Sunteți pe pagina 1din 24

Universitatea Transilvania Brasov Facultatea Stiinte ale Educatiei Specializarea : PIPP Disciplina: ,,Psihologia personalitatii,, Studenta :Nitica cas.

Ciubotaru Elena Anul II idd- sem1 TEMA DE CONTROL NR.1 1.Argumentati de ce este important s cunoastem personalitatea pentru activitatea noastr profesional si pentru viata privat. RASPUNS :

Personalitatea reflecta diferentele individuale, unicitatea fiecarei persoane. Expresia personalitatii fiecarei persoane o reprezinta comportamentul in diverse situatii, contexte, domenii ale vietii: scoala,profesie, grup social, familie, relatie afectiva, fiind indicatorul integrarii persoanei. Este sursa si consecinta adefinirii identitatii persoanei si a stimei de sine. Componenta temperamentala vizeaza energia relatiilor siintensitatea implicarii, puterea de a se manifesta intr-un domeniu, in timp ce caracterul, latura deveniriimorale, da masura calitatii si rafinarea prin educatie a trasaturilor native cu implicatii majore in viatapersonala si sociala. Activitatea profesionala, un aspect major al vietii fiecarei persoane, solicita si necesitamecanisme complexe de adaptare si pregatire care sunt initiate de la varste mici in mediul familial si celscolar si se continua pana la varsta adulta. Rezultatele procesului educational vor depinde atat de mediulfamilial/scolar cat si de trasaturile native ale copilului (temperament, aptitudini, inteligenta). Elementele ambientale au rol major in optimizarea manifestarilor native determinand eficienta si succesul profesional.Viata privata presupune comunicare, relationare atat afectiva, cat si intelectuala, cognitiva, optimizareaprioritatilor, armonizarea cu partenerul de viata sau cu grupul de prieteni. Personalitatea individului influenteaza si controleaza chiar, prin trasaturile temperamentale, dar si prin nivelul educational si statusulmoral, calitatea relatiilor sociale si personale, determinand acceptabilitatea si continuitatea in grup, infamilie sau in relatia cu partenerul. 2.Exemplificati modul de manifestare al unei trsturi de personalitate la aceeasi persoan, la vrste diferite sau n situatii diferite si analizati natura asemnrilor si deosebirilor la nivel comportamental. RASPUNS : Trasaturile de personalitate sunt comune tuturor oamenilor, dar intensitatea cu care se manifesta sipozitia fiecarei trasaturi in configuratia personala variaza de la un individ la altul. Trasaturile depersonalitate sunt temperamentale, aptitudinale si caracteriale. Personalitatea se formeaza prin interactiuneain copilarie dintre factorii ereditari (temperament, aptitudini) si factorii de mediu (educatie): factoriisituationali produc modificari comportamentale care vor duce la modificari ale atitudinilor sicomportamentelor modelarea trasaturilor de personalitate.Trasaturile de personalitate se manifesta de la cele mai mici varste, avand in copilarie caracter innascut,apoi pe masura cresterii, sub influenta mediului si educatiei, trasaturile se modifica si se cizeleaza, avand sio latura dobandita. Se poate spune ca personalitatea adultului este reprezentata de trasaturile nativestructurate si imbogate, pe care se grefeaza si se stabilizeaza elemente educationale, structuri cognitive,valori morale si culturale, generand structura de personalitate completa

adultului. Trasaturile de personalitatese manifesta relativ constant in situatii diferite.Trasaturile temperamentale sunt manifestari de natura emotionala si reactiva care se manifesta de lavarste mici si, desi sunt cizelate, raman constante de-a lungurl vietii. In copilarie trasaturile de temperamentse manifesta prin emotii si reactii primare si comportamentele adecvate varstei, apoi se dezvolta o data custructurile cognitive si

afectivitatea/atasamentul. Ele pot fi modelate si adaptate vietii adulte prin educatiepentru a fi utilizate eficient si a nu produce dezechilibre. Natura trasaturilor de personalitate este duala; infunctie de modul in care sunt folosite, pot fi benefice sau nocive la nivel emotional si comportamental.Trasaturile de caracter se formeaza in copilarie si adolescenta, pe suportul temperamental aferent, subinfluenta educatiei familiale si scolare si a experientelor de viata in diverse situatii. Se manifesta la niveldecizional, uneori prin cautari , conflicte interioare, zbucium, pana la atingerea echilibrului emotional sicognitiv. Trasaturile de caracter sunt caracteristici dobandite ale personalitatii, care implica achizitionarea dereguli si valori morale cu rol de integrare si mentinere a integritatii psihice si a relatiilor sociale.Comportamentele pot varia la persoane diferite in acelasi tip de situatie sau la aceeasi persoana in situatiidiferite. De asemenea, comportamentele pot varia cu etapa de varsta la care aparesituatia/provocarea/stimulul. In general variatia comportamentelor este data de variabile interne (trasaturi depersonalitate, structuri afective, motivationale, procese psihice, stari) sau externe (situatii). Comportamente similare apar atunci cand sunt activate trasaturi, procese sau structuri psihice similare, chaur daca tipul desituatiie difera sau este acelasi. 3. Explicati natura laturii de nfruntare si pe cea a laturii expresive a comportamentului. Pornindde la explicatiile de mai sus, argumentati valoarea aspectelor de nfruntare si expresive ca surs de informative despre trsturile de personalitate. RASPUNS : Latura de de infruntare a comportamentului este in relatie cu adaptarea la situatii concrete, fiindcontienta, intentionata, presupune motivatie specifica, efort si precizie. Poate fi controlata si modificata maiusor. Latura expresiva depinde de stilul personal de a reactiona, nu este constienta sau motivata, ci spontanasi inconstienta, fiind marca unor structuri profunde ale personalitatii. Ea este greu de modificat sauinfluentat.Latura de infruntare (instrumentala) este un indicator pentru trasaturile dobandite ale personalitatii(caracter, aptitudini) si se datoreaza in mare parte educatiei. La baza acestei caracteristici stau si trasaturi depersonalitate fundamentale (temperamentale) care au fost imbogatite, optimizate prin educatie, fiind usor decontrolat sau modificat in procesul de adaptare la situatie (stapanirea nerabdarii la colerici, stimulareasocializarii la flegmatici, organizarea si depasirea superficialitatii la sangvinici, intarirea increderii in sine lamelancolici). Da indicii despre nivelul de cunostinte, deprinderi, viteza de reactie. Exemple:

inteligenta,aptitudini dobandite, cunostinte, argumente, deprinderi.Latura expresiva (stilistica) implica manifestari legate de structuri psihice de baza ale persoanei, maiprecis trasaturi temperamentale care exprima esenta psihica nemodificabila de la nivel si individual caracter. emotional Exemple: sireactiv. Da indicii despre latura stilul

emotionala,trasaturi

temperament

mimica,intonatia,

pronuntia,

scrisului.Rezultatul unei activitati este influentat atat de latura de infruntare, cat si de cea expresiva. 4. Ce implicaTii are cunoasterea faptului c multe caracteristici de personalitate sunt transmise ereditar asupra felului in care oamenii vd adopTiile? Care sunt implicaTiile morale ale acestui fapt?

RASPUNS : Asemanarile dintre persoane sunt tribuite factorilor de mediu cand mediul este uniform si ereditateadiferita sau factorilor ereditari cand ereditatea este uniforma, iar mediile diferite. Deosebirile dintre persoanesunt atribuite ereditatii cand mediul este uniform, iar ereditatea diferia sau mediul, cand ereditatea estediferita, iar mediul uniform. In cazul familiilor (parinti biologici), familia furnizeaza gene comune si mediucomun, in timp ce in cazul adoptiilor (parinti adoptivi), exista doar mediu comun, genele fiind diferite.Gradul de asemnare intre copil si parintii adoptivi evidentiaza rolul factorilor de mediu, gradul de asemnareintre copil si parintii biologici indica rolul factorilor ereditari.Parintii adoptivi tind sa aleaga copii pe baza trasaturilor de personalitate si a mediului din care provinparintii biologici, cautand asemanari cu parintii biologici. De asemenea, familiile care adopta copii tind sa iiinfieze la varste cat mai mici, cand influenta mediului de provenienta este mai mic si posibilitatea de a-ieduca conform mediului propriu este mai mare. Copiii mai mari (peste 3-4 ani) sunt adoptati mai greu/rar.Implicatiile morale ale adoptiilor sunt profunde. Parintii adoptivi ar trebui sa fie constienti de faptul camediu/educatia, vor putea dora valorifica/controla mostenirea genetica temperamentala, insa nu o vor puteaanula. De aceea, parintii adoptivi vor trebui sa aloce resurse/disponibilitate crescute/mai mari decat parintiibiologici in vederea educarii copiilor adoptivi pentru insertia sociala ulterioara, in sensul constientizariidiferentelor sau/si deficitelor la nivel de trasaturi de personalitate ale copiilor, in acceptarea neconditionatasi sustinerea copiilor in ciuda nepotrivirii lor cu parintii adoptivi. Efortul parintilor adoptivi in intelegerea sieducarea copiilor este mai mare, dar satisfactia si rezultatele pot fi pe masura. In cazuri extreme, parintiiadoptivi, in ciuda acordarii suportului si educatiei adecvate, pot asista neputinciosi la

manifestareanecorespunzatoare a fiului/fiicei adoptive la varsta adulta, pe baza ereditatii. Constiinta de a fi parinte si deafi acordat tot suportul afectiv si educational necesar ii vor ajuta sa indure si sa depaseasca problemele viitoare. 5. Pe baza cunostintelor acumulate in U.I. 2, argumentati, intr-un eseu de aproximativ 300 de cuvinte (o pagin A4), 2-3 consecinte ale descoperirii transmiterii ereditare a unor trsturi psihice asupra modului in care educm copiii. RASPUNS : Ereditatea are un rol important in explicarea diferentelor individuale privind caracteristicile psihicealaturi de influentele mediului. Studiile indica faptul ca particularitatile de personalitate sunt determinategenetic si sunt transmise sub forma unor predispozitii comportamentale. Caracteristicile individuale caresunt transmise ereditar sunt trasaturile temperamentale (emotivitate, activism, sociabilitate,

impulsivitate),inteligenta, orientarea sexuala, tuburari psihice, comportamente deviante, constitutia fizica. Pe parcursul dezvoltarii individuale sunt importante trasaturile temperamentale in initierea educatieispecifice pentru a obtine rezultate optime in acumularea de cunostinte si deprinderi (stapanirea nerabdarii lacolerici, stimularea socializarii la flegmatici, organizarea si depasirea superficialitatii la sangvinici, intarireaincrederii in sine la melancolici). Identificarea unor trasaturi temperamentale se poate realiza din copilariafrageda, prin intermediul scalelor de temperament aplicate la nivel familial si pot orienta procesuleducational atat in familie, cat si ulterior in gradinita si scoala.In cazul trasaturilor extraversie-introversie, introvertii prefera situatii in care stimularea este mai redusa,iar extravertii prefera stimulari mai intense, nivelul de stimulare inadecvat (crescut/scazut) fiind privit castanjenitor (suprasolicitare, respectiv plictiseala). Introvertii sunt mai vigilenti la

