Sunteți pe pagina 1din 17

Universitatea „Spiru Haret”

Facultatea de Drept şi Administraţie Publică-Bucureşti


Specializarea: Drept

TEMA NR. 6
PROCEDURI DE CONTROL FISCAL

Master: Fiscalitatea în context comunitar


Disciplina: Procedura Fiscală
Coordonator ştiinţific: prof. univ. dr. Doina Dascălu

Masterand: Puiu Cosmina – Iuliana


CNP: 2850603070015
Data depunerii: 15.05.2009

1
Cuprins

Pag.
Copertă .............................................................................................................................. 1
Cuprins .............................................................................................................................. 2
Bibliografie ........................................................................................................................ 3
1. Introducere. Definiţia controlului fiscal ........................................................................ 4
2. Etapele premergătoare controlului fiscal ....................................................................... 5
3. Caracteristicile formelor de control fiscal, clasificat în functţe de anumite
criterii ................................................................................................................................ 8
4. Desfăşurarea controlului fiscal ...................................................................................... 9
5. Efectuarea controlului propriu-zis .............................................................................. 10
6. Finalizarea controlului ................................................................................................. 11
7. Procesul verbal de control, anexele şi notele informative ........................................... 12

BIBLIOGRAFIE

2
1. Elena Dobre, Control financiar, expertiză contabilă şi audit, Editura „Ex Ponto”,
Constanţa, 2003 – pp 180-182.
2. Gh. Bistriceanu, E. Negrea, L. Pătrăşcoiu, Finanţe şi credit, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti 1977.
3. Ionel Bostan, Controlul fiscal, Editura Polirom, Iaşi 2003.
4. Legea nr. 571/22.12.2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 927/.2003.
5. Mircea Boulescu, Expertiza contabila şi auditul financiar contabil, Editura Didactică
şi Pedagogică R.A., BUCUREŞTI, 1999.
6. Văcărel şi colectivul, Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2000.
7. www.mfinante.ro

3
1. Introducere. Definiţia controlului fiscal.

Misiunea principală a oricarei administrații fiscale este de a colecta suma corectă


a impozitelor și taxelor și a altor contribuții datorate de contribuabili bugetului public, cu
minim de costuri atat pentru administrație, cât și pentru contribuabil. Administrația
fiscală este cea care trebuie să asigure aplicarea și respectarea legislației financiar –
fiscale de către contribuabili. În acest context controlul poate fi definit și ca o funcție a
administrației fiscale.
Controlul fiscal cuprinde ansamblul activităţilor care au ca scop verificarea
realităţii, legalităţii şi sincerităţii declaraţiilor, verificarea corectitudinii şi exactităţii
îndeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili, precum şi
activitatea de investigare şi constatare a evaziunii fiscale.
Subiecţi ai controlului fiscal, denumiţi contribuabili, sunt persoanele juridice şi
fizice, atât romââne, cât şi străine, precum şi asociaţiile fără personalitate juridică, cărora
le revin, potrivit legii, obligaţii fiscale, deci, orice entitate care are calitate de
contribuabil, adică de subiect al impunerii este şi subiect al controlului fiscal.
Ţelul oricărei administraţii fiscale moderne este acela de realizare a unui grad cât
mai mare de conformare fiscală voluntarăă a contribuabililor. Activitatea de control
fiscal, alături de informarea şi educarea contribuabililor, reprezintă unul din principalele
instrumente pentru îmbunătăţirea conformării fiscale voluntare. În trecut, controlul fiscal
era axat, în principal, pe atragerea de sume suplimentare la bugetul de stat, fiind perceput
de către contribuabili ca un mijloc coercitiv al statului asupra lor.
În ultimii ani, toate administraţiile fiscale din ţările dezvoltate economic au trecut
de la latura cantitativă a controlului fiscal la latura calitativă. Acum, administraţia fiscală
tratează contribuabilii ca ,,parteneri de afaceri”, ei sunt priviţi ca şi ,,clienţi” ai
administraţiei. În acest sens, un rol important în relaţia cu contribuabilii o are acordarea
asistenţei financiar-fiscale de către Ministerul Finanţelor Publice si unităţile fiscale
teritoriale.
De asemenea, un rol esenţial în administraţia fiscală o are principiul declarativ –
contribuabilii folosind în acest sens declaraţiile fiscale, controlului fiscal revenindu-i
sarcina verificării sincerităţii declaraţiilor, precum şi corectitudinea şi îndeplinirea la

