisa in lumina stelelor atunci cand treiera ceriul cu privirile la vreme de restristeiar capul din poala maicutei sale nu-si afla alinare nicicum caci prea multe vede si ar vrea ca sa le povesteasca