niveluir de stimulare mairedusa si se adapteaza mai usor la activitati monotone, raspund la cantitati mai mici de euforizante si lacantitati mai mari de substante depresoare.Diferente de reactivitate emotionala (nevrotism) sunt prezente la introverti/extraverti. Introvertii sunt maiactivati cortical si mai usor de conditionat, momentele de conditionare asociate cu socializarea (pedeapsa,frustrare) determina mai frecvent anxietate si depresie. Extravertii sunt mai putin activati cortical si mai greude conditionat, ei nu invata prin pedeapsa si frustrare, pot avea un comportament mai putin socializat,impulsiv, uneori chiar antisocial. Atat in cazul introvertilor, cat si al extravertilor, mediul familial poateaccentua sai diminua aceste trasaturi.Persoanele instabile emotional au un grad de reactivitate corticala mai ridicat, reactioneazadisproportionat si neadecvat la stimuli noi sau neobisnuiti, ducand la anxietate si afecte negative. Persoaneleechilibrate emotional au reactii emotional adecvate stimulilor.Cercetari ulterioare complexe au identificat alte categorii temperamentale care pot influenta procesuleducational, reactivitatea si adaptarea la mediu: lateralizarea cerebrala (dominanta) cu implicare incomportamente de apropiere/inhibitie si in raspunsul emotional. Pe baza acestor date s-a constatat ca existasistemul de activare/apropiere comportamentala (impulsivitate) si sistemul de inhibare comportamentala (anxietate). De asemenea, termenul de cautare de senzatii indica persoane cu foame de senzatii crescuta(activitsm cerebral crescut, protectie redusa la suprastimulare - augumentatori) sau foame de senzatii redusa(activism cerebral redus, protejati de suprastimulare - reducatori). Reflexul de orientare (la stimuli noi,neobisnuiti) este mai accentuat la cei cu foame de senzatii crescuta, iar reflexul de aparare (blocareastimulilor) este mai accentuat la cei cu foame de senzatii redusa. Nivelul testosteronului crescut implicapredispozitie spre impulsivitate, dominanta, violenta, un nivel redus avand efecte opuse (calm, submisiv,pacificator).Trasaturile temperamentale se manifesta inca din primele saptamani de viata: activism general,reactivitate, emotionalitate, sociabilitate si au o constanta relativa de-a lungul vietii. Ractia la stimulidepartejeaza doua categorii de copii: inhibati (timizi, rusinosi, mofturosi) sau neinhibati (deschisi, curiosi,aventurosi) comportamental. Exista diferente de temperament la copiii de diferite rase.Stilul educativ al mamei (rationament moral/impunere autoritatra de reguli) are influenta diferite asupracopiilor

inhibati/neinhibati. In cazul in care mama utilizeaza rationamentulul moral, copiii inhibati vordezvolta o constiinta morala intensa, iar copiii neinhibati vor avea semtimente morale de nivele variabile, intimp ce comportamentul autoritar al mamei va determina sentimente morale slabe la ambele categorii decopii.Temperamentul are rol in alegerea profesiei si in adaptare.Inteligenta fluida este innascuta, bazanduse pe caracteristicile morfo-functionale ale creierului, si constain stabilirea de relatii intre continuturi informationale diverse, a se adapta, a restructura schemele operatoriimentale al cerintele situatiei, avand flexbilitate, plasticitate, adaptabilitate, spre deosebire de inteligentacristalizata, dependenta de invatare, care se bazeaza pe formarea structurilor operatorii prin invatare siacumulare de cunostinte. 6. Comparati influentele ambientale imprtsite cu influentele ambientale neimprtsite in privinta efectelor pe care le au asupra diferentelor individuale la nivel de dezvoltare cognitiv si de trsturi de personalitate. RASPUNS : Influentele ambientale comune (impartasite) sunt caracteristici comune membrilor unei familii datorateconditiei si experientelor de viata impartasite: status socio-economic, stil de viata, modelul parental, climatulemotional, dar si de tipul de scoala la care merg copiii. Un mediu familial armonios si afectuos sau/si custatut social ridicat

favorizeaza dezvoltarea si armonizarea adecvata a copiilor: cognitiv, afectiv, moral prinexemplul parental, implicarea si sustinerea adecvate din partea parintilor, indrumarea catre scoli potrivite. In cazul unui meiu familial dezavantajos (violenta, saracie, dezacord parental, lipsa afectivitatii si indrumariiparentale), copiii, in marea majoritate, vor avea o dezvoltare deficitara pe plan afectiv, cognitiv si moral, voravea rezultate scolare mai slabe sau abandon scolar, inclinatii spre comportament deviant, dezvoltaredizarmonica. Exista insa si rexceptii de ambele cazuri: copiii foarte dotati proveniti din familiidefavorizate/dezorganizate sau copii slab dezvoltati/educati proveniti din familii armonioase. Influenteleambientale sunt influente externe cu efecte majore, pe termen lung, asupra dezvoltarii copiilor.Influentele ambientale necomune (neimpartasite, specifice individului) reprezinta modul in care copilulrecepteaza influentele ambientale si difera de la individ la individ in cadrul aceleiasi familii: pozitia infamilie, ordinea nasterii, boli, alimentatie. Exista diferente intre gemenii monozigoti, cel mai greu la nasterepoate avea un QI mai mare. Gemenii pot adopta roluri complementare care le vor influenta dezvoltareapersonalitatii. Diferenta de varsta intre frati poate fi un factor necomun: pot exista influente ambientalediferite, parintii pot avea o experienta mai buna in cresterea celui de-al doilea sau al treilea copil, copiiicrescuti la maturitate sunt tratati diferit fata de cei crescuti la tinerete, copiii care au frati sunt tratati altfel deparinti decat copiii unici, cu cat diferenta de varsta intre frati e mai mare, cu atat diferenta ambientala e mairidicata. Influentele necomune sunt specifice, pot afecta un un membru al familiei, fara sa ii influenteze peceilalti. Pot apare complexe de inferioritate sau de dominare, pot apare deficite fizice care sa influentezedezvoltarea ulterioara la nivel cognitiv sau al personalitatii. 7. Argumentati de ce scoala poate/ nu poate realiza o uniformizare complet a educatiei. RASPUNS : Componentele majore care determina structurarea personalitatii sunt factorii ereditari si cei ambientali(familie, grup social, scoala). Educatia in scoala se realizeaza la nivelul grupurilor, si nu la nivel individual,fiind acoperite necesitatile educationale medii conform etapei de varsta, fara a acoperi extremele(supradotatii, subdotatii la nivel de inteligenta). In scoala primara si ciclul gimnazial cunostintele suntgenerale. De la liceu se poate promova o educatie specifica pentru nivelul si preferinta elevilor, iar studiileuniversitare si postuniversitate sunt elective si supraspecializate.Uniformizarea educatiei nu se poate produce datorita diferentelor foarte mari la nivel de intelect(mostenit si dobandit), dar si la nivelul trasaturilor temperamentale, unii copii preferand activitatile linistitesi rutiniere, in timp ce altii sunt mai activi si necesita activitati stimulative. Cele mai mari diferente intrerezultatele educationale se inregistreaza la nivel de scoala primara unde nu se cunosc capacitatile copiiilor,dar unde si diferentierea cognitiva este putin cunoscuta. Pe baza evolutiei si rezultatelor la invatare, eleviisunt directionati in sensul valorificarii resurselor si cunostintelor acumulate.Un alt factor care influenteaza major capacitatea de dezvoltare a copiilor este sustinerea din mediulfamilial, promovarea educatiei, diversificarii activitatilor si a comunicarii (rationament moral), factori carevor facilita, alaturi de tendintele innascute, dezvoltarea copilului.Exista factori biologici (boli congenitale, ereditare , deficiente genetice, malformatii, boli fetale sau incopilarie) care pot afecta formarea sistemului nervos central cu generarea unor carente in dezvoltareastructurilor psihice si reducerea evolutiei psihice si intelectuale prin educatie

8. Pornind de la diferentele de conditionare dintre introverti si extraverti, construiti scenarii de corectare diferentiat a unui comportament disturbant la clas. RASPUNS : Introvertii devin mai usor supraactivati si tind sa evite stimulii, in special pe cei de natura sociala. Extravertii sunt mai putin activati, sunt in cautare de stimuli (foame de stimuli), in special de natura sociala, pentru a realiza optim de stimuare. La un nivel de stimulare crescut sau normal pentru extravert,introvertul se simte suprastimulat, coplesit. La un nivel de stimulare redus sau normal pentru introvert,extravertul se simte plictisit. Introvertii sunt mai alerti la niveluri de solicitare reduse, de aceea sunt maiatenti la activitati monotone sau care necesita concentrare indelungata, la care extravertii fac pauzeinvoluntare mai frecvent datorita scaderii periodice a vigilentei.Diferentele de conditionare intre introverti si extraverti, induc un mod diferit de invatare princonditionare. Introvertii sunt activati cortical mai ales la nivel bazal si sunt mai usor de conditionat. Suntmai reactivi amotional, au mai multe ocazii si mai multe momente de conditionare care presupun pedeapsa,frustare si, prin aceasta, depresie si anxietate. Extravertii sunt mai putin activati cortical bazal si mai greu deconditionat. Ei nu invata prin pedeapsa si frustrare, avand un comportament mai putin socializat si impulsiv.Cei cu grad mare de emotionalitate, raspund prin comportamente impulsive. Persoanele instabile emotional raspund exagerat la stimuli noi sau neobisnuiti (stresori), fiind mai predispuse catre anxietate si emotiinegative. Exista si introverti si extraverti stabili sau instabili emotional.In cazul unor elevi cu comportament, acestia pot fi extraverti sau introverti. Extravertii pot fi colericisau sangvinici. Colericii ar trebui directionati catre stapanirea impulsivitatii prin activitati

constructive,interesante, atractive care sa le orienteze energia impulsiva si sa le redirectioneze energia negativa catrecreatie. Sangvinicii, a caror deficienta poate fi superficialitatea, pot fi indrumati prin activitati de organizarecare sa ii responsabilizeze, sa le ordoneze conduita si sa uitilizeze in mod util energia de care dispun.Introvertii se impart si ei in doua categorii: flegmaticii si melancolicii. Flegmaticii cu

comportamentinadecvat, in general prin interiorizare si apatie, pot fi stimulati spre socializare si integrarea in grup prinactivitati comune, constructive ,teme in grup, excursii, activitati recreative, jocuri. Melancolicii, care pot fipesimisti, depresivi si pot avea deficiente de invatare, necesita o atitudine suportiva, rabdare pentru a castigaincredere in sine, de asemenea sunt incurajati sa socializeze tot pentru intarirea imaginii de sine ,socializare, jocuri, teme efectuate individual sub indrumarea profesorului. 9. Construiti 2 scenarii de disciplinare a agresivittii diferentiate pentru bieti si fete. RASPUNS : Studiile in domeniu, bazate pe informatii legate de sistemul endocrin (nivelul testosteronului) la cele doua sexe, evidentiaza un nivel diferit de agresivitate la baieti si la fete: baietii aleg mai frecvent agresiunea fizicadecat fetele; baietii si fetele expusi la hormoni androgeni au fost mai agresivi decat cei care nu au fostexpusi. Testosteronul creste dupa experiente pozitive (un succes in competitie), dupa actul sexual, si scadedupa experiente negative (esec). Cresterea testosteronului duce la cresterea asertivitatii si a motivatiei pentrucompetitie, dar si a activitatii sexuale, in timp ce scaderea testosteronului dupa un esec duce la scadereamotivatiei si evitarea competitiei.In societatea actuala, agresivitatea nu este un avantaj, deoarece

statutul social este legat mai mult denivelul de educatie. Agresivitatea la baieti poate fi controlata prin activitati competitionale, intreceri pesubiecte comune cu alti baieti, axate pe rezolvare de probleme, sub indrumarea unor persoane competente,cu rol de ghid, invatator, pe traseul dificil al controlarii agresivitatii, impulsivitatii si dominantei siconvertirea lor in activitati intelectuale cu mare potential. Un rol important il are familia, prin asigurareaunui mediu suportiv, stimulativ, acceptare neconditionata si rationament moral.In cazul fetelor, acestea au de obicei o abordare participativa, inclusiva, centrata pe relatie simentinerea ei. Agresivitatea la fete/femei are un efect nociv care interfereaza cu si le indeparteaza demisiunea lor principala: intemeierea familiei si cresterea copiilor. Interventia se poate baza pe rezolvareaconflictelor, socializare, stimularea asertivivatii, integrarea in grup, in relatie si in familie, sustinere afectiva,comunicare. In societatea moderna, in care femeia, in afara de sustinerea familiei, are si implicare in cariera,si-a cultivat un nivel de agresivitate, ambitie pentru a face fata provocarilor, care, uneori, interfera custructura interna, relationala. Este necesara o reglare atenta a acestor aspecte pentru pastrarea unui echilibruinterior care sa conduca femeia spre implinire personala. Rolul familiei este deosebit de important prinsustinere, intelegere, comunicare, lucruri de care fata are nevoie si pe care, la randul ei, le va darui viitoareiei familii.

