Patul lui Procust

Camil Petrescu Prof. Drd. Elena Gheorghiu

Preliminarii

Confundat n epoca sa cu Cezar Petrescu, nefiind un reprezentant fidel al acelei epoci sau la fel de celebru precum Sadoveanu, Zaharia Stancu, Geo Bogza, Camil Petrescu a cunoscut consacrarea odat cu apariia romanelor sale: Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi i Patul lui Procust, activnd ca romancier, dramaturg , publicist, poet si dup 1942 ca academician. Considerat precursor al noului roman, Camil Petrescu introduce n literatur autenticitatea , schimbnd ,astfel rostul literaturii, care nu e chemat s delecteze, ci s aduc revelaia unei realiti , iar dac ni se mai ntmpl, deci, s deschidem o carte , o facem cu aceea care ne aduce ecoul, rasuntor al vieii trite i acest lucru se ntmpl tocmai pentru c i cititorul are parte de o mutaie n psihologia sa, lucru ce se petrece ntr-o er n care apar scriitori care n opinia lui Camil Petrescu anuleaz epoci de literatur, asemeni lui Marcel Proust , Andr Gide , Malraux i care ajung s-i fascineze i pe scriitorii romni. ntr-o prim faz a creaiei sale romaneti , Camil Petrescu este fidel esteticii proustiene, i construiete prima parte a romanului Ultima noapte de dragoste , ntia noapte de razboi sub forma unei confesiuni a protagonistului romanului, iar a doua parte a romanului asemntor unui jurnal de campanie, precedat de nite mrturii intime ale celui care-l redacteaz .

Acest Acest demers demers are areloc loc sub sub pecetea pecetea unei epoci epoci n ncare caree e evident evident nevoia nevoia de de afirmare afirmare a unei a unei identit identit i culturale i culturale a nsa i societa nsisocieta ii romne ii romne ti, Camil ti, Camil Petrescu Petrescu fiind fiind apropiat apropiat de demersurile de demersurile lui Eugen lui Eugen Lovinescu Lovinescu n nacest acest sens i i cu cu ncercarea ncercarea de desincronizare sincronizare cu cu literatura literatura european european , ,nn acest acest context contextnscriindu-se nscriindu-se ncercarea ncercarea de de autodefinire autodefinirea a scriitorului, scriitorului, adoptarea adoptarea unui unui anumit anumit discurs discurs literar.Pe literar.Pe terenul epocii terenul moderne epocii individul moderne e individul totui alienat, e totuiel alienat, nu areel nc nu are bine conturat nc bine personalitatea conturat personalitatea scriitoriceasc scriitoriceasc , exist n epoc , exist un ntreg n epoc amalgam un ntreg de curente amalgam i reviste de curente literare, i reviste direcliterare, ii diverse legitimate de discursuri diferite, mai adesea contrare, cum direcii diverse legitimate de cel discursuri diferite, cel mai adesea contrare, cum este cazul disputei este cazul disputei dintre tradi ionali ti i moderni ti. dintre tradiionaliti i moderniti.

Camil Petrescu i afirm adeziunea la doctrina modernist, n articolul Noua structur i opera lui Marcel Proust din Revista Fundaiilor Regale ,noiembrie, 1935, optnd pentru o nou formul literar, aleas n mod contient deoarece contiina literar a lumii este tulburat n mod esenial de ctre Marcel Proust, potrivit concepiei scriitorului fiind poate singurul care se integreaz structurii culturii moderne, i pe de alta parte i se pare c literatura care-i este contemporan i care nu ine pasul cu evoluia realizat de tiin i filozofie, devine anacronic. El reine n acest sens afirmaia lui Ortega y Gasset c vechea literatura fost anulat de noua formul pe plan european, cu toate c Proust ovie n diferite direcii ideologice, exprim opinii contradictorii despre suflet, iubire i art.

