Curs 1-Reale

Starile de fapt sunt situati perceptibile prin simturi, care nu sunt conditionate de existenta unor drepturi subiective, a unor obligatii sau a unor raporturi juridice. Acestea (starile de fapt) nu sunt o consecinta a legii, spre deosebire de starile de drept. *Drepturile reale principale sunt: PROPRIETATEA si DEZMEMBRAMINTELE sale (uzufructul, uzul, abitatia, superficia si fiducia). Dreptul real seminfica dreptul asupra unui bun, bun care poate fi orice lucru care se regaseste in circuitul civil. Cuprinde toate bunurile susceptibile de apropriere => toate bunurile care pot sa faca obiectul dreptului de proprietate privata. Dreptul real confera anumite atribute asupra unui bun. Cel mai extins drept real este cel de proprietate, deoarece confera toate atributele asupra unui bunusus, fructus si abusus. Posesia nu este un atribut al dreptului de proprietate. Toate celelalte drepturi reale sunt dezmembraminte ale dr. de proprietate si confera o parte a atributelor asupra unui bun. Durata dreptului de proprietate nu este limitata in timp. Dreptul de proprietate se caracterizeaza prin exculsivitatea juridica pe care o ofera asupra bunului. Dreptul de proprietatea exclude existenta simultana a altor drepturi principale asupra bunului respectiv. Atribut de urmarire NU caracterizeaza drepturile reale principale Urmarirea = posibilitatea creditorului de a vinde silit un anumit bun determinat, chiar daca acel bun nu se mai regaseste in patrimoniul debitorului; Atribut de preferinta Se regasesc doar in cazul drepturilor reale accesori Preferinta = posibilitatea creditorului de a-si recupera, in cazul executarii silite, creanta proprie cu preferinta/cu prioritate, din pretul unui anumit bun.

*Drepturile de creanta, fiind drepturi cu exercitare mijlocita, presupun obligatoriu, existenta unui raport juridic C-D. Drepturile reale sunt drepturi cu exercitare nemijlocita si sunt opozabile tuturor. *Atat drepturile reale, cat si cele de creanta sunt opozabile erga omnes, deoarece, drepturile de creanta => obligatia determinata corelativa a unui dr. de creanta obligatia generala corelativa de a nu incalca dreptul altuia, pe care o implica opozabilitatea dreptului subiectiv.

Curs 2

Posesia
Posesia poate exista in lipsa oricarui drept subiectiv. Posesia nu poate fi transferata ca urmare a unui act translativ de drepturi. = exercitarea in fapt a drepturilor reale principale, cu intentia posesorulu de a se afirma si de a se considera titular al dreptului respectiv. Posesia este o stare de fapt, ea nu este un atribut al dreptului de proprietate sau al unui alt drept real. Astfel, posesia poate exista si in lipsa oricarui drept real asupra bunului posedat.

Elementele posesiei: 1. CORPUS = element material, obiectiv al posesiei = suma de comportamente concretizate in fapte materiale si acte juridice prin a caror realizare, posesorul exercita in fapt unul sau mai multe dintre atributele proprietatii sau a altui drept real principal. Nu presupune in mod obligatoriu controlul material nemijlocit cu bunul posedat, nici o folosinta continua a bunului. Posesia poate fi consumata si atunci cand elementul corpus este exercitat prin intermediul altei persoane (detentor) = posibilitatea posesorului sub nume de proprietar de a-si conserva posesia atunci cand cedeaza din propria vointa elementul material-corpus, unei alte persoane = CORPORE ALIENO. 2. ANIMUS = element subiectiv al posesiei, care presupune vointa posesorului de a se afirma fata de toti ceilalti ca titular al dreptului real pe care il exercita in fapt Pentru a verifica existenta lui animus, folosim elemente obiective => ce este indreptatit sa se considere el? Animus exista in 2 ipoteze: Posesorul stapaneste bunul in temeiul unui titlu (mod de deobandire a dreptului real) sau Posesorul a intrat in stapanirea bunului in urma unui act material neechivoc de contrazicere (uzurpare a dreptului altuia) a posesiei exercitate anterior de catre un altul asupra bunului respectiv.

Animus NU poate fi exercitat prin intermediul altei persoane (poate fi probat) => art. 917 (2) - PJ, persoane fara capacitate de exercitiu. Art. 919 (1) => prezumtie a existentei animus din existenta lui corpus. Animus domini = varianta a lui animus; intentia posesorului de a se afirma ca fiind proprietar. Art. 919 (2) => rastoarna prezumtia de la alin. 1; alin. 2 => regula de probatiune => daca stapanirea bunului a inceput in calitate de detentor precar (sau tolerat/beneficiar al unui act de pura facultate), se prezuma relativ ca posesorul nu a dobandit pana in prezent elementul animus domini.

Posesia si detentia precara:

Asemanari:

Ambele sunt stari de fapt => exercitiul unui drept Ambele sunt subsumate notiunii generale de posesie Distinctii (intre detentia precara si posesia sub nume de proprietar):

Posesia sub nume de proprietar releva exercitiul in fapt al dreptului de proprietate. Acest tip de posesie are elementele CORPUS si ANIMUS DOMINI. Poate aparea cu sau fara titlu (de exemplu, hotul). Posesia se poate exercita prin intermediul dententorului precar, astfel, posesia sub nume de proprietar se conserva fara a avea corpus. Detentia precara este o varianta a posesiei in cadrul careia nu se regaseste niciodata elementul animus domini deoarece detentorul se considera titular al unui drept asupra/in legatura cu bunul, mai restrans decat dreptul de proprietate. Presupune elementele CORPUS si ANIMUS. Ei nu pot avea

animus domini deoarece posesia sub nume de proprietar poate fi dobandita in urma unui act juridic. Detentia precara este o consecinta a incheierii unui act juridic netranslativ de proprietate cu proprietarul (posesorul sub nume de proprietar) bunului Detentorul precar nu poate fi considerat proprietar atat timp cat detentia precara presupune ca, la finalul detentiei, acesta (detentorul) va trebui sa restituie bunul catre proprietar si deoarece detentorul exercita drepturi mai restranse decat dreptul de proprietate, recunoscandu-l pe adevaratul proprietar. Modul de exercitare si conservare: Daca lipseste unul din elementele posesiei? Posesia se pierde in cazul in care: 1. Pierderea posesiei ca urmare a vointei posesorului de a renunta la acesta-abandonare; 2. Deposedare = posesorul pierde elementul corpus independent de vointa sa. In cazul in care posesorul pierde/uita bunul => posesia asupra bunului ramane la proprietar atata timp cat bunul nu e gasit de o alta persoana. Pentru conservarea posesiei este suficienta pastrarea intentiei (elementul subiectiv) si posibilitatea de a exercita acte de stapanire asupra bunului.