Universitatea Transilvania Brasov Facultatea Stiinte ale Educatiei Specializarea : PIPP Disciplina: ,,Psihologia personalitatii,, Studenta :Nitica cas.Ciubotaru Elena Anul II idd- sem1 TEMA DE CONTROL NR. 2 1. Exemplificati rolul unei trsturi temperamentale in dezvoltarea atasamentului, in socializarea elevului in grupul scolar si in formarea constiintei morale. RASPUNS : Mai intai vom vorbi despre teoria ataamentului care putem spune ca descrie i integreaz tiinific nevoia fiinelor umane de a forma i ntreine legturi emoionale puternice fa de alte fiine umane. Aceast teorie a fost formulat i consolidat de psihiatrul de copii britanic John Bowlby i de ctre psihologa canadian Mary Ainsworth. Temele principale ale acestei teorii sunt iniierea i schimbrile care au loc n relaiile emoionale individuale n cursul vieii. Conform teoriei ataamentului, la baza oricrei relaii emoionale interumane se afl legtura timpurie mam-copil. Teoria ataamentului se folosete de gndirea etologic, de gndirea psihologiei dezvoltrii, a psihanalizei i a teoriei sistemelor. Bowlby i propusese ca scop principal s pun bazele tiinifice ale unui punct de vedere psihanalitic al teoriei relaiei obiectelor i s verifice empiric ipotezele psihanalitice n acest domeniu. Pe parcursul cercetrii tiinifice ns el s-a ndeprtat din ce n ce mai mult de psihanaliz, iar teoria ataamentului a devenit o disciplin de sine stttoare.

Teoria ataamentului se nrudete strns cu teoria sistemelor i psihologia cognitiv i contribuie major la terapia familiei, terapia cognitiv i psihanaliz. Particularitatile temperamentale ocupa un loc important printre insusirile esentiale si relativ stabile care se manifesta in conduita si activitatea copilului. Aceste particularitati se refera la aspectele dinamice ale conduitei, avand ca substrat tipul de sistem nervos cu elemente specifice ale proceselor fundamentale. Plasandu-se pe o pozitie bazala, temperamentul se manifesta ca nivel energetic, ca mod de descarcare si acumulare a energiei (de unde calificarile de energetic, rezistent, exploziv sau opusele lor) si prin dinamica (iute-lent, mobil-rigid). Trasaturile dinamico-energetice ale personalitatii , au un caracter stabil, au o baza ereditara si se manifesta in cele mai diferite forme ale comportamentului. Exista un sens filosofic al moralei, ce reuneste conduitele regulate, faptele de viata cu semnificatia lor, specifica unei societati date. Acestea constituie morala sociala. Morala individuala solicita cunoasterea si incorporarea moralei sociale in structura personalitatii si a conduitelor - valorile moralei sociale devenind astfel modul de a evalua si actiona individual. Problemele cele mai importante ale moralei se centreaza in jurul modului cum se dezvolta in viata standardele interiorizate cu privire la bine si rau; cum se dezvolta judecata morala; cum se formeaza deprinderile de autocontrol, necesar in satisfacerea standardelor interiorizate (ale dorintelor, intereselor, nazuintelor, etc.) Morala - forma a constiintei sociale, care reflecta ansamblul conceptiilor, ideilor si principiilor (normelor) care calauzesc si reglementeaza conduita oamenilor in relatiile personale, in familie, la locul de munca si in societate in general.(Ioan Bontas, "Pedagogie") Judecata morala presupune evaluarea (si cel mai des autoevaluarea) unor comportamente si situatii prin raportarea lor la cerintele morale impuse de ambianta social - istorica a individului. Ea se formeaza prin invatarea sociala si insusirea critica a modelelor de conduita promovate de societate. Dezvoltarea morala este un proces activ de organizare a experientei in structuri cu semnificatie crescinda, prin care valorile morale sunt vazute dintr-o perspectiva noua. Teoria judecatilor morale dezvoltata de J. Piaget si apoi in S.U.A. de L. Kohlberg a avut in atentie forma si logica faptelor, evaluarea moralei si dezvoltarea intelegerii regulilor si a circumstantelor in care actioneaza.J.Piaget Dezvoltarea gindirii morale se realizeaza progresiv, implicind parcurgerea ordonata a unor stadii ale inteligentei, acest progres fiind caracterizat de o gindire cu o calitate particulara (J. Piaget, 1932). Judecata morala este vazuta ca dezvoltindu-se in concordanta cu trecerea de la gindirea preoperationala la gindirea operationala si apoi la cea operational-formala. Astfel, dezvoltarea morala se realizeaza pe masura ce copilul actioneaza, transforma si modifica lumea din jurul lui, fiind totodata influentat de consecintele actiunii sale. Masura dezvoltarii gindirii in ansamblu, este prin urmare o masura si a dezvoltarii gindirii morale, in particular. Se remarca prezenta complementara a doua tipuri de morala in spatiul existential al copilului: Morala heteronoma - morala in care domina raporturile de constringere, autoritarism, obligativitati severe impuse din exterior. Copii percep regulile morale ca fiind absolutiste, rigide si nemodificabile. Pe masura ce copilul se apropie de adolescenta, se dezvolta stadiul al doilea. Morala autonoma - o morala a cooperarii, in care ansamblul regulilor de convietuire emana din aspectul mutual, din trairea interioara intensa a sentimentului de egalitate, echilibru - sursa interna a sentimentului de datorie, a cerintelor de cooperare. Aceasta morala, in conditiile dezvoltarii ample a inteligentei si a slabirii autoritatii parintilor, se caracterizeaza prin flexibilitate, rationalitate si constiinta sociala. 2.Exemplificati influenta unor factori situationali in determinarea comportamentelor de apropiere/ evitare, emotionalitate pozitiv/negativ, activism, reglarea atentiei. RASPUNS : Delimitarea factorilor psihologici ce regleaz reelele relaionale se poate face dup trei criterii principale: a) natura modal-calitativ; b) mecanismul elaborrii; c) semnul influenei n raport cu etalonul echilibrului i stabilitii vieii sociale actuale . Primul criteriu ne dezvluie implicarea n modelarea-reglarea cmpurilor relaionale a unor factori psihologici de modaliti calitative diferite:

- informaionali-cognitivi (informaii i cunotine despre ceilali - indivizi sau grupuri despre obiectivele i scopurile prezenei i aciunii lor, despre amplitudinea i semnificaia diferenelor etc. judeci i raionamente de ntemeiere-justificare, de amplificare sau diminuare a distanelor, opoziiilor, tensiunilor etc.) - motivaionali - gradul de apropiere-intersecie sau de disjuncie - opoziie ntre interese, dorine, expectaii, aspiraii, idealuri etc. - afectivi - trirea pozitiv sau negativ a ntlnirii cu altul sau a reprezentrii despre el - volitivi - acele mecanisme deliberativ-imperative de alegere i opiune ntre variantele incitator-agresive i cele moderat-coabitative. Fora acestor mecanisme se dovedete esenial pentru modul de exteriorizare i finalizare a celorlalte componente psihice. Astfel, comportamentul relaional va fi n permanen filtrat i decantat prin cele patru modaliti de factori psihologici, a cror interaciune i pondere variaz ntr-un registru foarte ntins, ceea ce face ca i dinamica atitudinii i comportamentului de relaionare s capete un caracter difereniat i nuanat att la nivel individual, ct i grupal. Cel de-al doilea criteriu permite s discernem ntre factorii psihologici primari (acele elemente i structuri cognitiv-motivaionale-afective care se constituie n copilria timpurie sau pe calea experienei directe a individului n diferite contexte relaionale pe care le traverseaz) i cei secundari (componentele ce se elaboreaz mediat, n contextul unui proces educaional conceput i desfurat n conformitate cu anumite principii i norme i subordonat atingerii anumitor obiective impuse i validate formal (normativ) i instituionalizate prin anumite programe. Cel de-al treilea criteriu pune n eviden existena a dou categorii de factori psihologici: a) cu influen pozitiv i b) cu influen negativ. ???????????????????????????????????????? 3. Explicati un comportament moral utilizand, pe rand, modelele teoretice prezentate: psihanalitic, behaviorist, cognitivist, sociocognitivist si situationalist. RASPUNS : Pentru o bun nelegere a educaiei moral-civice se impun cteva precizri referitoare la moral i civism. Morala este un fenomen social, o form a contiinei sociale care reflect relaiile ce se stabilesc ntre oameni, ntr-un context social delimitat n timp i spaiu, avnd o funcie reglatoare asupra convieuirii umane, stimulnd i orientnd comportamentul uman, n concordan cu cerinele sociale (I. Nicola, p.206). Coninutul su se concretizeaz n idealul moral, valorile i regulile morale, care constituie ceea ce Nicola I. numete structura sistemului moral (I. Nicola, p.207). Idealul moral este un model teoretic prospectiv, care exprim chintesena moral a personalitii umane, sub forma unei imagini a perfeciunii din punct de vedere moral. Esena sa se manifest prin valorile, normele i regulile morale. Valorile morale reflect cerinele i exigenele generale ce se impun comportamentului moral n lumina prescripiilor idealului moral, avnd o arie de aplicabilitate practic infinit. Asocierea comportamentului moral cu cel civic nu este ntmpltoare. Este evident c cele dou comportamente se asociaz se sprijin i se condiioneaz reciproc, deoarece nu poi avea un comportament moral fr s respeci legitile, tradiiile i valorile unei societi, dup cum nu poi avea un comportament civic