4
termenele legale a obligaţiilor fiscale de către contribuabili.
Obligaţiile fiscale cuprind :
• obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele
datorate, taxele, contribuţiile la fondurile speciale;
• obligaţia de a calcula şi de a inregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele
legale, a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor la fondurile speciale;
• obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de a plăti,
la termenele legale, impozitele care se realizează prin stopaj la sursă;
• orice alte obligaţii legale care revin contribuabililor persoane fizice sau juridice, în
aplicarea legilor fiscale.
Controlul fiscal se exercită de organele de control fiscal din Ministerul Finanţelor
Publice şi ale unităţilor sale teritoriale, denumite organe de control fiscal (pentru
veniturile bugetului statului), precum şi de către serviciile de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale (pentru resursele publice locale). În cadrul organelor de
control financiar abilitate de lege se includ şi organele de control financiar ale Curţii de
Conturi a Romăniei.
Pentru a sublinia importanţa controlului fiscal, legea prevede că angajaţii
organelor de control fiscal, îndeplinesc o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
În exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, organele de control fiscal colaborează cu
autorităţile publice centrale şi locale, cu direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului
Finanţelor Publice, precum şi cu instituţiile fiscale similare din alte state, în condiţiile
legii, pentru realizarea obiectivelor sale.

2. Etapele premergătoare controlului fiscal


Programarea şi desfăşurarea controlului fiscal presupune parcurgerea unor etape
pregătitoare şi respectarea unor principii şi obligaţii de care trebuie să ţină seama
organele de control fiscal care au atribuţii de control.
Înainte de începerea unui control fiscal, inspectorii trebuie să se asigure că toate
lucrările pregătitoare au fost îndeplinite şi că sunt în posesia tuturor informaţiilor,
documentelor, formalităţilor etc. de care ar putea avea nevoie pentru desfăşurarea în bune
condiţii a activităţii de control.

5
Inspectorii trebuie să examineze amănunţit dosarul fiscal al contribuabilului şi
celelalte documente depuse de acesta la organul fiscal, precum şi informaţiile din alte
surse obţinute în etapa de pregatire a acţiunii de control, astfel încât să fie siguri că deţin
toate informaţiile esenţiale şi utile privind :
 numele complet şi exact, precum şi datele privind statutul său juridic şi de
autorizare;
 adresa/sediul/reşedinţa contribuabilului;
 natura tuturor activităţilor desfăşurate de contribuabil, în vederea identificării
situaţiilor supuse unui regim special în materie de impozite şi taxe;
 date privind sistemul contabil utilizat de contribuabil;
 declaraţiile de impozite şi taxe, respectiv deconturile lunare, trimestriale şi
anuale, depuse de agentul economic în perioada de timp de la ultimul control;
 date referitoare la plata impozitelor şi taxelor, precum şi cele privind
compensările sau rambursările efectuate de la buget în contul contribuabilului
respectiv;
 informaţiile culese cu ocazia controalelor precedente, inclusiv controalele
informative sau cele referitoare la cererile de compensare sau rambursare de
impozite şi taxe;
 rezultatele complete ale tuturor controalelor precedente, inclusiv datele referitoare
la plata majorărilor, penalităţilor de întârziere, penalităţilor, amenzilor etc.,
precum şi modul de respectare a dispoziţiilor date de organele fiscale prin actele
de control anterioare;
 deciziile Ministerului Finanţelor Publice sau ale instanţei de judecată privind
problemele fiscale ale contribuabilului în cauză;
 deciziile cu caracter general, sau particular emise de Ministerului Finanţelor
Publice sau de instanţele de judecată, privind alţi agenţi economici, care se pot
aplica în diferite situaţii referitoare la agentul economic controlat;
 eventuala corespondenţă între contribuabil şi organele fiscale;
 informaţiile obţinute în vamă privind importurile şi exporturile realizate de
agentul economic, după caz;