Posesia ca stare de fapt si starile de drept carora le este asociata:

Drepturile reale; Drepturile de creanta care sunt constituite in legatura cu lucruri

Art. 919 (3): prezumtie relativa ca cel ce stapaneste este si proprietar

Posesia si posesia tabulara:

Posesia tabulara este tot o stare de fapt, concretizata intr-un inscris cuprins in Registrul de Publicitate Imobiliara. Ea rezulta in urma intabularii unui drept real imobiliar, in favoarea unei persoane determinate, in CF. Conflict intre posesie si posesia tabulara => va prevala posesorul tabular. Art. 900 vs. Art. 919=> prevaleaza 900 (1) Art. 930 (1) => posesie ca simpla stare de fapt, initial => Posesie vs. Posesie tabulara => prevaleaza posesia ca stare de fapt in conditiile a,b,c (desi nu functioneaza daca exista si un posesor tabular).

Posesia si toleranta/beneficiul actelor de pura facultate:

Art. 918 (1), lit. d -> act de toleranta + act de pura facultate Art. 1852 (1) C. Civ. => detentie precara! Punctul comun dintre detentor si tolerat e acela ca nu exercita acte de posesie sub nume de proprietar. Actele de toleranta = act nonjuridic (facut fara intentia de a produce efecte juridice) prin care proprietarul unui bun permite unui tert (tolerat) sa foloseasca bunul sau, fara a-i constitui un drept in legatura cu acel bun => actul de toleranta nu e un act juridic. Toleratul e constient ca nu poate fi inclus in categoria detentorului precar, deoarece toleratului ii lipseste elementul animus, el avand doar corpus. Starea de fapt presupusa de toleranta nu e posesia. Astfel, spre exemplu, toleratul nu va putea invoca niciodata uzucapiunea.

Actele de pura facultate = acte uzuale presupuse de exercitiul dreptului de proprietate, care, in mod intamplator/accidental profita unui tert. Tertul, asemenea toleratului, nu poate califica propria situatie ca fiind posesie. Aceste acte se intalnesc, de regula, in materia imobilelor.

Elementul animus specific posesiei intereseaza in materia dreptului civil intotdeauna prin raportare la tertele persoane, altele decat posesorul. Pentru evidenta posesiei nu e suficient ca posesorul sa se considere titular al unui drept subiectiv, fiind necesar totodata ca tertele persoane sa il perceapa in mod necesar ca exercitand un drepr asupra bunului posedat. Deci, animus presupune ce ar fi intemeiat sa se considere posesorul. Regimul juridic al probatiunii elementului animus: Art. 919 (1) -> se prezuma relativ animus domini Art. 920 -> Intervertirea=> Nu presupune dobandirea de drepturi (schimbare din stare de fapt in stare de drept), ci schimbarea unei stari de fapt cu o alta stare de fapt. De regula, in aceasta materie, se inlocuieste detentia precara cu posesia sub nume de proprietar => se schimba elementul subiectiv, din animus in animus domini, titularul intervertirii va ajunge sa se considere proprietar. Spre exemplu, A, B si C poseda un teren in coproprietate (coposesie), ei avand corpus. A nu mai permite accesul si utilizarea terenului de catre B si C => A se poarte ca unic proprietar (exclusiv)=> intervertire pe art. 920 lit. b. Intervertirea se poate face: prin TITLU translativ de proprietate, prin acte de rezistenta neechivoce (modificarea elementului animus trebuie sa aiba un temei), sau prin intermediul celor 3 ipoteze reglementate in art. 920 in mod limitativ -> este protejat cel impotriva caruia e exercitata posesia, in alte situatii intervertirea fiind exclusa. Detentie (prin titlu, acte de rezistenta, art 920) Posesie sub nume de proprietar;

Efectele posesiei Pentru a produce efecte juridice, posesia trebuie sa fie neviciata (regula). Prin exceptie, efectele juridice se produc si in cazul posesiei viciate intr-o singura ipoteza: Art. 951 (2), actiunea posesorie speciala introdusa in cazul deposedarii prin violenta. Viciile posesiei: 1. Discontinuitatea. Presupune exercitarea posesiei cu intermitente anormale raportate la bunul posedat. In acest caz exista corpus, dar exista indoieli cu privire la ANIMUS DOMINI. Este singurul viciu absolut si poate fi invocata de orice persoana interesata. 2. Clandestinitatea. Presupune exercitarea posesiei prin disimularea cu intentie a actelor de stapanirea in scopul de a ascunde posesia fata de persoanele interesate sa cunoasca existenta ei. Nu e clandestinitate in cazul in care posesorul nu poate stii despre exercitarea posesiei. Apare in materie imobiliara, de regula. Este un viciu relativ, putand fi invocata doar de persoanele fata de care a fost ascunda posesia. Este un viciu temporar, posesia devenind utila in momentul in care clandestinitatea inceteaza. 3. Violenta. Presupune crearea unei stari de teama care sa-l determine pe posesor sa renunte la stapanirea bunului in favoarea celui care exercita violenta. E un viciu relativ si temporar. Violenta poate fi fizica sau morala.