dac nu te conformezi valorilor, normelor, regulilor morale care guverneaz viaa comunitii n care se triete. Modelul psihanalitic - Psihanaliza clasica a lui Freud a oferit un prim model care incerca sa explice raportul dintre rnanifestarile biologice, instinctuale ale personalitatii gi cele de naturi morale. Prin biologia sa, reprezentata in plan psihic de incongtient (Sinele - structura personalitifii care contine pulsiunile instinctuale amorale), omul ajunge inevitabil in conflict cu societatea si cu semenii. Din acest motiv, este nevoie ca prin educatie (socializare) si-i fie formate structuri interne de reglare morala a comportamentului (Supraeul structura personalititii care este responsabila de reglajul moral). Formarea Supraeului este legata de internalizarea tabuurilor 3i a regulilor morale.Concluzia logica pe care a tras-o Freud a fost ca diferentele dintre indivizi in privinta caracterului si a conduitei morale sunt date de felul in care s-a produs socializarea in primii 5 ani ai copilariei gi de felul in care individul a internalizat normele sociale sub forma Supraeului. Modelul behaviorist - dupa psihanaliza, alte curente psihologice au dat raspunsuri diferite cu privire la natura caracterului si a trasaturilor morale.Formarea trasaturilor morale este conditionati de tehnicile educative utilizate de parinti in controlul comportamentului copilului - caracterul este o formatiune de personalitate rezultati din invitare. Modelul cognitivist si sociocognitivist - Comportamentele actuale sunt influentate de dezvoltarea cognitivi si individul este capabil sa proceseze informatia despre ceilalti si si ia decizii morale numai atunci cind are nivelul de dezvoltare cognitive care sa permita acest lucru. Dezvoltarea congtiintei morale, ca normator intern al comportamentului este asadar conditionati de stadiul de dezvoltare cognitiva in care se afli individul. Comportamentele actuale sunt influentate de invatarea observationala (Bandura) - copilul imita modelele pe care le-a observat; invatarea este cu atat mai durabila cu cat a survenit la o virsta mai mica, modelele au avut relevanta pentru individ(prestigiu) si au dus la efecte dezirabile. Modelul situationist - Psihologia sociali a dus dovezi consistente in privinta determinismului extern al conduitei morale: comportamentul moral se datoreaza presiunii unor factori situationali. Cercetarile experimentale din psihologia sociali au evidentiat fenomene de inducere a unor comportamente contrare dispozitiilor interne prin simpla presiune sociala sau situationala . Prezenta grupului sporegte sentimentul de anonimitate si aceasta duce la suprimarea controlului moral. Functionarea societatii umane este reglata de valori si norme morale.Bunul mers al societatii este influentat de comportamentele individuale,de unde nevoia reglarii morale a comportarnentului.Caracterul este o latura a personalitatii legatti de reglajul intern al cornportamentul moral al indivizilor gi de pozitia lor in relatiile cu ceilalti.Mai multe modele teoretice au fost propuse pentru a explica natura caracterului si modul in care influenteaza comportarnentul privind modelele: modelul psihanalitic, behaviorist, cognitivist, sociocognitivist si situationist. 4. Definiti consistenta transsituational a comportamentului moral si descrieti diferentele dintre situatii. Argumentati de ce, in ciuda variatiei situatiilor, comportamentele morale au fost relativ constant pozitive/negative. RASPUNS :

10

5. Dati exemplu de abatere moral major a unei persoane cunoscute (nu neaprat din cercul de prieteni ). Ce trstur de caracter este responsabil pentru acest comportament? Analizand situatia si ceea ce ati aflat despre caracterul persoanei, care este influenta situatiei si care credeti c este influenta trsturii caracteriale asupra respectivului comportament? RASPUNS : Abaterea comportamentului de la normele i valorile sociale de baz, si care pentru individ totdeauna sunt percepute ca ceva ce vine din afara, constituie un fenomen obinuit n toate societile de la primele forme de organizare social pn la cele contemporane. Orice societate judec comportamentul membrilor si nu att din punctul de vedere al motivaiilor sale intrinseci, ct mai ales din punctul de vedere al conformrii acestui comportament la normele i valorile unanim recunoscute sau nu. Normele att cele morale, ct i cele juridice sunt a doua noastr natur, reprezentnd reperele de baz ale conduitei noastre n toate situaiile sociale. La rndul lor valorile sociale ne ajut s evalum i s judecm, n termenii culturii societii din care facem parte, toate aceste situaii sociale. Raionalitatea comportamentului nostru este dirijat de toate aceste norme i valori pe care le acceptm fr s ne mai punem ntrebri asupra legitimitii lor. Iar oamenii care isi pun asemenea intrebari foarte repede nimeresc in tot felul de conflicte. Fcnd ceea ce fac toi membrii grupului din care facem parte obinem recunoatere, identitate i securitate personal. Violarea normelor atrage dup sine cum bine tim msuri punitive i coercitive, n timp ce respectarea lor, dovedit prin comportamentul nostru, produce confort i realizarea ateptrilor personale n raport cu aciunile celorlali despre care tim c trebuie s se comporte la fel. Dar aceste lucruri sunt valabile numai in viata sociala. Grav este cand oamenii incearca sa pedepseasca sa judice viata intima si privata a omului, modul de gandire, de exprimare, tendinte, placeri, mod de viata. Cautam de multe ori explicatia pentru succesul oamenilor in calitatile lor extraordinare (talent sau inteligenta) si cautam sa dezvoltam aceleasi calitati si in copiii nostri. In afara de talent sau inteligenta insa, este nevoie si de o atitudine constructiva in fata dificultatilor si de trasaturi pozitive de caracter, care sa ghideze persoana catre cele mai bune alegeri. Educatia pozitivaporneste de la aceasta idee in tehnicile sale si, asa cum este aplicata in unele scoli de pe glob, se concentreaza si pe dezvoltarea trasaturilor de caracter care ii pot ajuta pe copii sa fie mai fericiti si mai impliniti. Trasaturi de personalitate care stau la baza deciziilor care pot fi evaluate din punct de vedere moral (sinceritatea sta la baza deciziei de a spune adevarul, chiar si in situatii dificile, de exemplu) sau modalitati de a gandi, a simti si a se comporta ale unei persoane care pot fi incurajare si stimulate prin educatie. Trasaturile de caracter pozitive sunt acelea care au rol energizator asupra persoanei (te simti mai bine cand esti generos, cand spui adevarul sau cand ajuti pe cineva), imbunatatesc relatiile dintre oameni si ajuta la obtinerea succesul (perseverenta te ajuta sa depasesti obstacolele, curiozitatea te indeamna sa afli lucruri noi). Specialistii in educatia pozitiva au identificat 24 trasaturi pozitive de caracter care sunt valorizate pe plan mondial si care asigura fericirea si implinirea. Acestea sunt dezvoltate la copiii din scolile care beneficiaza de programe de educatie pozitiva. Iata lista de trasaturi pozitive, impartite in sase categorii: - Intelepciune si cunoastere (creativitate, curiozitate, deschidere la nou, interesul fata de invatare si gandire in perspectiva) - curaj (onestitate, bravura, perseverenta, energie) - umanitate (bunatate, iubire si inteligenta sociala) - dreptate (corectitudine, abilitati de conducere, abilitati de munca in echipa) - cumpatare (iertare, modestie, prudenta, autocontrol) - transcendenta (admiratie fata de frumusete si excelenta, recunostinta, speranta, umor, spiritualitate/religiozitate).

11

6. Dati exemplu de abatere de la conventii a unei persoane cunoscute (gsiti usor exemple printre cei apropiati ). Ce trstur de caracter este responsabil pentru acest comportament? Analizand situatia si ceea ce stiti din trecut despre caracterul persoanei, care credeti c este influenta situatiei si care este influenta trsturii caracteriale asupra respectivului comportament? RASPUNS : Voi incepe prin prezentarea unor definitii referitor la abaterea de la conventii a unei persoane. Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, fisa postului, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici, s.a. Sanctiunile disciplinare constituie mijloace de constrangere prevazute de legislatia in vigoare si au ca scop apararea ordinii disciplinare, dezvoltarea spiritului de raspundere pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu si respectarea normelor de comportament la locul de munca. Abaterile disciplinare Constituie abateri disciplinare grave savarsirea unei fapte cu vinovatie de salariatul care: a) a utilizat documente false la angajare; b) a sustras sau a favorizat sustragerea de obiecte apartinand Societatii sau celorlalti salariati; c) a instrainat produse sustrase din Societate; d) a refuzat nejustificat dispozitiile superiorilor sai sau i-a instigat pe altii in acest sens; e) a pus in pericol prin acte deliberate sau prin imprudente majore securitatea Societatii, a colaboratorilor sai sau chiar pe a sa sau a provocat avarii; f) s-a facut vinovat de acte de violenta sau insulte la adresa colegilor sau a conducatorilor; g) a provocat pagube Societatii; h) a dezvaluit informatii confidentiale privind Societatea, iar prin fapta sa a adus sau va aduce prejudicii acesteia; i) a consumat bauturi alcoolice in timpul serviciului sau in afara orelor de program, dar in incinta Societatii; j) a absentat nemotivat timp de doua zile lucratoare de la serviciu; k) a lasat nesupravegheate utilajele / produsele aflate in grija sa; l) a falsificat un act generator de drepturi; m) a desfasurat alte activitati decat cele stabilite prin fisa postului in timpul orelor de program; n) a refuzat nejustificat sa indeplineasca sarcinile si atributiile de serviciu; o) a neglijat repetat indeplinirea sarcinilor si atributiilor de serviciu; p) orice alte tipuri de fapte care tulbura in mod important activitatea Societatii, facand imposibila constinuarea relatiilor de munca.

12

Universitatea Transilvania Brasov Facultatea Stiinte ale Educatiei Specializarea : PIPP Disciplina: ,,Psihologia personalitatii,, Studenta :Nitica cas.Ciubotaru Elena Anul II idd- sem1

