Sunteți pe pagina 1din 35

Steaua Infinitului

Capitolul 1-Amintiri

Timpul a trecut mai repede decat imi imaginam.Desi stiu ca ma dezvolt mai
repede decat copii umani as fi vrut din tot sufletul sa raman copil mai mult
timp,sa copilaresc cel putin 5 ani,dar dupa 5 ani de la nasterea mea eu arat ca o
fata umana de 15 ani,iar mintea mea este cu mult mai dezvoltata decat a unei
persoane de 35.

Da…Au trecut 5 ani de cand mama mea,Bella Cullen, m-a adus pe lume si a
devenit nemuritoare, 5 ani de cand Volturii au vrut sa ne omoare pe mine si pe
familia mea…5 ani perfecti pentru oricine,plini de armonie,iubire si liniste, daca
nu as stii prin cate au trecut parintii mei as putea sa jur ca se plictisesc de
moarte,dar sunt contienta ca aceasta monotonie le umple sufletele(care stiu ca
exista desi tata spune altceva) de bucurie. In acesti ani s-au bucurat de familia lor
mai mult decat decat de orice altceva. Jacob face acum parte oficial din familia
noastra, s-a mutat in casa familie Cullen in urma cu 2 ani, desi mama nu a fost de
acord, cu timpul s-a bucurat de prezenta celui mai bun prieten al ei.El si tata au
devenit prieteni si complici, fac tot felul de nebunii impreuna : o necajesc pe Rose
sau il provoaca pe unchiul Emmet,ba chiar au inceput sa mearga la vanatoare
impreuna si sa se joace cu mancarea ;imagineaza-ti doar un vampir si un jumate
lup la vanatoare…Jake se bine aici cu noi, toti se poarta cu el ca si cum ar fi un
frate mai mic al lor.Chiar si Rose,desi nu recunoaste, s-a obisnuit si atasat de
el,daca cineva i-ar face ceva acel cineva si-ar semna condamnarea la moarte
pentru matusa Rose.

Matusa Alice e la fel ca intotdeauna :o fashionista convinsa cu care mama


se cearta mereu din cauza stilului ei lejer, iubitoare,cea mai iubitoare
matusa.Sincer,nu stiu ce m-as face fara ea,Alice este singura persoana neutra de
aici,singura care a vazut ca eu chiar am crescut, cu ea pot vorbii prieteneste, este
foarte obiectiva.Mama inca ma crede un copil,tata desi imi citeste gandurile imi
evita mereu intrebarile,iar cu restul…mai bine nu.Sunt adolescenta,cel putin din
punct de vedere fizic si chiar am nevoie de anuminte sfaturi.

Eu si Jake suntem foarte apropiati,cum nu e nici un cuplu uman sau din


familiile noastre.Am crescut langa el si poate de aceea iubirea pe care o simtim
unul pentru celalalt este atat de puternica.Legatura dintre noi e mai presus de
orice,nimeni si nimic nu ne poate indeparta unul de celalalt,este mai presus de
noi insine…Dar ca orice cuplu evoluam,crestem o data cu sentimentele
noastre.Daca in urma cu 1 an credeam ca relatia noastra a atins punctul maxim
de dezvoltare acum stiu ca nu e asa.Atractia dintre noi s-a dezvoltat si ea, acum
fiind la fel de puternica ca si iubirea.Ne stapanim pasiunea cu greu,dar norocul
sau nenorocul (depinde cum privesti lucrurile) nostru este ca am un tata care
cisteste gandurile noastre si apare la momentul potrivit pentru ca lucrurile sa nu
o ia razna.

-Hei,Nessie !Ce faci ?Jake se apropie de mine privindu-ma putin


nedumerit.La ce te gandesti,iubito ?pare foarte curios.

-Buna, Jake.Ma gandeam la cum a trecut timpul…Cine ar crede ca au


trecut 5 ani de la nasterea mea ?am cazut iar pe ganduri.Jacob mi-a raspuns la
intrebare,dar eu eram cu capul in nori.Mi-a luat un minut sa imi concentrez
atentia asupra vorbelor lui.