4. Echivocul. Intereseaza ca viciu deoarece intervine in ipoteza in care comportamentul posesorului si modul de exercitare al posesiei face neclara existenta si forma elementului animus. E un viciu temporar si relativ. Acest viciu nu a fost reglementat legal. *Reaua-credinta nu e un viciu al posesiei! Posesorul stie ca nu e proprietar.

Curs 4 Efectele posesiei-continuare: Art. 922 -> produce efecte juridice doar posesia utila; Art. 919 (3) -> prezumtie de proprietate Art. 900 -> drept tabular face obiectul inscrierii in CF *Pentru bunurile imobile pentru care nu s-a deschis o CF si pentru bunurile mobile va functiona posesia ca stapanire asupra bunului. Art. 935 -> prezumtia de titlu de proprietate intemeiata pe posesie (corpus) => daca posesorul se afla in posesia unui bun mobil, este prezumat ca are un titlu de dobandire a dreptului de proprietate asupra bunului. Intereseaza ca prezumtie in ipoteza in care conflictul apare intre posesor si autorul sau si in ipoteza in care nu se contesta calitatea de proprietar a celui de la care posesorul a dobandit bunul. Art. 919 (3) -> conflict posesor-tert. Posesia asigura opozabilitatea fata de terti a dobandirii de drepturi reale. Art. 2482 Art. 1275, art. 1782 => drepturi de creanta in legatura cu un bun corporal; posesia functioneaza ca mijloc de opozabilitate si asupra unui drept de creanta in legatura cu un bun corporal.

Actiunile posesorii
= actiuni in justitie prin care se urmareste inlaturarea unei tulburari in posesie sau a unei deposedari.

In mod exceptional, prin actiunea posesorie art. 952, instanta poate interveni pentru a preintampina o tulburare in posesie. Actiunea posesorie generala

Presupune o tulburare (din partea unui tert, tulburare care implica nu o posesie sub nume de proprietar, ci una mai restransa) sau o deposedare (tert care are animus domini) fara violenta. Are la baza 3 conditii: 1. Reclamantul sa fi avut inainte, pana la momentul tulburarii/deposedarii o posesie utila, neviciata; 2. Posesia sa fii durat minim 1 an; 3. De la momentul tulburarii/deposedarii sa fi trecut mai putin de 1 an posesia viciata nu se ia in calcul art. 932 (reclamantul poate cere jonctiunea posesiilor pentru a indeplini termenul). Actiunea posesorie speciala

Presupune o deposedare prin violenta. Trebuie sa nu fi trecut mai mult de 1 an de la momentul deposedarii. Creata de dreptul canonic.

Actiunea posesorie poate fi uzitata si de detentorul precar, in aceleasi conditii ca si posesorul sub nume de proprietar. Totusi, detentorul precar nu poate introduce actiunea impotriva celui pentru care stapaneste (art. 950 (2)). Detentorul precar poate avea actiune pe temei contractual impotriva posesorului sub nume de proprietar. Intr-o actiune posesorie, partile NU isi pot intemeia pretentiile si instanta nu isi poate intemeia solutia invocand existenta/inexistenta unei stari de drept. In cadrul acestor tipuri de actiuni ne raportam intotdeauna la starile de fapt.

Curs 5 Utilitatea actiunilor posesorii e data de procedura. Instanta competenta este judecatoria. Actiunea posesorie se judeca intotdeauna in procedura urgenta. Hotararile pentru actiunile posesorii in prima instanta nu sunt supuse apelului, ci ele sunt atacate cu recurs. In principiu, actiunile posesorii sunt imobiliare, dar nu exista o interdictie a legii ca actiunile posesorii sa nu protejeze si bunurile mobiliare. In materie mobiliara, posesia mobiliara valoreaza proprietate. Art. 937 -> aplicabil doar in situatii determinate, nu se aplica la orice posesie mobiliara Art. 952 -> Presupune riscul iminent al unei tulburari in posesie, spre deosebire de actiunea posesorie generala obisnuita (care este introdusa tocmai ca o consecinta a tulburarii/deposedarii survenite anterior). In principiu, va fi vorba despre o actiune imobiliara. Actele materiale savarsite de catre parat au loc asupra propriului imobil, nicidecum asupra imobilului reclamantului, in caz contrar, ne-am afla in prezenta unei tulburari actuale a posesiei si nu a unui simplu risc de tulburare viitoare. In principiu, astfel de actiuni posesorii introduse pe temeiul 952 vor putea fi exercitate doar inainte de finalizarea lucrarilor intreprinse de parat asupra propriului imobil. Daca reclamantul introduce actiunea posesorie dupa finalizarea lucrarilor, nu o va mai putea introduce in temeiul 952, ci in temeiul actiunii posesorii generale. Art. 949 (1) -> cu ocazia deposedarii/tulburarii, paratul va fi obligat la despagubiri (se are in vedere raspunderea civila delictuala, nu o actiune posesorie).

*Detentia precara preia, in majoritatea cazurilor, regimul juridic al posesorului sub nume de proprietar, in afara de cazul in care detentorul s-ar indrepta impotriva celui pentru care poseda. *Detentia precara poate conduce la uzucapiune.

Posesia tabulara Starea de fapt presupune inscrierile de CF.

Publicitatea imobiliara presupune un sistem care are ca scop asigurarea posibilitatii tertilor de a cunoaste situatia juridica a bunurilor imobile (terenuri/cladiri). Art. 1273 si Art. 885 (derogare de la 1273). Cartea Funciara presupune un inscris e o stare de fapt, inscrierea, nu de drept! CF e un sistem de publicitate real, fiind construit avand ca reper principal bunul imobil si nu pe proprietarul acestuia. Caracterul real al sistemului de CF rezulta din art. 878 alin. 2 si 3. In CF exista un singur imobil si CF se deschide, se completeaza si se modifica in functie de situatia juridica a imobilului respectiv. CF asigura publicitatea situatiei juridice si a situatiei materiale a imobilului respectiv. CF este alcatuita dintr-un TITLU si 3 PARTI. Titlul va specifica localitatea si numarul cartii funciare. Partea I a CF cuprinde descrierea faptica/materiala a imobilelor asa cum rezulta ea din documentatia cadastrala. Partea a II-a este partea care cuprinde toate inscrierile referitoare la dreptul de proprietate. Va figura numele proprietarului, titlul in baza caruia s-a inscris si mentiunea inscrisului constatator al titlului. Tot aici apar mentinui cu privire la alte situatii juridice referitoare la dreptul de proprietate (de exemplu, o clauza de inalienabilitate). Vor fi notate si actiunile care vizeaza dreptul de proprietate (actiunea in revendicare). Partea a III-a este partea in care se inscriu dezmembramintele si celelalte sarcini care greveaza imobilul (servituti, ipoteci) -> art. 19 din Legea 7/1996.