TEMA DE CONTROL NR. 3


1.Analizati n cazul unui elev cu note mari, pe care l cunoasteti deaproape: n ce msur rezultatele sale performante la nvttur se datoreaz aptitudinilor si n ce msur sunt implicati alti factori (caracter, mprejurri)? Rezolvare :
Una dintre preocuparile principale din viata oamenilor se refera la alegerea unui plan profesional potrivit, care sa satisfaca nevoile personale. nsa alegerea acestuia depinde n mare masura de modalitatea n care se va desfasura activitatea scolara a indivizilor, orientarea spre succes sau esec n acest domeniu fiind un factor ce va putea influenta competenta individuala n profesia care va avea sa fie optata. Fiecare elev are dreptul la succes scolar si la atingerea propriilor standarde si performante. Pentru aceasta, este necesar sa cunoastem unele elemente care manifesta un rol important n realizarea progreselor n rndul elevilor. n consecinta, s-au ales ca factori principali n determinarea succesului / esecului scolar rolul profesorilor (ca atitudine a modalitatilor de evaluare a elevilor) si modul n care ne raportam la propria persoana si valoarea pe care si-o da individul lui nsusi (stima de sine); am fost de asemenea interesati sa studiem daca exista diferente la nivelul stilurilor de gndire la adolescentii proveniti din cadrul specializarilor diferite (uman versus real). Cunoscnd aceste aspecte, le vom putea folosi ca predictori n determinarea cu mai multa usurinta a progreselor elevilor si, de ce nu, pentru construirea unui curriculum individualizat, crend astfel premise majore pentru atingerea succesul scolar. Adolescenta este o faza de restructurare afectiva si intelectuala a personalitatii, un proces de individualizare si de metabolizare a transformarilor fiziologice legate de integrarea corpului sexuat (Doron, 1999). Este greu de precizat la ora actuala, sfrsitul adolescentei cta vreme numerosi adolescenti si prelungesc acest proces, astfel studiul nostru a ncercat sa selecteze subiecti aflati la jumatatea traiectoriei evolutive n adolescenta, aproximativ vrsta de 16 ani. Reusita n nvatare suporta influenta combinata a factorilor externi si interni. Motivele nvatarii, aptitudinile, trasaturile de personalitate ale elevului se numara printre cei mai importanti factori interni ce conditioneaza randamentul scolar. Dintre factorii externi amintim mediul familial, profesia parintilor, personalitatea profesorului, metodele sale de predare si sistemul de cerinte instructiv-educative. Reusita sau nereusita elevului la nvatatura se realizeaza n functie de exigenta normelor scolare (Pavelcu, apud Radu, 1983). Succesul scolar poate fi considerat, n mod schematic, o expresie a concordantei ntre capacitatile si interesele elevului si exigentele scolare, formulate si prezentate elevului prin diverse metode instructiv-educative. Astfel, daca succesul exprima o potrivire, insuccesul, vazut ca ramnerea n urma la nvatatura, reprezinta o discordanta ntre posibilitatile elevului si exigenta impusa printr-o anumita metoda instructiv-educativa (Radu, 1983). Din punct de vedere psihologic, reusita sau nereusita poate fi traita de elev sub forma sentimentului succesului sau insuccesului, performanta sa putnd fi sau nu n acord cu ceea ce individul asteapta de la actiunea ntreprinsa (Nuttin, apud Kulcsar, 1978). Astfel, conditia esentiala a succesului sau esecului psihologic consta n angajarea eului n realizarea sarcinii. Succesul da nastere unor trairi afective pozitive ce dinamizeaza, sustin si directioneaza conduita elevului spre obtinerea unor performante nalte Succesul naste succes. Astfel, n timp ce elevul bun tinde spre noi realizari, elevul slab si mediocru decade tot mai mult pe scara nereusitei. Insuccesul la nvatatura retrait de elev poate deveni o frna puternica n dezvoltarea sa intelectuala si volitiv-caracteriala (Vrabie, 1975). Spre exemplu, un elev dezinteresat de randament, datorita neangajarii n activitate, nu si va mobiliza posibilitatile reale n vederea realizarii optime a sarcinii. n acest caz el nu resimte nereusita sa obiectiva sub forma insuccesului. n alte cazuri, elevul poate fi satisfacut chiar si de un rezultat socotit de altii drept nesatisfacator, sau, dimpotriva, el poate fi nemultumit de o performanta cotata de altul ca satisfacatoare. Prin urmare, se poate vorbi despre diferente individuale accentuate la acest nivel.

13

n concluzie, se poate afirma faptul ca randamentul scolar nu exprima niciodata n stare pura aptitudinile elevului, ci mai degraba eficienta scolara a aptitudinilor, conditionata si de interesele, motivatia, perseverenta, stabilitatea emotionala, atitudinea elevului fata de activitatea scolara. Acesti factori interni ai succesului scolar se modeleaza sub influenta continua a factorilor externi (familiali, pedagogici, sociali). Apreciata drept unitatea centrala a experientei noastre la care raportam, n ultima instanta, totul, stima de sine reprezin ta suportul supravietuirii noastre psihice, suport la fel de important ca propria noastra sanatate trupeasca. (Birkenbihl, apud Albu, 2002). Sentimentul stimei de sine tine de valoarea pe care si-o da individul lui nsusi, de autopretuire (Branden, apud Albu, 2002). Oamenii au nevoie de recunoastere, au nevoie sa simta ca exista, ajungnd sa se simta n largul lor n momentul n care propriile merite le sunt recunoscute. n acest caz, devenind mai sigur pe sine, elevul va avea si un nivel de productivitate mai mare, fiind, deci, mai cooperativi si mai eficienti n ceea ce realizeaza. Contrar acestei stari, n momentul n care stima de sine lipseste ntr-o mai mare masura dect de obicei, atunci capacitatea noastra de a functiona se diminueaza. Elevii care au o buna stima de sine provin, de obicei, dintr-un context familial favorabil, parintii ocupndu-se de ei si de studiile lor. De asemenea, nivelul stimei de sine prezice valoarea strategiilor care vor fi utilizate n momentul n care elevul se va confrunta cu dificultati scolare o stima de sine ridicata este asociata cu comportamente de adaptare, capacitati de refacere, confruntare activa cu realitatea etc. O stima de sine scazuta este mai frecvent corelata cu atitudini mai putin productive, indicnd riscul ca situatia sa fie agravata fatalism, evitarea problemei, anticipari negative. Se poate spune ca cel mai bun predictor al reusitei scolare este atributul demersului educational de a ameliora stima de sine. Astfel, pentru a reusi n studiile pe termen lung nu conteaza doar competentele intelectuale si cantitatea de lucru, ci si stabilitatea emotionala, rezistenta la esecuri, toate fiind legate de stima de sine (Andre, Lelord, 1999). Trebuie sa se tina seama de faptul ca ntre viata de acasa si cea de la scoala schimbarea poate fi una brutala, putnd avea repercusiuni asupra stimei sale de sine, moment n care rolul familiei devine unul esential n a face aceasta trecere sa fie mai putin problematica. Procesul de nvatamnt presupune desfasurarea unor activitati distincte, dar strns corelate: una care se refera la activitatea de comunicare, predare de cunostinte, ce tine de profesor, si o a doua care se refera la activitatea de nsusire a cunostintelor, lucru ce tine de elev. Strns corelat de acestea, profesorul trebuie sa stie n ce masura au fost realizate obiectivele propuse, pe cnd elevul trebuie sa stie daca ceea ce a ntreprins a fost realizat n conformitate cu cerintele avute, ceea ce presupune un demers de evaluare. Reglajul optim al eforturilor depuse este conditionat de cunoasterea rezultatelor, actul de evaluare pedagogica ndeplinind n primul rnd functia de masurare a rezultatelor, de apreciere a progresului realizat ca prestatie efectiva. n al doilea rnd, evaluarea scolara este un act formativ, ntruct aprecierea profesorului devine pentru elev un reper n autoapreciere. Datorita acestui aspect se va forma la elev o anumita atitudine fata de propria activitate, fata de sine, influentnd dezvoltarea sa intelectuala, constientizarea nivelului sau, precum si sfera volitiv-afectiva prin intermediul trairii succesului si esecului. De asemenea, o importanta deosebita pe care evaluarea o are n rndul elevilor este aceea din perspectiva relatiilor interpersonale stabilite. n acest caz, elevul se va raporta la membrii grupului scolar din care face parte, grupul fiind spatiul de comparatie n care se contureaza imaginea de sine, sentimentele de respect si stima de sine fiind n functie de atitudinea colegilor si profesorului fata de acesta (Radu, 1983). Exista trei categorii n care elevii pot fi clasificati n functie de interesul pe care l au fata de note (Radu, 1983): a)Elevi care manifesta interes general neselectiv fata de note; b)Elevi care manifesta interes selectiv pentru note; c)Elevi pe care nu i intereseaza notele. Acesti elevi din ultima categorie provin din rndul elevilor slabi de cele mai multe ori. Astfel, elevii slabi depreciaza notele deoarece au avut parte numai de rezultate proaste, fapt care i duce sa disimuleze adevarata reactie, recurgnd la formule pentru a-si masca adevaratele sentimente. Neajungnd la satisfactia dorita, elevul slab declara ca satisfactia nu merita osteneala, ca notele nu au nici o valoare, fapt pentru care el este dezinteresat de acestea. Nivelul de aspiratie al elevului capata expresie n limbajul notelor scolare. Se poate vorbi de o nota critica definind aspiratia, n sensul unei note-prag, peste care elevul se declara multumit (Radu, 1983). Aceasta nota este sugerata la nceput de parinti, ceea ce determina o anumita presiune a familiei asupra nivelului de aspiratie al elevului. Astfel, mediul familial nu este lipsit de tensiuni, iluzii si contradictii. Cnd rezultatele la nvatatura se afla sub nivelul de aspiratie sugerat de familie, elevul ncepe sa fie presat de esec, se

14

descurajeaza, se simte frustrat. Presiunea venita din partea familiei mpinge elevul spre o stare continua de tensiune. Teama de esec face ca elevul anxios sa se astepte mereu la mai putin, dect sa riste deceptia. Acest comportament pe care elevul l nsuseste este datorat nevoii de a-si mentine echilibrul psihologic. Asadar elevul spera mai putin pentru a nu fi deceptionat, ncearca sa evite esecul prin tinerea unui nivel scazut al aspiratiei. Astfel, presiunea spre mai mult are drept efect aspiratia spre mai putin. n acest caz putem vorbi despre rolul pe care familia l are, despre realismul ce trebuie manifestat n legatura cu aspiratiile privitoare la copii. Importante probleme se ridica si n legatura cu raportul dintre teama de esec si nivelul de aspiratie, teama putnd avea un efect inhibitor. Esecul va fi resimtit cu att mai dureros cu ct nivelul de aspiratie este mai ridicat, adica cu ct nivelul de expectatie si cel de reusita este mai mare. n ceea ce priveste stilurile de gndire trebuie sa amintim nti ceea ce presupune conceptul de stil. Stilul este ansamblul de caracteristici semnificative si specifice prin care se exprima identitatea unei persoane, concretizata n structuri si actiuni concrete. n psihologie stilurile de gndire au fost pe larg abordate, iar actul lor de nastere este semnat de teoria auto-guvernarii mentale al carei autor este R. J. Sternberg. Exista o nevoie a fiecarei persoane de a-si controla orice activitate cotidiana si cum fiecare cauta un echilibru n cadrul acestor activitati, fiecare persoana si va crea un stil propriu de auto-guvernare mentala n raport cu situatiile date (Sternberg, 1999). Stilul de gndire este modalitatea preferata a fiecarui individ de a prelucra informatia, de a atribui semnificatie acesteia, de a se individualiza. Stilurile sunt o functie a mediului social n care ne dezvoltam, caracterul lor situational atragnd dupa sine actionarea unui anumit stil de gndire n functie de situatie si de sistemul de evaluare, raportare sau judecare sociala n care am fost formati sau n care ne aflam n acel moment. Mai mult, Sternberg si colaboratorii au propus pentru explicarea functionarii auto-guvernarii mentale modelul politic de functionare a guvernului ntr-un stat, obtinnd astfel 13 stiluri de gndire: legislativul - i place sa creeze, sa formuleze si sa planifice solutiile problemelor, prefera probleme nestructurate ce implica strategii executivul - urmeaza reguli, nu iese din tipare, prefera probleme pre -structurate, este interesat de implementarea regulilor; judiciarul - i place sa evalueze reguli si proceduri, sa vada care este cea mai buna; monarhicul - predomina un singur scop sau mod de a rezolva problemele; ierarhicul - si propune urmarirea mai multor scopuri n acelasi timp, pe care le ierarhizeaza n functie de importanta; oligarhicul - urmareste mai multe scopuri, dar care au pentru el importanta egala; anarhicul - nu accepta reguli, proceduri si principii calauzitoare, i place sa lucreze la proiecte flexibile din punctul de vedere al

creative;

continutului, al modului de lucru si al termenelor; global - prefera sa abordeze subiecte largi si abstracte, se axeaza asupra relatiei, aspra structurii, sesiznd cu dificultate partile

componente; local - indivizi pragmatici, prefera sa rezolve probleme concrete, specifice, se axeaza pe detalii; intern - tind sa fie introvertiti, orientati spre sarcina, prefera problemele la care trebuie sa lucreze singuri; extern - sunt predominant extrovertiti, prefera problemele n care trebuie sa lucreze cu alti colegi; conservatorul - i place sa adere la legile si procedurile existente, sa minimalizeze schimbarea; progresistul - i place sa treaca dincolo de regulile si procedurile existente, sa maximizeze schimbarea si de aceea prefera sarcinile

ce implica noutate si ambiguitate.