6
 orice informaţie de ordin general sau particular, cum ar fi cifra de afaceri,
valoarea adaugată, cheltuielile generale, precum şi comparaţiile cu alţi agenţi
economici de aceeaşi mărime, date privind erorile şi infracţiunile întâlnite cel mai
frecvent etc.
Inspectorul, în măsura posibilităţilor, trebuie sa încerce să obţină informaţii şi din
controalele efectuate la alţi contribuabili, cu care contribuabilul în cauză are legaturi de
afaceri sau asupra cărora deţine controlul, eventual prin consultarea colegilor care s-au
ocupat de aceste acţiuni.
Informaţiile culese în timpul acestei faze pregătitoare trebuie să permită inspectorilor
să identifice principalele obiective asupra cărora se va orienta verificarea, precum şi să
estimeze timpul care va fi necesar pentru realizarea controlului fiscal.
Pentru efectuarea unui control fiscal, organul de control fiscal va înştiinţa
contribuabilul prin completarea şi comunicarea acestuia din urmă a unui aviz de
verificare cu cel puţin 15 zile înainte de declanşarea efectivă a controlului fiscal.
Contribuabilulul avizat asupra declanşării controlului fiscal, poate uza motivat de
amânarea controlului fiscal cu cel mult 30 de zile (în termen de 5 zile de la primirea şi
semnarea avizului de verificare, poate solicita în scris organului de control fiscal care a
dispus verificarea, amânarea controlului fiscal, prezentand şi motivaţia).
Avizul de verificare cuprinde :
- denumirea unităţii fiscale care a dispus controlul fiscal;
- date de identificare (sediu/domiciliu, cod fiscal/ cod unic de înregistrare, CNP/NIF) a
contribuabilului;
- baza legală a transmiterii avizului de verificare şi a desfăşurării controlului fiscal;
- data la care este programat să se desfaşoare controlul fiscal;
- impozitele, taxele, contribuţiile şi alte venituri bugetare care vor fi cuprinse în verificare;
- perioada fiscală supusă controlului fiscal, respectându-se perioada de prescripţie a
dreptului organelor de control fiscal de efectuare a controlului fiscal cu privire la
impozitele şi taxele datorate bugetului de stat;
- semnătura conducătorului organului de control fiscal.
Pe întreaga durată a controlului fiscal, contribuabilii au dreptul să beneficieze de
asistenţă tehnică de specialitate acordată de jurişti, experti contabili, contabili autorizaţi,

7
auditori financiari şi ori de câte ori sunt solicitaţi de organele de control fiscal, aceştia
trebuie să furnizeze informaţii, explicaţii, justificări în legătură cu obiectul/obiectivele
controlului fiscal la care sunt supuşi.
De asemenea, contribuabilul poate solicita în scris, din proprie iniţiativă, să fie
controlat de organul de control fiscal, motivând cererea. Cererea este soluţionată de
conducerea organului de control fiscal, având în vedere motivaţia contribuabilului, în
funcţie de gradul de risc fiscal prezentat de acesta din urmă, de încadrarea în criteriile de
selectare a contribuabililor pentru control fiscal, precum şi de alte date şi informaţii
deţinute de organul de control fiscal. Modul de soluţionare a cererii adresate de
contribuabil, va fi comunicat în scris acestuia de organul de control fiscal în termenul
legal stabilit în legislaţia privind controlul fiscal.

3. Caracteristicile formelor de control fiscal, clasificat în functţe de anumite criterii

B. În funcţie de scopul pentru care se efectuează:


 informativ, care are caracter educativ-profesional sau pentru informarea agenţilor
economici nou înregistraţi asupra drepturilor şi obligaţiilor fiscale ce le revin;
 de rutină, cu scopul menţinerii legăturii cu contribuabilii, urmăririi modului de
respectare de către contribuabili a obligaţiilor fiscale sau pentru înregistrarea
acestora ca plătitori de impozite şi taxe (de exemplu : constitirea şi plata
impozitului pe venit, constituirea şi plata accizelor, taxelor pentru desfăşurarea
activităţilor de jocuri de noroc, etc);
C. Din punct de vedere al sferei de cuprindere:
 general, caracterizat prin faptul că, controlul cuprinde toate impozitele şi taxele,
precum şi contribuţiile datorate de contribuabili, verificându-se modul de aplicare
de către contribuabil a legilor şi reglementărilor financiar-fiscale, respectiv plata
obligaţiilor fiscale la termenele legale;
 parţial/limitat, controlul fiscal efectuându-se cu referire numai la anumite
impozite şi taxe;
D. Din punct de vedere al operaţiunilor supuse controlului fiscal:

8
 complet (de fond), controlându-se toate operaţiunile, documentele şi evidenţele
care au stat la baza constituirii şi stabilirii unui impozit, precum şi plata acestuia
la bugetul statului. Acest tip de control fiscal începe printr-un test de credibilitate,
ce include verificarea integrităţii sistemului şi evidenţelor contabile. Controlul de
fond se realizează prin efectuarea verificărilor asupra : conturilor, documentelor
referitoare la achiziţii şi vânzări (prin sondaj) şi a conformităţii documentelor
justificative înregistrate în evidenţa contabilă, precum şi a sincerităţii şi
corectitudinii datelor din toate declaraţiile fiscale depuse de contribuabil la
organul fiscal competent;
 selectiv (prin sondaj), când se controlează numai anumite operaţiuni, documente
sau perioade cu privire la constituirea şi stabilirea unui impozit. În cazul în care
controlul selectiv descoperă nereguli de fond, cercetarea fiscală continuă,
programându-se şi efectuându-se un control complet. Acest tip de control are ca
scop diminuarea evaziunii fiscale, în cel mai scurt timp posibil, prin axarea
controlului fiscal pe anumite activităţi economico-financiare ale contribuabililor,
care prezintă un risc ridicat (de exemplu : în domeniul productiei şi
comercializării alcoolului, produselor petroliere, etc - verificându-se în special
comercializarea acestora cu documente fiscale speciale, constituirea şi plata
accizelor aferente, sau cu privire la munca la “negru” utilizată tot mai des de
angajatori).
 documentar, examinându-se forma şi conţinutul, a realităţii şi legalităţii
operaţiunilor economico-financiare efectuate de contribuabil.

4. Desfăşurarea controlului fiscal


Prezentarea la contribuabil se face numai în baza unei împuterniciri scrise (ordin de
deplasare) semnată de conducătorul organului fiscal şi care trebuie să conţină obligatoriu:
• denumirea unităţii fiscale care a dispus efectuarea controlului;
• datele de identificare ale inspectorului/inspectorilor fiscali care urmează să
efectueze controlul fiscal (nume şi prenume, nr. legitimaţie de serveciu);
• datele de identificare ale contribuabilului ce urmează a fi controlat
(denumire/nume şi prenume, cod fiscal/C.U.I./C.N.P./N.I.F., sediu/domiciliu/reşedinţă);

9
• data începerii controlului fiscal;
• semnătura conducătorului organului de control şi stampila instituţiei.
Inspectorul (conducătorul echipei de control) va solicita o întrevedere cu
contribuabilul sau reprezentantul legal al acestuia. După prezentarea scopului vizitei,
obiectivele şi perioada supusă controlului, inspectorul obţine cât mai multe informaţii
referitoare la activitatea desfăşurată de contribuabilulul ce urmează a fi supus controlului
fiscal. Inspectorul va solicita contribuabilului punerea la dispoziţie a unui spaţiu adecvat
controlului, punerea la dispoziţie a tuturor documentelor şi evidenţelor contabile necesare
desfăşurării controlului fiscal, precum şi desemnarea unui reprezentant care să-i poată
furniza toate informaţiile necesare.