Al doilea roman al lui Camil Petrescu, "Patul Iui Procust", apare in 1933, la numai trei ani dupa "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" si constituie, pentru literatura romana, un eveniment deosebit, cu totul novator, consolidand astfel romanul romanesc modern. Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin opera lui, fundamenteaza principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii romane cu literatura europeana (europenizarea literaturii romane, prin aducerea unor noi principii estetice ca autenticitatea, substantialitatea, relativismul si prin crearea personajului intelectual lucid si analitic, in opozitie evidenta cu ideile samanatoriste ale vremii, care promovau "o duzina de eroi plangareti". In romanul ,,Patul lui Procust" perspectiva narativa este relativizata. Aceleasi personaje si evenimente sunt percepute in mod diferit si chiar antitetic de catre naratorii care relateaza intamplarile. Naratorul omniscient este inlocuit de cel subiectiv, cu focalizare exclusiv interna - viziunea fiind ,,impreuna cu". Naratiunea subiectiva presupune existenta unui narator implicat, punctul de vedere astfel exprimat fiind unitar si subiectiv, al personajului-narator. Situarea eului narativ in centrul povestirii confera autenticitate, faptele si personajele fiind prezentate ca evenimente interioare, interpretate, analizate, trecute prin filtrul propriei sale constiinte.

 Semnificatia titlului
Titlul este o metafora, "Patul lui Procust" face trimitere directa la o poveste mitologica din antichitate, conform careia talharul Procust din Atica aducea oaspetii la han si ii silea sa incapa perfect in singurul pat existent, socotit de el ca spatiu ideal. Orice nepotrivire a calatorului in patui lui Procust, atragea dupa sine ciuntirea omului, daca acesta era prea lung, ori, dimpotriva, intinderea lui, daca acesta era prea scurt, pana cand individul se potrivea exact masurarii impuse. Titlul romanului imagineaza societatea ca pe un "pat al lui Procust", ca spatiu limitat, in care valorile intelectuale si orice aspiratie catre un ideal respins de societate sunt ostracizate. Ea impune tuturor oamenilor un tipar fix de existenta si oricine se abate de la regulile sociale stricte este supus deformarilor chinuitoare, carora nu le rezista. Dupa cum insusi autorul marturisea intr-un interviu, actiunea romanului are loc, "in sens strict [...] intr-un pat", care constituie o ambianta pentru ilustrarea vietii literare, politice si financiare a societatii romanesti, intre anii 1926-1928.

Din punct de vedere compozitional, romanul este impartit in trei parti. Incipitul este realizat printr-o adresare directa, constand in mustrarile pe care doamna T. le face autorului si pe care acesta le explica in subsolul primei pagini, acesta indeamnand-o sa faca publica experienta nefericita a sentimentului de iubire neimplinita, cu scopul de a crea "un dosar de existence ". Ea refuza si scriitorul o convinge sa se confeseze in scris, recomandandu-i un stil precis si concis, " Fara ortografie, fara compozifie, fara stil si chiar fara caligrafie", conceptie ce sustine, de altfel, anticalofilismul lui Camil Petrescu.

 Prima parte o constituie cele trei scrisori ale doamnei T., numerotate cu cifre romane, constituind raspunsul la rugamintea pe care autorul i-o adresase de a-si povesti experienta inedita pe care o traise, in spiritul celei mai profunde autenticitati. A doua parte este reprezentata de jurnalul lui Fred Vasilescu - ,,Intr-o dupa-amiaza de august" si ,,Epilog I" - firul narativ urmand un plan alambicat, cu multiple alternante intre prezent si trecut. ,,Epilog II" si notele de subsol apartin autorului, narator periferic si personaj secundat, denumit astfel de Nicolae Manolescu. Din punct de vedere psihologic, scrisorile doamnei T. pot fi considerate ca fiind orientate catre interior, in timp ce jurnalul lui Fred Vasilescu este orientat catre exterior. Doamna T. (Maria T. Manescu), nu redacteaza scrisorile pentru a fi publicata, ci pentru ca traise o experienta inedita, pe care nu si-o poate explica siesi. Se lasa cu greu convinsa sa scrie, pentru ca nu era o persoana extrovertita, scrisorile sale dezvaluind doua relatii, cu D. si X. Desi D. o iubeste, ea nu-i impartaseste sentimentele si se va casatori cu un inginer plecand pentru o vreme din tara. Revine dupa divort, stabilindu-se la Bucuresti. Aici il reintalneste pe D., caruia i se daruieste intr-un moment de disperare, suferind din cauza unei mari pasiuni pentru un anume X, sfarsita in mod enigmatic