2. Analizati comportamentul unui elev cu rezultate slabe la nvttur. Cror cauze de natur aptitudinal credeti c se datoreaz dificulttile sale de adaptare? Cum ar putea fi el ajutat s depseasc aceste dificultti? Rezolvare: Identificarea factorilor ce stau la baza dificultatilor de invatare intampinate de copii sau adolescenti se dovedeste a fi un proces dificil si complex. Acest aspect se datoreaza in primul rand multitudinii factorilor (interni sau externi) implicati in derularea activitatii educationale.

15

Mai exact, in procesul de invatare sunt angrenate variate elemente ce pot fi grupate in trei mari categorii: -instrumentele de baza precum: atentia si capacitatea de concentrare, memoria, abilitatile verbale, abilitatile motorii, capacitatea de procesare a informatiilor; -elemente ce tin de psihic: tipul de personalitate, capacitatea de adaptare si relationare; -factori ce tin de mediul familial: stilul de viata, atitudinea si implicarea familiei in procesul educational, atmosfera din cadrul caminului; -mediul educational: institutia de invatamant, profesorii, colegii, programa de ivatamant, ambianta. Toate aceste elemente sunt de o importanta majora intrucat orice deficienta inregistrata la nivelul unui singur factor din cele patru categorii poate conduce la un insucces scolar. Astfel, printre cele mai intalnite cauze ale randamentului scazut in procesul de invatare se numara: 1. Deficientele de auz, vaz sau vorbire De foarte multe ori, rezultatele slabe inregistrate de elevi pot avea ca explicatie o deficienta de auz sau vaz care nu a fost observata din timp. Astfel, in ciuda faptului ca respectivii copii au un nivel intelectual normal, acestia nu reusesc sa acumuleze sau sa reproduca informatiile necesare la acelasi nivel precum colegii lor, obtinand rezultate inferioare, desi se straduiesc la fel de mult. Aceasta cauza este frecventa in cazul copiilor de varste mici, deoarece identificarea acestor deficiente este dificila, avand in considerare faptul ca de cele mai multe ori acestia nu constientizeaza in timp util ceea ce se intampla sau in caz contrar nu comunica adultilor situatia, din diverse motive (ex: rusine, frica de a merge la medic). 2. Nivelul scazut de adaptare la mediul scolar Adaptarea la scoala, la activitatile si relatiile scolare presupune trecerea la un sistem de solicitari foarte diferit ca structura, climat, functionare, de cel din familie. Atitudinea fata de scoala, felul relationarii cu ceilalti, depind de "experienta de viata" acumulata in familie. Din acest motiv, pregatirea copilului pentru adaptarea scolara ar trebui inceputa din familie, fiind continuata prin inscrierea acetuia la gradinita sau alte institutii specific premergatoare perioadei scolare. Astfel, daca parintii reusesc sa creeze si sa mentina in familie o atmosfera de normalitate, securizanta si isi manifesta autoritatea intr-un mod echilibrat, vor putea remarca o serie de efecte pozitive in adaptarea propriuzisa (copilul devine increzator in propriile forte, responsabil). In schimb daca in anii premergatori perioadei scolare, in familie exista dezechilibre iar parintii incearca sa isi impuna autoritatea in mod ostil sau prin folosirea scolii/gradinitei ca amenintari de tipul: "Daca nu esti cuminte, te dau la gradinita si o sa vezi tu ce o sa patesti", "Lasa ca incepi tu scoala, sa te vad atunci", copilul se va simti inferior, va dezvolta sentimente de teama fata de adulti sau suspiciune in legatura cu motivele si comportamentele altora si nu se va integra in mod favorabl in mediul scolar. 3. Lipsa implicarii familiei in procesul educational sau utilizarea unor metode de educare nefavorabile In general, implicarea familiei in viata scolara a copilului se manifesta preponderent in clasele primare insa ulterior inceteaza fie treptat fie brusc. Sprijinul insa ar trebui acordat in mod continuu iar prin acest termen nu ar trebui sa se inteleaga rezolvarea de catre parinti a sarcinilor scolare sau indemnul catre invatare, ci implicarea activa in acest proces, prin ascultare, exemplificare, indrumare, oferirea de solutii si prin stabilirea

16

unui contract reciproc de responsabilitati si beneficii. De asemenea este esential contactul frecvent intre membrii familiei si scoala, insa, acesta ar trebui realizat fara a-l face pe copil/adolescent sa simta ca este sub observatie, ci mai degraba ca ceea ce face el este important si ca singurul obiectiv este acela de a-l sprijini. In cazul unor rezultate nefavorabile obtinute de copii este important ca parintii sa nu utilizeze ca resort notiunea de pedeapsa, ci sa ii familiarizeze pe acestia cu termenul de consecinta iar discutiile ar trebui purtate cu rabdare si calm. Scopul este acela de a-l face pe copil sa constientizeze ca o consecinta logica a unei note slabe obtinute la o anumita materie ar fi aceea sa dedice mai mult timp acelui obiect de studiu. De asemenea, utilizand o astfel de atitudine parintii isi pot determina copii sa le marturiseasca deschis atunci cand au obtinut rezultate mai proaste si sa evite o reactie caracterizata prin furie/revolta. 4. Supraaglomerarea cu informatie O alta problema resimtita tot mai frecvent de elevi sau studenti este reprezentata de programa scolara foarte incarcata ce presupune studierea unor materiale ce uneori depasesc varsta lor si care nu pot fi intelese. La acestea se adauga volumul tot mai impresionant de teme si proiecte ce determina transformarea treptata a acestor elemente din mijloace de control in procesul de aprofundare a materiei, intr-un un factor de stres. In aceasta situatie sprijinul pe care parintii sau profesorii il pot acorda elevilor/studentilor se poate concretiza prin impartasirea sau descoperirea de metode si tehnici destinate eficientizarii si programarii procesului de invatare. 5. Motivarea insuficienta sau bazata pe principii eronate O persoana motivata inva mult mai rapid ceea ce il intereseaz o alta persoana lipsita de motivatie deoarece, desi scopul propus poate fi solicitant, prin satisfacia atingerii treptelor propuse oboseala intrzie, avantaj ce permite celui care inva s desfsoare o activitate de durat si, mai mult, s obin un randament sporit. in plus, existenta unei motivatii sporeste rezistenta la stres si la orice probleme exterioare. Aprobarea si valorizarea parintilor reprezinta pentru copil confirmari ale propriei valori si in functie de acestea, copilul se va aprecia sau subaprecia. Insa pentru ca un tanar sa se poata simti motivat si sa se poata aprecia pe sine in relatie cu invatatura, pe langa aceste doua elemente, mai este necesar ca acesta sa gandeasca si sa inteleaga ce inseamna a invata, la ce foloseste, de ce este nevoie de ea. Dupa ce copilul/adolescentul a inteles ca efortul depus este destinat propriului succes si nu satisfactiei parintilor/profesorilor sau obtinerii de note bune este foarte important ca acesta sa cunoasca si metodele prin care sa se automotiveze, punctual, in functie de fiecare situatie si sa utilizeze emotiile constructive. 6. Inexistenta cunostintelor privind sistemele si tehnici adecvate de invatare Pe langa aspectele mentionate, un factor adesea omis din vedere sau despre care foarte putini adulti (profesori si parinti sau alte rude) ofera explicatii clare si sistematice este procesul de invare in sine. Asadar, deseori parintii adordeaza si sunt preocupati de subiecte precum "ce stiu" copiii, "ce nu stiu", "ce memoreaza", "ce uita" dar nu incearca sa exemplifice acestora cum sa sistematizeze, sa planifice, sa eficientizeze acest proces. Iata insa ca exista lucrari care abordeaza subiecte precum: -Indrumarea pas cu pas, in acumularea cunostintelor pentru pregatirea eficienta a examenului

17

-"Instrumentele esentiale in ordonarea si sintetizarea informatiei -Rolul, importanta si caracteristicile surselor de informare -Fazele procesului de invatare -Metodele active de invatare si de memorare logica -Managementul inteligent al timpului de invatare -Pregatirea intelectuala si psihologica pentru examene -Alcatuirea unui program realist si personalizat, pentru pregatirea examenului -Sfaturi pentru a evita criza de timp in pregatirea pentru orice examen -Tehnici de motivare si de valorificare a emotiilor constructive si anihilarea celor negative -Forma fizica, forma mentala, somnul si examenele -Conduita, limbajul verbal si cel nonverbal in timpul examenelor -Examenul scris de la A la Z 3. Construiti o argumentare n favoarea uneia dintre metodele de identificare a supradotatilor n scoal, indicnd avantajele si dezavantajele ei n raport cu celelalte metode. Rezolvare:
Premisele cercetarii supradotarii ,semnalate in literatura de specialitate(Gagne,1994; Gallagher,1987etc)permit clasificarea mai multor probleme :nivelul superioritatii sau al performantei superioare ,atribuirea etichetei de supradotat ,tipurile de supradotare ,modul in care se manifesta supradotarea in medii culturale diferite ,originile fenomenului supradotarii ,procedurile de identificare a elevilor supradotati si eficacitatea programelor educationale. Supradotarea constituie un potential ce se poate manifesta la varste diferite si se poate dezvolta in perioada adulta numai in functie de stimularile sociale. CLASIFICAREA TEORIILOR DEZVOLTARII Dezvoltarea psihica a fost interpretata in moduri extreme de variate,ceea ce a dus la aparitia a numeroase conceptii. Teoriile biologice prezinta dezvoltarea ca rezultat al predispozitiilor ereditare,mediul fiind privit ca un cadru necesar maturizarii caracteristicilor innascute.Terman considera inteligenta o insusire determinata genetic.Pentru ca un om sa aiba succes in viata,pe langa inteligenta mai intervin si alti factori,cum ar fi cei de mediu sau de personalitate. In teoriile invatarii,o rezultanta a factorilor de mediu care joaca un rol important este invatarea sociala. Teoriile psihodinamice pleaca de la premisa ca determinantul tuturor celorlalte aspecte ale dezvoltarii il constituie componenta socioafectiva a personalitatii.Datorita Id-ului,copilul detine energia suficienta satisfacerii dorintelor sale,dar mediul exercita forte inhibitorii asupra acestui process de gratificare a instinctelor.Interactiunea dintre Id si mediu genereaza o noua structura a personalitatii care este Ego-ul.Sub influenta mediului social,si mai ales cel familial,se formeaza Superego-ul,cea de-a treia structura a personalitatii,care indeplineste rolul de control al Ego-ului si al cerintelor Id-ului. Erikson (1964),adept al lui Freud,considerand ca cele cinci stadiile dezvoltarii afective stabilite de parintele psihanalizei sunt mult prea limitate,introduce conceptul de criza a dezvoltarii pe baza caruia explica relatiile dintre factorii psihologici,educationali si culturali.Teoria conflictelor specifice celor opt stadii prezentate de Erikson,desi este atat de utila pentru practica educationala,nu ofera raspunsuri complete la intrebari precum ce este supradotarea,la ce varsta se manifesta,care este raportul dintre innascut si dobandit sau daca exista o criza a supradotarii.Conceptul cel mai important din teoria lui Piaget este adaptarea,rezultata din interactiunea dintre maturizarea copilului si mediul social. Decalajele,pauzele sau intarzierile care apar pe parcursul dezvoltarii sunt denumite de Gowan displasii relative sau absolute.Orice individ parcurge trei perioade ale vietii(copil,tanar,adult),iar in fiecare perioada exista trei stadii ale dezvoltarii:latenta,identitate si creativitate. Dezvoltarea se caracterizeaza prin sase atribute:cicluri de extindere,succesiune,discontinuitate,emergenta,diferentiere si integrare astfel: -ciclurile de extindere a