5. Efectuarea controlului propriu-zis


În desfăşurarea efectivă a controlului, inspectorul (echipa de control) va avea în
vedere următoarele :
•dacă au fost respectate de contribuabil toate reglementările financiar-fiscale legate
de activitatea desfăşurată de acesta;
•dacă toate operaţiunile economico-financiare ale contribuabilului au fost consemnate
în documente financiar-contabile şi în documente cu regim special şi dacă au fost corect,
cronologic şi în totalitate înregistrate în contabilitate;
•dacă balanţele de verificare şi declaraţiile fiscale au fost întocmite corect, complet şi
dacă reflectă o imagine fidelă a patrimoniului contribuabilului şi obligaţiilor fiscale
datorate bugetului de stat.
Inspectorul fiscal, utilizând procedura analitică, procedează la verificarea
documentelor justificative, înregistrărilor contabile, precum şi a declaraţiilor fiscale
întocmite pe baza acestora, prin :
•îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru documentele justificative;
•stabilirea gradului în care documentele justificative reflectă realitatea/legalitatea şi
totalitatea operaţiunilor efectuate de contribuabil;
•comparaţii, calcule aritmetice, cotele de impozitare, baza de impozitare pentru
fiecare impozit în parte;

10
•analiza şi interpretarea economică a datelor/informaţiilor economico-financiare
prin : stabilirea corelaţiilor; stabilirea de relaţii; evaluarea creşterilor sau a scăderilor
elementelor patrimoniale; stabilirea unor motivaţii pentru existenţa sau lipsa corelaţiilor
si relaţiilor.
Se compară datele înregistrate în contabilitate cu calculele şi previziunile proprii
sau inspectorul fiscal poate folosi date standard (normative de consum, reţete de
fabricaţie, consumuri tehnologice, perisabilităţi aprobate, producţia finită programată a se
obţine în funcţie de consumul de materii prime, etc).
Se efectuează verificarea corectitudinii şi realităţii operaţiunilor înscrise în
contabilitate şi în declaraţiile fiscale, precum şi a corelaţiilor între evidenţele contabile şi
declaraţiile fiscale întocmite şi depuse la organul fiscal competent.
În cazul descoperirii unor nereguli cu privire la activitatea, documentele,
evidenţele contabile şi declaraţiile fiscale, inspectorul va aduce la cumoştinţă
contribuabilului, solicitând totodată, clarificări, justificari şi punctul de vedere al acestuia.

6. Finalizarea controlului
Toate datele şi informaţiile culese de inspectorul cu atribuţii de control fiscal se
consemnează în mod obligatoriu, în :
 procese verbale de control;
 note de constatare;
 note de constatare unilaterale;
 note explicative;
 procese verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
Rezultatele controlului fiscal sunt sintetizate în note de prezentare şi înaintate pentru
aprobare conducerii organului de control fiscal (avizat de şeful de serviciu).
Procesul verbal este un document bilateral, întocmit în 2(doua) exemplare, dintre
care un exemplar se lasă contribuabilului verificat. Un exemplar din procesul verbal,
după verificare si aprobare, însotit de aviz/dispoziţie de urmărire, se transmite unităţilor
fiscale teritoriale cu atribuţii în domeniul colectării creanţelor fiscale, pentru aplicarea
procedurilor de executare silită sau a altor metode de stingere a obligaţiilor fiscale

11
restante, respectiv a diferenţelor de impozite şi taxe constatate în urma controlului fiscal
efectuat.

7. Procesul verbal de control, anexele şi notele informative


Procesul verbal de control este structurat în 4 capitole, astfel :
Capitolul I cuprinde date referitoare la :
 unitatea fiscală care a dispus/efectuat controlul fiscal;
 datele inspectorului fiscal (legitimaţie, ordinul de serviciu, numărul împuternicirii
în baza căreia s-a efectuat controlul fiscal);
 obiectivele controlului fiscal;
 perioada supusă controlului fiscal;
 durata desfăşurării controlului fiscal;
 tipul de verificare efectuată.

Capitolul II cuprinde date generale despre contribuabil, şi anume:


 date de identificare a contribuabilului (denumire, sediu/reşedinţă, cod
fiscal/C.U.I./CNP);
 date de identificare a filialelor/sucursalelor, după caz;
 forma de proprietate, tipul activităţii desfăşurate (conform CAEN), cifra de
afaceri, capitalul subscris şi vărsat;
 persoana care asigură conducerea activităţii contribuabilului, respectiv persoana
care răspunde de conducerea evidenţei contabile;
 băncile la care are deschise conturile bancare;
 date privind clienţii şi furnizorii principali stabili cu care contribuabilul are relaţii
de afaceri;
 alte informaţii cu caracter general despre contribuabil.