Curs 6 Reale-Curs 6 06.11.2013

Obiectul inscrierilor in CF: Art. 878 => inscrierile au ca obiect un imobil (definit in 876 (3) = teren/constructie=>doar imobile prin natura lor). Imobil in materie de CF imobil in sens clasic. Corp funciar=corp de proprietate=imobil; Caracterul real al CF => Se deschide in legatura cu bunul imobil, nu in legatura cu proprietarul sau. Art. 878 alin. 2 => Aceeasi CF nu poate cuprinde decat un singur imobil. Pentru fiecare imobil va trebui sa fie deschisa o CF distincta. Art. 878 (3)

Tipurile inscrierilor de CF: -Inscrierile in cf se prezinta in 4 variante :

1. Intabulare = varianta de inscriere in CF utilizata in cazul drepturilor reale imobiliare principale sau accesorii (vizeaza si ipotecile si garantiile reale). Inscrierea se face cu titlu definitiv a acestora.

Are efectul cel mai puternic in raport de celelalte inscrieri, acest efect fiind, de regula, unul atributiv de drepturi reale -> 885. 2. Inscriere provizorie (intabulare provizorie) = vizeaza aceeasi categorie de drepturi care fac si obiectul intabularii, cu diferenta ca in timp ce intabularea este o inscriere definitiva, inscrierea provizorie se face intotdeauna sub conditia confirmarii ei ulterioare. *882 NCC=> drepturile reale, cand sunt sub conditie, se inscriu provizoriu, nu se intabuleaza! *912, alin 1 => daca nu se indeplineste conditia care intemeiaza dreptul, acel drept se va radia in termen de 5 ani. (conditie suspensiva) => dupa 10 ani, se va radia conditia rezolutorie (dreptul va ramane inscris in CF) => inscrierea provizorie se va transforma in intabulare! *898 NCC=> in loc de intabulare > inscriere provizorie, in reglementare generala. Promisiunea? 3. Notare Se noteaza drepturi subiective, altele decat drepturile reale imobiliare (creante, drepturi potestative); se mai noteaza situatii juridice sau fapte juridice aflate in legatura/influenteaza regimul juridic al bunului imobil. De exemplu, se noteaza locatiunea (drept de creanta) Promisiuni, pacte de optiune, clauze de inalienabilitate, interdictii de instrainare, clauze de rezerva a proprietatii (amanare, pentru viitor, a transferului dreptului de proprietate). *901 NCC e vorba despre drepturile reale, se exclud drepturile de creanta, cele potestative, deci, altele decat cele reale. *877 NCC *909, alin. 2 -> termenul de 5 ani (buna-credinta a tertului dobanditor); *909, alin 3 -> termenul de 3 ani (buna-credinta + act juridic); *931 NCC -> uzucapiunea tabulara drepturile nu mai pot fi contestate daca au trecut 5 ani de la data inscrierii. => interesul acestor 3 texte este protejarea tertilor dobanditori de B-C! *911 NCC Protejarea tertilor de b-c prin intermediul publicitatii materiale a CF (901,909 NCC) functioneaza exclusiv pentru tertii dobanditori in beneficiul carora s-a realizat intabularea in CF=> beneficiarii simplelor notari in CF nu se pot prevala de protectia conferita prin publicitatea materiala, chiar daca au fost de b-c la momentul inscrierii dreptului lor. Efectul notarii: nu se incadreaza la principiul atributiv de drepturi reale, ci are efect de opozabilitate sau informare. 4. Radierea = stergerea din CF a unor inscrieri preexistente *A nu se confunda radierea cu rectificarea cuprinsului CF!

Rectificarea poate presupune oricare dintre inscrierile existente in CF (discrepanta intre situatia reala a imobilului si cuprinsul CF).

Principiile de CF: 1. Principiul efectului atributiv de drepturi al CF 885 NCC cumparatorul poate cere inscrierea in CF pe baza actului juridic incheiat cu vanzatorul. = dobandirea dreptului real imobiliar, in virtutea actului juridic, este amanata/suspendata pana la momentul realizarii formalitatilor de CF, fara ca aceasta sa semnifice ca faptului material al inscrierii ii este asociat statutul de titlu/izvor de drept. Deci, regula este ca drepturile reale imobiliare se dobandesc doar in momentul intabularii in CF. Exceptia o reprezinta dobandirea de drepturi reale prin fapte juridice Inscrierea drepturilor reale in CF nu necesita executarea vreunei obligatii suplimentare distincte din partea instrainatorului > 885 alin. 1 inscrierea se face in temeiul actului/faptului juridic. *Legea 7/1996, art. 35 si art. 35 alin. 5; Nu va fi conditionata de inscrierea de inscrierea in CF nici dobandirea de drepturi reale imobiliare care se produce in temeiul legii (art. 617 NCC->dreptul de trecere in favoarea unui teren care nu are acces la drumul public). De regula, orice fel de inscriere se face exclusiv asupra unui imobil in ansamblul sau. *Hotararile judecatoresti se inscriu in CF sub ratiunea informarii.