18

dezvoltarii explica aparitia unor niveluri noi de actiune; -succesiunea implica o ordine fixa in cadrul unei ierarhii a dezvoltarii,avand un ritm relative flexibil si dependent de natura organismului si de mediul sau,ceea ce explica decalajele individuale; -discontinuitatea se refera la anumite secvente de echilibru, ordonate si discrete; -emergenta semnifica aparitia unor noi forte,caracteristici, attribute,insusiri; -diferentierea are in vedere clarificarea,fixarea si metamorfozarea atributelor prin dezvoltare succesiva; -integrarea insumeaza noile caracteristici intr-o sinteza mai complexa,intr-o structurare. 3.CONCEPTUALIZAREA SUPRADOTARII Definitiile supradotarii Interesul pentru copiii inteligenti si talentati s-a manifestat inca din Antichitate ,primul studiu sistematic ii apartine lui Francis Galton (1869)care a folosit termenul de geniu pentru a indica existenta unor oameni cu abilitati si performante intelectuale superioare.Terman introduce termenul de supradotat ca o alternative a celui de geniu,considerand ca sunt supradotati doar cei cu abilitati intelectuale,situati in marja de 1%. Una dintre diferentieri grupeaza definitiile in patru categorii: obiective,descriptive,comparative si ca articulare a celor trei.In definitiile obiective,supradotarea este identificata dupa performantele ridicate la testele de inteligenta.In definitiile descriptive sunt prezentate caracteristicile supradotarii si momentul aparitiei acestora.In definitiile comparative,principalul reper il constituie clasificarea indivizilor fie dupa coeficientul intelectual,fie dupa rezultatele scolare,fiind considerati supradotati cei care ocupa primele locuri in ierarhia performantelor umane. Indiferent de criteriul de clasificare,exista cateva elemente comune tuturor definitiilor: a)criteriile de identificare:rezultate deosebite la teste si performante superioare in situatii de viata(munca scolara,cercetarea stiintifica) b)raportarea supradotarii la un cadru psihologic,educational, individual sau grupal; c)locul central al abilitatii cognitive; d)transformarea abilitatilor cognitive latente in realizari datorita sustinerii motivationale; e)recunoasterea sociala a abilitatilor cognitive in functie de preformante. Supradotarea presupune o mare diversitate de semnificatii. Desi nici o definitie nu este unanim acceptata,la ora actuala toate semnaleaza potentialul aptitudinal,inteligenta, performanta si necesitatea serviciilor educationale diferentiate. Orice definitie care include recunoasterea sociala a elevilor dotati si supradotati este utila atat pentru acesti candidate la umanitate cat si pentru grupurile sociale carora apartin. Teorii si modele ale supradotarii Multitudinea de definitii aparute pana in anii `70 au condos la conceptualizarea supradotarii sub forma teoriilor si modelelor (Cohen,Ambroise,1993;Hany,1993;Sternberg,1987;Tannenbaum; Mason;Davidson;Robinson etc).Aparitia numeroaselor teorii a generat studii privind clasificarea lor in functie de orientarile predominante.In lucrarea lui Sternberg si Davidson(1987)sunt prezente 17 teorii ale supradotarii. Teoriile implicite reflecta conceptia despre supradotare si caractiristicile copilului supradotat.Cele explicite prezinta componentele supradotarii,din punct de vedere psihologic sau educational,pot fi testate,insa datele empirice le pot distorsiona usor. In categoria teoriilor implicite se incadreaza teoria psihosociala elaborata de Tannenbaum(1983,1987,1988),care explica patru tipuri de talente specifice adultului,nu copilului: Raritatea talentelor se refera la perfomantele umane care au revolutionat gandirea stiintifica sau sociala(Freud). Surplusul de talent este atribuit oamenilor care,prin aptitudinile lor deosebite,au ridicat nivelul sensibilitatii si inteligentei umane,manifestandu-se in arta,literatura,muzica(Bach). Cota talentelor include activitatea celor care au contribuit si contribuie la buna functionare a unei societati civilizate. Talentele anormale explica perfomantele mintii ori corpului uman cu valori practice sau pentru amuzamentul publicului Teorii explicite ale dezvoltarii

supradotarii:Gruber,Siegler,Kotovski,Davidson(rolul creativitatii),Feldman 1987(studiul copiilor prodigiosi). Modele ale supradotarii: Modelele sunt abordari teoretice care se prezinta separate deoarece contin mai multe dimensiuni ale unui fenomen(Gagne,Feldhusen,Cohn) 4.Conceptii despre supradotare Din dorinta de sistematizare,le grupam in conceptii psihologice si educationale.In conceptiile psihologice,observam ca supradotarea intelectuala este considerate o implinire a capacitatii mintale ca poate fi masurata cu instrumente specifice aptitudinilor cognitive(teste psihologice),ca este o trasatura innascuta,iar factorii de mediu nu au o mare importanta.Conceptiile educationale acorda o atentie deosebita abilitatiilor care contribuie la succesul academic,considerandu-se ca studierea si observarea supradotatilor se pot realize numai intr-un mediu educational.In perioada scolarizarii se acorda o mare importanta perfomantelor,si trebuie sa stim ce

19

anume le determina,mai ales in cazul elevilor supradotati. 5. Caracteristicile copilului supradotat Copii supradotati au un caracter descriptive,rapiditate in invatare,nivel intelectual superior,o buna organizare a informatiilor. Inteligenta Galton (1883) concepe ca inteligenta este innascuta,iar diferentele intelectuale se datoreaza unor calitati distincte:capacitatea de a munci,discriminare senzoriala,etc. Aptitudini academice specifice Aptitudinile academice se refera la domenii ca matematica,fizica,chimie,etc,si constituie un potential tipuri de invatare specifice disciplinelor scolare. Gandirea critica Este o capacitate care se dobandeste dupa multi ani de antrenament cognitive,ceea ce a impus acceptarea deosebirilor intre legile logicii si cele ale gandirii.

4. Construiti o argumentare n favoarea uneia dintre metodele de stimulare a supradotatilor, indicnd avantajele si dezavantajele ei n raport cu celelalte metode. Raspuns: Copiii supradotai se remarc prin atitudini, dispoziii i obiceiuri ce valorific mintea deschis, obiectivitatea i imparialitatea. Ei practic n mod obinuit metacogniia, analizndu - i propriul proces de gndire. Antrenamentul intelectual ce trebuie s stea la baza oricrei activiti/lecii necesit planificarea, rezolvarea de probleme, decizia strategic, recomandarea de metodologii, comunicarea i utilizarea experienei altora n mod critic. Direcionarea nv rii trebuie s se realizeze pe baza analizei optimului educaional i planificarea pentru viitor a acestuia. Copiii supradotai sunt condui de o curiozitate aparte, ei sunt avizi de a nelege cum funcioneaz ntreg universul, fiind capabili s i imagineze mbuntiri sau reformri, s produc valori utile din punct de vedere social. De aceea, programele educaionale pentru supradotai trebuie s rspund unor cerine educative care s se plieze pe caracteristicile specifice ale gndirii lor. urmtoarele: - metoda rezolvrii creative a problemelor a lui Parnes (1977); Sidney J.Parnes a fost fondatorul fundaiei pentru educaie creativ, el a studiat o via modalitile prin care se pot realiza programe educative care s vin n sprijinul elevilor pentru soluionarea problemelor n nvare i pentru dezvoltarea gndirii creative, el susinea necesitatea diferenierii curriculum-ului. - modelul triadei de mbogire a lui Renzulli (The Enrichment Triad Model, 1977, 1985). Joseph S.Renzulli dezvolt un program de educare a supradotailor bazat pe experiene de nvare difereniate, care cuprinde: activiti de instruire n grup, activiti exploratorii generale, activiti de investigare individual sau n grupuri mici. - stlpii totemici ai talentului multiplu al lui Calvin W.Taylor (1978); Taylor, prin propriile cercetri lanseaz o teorie (bazat pe modelul structurii inteligenei a lui Guilford2 privind stimularea i dezvoltarea talentelor creative multiple prin instrumente educative oportune. El susine ideea c fiecare individ se remarc printr-un talent specific. De aceea, n abordarea sa el subliniaz c pot fi descoperite mai mult de 10% de copii talentai dincolo de evaluarea prin testele de inteligen, dac se iau n considerare i alte aspecte i el propune 9 arii cum ar fi: rezultate academice, gndire productiv, planificare, comunicare, produse, decizii, aplicare, relaii, discernmnt. El susine, de asemenea, ideea c, dac stimulm motivaia elevilor pentru nvare, ei i vor dezvolta abilitile poteniale ntr-un mod accentuat.
2

Programe educaionale eficiente pentru supradotai frecvent citate n literatura de specialitate sunt