12
Capitolul III reprezintă partea principală a procesului-verbal şi cuprinde
constatările efectuate de inspectorul fiscal si este structurat pe impozitele şi taxele care au
făcut obiectul verificării.
Pentru fiecare impozit şi taxă se evidenţiază următoarele elemente :
 baza legală pentru stabilirea, calcularea şi vărsarea impozitului/taxei;
 constatările inspectorului cu privire la modul de stabilire, calculare şi varsare a
obligaţiei fiscale;
 dispoziţiile legale încalcate (număr/dată act normativ, articol, alineat);
 consecinţele fiscale ale constatărilor;
 diferenţe de impozite şi taxe stabilite (dispoziţiile legale încălcate, erori de calcul
etc); calculul detaliat va fi prezentat într-o anexă a procesului verbal de control .
 majorările de întarziere stabilite, calculul detaliat al acestora (în anexa la procesul
verbal de control);
 contravenţii constatate şi sancţiunile aplicate (prevederile legale încălcate,
numărul/data procesului verbal de constatare a contravenţiilor încheiat);
 termene de plată stabilite pentru achitarea fiecărui debit constatat;
 nume, prenume şi funcţie a persoanelor răspunzatoare, justificările şi explicaţiile
scrise ale acestora;
 măsuri dispuse sau recomandări făcute contribuabilului pentru remedierea
deficienţelor şi intrarea în legalitate;
 plăţile efectuate de contribuabil, în timpul controlului, dacă este cazul.

Capitolul IV al procesului verbal de control cuprinde :


 situaţia sintetică a constatărilor efectuate (diferenţe de impozite şi taxe, majorări
de întârziere, amenzi şi penalităţi aplicate, compensări efectuate etc);
 alte date şi informaţii care ar putea fi relevante :
 menţiunea că toate documentele puse la dispoziţia organului de control fiscal au
fost restituite;
 căi de atac administrative şi jurisdicţionale.

13
Anexele procesului verbal de control
Procesul verbal de control cuprinde o serie de anexe, şi anume :
• o anexă generală în care sunt sintetizate, pentru fiecare impozit în parte :
- diferenţele de impozit de stabilit;
- majorările de întârziere şi penalizările de întârziere calculate;
- amenzile şi penalităţile aplicate;
• anexe pentru fiecare impozit, cu calculul detaliat al tuturor obligaţiilor financiare şi
fiscale stabilite, inclusiv majorările de întârziere şi penalităţile de întărziere
corespunzătoare, respectiv penalităţile datorate, după caz;
• copiile de pe procesele – verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, dacă
este cazul;
• notele de constatare întomite, dacă este cazul;
• documente, acte sau copii de pe acestea, precum şi note explicative sau informative;
• actul/actele întocmite de organul de control fiscal, care reprezintă dovada reţinerii
documentelor sau a elementelor materiale, dacă este cazul;
• acordul scris pentru accesul organului de control fiscal în afara programului normal de
lucru al contribuabilului, dacă este cazul.
Procesul verbal va fi înregistrat în registrul unic de control al contribuabilului,
după semnarea acestuia de ambele părţi.
Procesul verbal de control reprezintă titlu de creanţă pentru diferenţele constatate
între obligaţiile de plată determinate de către contribuabil şi cele legal datorate, inclusiv
majorările de întârziere, penalităţile de întârziere, respectiv penalităţile stabilite, după
caz, de organul de control fiscal.
În cazul în care contribuabilul sau reprezentantul său legal refuză semnarea
procesului verbal de control, rezultatele controlului fiscal se comunică acestuia din urmă,
printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Data primirii de către
contribuabil/reprezentant fiscal a scrisorii constituie data comunicării.
Diferenţele de impozite şi taxe, majorările de întârziere şi penalităţile stabilite cu
ocazia controlului fiscal se plătesc în termen de 15 zile de la comunicarea rezultatelor

14
controlului, conform termenelor stabilite în actele normative care reglementează
plata/executarea creanţelor bugetare.
Procesul-verbal de constatare a contravenţiilor se încheie pentru acele fapte a
caror constatare şi sancţionare sunt de competenţa organelor de control fiscal, în
conformitate cu legislaţia în vigoare în domeniul constatării şi sancţionării
contravenţiilor.