2. Principiul neutralitatii = inscrierile in CF vor fi facute, de principiu, doar la solicitarea persoanei interesate=> nu vei fi inscris din oficiu, ci doar daca soliciti acest lucru => pentru inscriere va fi nevoie, pe langa actul juridic si o cerere in acest sens! => procedura certificarii de fapte? -> cunoscut ca proprietar => persoana nu are nici un fel de titlu (art 13 din legea 7/1996 e o procedura exceptionala, care prevede ca posesia asupra imobilului va putea face obiectul inscrierii in CF-prezumtie; dar orice alta persoana poate sa conteste acest lucru daca dovedeste ca primul a fost inscris fara titlu) 3. Principiul efectului relativ al inscrierilor in CF = dobanditorul unui drept tabular va putea solicita inscrierea dreptului sau in CF, dobandind astfel posesia tabulara, doar in masura in care titlul sau de dobandire provine de la una si aceeasi persoana cu actualul titular tabular al dreptului respectiv. ! la momentul la care dobanditorul depune cererea de intabulare trebuie sa figureze in CF cel de la care a dobandit bunul ! ! subdobanditorul trebuie sa ceara inscrierea in CF a celorlalti dobanditori ai bunului pentru a se putea inscrie el ! Art. 893 -> persoanele impotriva carora = persoana de la care trebuie sa provina titlul in baza caruia se cere inscrierea;

Art. 887 (3) -> aplicatie a principiului relativitatii inscrierii de CF; persoana va putea dispune de drepturile dobanditre fara insriere in CF doar dupa inscrierea lor in CF. 4. Principiul publicitatii formale Art. 883. Presupune regula ca, orice persoana poate cerceta cuprinsul CF respectiv anexele acesteia fara a fi tinuta sa justifice vreun interes in acest sens (se face cerere la Oficiul de CF). 5. Principiul prioritatii Art. 890-891 stabilesc momentul din care se produc efectele inscrierilor in CF => la data inregistrarii cererii. Acest principiu intereseaza in ipoteza conflictului intre mai multe cereri introduse simultan sau succesiv avand ca obiect inscrierea de drepturi concurente asupra aceluiasi imobil (de exemplu, rangul ipotecii va interesa in materia executarii silite).

6. Principiul fortei probante Art. 900 (prezumtia existentei sau inexistentei unui drept tabular) -> prezumtie relativa Asemanare art. 900 cu art 919 (3) => exista 2 ipoteze identice -> 2 prezumtii relative de proprietate, ambele intemeiate pe stari de fapt. Pe baza art. 900 (1) exista o stare de fapt-cuprinsul registrului de publicitate => prezumtia existentei dreptului de proprietate/dreptului real. Pe baza art 919 (3) exista o stare de fapt CORPUS => prezumtia existentei dreptului de proprietate. In eventualitatea unui conflict intre prezumtia intemeiata pe posesia exercitata asupra bunului si posesia intemeiata pe posesia tabulara, va avea intotdeauna prioritate prezumtia furnizata de cuprinsul CF. Art. 900 (3) + principiul fortei probante => la cazurile de la art. 887 (dobandirea unor drepturi reale fara inscriere) si in ipoteza unei actiuni in rectificare. Dovada calitatii de proprietar -> cuprinsul CF (extras de CF) ! Actiunea in revendicare nu poate fi introdusa impotriva celui care figureaza ca proprietar in CF (proprietarul tabular) -> exceptie: cazurile de la articolul 887. Pentru actiunea in revendicare e necesar un extras de CF pentru proba. Principiul fortei probante nu se confunda cu principiul publicitatii materiale a CF deoarece primul instituie o regula de probatiune, iar cel de-al doilea instituie o regula de fond/de drept material. Acest principiu protejeaza titularul tabular de drepturi imobiliare, in timp ce principiul publicitatii materiale ii protejeaza pe terti. Curs 7 Posesia tabulara si efectele ei = stare de fapt rezultata din inscrierea in CF a unui drept real imobiliar, in favoarea unei persoane determinate, numita titular tabular. Efectele juridice ale posesiei tabulare care profita posesorului tabular: 1. Dobandirea drepturilor reale imobiliare si opozabilitatea lor fata de terti

Art. 885 (1) (aplicarea articolului are in vedere EFICACITATEA, nu valabilitatea) -> drepturile reale se dobandesc, atat intre parti, cat si fata de terti, numai prin inscrierea lor in CF. Opozabilitatea dreptului real, dar in materia bunurilor mobile -> art. 936 Art. 885 (2) -> ca regula, o persoana poate sa fie proprietar doar atunci cand are posesia tabulara; pierderea drepturilor imobiliare reale se face doar prin radierea din CF. Chiar anulabila vanzarea, pana la radierea din CF, titularul e considerat proprietar, la fel si in cazul in care e proprietar fara titlu. Actiunea in revendicare art. 563 -> actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar. Actiunea in revendicare nu se introduce impotriva posesorului tabular! Art. 887 -> ipoteze de dobandire a dreptului de proprietate fara inscriere in CF (ipoteze LIMITATIVE); Sunt situatii exceptionale in care actiunea in revendicare se poate introduce si impotriva posesorului tabular. 2. Prezumtia relativa intemeiata pe posesia tabulara Art. 900 vs. Art. 919 (3) Aceasta prezumtie poate fi rasturnata doar in conditiile limitativ prevazute de NCC: in cazurile de la 887 si pe calea actiunii in rectificare. 3. Art. 891 NCC - Conflictul dintre tertii dobanditori de la un autor comun ( cel care si-a inscris primul dreptul.. acesta are B-C) => posesia tabulara ca mijloc de solutonare a conflictului intre titluri concurente provenite de la un autor comun Vs. Art. 1275 (transmiterea succesiva a unui bun mobil => preferat va fi cel care a obtinut posesia bunului sau, daca niciunul dintre dobanditori nu a intrat in posesia efectiva a bunului, preferat va fi cel care a sesizat mai intai instanta de judecata Art. 900 alin. 2 lit. c de B-C; Rea-credinta => poate fi introdusa impotriva sa actiunea in prestatie tabulara 4. Uzucapiunea tabulara art. 931 Dupa curgerea unui anumit timp, cel care figureaza in CF ca proprietar, poate sa conserve acest drept (nu se va mai putea cere radierea sa); termenul este de 5 ani si este defapt o prescriptie extinctiva a dreptului la actiunea in rectificare. Uzucapiunea tabulara NU e un mod de dobandire a proprietatii ! Art. 930 (uzucapiunea extratabulara), art. 939 (dobandirea bunului mobil in temeiul uzucapiunii) => uzucapiuni intemeiate pe posesia ca stapanire asupra bunului. 1+2+3+4 = efecte care profita posesorului tabular Efectele juridice ale posesiei care profita tertilor de CF Art. 901 Art. 937 -> ipoteze limitative in care posesia de buna-credinta va valora proprietate *Teoria falsei aparente