Comentariile autorului din subsolul paginii dezvaluie identitatea lui X, fiind vorba de Fred Vasilescu, fiul industriasului Tanase Vasilescu Lumanararu, diplomat si aviator, tanar cu predispozitie spre viata mondena, personaj ce reprezinta la nivelul romanului tipul intelectualului. Amic cu Fred, autorul afla de la acesta ca de la o vreme este framantat de o problema care nu-l mai lasa noaptea sa doarma, un adevarat subiect de roman. Scriitorul il va indemna si pe Fred sa scrie si obtine de la acesta promisiunea ca va reda in scris intamplarile. Astfel, cea mai mare parte a romanului este cea a jurnalului scris de Fred Vasilescu, care analizeaza din perspectiva subiectiva relatia dintre poetul si gazetarul George Demetru Ladima si actrita fara urma de talent, Emilia Rachitaru. In paralel cu prezentarea acestei relatii, pe care Fred n-o poate intelege, cunoscandu-i pe amandoi, el face referire si la relatia sa cu doamna T. Iubirea lui Fred pentru doamna T. incepuse cu cativa ani in urma, cand Fred ii ceruse acesteia sa ii mobileze apartamentul, fiind proprietara unui magazin de mobila. Treptat, barbatul intuieste superioritatea femeii iubite care il invata sa priveasca lumea dintr-o perspectiva diferita si ii educa sensibilitatea. Desi este evident faptul ca o iubeste cu adevarat, el refuza la un moment dat sa continue relatia.

Motivul real al despartirii celor doi nu va fi niciodata cunoscut cititorului tocmai pentru ca in romanul modern nicio explicatie nu poate fi considerata certa. Poate ca Fred traieste un complex de inferioritate al barbatului care descopera ca ,,are de a face cu o fiinta superioara, dar abia dupa ce a tratat-o ca pe o fiinta oarecare" (Ovid S. Crohmalniceanu) sau poate ca intervine vanitatea lui (N. Manolescu), la fel de bine cum poate fi vorba despre faptul ca nu vrea sa descopere in doamna T. "o fiinta reala, comuna, asemenea oricarei Emilii" (G. Calinescu). Jocul supozitiilor provoaca permanent imaginatia lectorului in cazul romanului subiectiv.

Iubirea dintre Ladima si Emilia este inclusa in jurnalul lui Fred, relatia dintre acesta si Emilia reprezentand iubirea in ipostaza ei inferioara, ca o nevoie. Fred ajunge la Emilia intr-o dupa-amiaza de august, din plictiseala, aceasta dandu-i sa citeasca scrisorile primite de la Ladima. Actiunea oscileaza intre prezent si trecut, in functie de reactiile si memoria lui Fred. Descoperind tragedia lui Ladima, care iubise cu patima o femeie nedemna de el, Fred se regaseste pe sine in iubirea pentru doamna T., simtindu-si destinul inexplicabil legat de cel al lui Ladima.