20

- programul de accelerare de la Universitatea John Hopkins (Stanley, 1980). Acest program cuprinde mai multe modaliti de accelerare: intrarea n coal mai devreme dect vrsta admis, trecerea peste o clas sau dou, studiul ntr-un ritm mai rapid a unor materii, studiul n clase paralele (la unele discipline poate frecventa clasa a II-a, iar la alte discipline clasa a IV-a), plasarea copilului/elevului n clase cu copii de acelai nivel intelectual, participarea la programe de pregtire special etc. - matricea de mbogire a lui Tannenbaum (1983). Abraham J.Tannenbaum a studiat modalitile prin care poate fi mbuntit educaia copiilor supradotai cu disabiliti, cu rezultate colare slabe, pe cei venii din medii culturale diferite, studii publicate n cartea sa de referin publicat n 1983: Psychological and Educational Perspectives. El insista pe necesitatea colilor sau claselor speciale pentru copiii dotai. - planul Piramida, realizat de D.Cox (1985). Modelul propus de Cox pentru copiii supradotai vizeaz analiza i evaluarea lucrrilor realizate de elevi pe baz de teme date sau la libera lor alegere; analiza i compararea notelor obinute la diferite obiecte de studiu; teste psihologice pentru reliefarea diferitelor componente structurale (percepie spaial, discriminare cromatic, spirit de observare, reprezentare plan i spaial, probe de tip labirint, urmrire linii, punctare, atingere etc.). - modelul elevului autonom, creat de G.Betts (1985), fiecare elev trebuie s beneficieze de o abordare diferit n funcie de profilul individual pe baza crora s fie create programe distincte; - modelul educaional integrativ, realizat de S.Kaplan (1986) (apud. Stnescu, 2002, p. 69-95). i el este adeptul nvrii difereniate pentru supradotai prin utilizarea unui curriculum flexibil, gruparea copiilor dup capaciti i aptitudini n clase sau grupe omogene. - programul Purdue creat de John F.Feldhusen este un program dedicat dezvoltrii gndirii creative i a celor patru caliti ale acesteia: flexibilitate, fluen, originalitate i elaborare. Modalitile de educaie a copiilor capabili de performane superioare pot fi clasificate n funcie de: - orientarea spre o definiie sau mai multe definiii ale supradotrii; - orientarea asupra ipotezelor; - sau orientarea ideologic sau de politic educaional. Educaia copiilor supradotai presupune programe educative speciale, uneori clase speciale, ore suplimentare, profesori special pregtii pentru a lucra cu supradotaii i alte implicaii de ordin economicofinanciar. Ca si dezavantaje : Copii supradotati trezesc frecvent sentimente negative de invidie, gelozie, sau ura din partea colegilor de generatie care nu au capacitatea lor de a performa in domeniile de interes si in consecinta au parte de o puternica opozitie din partea mediului lor social. Din aceste motive copii supradotati sunt deseori victimizati, mai ales ca in ciuda inteligentei lor deosebite ei au opinii de o mare candoare asupra oamenilor pe care-i vad mai plini de calitati decat sunt in realitate. Istoria tuturor popoarelor este plina de urmele a doua categorii de supradotati: cei ce au fost sacrificati de sistem datorita credintei lor in om si cei ce s-au intors contra sistemului cautand solutii care sa-l transforme prin mijloace specifice. Putem spune ca reactia acestora din urma a adancit deseori decalajul dintre oamenii obijnuiti si cei supradotati, deseori creand presiuni imense ale majoritatii populatiei impotriva supradotatilor.

21

Schimbarile de orice fel care au marcat traditionalismul societatilor stagnante au fost in general produse de actiunea supradotatilor, in acest caz reactia majoritatii fiind de inhibare fata de calitatile specifice copiiilor capabili de performante inalte. Sistemul educativ descurajeaza in mod continuu un procentaj de peste 40% dintre copii supradotati, anume vizualii spatiali, ce au o dominanta functionala a emisferei cerebrale drepte. Acestia gandesc in imagini in timp ce sistemul oficial utilizeaza cuvinte pe care vizualii spatiali trebuie sa le transforme in imagini, sa gandeasca in imagini, apoi sa retranscrie rezultatul in cuvinte pentru a fi evaluati in cuvinte. Din acest motive ei devin copii cu un risc educational major in sistemele clasice bazate pe expunere si memorare, desi in mod paradoxal vizualii spatiali au cea mai mare creativitate/ inventivitate, caracterizati de o inteligenta complexa si dinamica, critica si laterala si in final formeaza oamenii care adauga o reala plus valoare in sistem dezvoltand solutii, inovatii si tehnologii in stiinta sau arta. 5. Dati trei exemple de domenii de activitate n care performantele de nivel superior sunt conditionate de creativitate. Motivati de ce este nevoie creativitate si modul n care ea faciliteaz performantele n activitate. Raspuns : Creativitatea presupune un nivel superior al gndirii manifestat prin cutarea i gsirea de soluii eficiente, prin stabilirea unor relaii ntre obiecte i fenomene. Performanele creative se coreleaz cu o serie de trsturi de personalitate i nsuiri psihice dintre care mai importante sunt: curiozitatea, nonconformismul, flexibilitatea gndirii, capacitatea combinatorie i de transfer a informaiilor, capacitatea de a empatiza cu persoane cu idei divergente, stil cognitiv analitico-sintetic i convergent-divergent etc.

n contextul actual, al schimbrilor rapide, al competiiei acerbe i accelerate care ne influeneaz viaa, ne dinamizeaz mediul, ne impune noi determinri, ne provoac la o regndire a sistemelor i a structurilor economice i sociale, dintre identitatea naional i globalizare, se fac eforturi de adaptare a societii la exigenele lumii de mine. Trim ntr-o lume bazat pe competiie i eficen, a crei for rezid n cunoatere. n cadrul competiiei globale, Uniunea European i a propus ca scop cardinal crearea unei societii bazate pe cunoatere. Un element fundamental l contituie creativitatea. Astzi mai mult dect oricnd, creativitatea reprezint o condiie fundamental a calitii educaiei, una dintre premisele eseniale ale performanei.
Creativitatea este acea caracteristic a gndirii care folosete inventiv experiena i cunotinele acumulate, oferind soluii i idei originale. Ea face posibil crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres n planul social. Componenta principal a creativitii o constituie imaginaia, dar creaia de valoare real mai presupune i o motivaie, dorina de a realiza ceva nou, ceva deosebit. i cum noutatea, azi, nu se obine cu uurin, o alt component este voina , perseverena n a face numeroase ncercri i verificri. Gndirea creatoare este deosebit de complex i are la baz o serie de factori care-i permit combinrile, transformrile, implicrile, relaiile, identificrile sau evalurile. Pe lng coeficentul de inteligen, un rol important n creativitate, l au: ereditatea, capacitile intelectuale, aptitudinile, caracterul, mediul socio-cultural, efortul susinut de pregtire i investigaie. Cultivarea gndirii inovatoare a devenit o sarcin important a colilor contemporane. Stimularea creativitii tinerilor se poate realiza printr-o susinut i elevat pregtire teoretic i practic; dinamizarea 22

iniiativei i muncii independente, a spiritului critic tiinific; dinamizarea activitii de documentare i experimentare independent; receptivitatea fa de nou; pasiune pentru tiin n concordan cu aptitudinile fiecruia. Deosebit de important este atitudinea profesorului, relaia sa cu elevii. Aceasta implic schimbri importante, att n mentalitatea profesorilor, ct i ceea ce privete metodele de educare i instruire. n primul rnd, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale i emotive, puternice n coala din trecut. Se cer relaii distinse, democratice, ntre elevi i profesori, ceea ce nu nseamn a cobor statutul social a celor din urm, apoi, modul de predare trebuie s solicite participarea, iniiativa elevilor e vorba de acele metode active, din pcate prea puin utilizate n coala romneasc. Creativitatea este motorul inovrii i factorul cheie al dezvoltrii personale, ocupaionale, antreprenoriale i sociale i al bunstrii tuturor indivizilor n societate. (Logo -ul Anului European 2009)[1]. Parlamentul European i Consiliul Uniunii Europene au adoptat, n decembrie 2008, decizia ca anul 2009 s fie desemnat anul creativitii i inovaiei, pornind de la premisa c Europatrebuie s-i consolideze capacitatea de creativitate i inovare din motive sociale i economice

pentru a rspunde n mod eficent la dezvoltarea soietii i economicepentru a rspunde n mod eficient la dezvoltarea societii bazat pe cunoatere: capacitatea inovatoare este strns legat de creativitatea ca nsuire personal i pentru a fi valorificat la maximum, trebuie difuzat pe scar larg n rndul populaiei[2]

Obiectivul specific este de a sublinia, printre altele, urmtorii factori care pot contribui la promovarea creativitii si capacitii de inovare: (a) Crearea unui mediu favorabil inovrii i adaptabilitii ntr-o lume aflat n continu schimbare; trebuie luate n considerare toate formele de inovare, inclusiv pe plan social i antreprenorial; (b) Evidenierea deschiderii spre diversitate cultural drept mijloc de ncurajare a comunicrii interculturale i promovarea unei mai strnse legturi ntre arte, precum i cu colile i universitile; (c) Stimularea sensibilitii estetice, dezvoltrii emoionale, gndirii creative i intuiiei la toi copii la vrsta cea mai frageda, inclusiv n nvmntul precolar; (d) Sensibilizarea n privina importanei creativitii, a inovrii i a spiritului antrepreonorial pentru dezvoltarea personal, precum i pentru creterea economic i ocuparea forei de munc, precum i ncurajarea unei mentaliti antreprenoriale, n special n rndul tinerilor, prin cooperarea cu mediul de afaceri; (e) Promovarea educrii n domeniile matematic, tiinific i tehnologic a aptitudinilor de baz i avansate favorabile inovrii tehnologice; (f) ncurajarea deschiderii de ctre schimbare, creativitate i rezolvarea problemelor n competene favorabile inovrii, care se pot aplica unei varieti de contexte profesionale i sociale; (g) Lrgirea accesului la o serie de forme creative de exprimare att prin intermediul nvmntului formal ct i prin activitii neformale i informale pentru tineret; (h) Sensibilizarea publicului, att n interiorul, ct i n exteriorul pieei muncii, n ceea ce privete importana creativitii, a cunoaterii i a flexibilitii ntr-o epoc a schimbrilor tehnologice i a integrrii globale rapide pentru o via prosper i satisfactoare precum i oferirea mijloacelor care s permit cetenilor s-i mbunteasc oportunitile de angajare n toate domeniile n care creativitatea i capacitatea de inovare joac un rol important; (i) Promovarea designului drept activitate creativ care contribuie n mod semnificativ la inovarea precum i la dobndirea de aptitudini de gestionare a inovrii i a designului, inclusiv noiunii de baz n materie de protecie a proprietii intelecuale; 23

(j) Dezvoltarea creativitii i a capacitii inovatoare n organizaiile private i publice prin formare i ncurajarea acestora de a utiliza mai bine potenialul creativ att al angajailor, ct i al clienilor. ca premise ale performanelor n nvmnt, creativitatea i capacitatea de inovare au un rol important, iar obiectivele pe care coala contemporan ar trebui s le aib n vedere, pot fi urmtoarele: S sprijine toate formele de creativitate printre care cea artistic, n cadrul programelor colare aferente ciclurilor de nvmnt precolar, primar, gimnazial i vocaional; S creeze un context care s permit tinerilor s dobndeasc competene de exprimare a propriei personaliti, necesare de-a lungul vieii; S promoveze diveritatea cultural ca surs a creativitii i inovatiei; S ncurajeze utilizarea TIC ca modalitate de exprimare creativ a propriei personaliti; S contribuie la formarea unui spirit antreprenorial mai pregnant; S sensibilizeze linia public cu privire la perceperea inovaiei drept modalitate de promovare a dezvoltrii durabile; S aduc n atenia publicului strategiile regionale i locale bazate pe creativitate i inovaie ; Excelena i competenele eseniale, n special cele legate de antreprenoriat, creativitate i tehnicile de nvare dezvoltate n toate sistemele i la toate nivelurile de educaie i de formare. Att colile ct i nvmntul i formarea profesional dein o contribuie major la facilitarea procesului de inovare. nvmntul i formarea profesional de nalt calitate, de exemplu, pot contribui la favorizarea inovrii la locul de munca.[4] Se pot face multe pentru educarea spiritului creativ n coal, apare necesitatea modificrii modului de gndire i a stilului de lucru n clas, cristalizat n secole de nvmnt tradiional, prea puin preocupat de aceast latur a personalitii elevului, care capt n zilele noastre o valoare din ce n ce mai nsemnat.
6. Faceti o list cu trei activitti scolare care favorizeaz dezvoltarea creativittii. Analizati modul n care aceste activitti stimuleaz imaginatia, motivatia intrinsec, atitudinile creative, formarea unor deprinderi de munc creativ.

24