Art. 909 (3) -> dupa 3 ani nu se mai poate cere radierea din CF a posesorului tabular de B-C (tertul dobanditor). Exemplu : A -> B -> C; B-figureaza in CF ca posesor tabular C-de B-C A-are anularea contractului dintre A si B B-este radiat din CF => C dobandeste de la un neproprietar, dar art. 909 -> radierea lui C din CF se poate face doar in maxim 3 ani de la data inscrierii lui B in CF. Art. 920 (2) intervertirea Art. 948 (4) dobandirea fructelor bunului posedat *Continutul CF determina limitele obligatiei de a se informa a persoanei care intra in raporturi juridice care au in continut drepturi tabulare

Patrimoniul Universalitati de fapt si Universalitati de drept

1.Universalitati de fapt = ansamblu de bunuri constituit de proprietarul acestora in considerarea destinatiei comune a bunurilor respective; Art. 541; Trasaturi: Nu are o latura pasiva, ea fiind alcatuita exclusiv din elemente de activ; Se identifica cu continutul sau; Nu are o existenta distincta de bunurile pe care le continte => inceteaza sa existe atunci cand proprietarul comun distruge, instraineaza bunurile respective sau le modifica destinatia; Nu influenteaza regimul juridic al bunurilor pe care le contine; In cadrul universalitatii de fapt nu se produce subrogatia reala, mecanism posibil doar in cadrul universalitatilor juridice; In ansamblul ei, poate face exclusiv obiectul unor transmisiuni cu titlu particular (=transmisiune a unor bunuri determinate/ut singuli), spre deosebire de universalitatile juridice care fac obiectul transmisiunilor universale/cu titlu universal. Transmisiune universala = transmisiunea unei universalitati juridice in ansamblul sau catre o singura persoana determinata; Transmisiune cu titlu universal = transmisiunea unei universalitati juridice catre doua sau mai multe persoane care vor dobandi acest patrimoniu in indiviziune; Transmisiune cu titlu particular = instrainarea unuia sau mai multor bunuri determinate, bunuri care ies din patrimoniul instrainatorului si intra in patrimoniul avandului-cauza (dobanditorului);

Subrogatia reala universala = elementele care se inlocuiesc sunt privire in cadrul unei universalitati care este patrimoniul; Subrogatia reala cu titlu universal = elementele sunt privite in cadrul unei mase patrimoniale; Subrogatia reala cu titlu particular = elementele sunt privite ut singuli; Curs 8 2.Universalitati de drept = ansamblu de drepturi si obligatii pecuniare care nu se confunda, nu se reduce si nu se identifica cu continutul sau concret de la un anumit moment determinat. Universalitatea de drept poate exista chiar daca nu exista in continutul sau drepturi sau obligatii.

Patrimoniul
= ansamblul tuturor drepturilor si obligatiilor pecuniare ale unei PF/PJ care nu se identifica cu continutul sau determinat si exista independent de drepturile si obligatiile titularului sau de la un moment dat; E reglementat in art. 31 (1) Dreptul de gaj general Masele patrimoniale = o subdiviziune a patrimoniului care reprezinta la randul sau o universalitate juridica cu activ si pasiv propriu, fara a se identifica cu continutul sau concret. Masa patrimoniala: Nu poate exista in afara patrimoniului; Face posibila subrogatia reala cu titlu particular sau cu titlu universal; Este justificata de o anumita afectatiune, de un scop concret caruia ii este destinata. Art. 773-fiducia, 776 (3).

In acceptiunea romana, divizarea patrimoniului in 2 sau mai multe mase patrimoniale poate avea loc doar in conditiile stabilite de lege si doar in ipotezele limitativ reglementate de legea romana. Art. 31 (2) NCC Patrimoniu de afectatiune Acesta nu exista in dreptul civil roman Art. 31 (3) si art. 33 => in text, legiuitorul foloseste mase patrimoniale => nu sunt veritabile patrimonii independente de afectatiune;

Patrimoniul se dobandeste, el nu poate fi constituit/creat. Patrimoniul este inalienabil, nu poate fi instrainat (acte intre vii). Interesul concret al teoriei patrimoniului: Aptitudinea de a fi titular de drepturi si obligatii; Gajul general Transmisiunile; Subrogatiile reale.

