Precedentul judiciar ADMINPRECEDENTUL JUDICIAR, RECURS IN INTERESUL LEGII0 In Romania, hotararile judecatoresti nu constituie, de regula, un izvor de drept deoarece

judecatorul este chemat sa aplice legea, nu sa o creeze. Prin hotarari nu se stabilesc reguli juridice ci solutii concrete si individuale, date pe baza unor acte normative deja existente. Pe scurt, un judecator nu este tinut de solutia pronuntata de un alt judecator intr-o situatie data. Ca de la orice regula, exista si o exceptie. In cazul de fata, exceptia consta in acele hotarari ce ofera solutii obligatorii pentru alte instante judecatoresti. Ne referim la recursurile in interesul legii, care sunt practic un izvor de drept intrucat ele sunt obligatorii pentru toate instantele din Romania. Recursul in interesul legii (RIL) reprezinta modalitatea procedurala prin care Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, direct, sau ministrul justitiei, prin intermediul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si colegiile de conducere ale curtilor de apel si ale parchetelor de pe langa acestea au obligatia, pentru a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legilor penale si de procedura penala pe intreg teritoriul tarii, sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti. Prin aceste decizii, ICCJ incearca sa uniformizeze aplicarea legii, oferind o interpretare legala, obligtorie, pentru anumite texte de lege neclare, ori aflate in contradictie cu alte legi. Astfel se evita pronuntarea unor solutii diametral opuse in situatii identice. Chiar si asa, trebuie retinut faptul ca hotararile judecatoresti ale celorlalte instante nu contin acele elemente specifice ce caracterizeaza orice izvor de drept, si anume: generalitatea, repetabilitatea si obligativitatea generala. Hotararile judecatoresti isi ating scopul prin rezolvarea unui caz concret, iar solutia data este obligatorie pentru partile implicate in respectiva cauza, ea nu angajeaza in niciun fel instantele judecatoresti. Motivarea este una simpla: solutiile date de un judecator, nu pot afecta ori obliga un alt judecator sa actioneze in exact aceeasi maniera, chiar daca situatia este asemanatoare. Circumstantele pot fi diferite, cei implicati ar putea beneficia in anumite situati de circumstante atenunante, motivul este diferit (in cazul in care se tine cont de motivul comitrii faptei) etc. In plus, trebuie sa tinem cont ca uneori se mai comit si erori, ar fi excesiv de nedrept ca o hotarare cel putin discutabila din punct de vedere moral, sa oblige un alt judecator sa actioneze in aceeasi maniera. Alta este situatia spre exemplu in SUA ori in Marea Britanie, unde precedentul judiciar joaca un mare rol. In aceste sisteme, deseori pledoariile ori motivarile avocatilor tin de alte procese asemanatoare ori identice, solutionate cu o anumita hotarare. Judecatorul va fi deci tinut sa admita o actiune, o cerere, daca exista precedent judiciar in acest sens. Dreptul englez este

alcatuit din dreptul statuar (actele Parlamentului) si dreptul comun (common law = format din hotarari judecatoresti si obiceiuri juridice). In Germania anului 1794, s-a stabilit expres ca in hotararile ce urmeaza a fi pronuntate, nicidecum nu trebuie luate in considerare nici parerile oamenilor de stiinta, nici hotararile precedente aduse de tribunal. In Romania, nerecunoasterea caracterului actului normativ al practicii judiare, se bazeaza pe considerente atat de ordin juridic cat si politic. Solutiile date de instante cu ocazia rezolvarii unor cauze concrete (civile ori penale), supuse judecatii lor, au prin excelenta natura unor acte individuale, de aplicare a legilor ori altor acte normative ale statului.