Marck Chagall Musee national Marck Chagall

"Epilogul I" analizeaza imprejurarile mortii lui Ladima. Fred Vasilescu, impresionat de conditia omului superior si neinteles, incerca sa inteleaga de ce Ladima a ales sinuciderea. Din nou observam ca apar ca fiind posibile mai multe motive, adevarul ultim ramane incert. In opinia Emiliei, Ladima isi luase viata dintr-un motiv foarte simplu - din mizerie - denotand astfel caracterul superficial al acesteia. Consemnand si alte opinii Fred descopera ca pe Ladima l-ar fi putut impinge la gestul final dragostea fara speranta pentru doamna T., pentru ca in buzunarul hainei avea o scrisoare pe care i-o adresase acesteia sau pierderea credintei in Dumnezeu.

 In cel de-al doilea epilog al romanului aflam ca Fred a murit intr-un accident de avion, chiar a doua zi dupa ce predase manuscrisul romanului si dupa ce isi lasase averea prin testament doamnei T. Jurnalul lui Fred ajunge in cele din urma in mainile doamnei T., care inca nu era convinsa de iubirea lui, considerand ca testamentul fusese doar un gest de recunostinta. Misterul mortii lui Fred ramane neelucidat, romanul avand un final deschis. Nu se stie daca a fost vorba de un accident sau de o sinucidere. Astfel, romanul poate fi considerat un roman al comunicarii nereusite, fiecare personaj fiind si victima si calau, dupa cum sugereaza si titlul facand referire la vechea legenda despre Procust. Fiecare personaj isi doreste ca persoana iubita sa fie sau sa devina imaginea pe care el insusi si-o construieste despre iubire.

 Desi este un roman care vorbeste aproape exclusiv despre esecul comunicarii, acest tip de literatura este, paradoxal, un triumf deoarece reprezinta in sine o comunicare reusita. Fiecare personaj, ca de altfel, fiecare individ este condamnat sa isi duca in eternitate tainele singulare, enigmele individuale nefiind menite sa fie solutionate.

 Mai tace puin eu mai privesc capacul de la sob, covorul de pe divan S-a sculat de pe scaun, a rnjit puin, cci, vrnd s zmbeasc, pielea scurt de deasupra buzei nu i-a permis, nu mai gsete nimic, i mi s-a trntit pe genunchi, ndesat ca s-i simt toat greutatea feselor, n cupa coapselor Vrea s fie galnic, se pare, i, simindu-m excitat, dup ce se convinge, cuprinznd cu mna, se ntoarce, atin-gndu-mi cu brbia obrazul, i mi d o palm de profesor care glumete cu elevul lui, prins n flagrant delict. Mereu cu schema ei de surs. Asta e Emilia. E n mine o lmurire mare i egal ca ntr-o sal vast de muzeu. mi arat spre camera de dormit de alturi, i rspund cu un gest din aceeai gam, artnd cam nspre buctrie (oricum e acolo sor-sa, probabil atent), ridic din umeri i mi se scoal de pe genunchi, nti cu un picior i, ntrziat, apoi cu cellalt. Situaia e att de brutal, att de dezbrcat de orice convenie, c m jignete. Sunt mai nti stingherit ca om, cci nu vreau s mi se tie momentul exact cnd sunt cu o femeie, cnd sunt n exerciiul virilitii mele. i nu se poate ca femeia de la buctria vecin s nu tie, s nu bnuiasc ce se petrece n acelai interior cu ea. E penibil s fii nchipuit n exerciiul funciilor fiziologice, oricare ar fi. Totui trecem n dormitor.

 Bibliografie
Eugen Lovinescu, Istoria literaturii romne contemporane, Bucureti, Editura Minerva, 1975 Cornel Ungureanu, Proza romneasc de azi, Bucureti, Editura Cartea Romneasc, 1985 A. Sasu, Mariana Vartic, Romanul romnesc n interviuri, II, Bucureti, Editura Minerva, 1985 Matei Clinescu, Cinci fee ale modernitii, Bucureti, Editura Polirom, 2005 Sanda Berce, Nostalgia prezentului i modernitatea romanului romnesc, Cluj Napoca, Editura Echinox, 2000