Gajul general
Art. 2324 => garantia comuna a tuturor creditorilor si consta in dreptul acestora asupra activului patrimonial al debitorului lor. Dreptul de gaj general nu este un drept real, el nu poarta asupra unor bunuri determinate, ci poarta asupra patrimoniului ca entitate distincta de drepturile pe care le contine. => : Spre deosebire de garantiile reale, dreptul de gaj general nu confera atributele de preferinta si de urmarire (creditorul are la dispozitie doar actiunea pauliana-1562) Confera creditorului chirografar (=creditor a carui creanta nu e insotita de vreo garantie reala sau personala, exercutarea ei fiind garantata numai prin dreptul de gaj general al acestui creditor, asupra intregului patrimoniu al debitorului sau) posibilitatea de a vinde silit atat bunurile. prezente, cat si cele viitoare din patrimoniul debitorului sau. 2326 (1) -> regula: creditorii chirografari nu beneficiaza de dreptul de preferinta; nu are relevanta ordinea titlurilor, nici ordinea scadentelor, creditorii chirografari vor veni simultan sa-si recupereze creantele *Bunurile prezente = se gasesc in patrimoniul debitorului la momentul inceperii executarii silite *Bunurile viitoare = pot fi valorificate de creditor ulterior momentului inceperii executarii silite 2324 -> Cu acordul creditorului, debitorul poate sa scoata din patrimoniul sau, sa restranga sfera de aplicare a gajului general asupra patrimoniului sau. Dat fiind ca articolul 2324 este reglementare in interesul privat al creditorului, partile pot sa deroge, printr-o conventie, sa limiteze gajul general. Partile nu pot insa, sa inlature in tot gajul general, daca totusi o fac, va opera nulitatea asupra conventiei respective. 2325 debitorul si creditorul pot conveni sa limiteze dreptul creditorului de a urmari bunurile care nu ii sunt ipotecate Consecinta divizarii patrimoniului asupra dreptului de gaj general: 2324 (3) -> de regula, divizarea patrimoniului nu afecteaza gajul general; 2324 (4) -> executarea silita va afecta doar asupra masei patrimoniale in legatura cu profesia respectiva (exceptie); se poate deroga de la acest text deoarece nu este un text de ordine publica si, deci, partile pot reveni la gajul general in privinta intregului patrimoniu; nu ii poate afecta pe creditorii anteriori divizarii patrimoniului => au gaj general asupra intregului patrimoniu; Insesizabilitatea = unul sau mai multe bunuri determinate nu pot fi valorificate de creditori in cazul executarii silite Legala -> opozabila atat creditorilor anteriori, cat si creditorilor ulteriori ai proprietarului bunului respectiv; produce efecte independent de notarea ei in CF. Conventionala -> de principiu, produce efecte doar fata de creditorii posteriori actului juridic care a instituit-o; devine opozabila fata de terti (inclusiv creditorii) doar prin notarea ei in CF;

Insesizabilitatea poate fi o consecinta a inalienabilitatii-2329 : Art. 629 (3) -> inalienabilitatea conventionala determina insesizabilitatea bunului respectiv; Art. 627 (4) -> clauza de inalienabilitate subinteleasa -> nu e vorba de inalienabilitate legala, ci conventionala; In cazul insesizabilitatii, bunurile devenite insesizabile sunt scoase din sfera gajului general. *Universalitatea juridica o contine pe cea de fapt

Curs 9 Subrogatiile reale *Subrogatiile personale -> inlocuire a unei persoane cu alta Subrogatia reala = inlocuire a unui drept cu un altul; = inlocuire a unui drept determinat (drept subiectiv) cu un alt drept subiectiv in cadrul activului unei universalitati juridice; Obiectul subrogatiei reale este dreptul subiectiv patrimonial privit ut singuli; Mediul in care se produce subrogatia reala este exclusiv in cadrul unei universalitati juridice -> in cadrul activlului unui patrimoniu sau, in cazul in care patrimoniul e divizat, in cadrul unei mase patrimoniale. Subrogatia reala nu produce in cadrul universalitatilor de fapt. Raportul dintre subrogatiile reale si transmisiuni: Nu exista nicio legatura intre subrogatiile reale si transmisiunile universale sau cu titlu universal. Singura corelatie exista intre subrogatiile reale si transmisiunile cu titlu particular (act juridic cu titlu oneros => subrogatia insotita de transmisiuni cu titlu particular). Subrogatia cu titlu universal si subrogatia cu titlu particular Asemanari: 1. Ambele presupun inlocuirea intre ele a 2 drepturi subiective in cadrul unui activ patrimonial; 2. Ambele presupun instrainarea unui drept patrimonial facuta cu titlu oneros -> determinat fie prin vointa partilor (act juridic), fie in temeiul legii atunci cand ne raportam la un fapt juridic oneros. Diferente: 1. Subrogatia reala cu titlu universal se raporteaza la dreptul inlocuit in cadrul unui patrimoniu exclusiv prin referire la calitatea dreptului subiectiv respectiv de element al acelui patrimoniu; 2. Subrogatia reala cu titlu particular se raporteaza la dreptul inlocuit si prin referire la regimul juridic particular al dreptului respectiv -> orice fel de limitari ale acelui drept (exemplu: prin sarcini constituite in favoarea tertilor) respectiv drepturi accesorii in raport cu dreptul subiectiv inlocuit => toate sarcinile/drepturile accesorii se muta asupra bunului de inlocuire;

3. Subrogatia reala cu titlu universal este o functie a patrimoniului, ea reprezinta un efect al fortei de atractie pe care patrimoniul o exercita asupra bunului de inlocuire in ipoteza unei instrainari oneroase. Consecinta este aceea ca subrogatia reala cu titlu universal se produce automat in lipsa unei clauze sau a unei reglementari legale contrare. 4. Subrogatia reala cu titlu particular se produce doar in ipoteza in care este instituita, reglementata de lege sau de parti prin conventie. Exemplu: Cabana distrusa care avea clauza de insesizabilitate si inalienabilitate -> despagubiri pentru distrugerea ei; suma platita pentru cabana este insotita de clauza de insesizabilitate? -> nu, suma va putea fi urmarita silit de creditor, operand doar subrogatia reala cu titlu universal.