Procesul-verbal de constatare a faptelor care pot constitui infracţiuni


În cazul în care din control a rezultat săvârsirea unor fapte prevazute de legea
penală, constatările se consemnează separat în procesul verbal de constatare a faptelor
care pot constitui infracţiuni.
Procesul verbal de constatare a faptelor care pot constitui infracţiuni va cuprinde
constatările bazate pe acte şi documente, dispoziţia legală încălcată, paguba produsă,
numele persoanelor fizice în cauză (dacă sunt cunoscute), funcţia sau calitatea şi ultimul
domiciliu cunoscut, împrejurările şi cauzele care au contribuit sau au favorizat
producerea infracţiunii şi consecinţele acesteia.
De asemenea, pentru fiecare abatere constatată, se vor înscrie măsurile luate
operativ în timpul controlului.
Organul fiscal îşi va exprima numai punctul de vedere privind încadrarea faptelor
apreciate ca infracţiuni, aceasta incadrare întrând în competenţa organelor de urmărire
penală.
Procesele verbale se semnează de organele de control, conducerea agenţilor
economici, persoanele răspunzătoare, precum şi de eventualii martori în prezenţa cărora
s-a facut constatarea.

Nota de constatare
Constatările cu privire la natura activităţilor producătoare de venituri impozabile
sau pentru identificarea bunurilor sau surselor impozabile se consemnează în nota de
constatare.
Nota de constatare se intocmeşte şi în cazul în care, în timpul controlului fiscal, se
fac constatări a căror reconstituire sau dovedire ulterioară nu este întotdeauna posibilă sau

15
ori de câte ori organele de control fiscal consideră necesar. În cazul în care există
divergenţe între organul de control fiscal şi contribuabil, referitoare la constatările
efectuate, stabilirea realităţii faptelor va fi realizată în prezenţa unor martori.
În nota de constatare se inscriu situaţiile de fapt constatate, precum şi măsurile
operative pentru remedierea deficienţelor constatate. Nota de constatare se semnează de
organul de control fiscal, de contribuabil sau de un reprezentant al acestuia ori, după caz,
de martori.

Notele explicative
Notele explicative se iau în toate cazurile de la persoanele facute răspunzătoare de
abaterile constatate şi consemnate în procesul verbal şi care pot atrage răspunderi în
sarcina acestora. Ele se pot lua în orice etapă a controlului, însă numai dupa ce s-a epuizat
controlul asupra obiectivului la care s-a constatat abaterea care necesită explicaţii.
Organul de control va analiza răspunsurile primite şi în funcţie de concluzii, va
înscrie constatarea în procesul-verbal. Dacă cei în cauză refuză să dea notă explicativă
sau să răspundă la unele întrebări, organul de control fiscal va formula întrebările în scris,
stabilind termenul în cadrul căruia trebuie primit răspunsul. În cazul în care nu se
primeşte răspuns, se va consemna refuzul în procesul verbal, la care se va anexa copia
adresei şi se vor aplica sancţiunile prevăzute de lege.

Notele informative se iau de la alte persoane decât cele răspunzătoare pentru abaterile
săvârşite, care cunosc cum s-au comis faptele, cauzele şi împrejurările care au condus la
nerespectarea prevederilor actelor normative şi care pot contribui la stabilirea răspunderii
şi la evaluarea pagubelor.
Actele de control încheiate de organele de control fiscal împreună cu avizele de
urmărire-încheiate, se transmit organelor fiscale teritoriale pentru urmărirea şi încasarea
lor.
Dacă procesele verbale de constatare a contravenţiilor nu au fost contestate în
termenul legal, se transmit pentru încasare unităţilor fiscale teritoriale ale Direcţiilor
Generale ale Finanţelor Publice Judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

16
Dacă actele de control fiscal sunt contestate în termen legal, se aplică procedura
de soluţionare conform prevederilor legale.

17