Sunteți pe pagina 1din 24

Ministerul Educaiei al Republicii Moldova Universitatea de Stat de Medicin i Farmacie Nicolae Testemieanu

Proiect la disciplina Genetica Uman

Tema: HLA-DQB1, funciile normale i anomaliile provocate de mutaii


(norcolepsia i boala celiac)

Efectuat: Donica Mariana

HLA-DQB1 Locul citigenetic: 6p21.3 Localizarea molecular pe cromosomul 6: bp 32,627,656 to 32,634,465 Complexul HLA este versiunea uman a complexului major de histocompatibilitate (MHC), o familie de gena care apare n multe specii. Genele din acest complex sunt clasificate n trei grupe de baz: clasa I, clasa II, III i clasa.Genei HLA-DQB1 este clasificat ca parte a MHC clasa II. Aceste proteine ataa la fragmente de proteine (peptide), n afara celulei. Protein produs de gena HLADQB1 se ataeaz (leag), la proteina produsa de la un alt MHC clasa II gena, HLADQA1. Impreuna, ele formeaza un complex de proteine funcional numit heterodimer antigen-DQ obligatoriu. Acest complex de peptide afieaz particulele straine sistemul imunitar pentru a declansa raspunsul imun al organismului.

FUNCTIILE GENEI
NIVEL MOLECULAR: CODIFICA PENTRU
SINTEZA PROTEINEI DQB1

NIVEL CELULAR: ASIGURA FORMAREA


RECEPTORULUI CELULAR

NIVEL ORGANISMIC: ASIGURA


RECUNOASTEREA PARTICULELOR STRAINE,REALIZIND ASTFEL FUNCIA IMUNA

Fiecare gena MHC de clasa a II are mai multe variante posibile, care permite sistemului imunitar de a reaciona la o gam larg de invadatori strini. Cercetatorii au identificat sute de versiuni diferite (alele) ale genei HLA-DQB1, fiecare dintre care este dat un numr special (cum ar fi HLA-DQB1 * 06:2).

Produsul proteic ai genei se expreseaza sub forma proteinelor ce se afla pe membrana limfocitelor B celulelor dendritice ,si macrofagelor. Lan beta este de aproximativ 26-28 kDa i conine ase exoni. Exon 1 codific peptida lider, exoniii 2 i 3 codific cele dou domenii extracelulare, exonul 4 codific domeniul transmembranar i exonul 5 codific coada citoplasmatic.

n cadrul moleculei DQ att lanul alfa i beta conin polimorfisme, ns regiunea specifica proteinei functionale ramine nemodificata. Testarea polimorfismelor este deosebit de importanta atunci cind se pune problema unui transplant de maduva osoasa.

Mecanismul Aciunii Proteinei


Astfel proteina se leaga de peptide derivate din Ag, favorizind astfel endocitoza APC-CELLS si CD T-cells. Proteina principala cliveaza a Ag in 20-30 bucati. Din moment ce Ag a fost clivat in molecule MHC celulele APC disponibile pentru a le endocita si ale distruge in lizozomi cu enzime proteaze corespunzatoare (trece printr-o degradare secvenial de proteaze diferite, inclusiv CTSS i CTSL, lsnd o mic fragment numit CLIP) ca proteina membranara, in drumul ei spre lizozom (conduce mol straine pentru a fi degradate) o partea a ei de asemenea se distruge.

Genele alele
Alelele genei HLA-DQB1 sunt: 2.1 DQB1*0601 2.2 DQB1*0602 2.3 DQB1*0603 2.4 DQB1*0604 2.5 DQB1*0609

DQB1*0601 ete o gena alela ce codifica un antigen leucocitar uman.SEROTOTIPUL este determinat de catre anticorpii recunoscuti de catre 6 - din component DQ lant. -lant izoforme DQ este codificat de ctre grupul de HLA-DQB1 * alela 06. DQB1 * 0601 este, n general,linkata de DQA1 * 0103 ca haplotip 6.1. Acest haplotip este mult mai comun n Japonia i n alte pri ale Orientului Asa.

DQB1 * 0602 este de obicei legat de DQA1 * 0102 pentru a forma 6.2 haplotip. DQ6.2 si este comun din Asia Central n Europa de Vest, * 0602 este, de asemenea, legat de DQA1 * 0103 n anumite pri ale Asiei.

DQB1 * 0603 este de obicei legat de DQA1 * 0103 ca 6.3 i este comun din Asia Central n Europa de Vest, * 0603 este, de asemenea, legat de DQA1 * 0102 n anumite pri ale Asiei. n Europa, este cel mai frecvent n rile de Jos.
DQB1 * 0604 se gsete la frecvene mai mari pri din Africa i Asia i este legat aproape exclusiv de DQA1 * 0102 ca 6.4. Acest haplotip este gasit la cel mai nalt frecvene eurasiatice n Japonia. Susceptibilitatea la infecii ca Leptospiroza a fost gsit asociat cu DQ6 nediferentiata,amorfa .

Genele alele i patologiile asociate lor


Mai multe alele HLA-DQB1 sunt asociate cu un risc crescut de a dezvolta diabet zaharat tip 1 , in special alelele cu cu numele genetic al locusului IDDM1, prezinta cel mai mare risc genetic pentru diabet zaharat tip 1. Din nou, DQB1 * 0201 * 0302 i DQB1 alele, n special fenotip DQB1 * 0201/0302 * are un risc ridicat de debut tardiv diabet zaharat tip 1.Riscul este parial n comun cu locusul HLA-DR (DR3 i DR4 serotipuri).