Limitari ale dreptului de proprietate

NCC: Art. 627-629 clauzele de inalienabilitate si art. 2329 clauza de insesizabilitate; Clauza de inalienabilitate Este acea prevedere contractuala care atrage imposibilitatea proprietarului de a instraina respectiv de a greva bunul cu sarcini reale. Nu se confunda sub nicio forma cu inalienabilitatea legala art. 973 (2) dreptul de abitatie este gratuit, inalienabil si insesizabil. Inalienabilitatea legala, spre deosebire de cea conventionala, este opozabila erga omnes, fara a fi necesara notarea acesteia in materie imobiliara in CF. Art. 628 (3) => 937; Se distinge de interdictia de instrainare prin aceea ca, clauza de inalienabilitate are caracter real, grevand bunuri si blocand atributul de dispozitie (interdictia vizeaza actele juridice intre vii). Interdictia de instrainare instituie o obligatie persoana a proprietarului de a nu incheia acte de dispozitie cu privire la acel bun, incalcarea acestei obligatii conducand la raspundere contractuala. Art. 627 (4) instituie o inalienabilitate conventionala. Este un text supletiv, putandu-se deroga de la el. Clauza de insesizabilitate Este acea prevedere contractuala prin care unul sau mai multe bunuri determinate sunt scoase din sfera gajului general al creditorilor proprietarului lor. Insesizabilitate legala 973 (2); Nu se confunda cu insesizabilitatea implicita atrasa de inalienabilitatea legala/conventionala a unui bun. Existenta insesizabilitatii implicite depinde de valabilitatea clauzei de inalienabilitate. Nu se confunda cu conventia dintre debitor si creditor prin care cei doi stabilesc cu efecte inter partes ca anumite bunuri determinate nu vor putea fi executate silit de catre acel creditor. Conditiile de validitate ale clauzei de inalienabilitate (se extind si la insesizabilitate): 1. Trebuie sa fie curpinsa/instituita in actul oneros sau gratuit translativ de proprietate, prin care cel tinut de inalienabilitate dobandeste in patrimoniu bunul grevat.

2. Trebuie sa fie temporara si sa nu depaseasca 49 ani. Acest termen se calculeaza de la momentul in care bunul intra in patrimoniul celui tinut de clauza. 3. Trebuie sa fie justificata de un interes serios si legitim; interesul poate fi al instrainatorului, al dobanditorului, al unui tert, sau chiar in interes public. Curs 10

Caracterul temporar al clauzei de inalienabilitate are in vedere ca trebuie instituita pentru maxim 49 ani. Dar nu orice clauza care se afla in intervalul de 49 ani este valabila (de exemplu, cel tinut de clauza are 70 de ani, este evident ca in acest caz clauza are caracter de perpetuitate). Astfel, daca clauza e perpetua va fi lovita de nulitate. Clauzele perpetue si clauzele asimilate celor perpetue (= clauza care va dura pana la sfarsitul vietii proprietarului sau chiar mai mult => clauza nu trebuie sa depaseasca durata de viata a proprietarului). Nerespectarea acestor cerinte atrage nulitatea absoluta deoarece caracterul temporar si existenta unui interes serios si legitim sunt conditii esentiale de validitate, dat fiind faptul ca aceste clauze pot cauza iesirea din circuitul civil a respectivului bun (act): nulitate partiala care vizeaza exclusiv clauza si nulitate totala care vizeaza intregul act. Art. 627 (3)-> Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate intr-un contract, atrage nulitatea intregului contract daca a fost determinanta la incheierea acestuia. In contractele cu titlu oneros, caracterul determinant se prezuma, pana la proba contrara. Art. 2376 clauza de inalienabilitate: actele de dispozitie asupra bunului ipotecat sunt valabile chiar daca dobanditorul bunului cunoaste stipulatia din contractul de ipoteca ce interzice transferul sau declara ca acest transfer este echivalent cu neindeplinirea obligatiei garantate. => clauza este lipsita de orice efecte, deoarece ipoteca convera creditorului dreptul de urmarire; lipsita de orice interes serios si legitim; Clauza de inalienabilitate introdusa in acte netranslative de proprietate (627 alin. 4) => legea prezuma inalienabilitatea bunului pe perioada eficacitatii promisiunii; e o inalienabilitate conventionala, nu legala, partile putand deroga. Efectele clauzei de inalienabilitate: Imposibilitatea pentru proprietar de a instraina/greva cu sarcini reale bunul afectat de o astfel de clauza. Art. 627 (1) stabileste momentul de la care produce efecte clauza: momentul dobandirii. Imposibilitatea de instrainare/grevare se refera exclusiv la actele juridice intre vii -> 627 (5). Art. 627 (2) permite instantei sa intervina in contract si sa-l autorizeze pe proprietar sa efectueze acte de dispozitie in 2 ipoteze: a. interesul care a justificat clauza nu mai subzista; b. a aparut un interes superior, mult mai important care justifica instrainarea. Efectele fata de terti: Tertii vizati sunt creditorii si cel care dobandeste bunul de la proprietarul care isi incalca clauza de inalienabilitate (subdobanditorul). a. Subdobanditorul Art. 628 (2) Clauza de inalienabilitate in materie imobiliara, pentru a fi opozabila fata de terti, trebuie sa fie notata in CF. Daca nu e notata art. 628 (5) -> lipsa conditiei de publicitate nu il

impiedica pe beneficiarul clauzei sa ceara despagubiri de la proprietar. Daca tertul cunostea pe alta cale existenta clauzei este asigurata opozabilitatea -> art. 867, 902, 22. Regula: cunoasterea efectiva = publicitate = opozabilitate; Exceptia: doar cand se precizeaza ca cunoasterea efectiva nu este suficienta pentru opozabilitate. b. Creditorii Art. 628 (4)-> insesizabilitatea bunului si 629 (3); Clauza inserata in contract cu titlu oneros va fi opozabila doar creditorilor viitori ai proprietarului respectiv (interes in sfera gajului general). Clauza inserata in contract cu titlu gratuit va fi opozabila atat creditorilor anteriori, cat si celor viitori ai proprietarului. Sanctiunea incalcarii clauzei de inalienabilitate: 1. Nulitatea relativa a actului juridic prin care se incalca clauza, care poate fi invocata de catre tertul beneficiar al clauzei, cat si de catre instrainatorul din contractul care contine clauza de inalienabilitate. 2. Rezolutiunea sau revocarea contractului care contine clauza de inalienabilitate. Art. 629 (1) si 1027 si urmatoarele; Rezolutiunea respectiv revocarea (in cazul actelor cu titlu gratuit) poate fi ceruta exclusiv de catre instrainator, adica de catre autorul proprietarului tinut de clauza de inalienabilitate. *Beneficiarul clauzei, in masura in care nu este parte a contractului, nu poate cere rezolutiunea/revocarea. Art. 628 (3) -> art. 937 => posesia de buna-credinta valoreaza proprietate (in materie mobiliara) -> se poate invoca daca inalienabilitatea e conventionala si tertul e de bunacredinta.

Coproprietatea