Susceptibilitatea fata de boala celiaca este conferita de anumite alele HLA de clasa a 2-a din regiunea HLA-DQ. Astfel, cei mai multi pacienti (90-95%) prezinta heterodimerul HLADQ2 codificat de alelele DQA1*05 si DQB1*02, in timp ce ~5% prezinta heterodimerul HLA-DQ8 codificat de alelele DQA1*03 si DQB1*0302..

Susceptibilitatea fata de boala legata de genotipul HLA-DQ2 este transmisa autozomaldominant sau autozomal recesiv in functie de genotipurile HLA predispozante ale parintilor (vezi fig. 2A). Susceptibilitatea fata de boala legata de genotipul HLA-DQ8 este transmisa autozomal-dominant

Recomandari pentru determinarea alelelor HLA de predispozitie


pacienti simptomatici cu niveluri echivoce de anticorpi anti-tTG sau cu un rezultat neconcludent la biopsia de mucoasa intestinala; pacienti anterior simptomatici care au devenit asimptomatici dupa instituirea dietei fara gluten si care nu doresc sa efectueze testul de provocare cu gluten; pacienti simptomatici care nu raspund la dieta fara gluten; diagnosticul diferential la un pacient care prezinta simptome similare bolii celiace; rudele de gradul 1 si 2 ale pacientilor cu boala celiaca; evaluarea pacientilor din grupele de risc amintite mai sus.

Metoda reactie de polimerizare in lant (PCR) cu


detectie prin electroforeza in gel de agaroza/tehnica Dynal SSP (primeri cu secventa specifica); sunt determinate genotipurile HLA-DQA1 si HLA-DQB1 pentru a detecta prezenta sau absenta alelelor asociate cu boala celiaca HLADQA1*0501, HLA-DQA1*0505, HLA-DQB1*0201, HLADQB1*0202 si HLA-DQB1*03023.

NARCOLEPSIA
O versiune a HLA-DQB1 gen numit HLA-DQB1 * 06:02 crete riscul de a dezvolta tulburri de somn narcolepsie, n special la persoanele care au, de asemenea, cataplexie. (Cataplexia este o pierdere brusca a tonusului muscular ca raspuns la emotii puternice, cum ar fi rs, surpriz, sau furie.) Nu este clar cum HLA-DQB1 * 06:02creste riscul de a dezvolta aceasta boala. Cu toate acestea, exist tot mai multe dovezi ca narcolepsie este legat de o defeciune a sistemului imunitar. .

Anomalii de somn asociate cu narcolepsie rezultatul probabil de la o pierdere a celulelor creierului special (neuroni), ntr-o parte a creierului numita hipotalamus. Aceste celule produc n mod normal, substante chimice numite hypocretins (de asemenea cunoscut sub numele de orexins), care au mai multe funcii importante n organism. n special, reglementarea hypocretins de zi cu zi somn-trezire ciclu. Cercetatorii speculeaza ca o anomalie a sistemului imunitar poate declansa pierderea de hypocretin-producatoare de neuroni la persoanele cu narcolepsie. Cu toate acestea, nu exist nici o dovad direct pentru a demonstra c factorii sistemului imunitar, sunt responsabili pentru aceast pierdere.

Diagnosticul de narcolepsie se bazeaza pe:


1.Examenul clinic ce vizeaza istoricul bolii si examinarea fizica a pacinetului 2.Aplicarea de diferite chestionare specifice: -Stanford Narcolepsy Questionnaire poate furniza informatii cuantificabile referitoare la simptomatologia pacientului, dar in special al catalepsiei; - Epworth Sleepiness Scale estimeaza gradul de somnolenta diurna. 3.Evalaurea jurnalelor de somn: -pacientul este sfatuit sa tina un jurnal pe o perioada de 2-3 saptamani; -el trebuie sa-si noteze obiceiurile legate de somn, consumul de droguri, cafea sau alcool.

4.Teste de laborator:
-polisomnografia si MSLT (multiple sleep latency test) sunt cele mai utilizate; -polisomnografia inregistreaza in decursul unei nopti de somn diferiti parametri; -a doua zi se aplica MSLT care masoara tendinta pacinetului de a adormi in timpul zilei;

5.Masurarea perioadei REM a somnului 6.Teste pentru determinarea HLAului specific narcolepsiei

Care este tratamentul narcolepsiei? Tratamentul narcolepsiei presupune in primul rand reeducarea pacientului vis--vis de stilul de viata prin: -evitarea stresului; -evitarea alcoolului; -conducerea cu precautie a autoturismului.

Tratamentul medicamentos al narcolepsiei cuprinde:


-metilphenidatul care este un psihostimulant cu rol de crestere a starii de

veghe si a performantelor; -o alta optiune este dextroamfetamina sau metamfetamina care insa dau dependente severe; -pentru starile de somnolenta excesiva, se poate recomanda si modafinilul care beneficiaza de o toleranta buna si de o eficacitate superioara; -antidepresivele.

CONCLUZIE
GENETICA RAMINE A FI O STIINTA A VIITORULUI ,A MEDICILOR COMPETENTI, CACI ORICE DOMENIU AL MEDICINII NU AM ALEGE ,NECESITA CUNOSTINTE TEMEINICE IN GENETICA ,MAI ALES ACUM IN SECOLUL MALADIILOR GENETICE.