-Dar au trecut Nessie…Stiu ca ce o sa-ti spun va parea egoist si chiar e,dar


habar nu ai cat ma bucur ca tu cresti atat de repede.E atat de bine sa te pot
strange in brate asa.Se apropie de mine si ma strange in brate tare tare.Inima a
inceput sa imi bata mai tare decat e normal…Doamne cat seman cu mama…Cand
sunt langa baiatul iubit inima incepe sa-mi bata atat de tare ca parca vrea sa-mi
fuga din piept.Cand sunt langa Jake imi e imposibil sa-mi stapanesc hormanii
adolescentini si stiu ca si lui ii e la fel sau chiar mai greu decat mie…

-Te iubesc atat de mult, draga mea !Asta e unul dintre lucrurile pe care le
iubesc cel mai mult la el :imi spune ‘te iubesc’ privindu-ma in ochi si ma topesc
pur si simplu,incep sa ma balbai…

-Si…Si eu te iubesc,Jake !Stii asta nu ?

-Stiu…M-a strans mai tare in brate lipindu-mi trupul de al lui, e atat de


fierbinte, caldura lui ma copleseste.Ma simt in bratele lui ca in Rai, bucatica mea
privata de Rai.M-a privit in ochi si mi-a mancaiat obrazul, buzele, gatul,spatele,
mijlocul apoi ne-am unit buzele.Mi-am aruncat bratele in jurul gatului lui si m-
am urcat in poala lui,locul meu preferat.Pulsul crestea cu fiecare secunda care
trecea, mainile pareau sa nu ii mai ajunga,ma mangaia tandru si in acelasi timp
lacom, uniunea buzelor noastre devenea din ce in ce mai apasata, mai
pasionala.S-a oprit pentru o secunda si m-a privit,stia ca il doresc si eu la fel cum
ma doreste si el,dar stia de asemenea ca trebuie sa ne oprim aici,dar nu vroiam.L-
am sarutat iar,incerca sa protesteze,dar corpul pur si simplu nu-l asculta.M-a
sarutat pe gat in timp ce mana sa imi cadea usor pe coapse.Stia ca nu e bine ce
face si a ridicat-o repede,dar apoi a pus-o la loc pe coapsa mea.

-Te doresc,Nessie…dar nu putem…Nu acum…s-a oprit,dar nu ne-am


miscam din pozitia in care eram,era mult prea comod.

-Stiu…Trebuie sa asteptam.M-a luat in brate ca si cum ar fi vrut sa ma dea


jos din bratele lui,dar l-am strans si mai tare in brate.Te rog,nu-mi da drumul.E
atat de bine la pieptul tau…
Nu a spus nimic,doar ma tinut in brate in tace, s-a jucat in parul meu si m-
a mangaiat pe spate.

-Oare ce face Edward de nu a aparut? De obicei nu ne lasa sa ajungem asa


departe nu ?Avea dreptate…oare unde era tata ?Aaaa…Da,stiu !

-Probabil e cu mama…E ocupat,deci nu ne-a ascultat gandurile…

-M-as putea obisnuii cu asta! Eram perfect de acord cu el.

-Poti sa o mai spui o data! In minte a inceput sa reuleze un film cu Bella si


Edward Cullen,nu parintii ci cuplul.Mi-am scuturat capul pentru a alunga
imaginile.Am zambit.Mi-e cam foame…Si chiar imi era,nu mai fusesem la
vanatoare de cateva zile.Vrei sa mergem sa vanam ?Stiam ca va spune da, de
obicei vanam impreuna si ne distram de minune.

-Normal Nessie,nu as pierde asta pentru nimic in lume.

Am plecat in padure,Jake m-a lasat putin singura cat s-a transformat (inca
ii e teama sa se transforme langa mine in lup,crede ca ma poate rani), apoi ne-am
adancit in intunericul padurii.Am gasit niste caprioare eu am devorat una,dar pe
uriasul meu l-au saturat doua.

Timpul a trecut si deja era dupa amiaza,dar nu aveam chef sa ma duc


acasa asa ca i-am propus sa mergem in poiana pe care am descoperit-o in urma
cu cateva luni.Ne placea sa ne petrecem timpul in acea oaza de liniste si
verdeata,unde soarele imbratiseaza verdeata frunzelor,iar animalele alerga libere.

-Iubitule, daca eu nu sunt sufetul tau pereche ?Daca te inseli in privinta


mea ?Daca va aparea acea fata perfecta pentru tine ce se va intampla cu noi ?Ma
vei para…

-Reneesme Cullen,termina cu tampeniile astea.Era vizibil iritat de temerile


mele,dar chiar ma temeam ca il voi pierde.Te iubesc si stii asta,te iubesc din
primele 5 minute din viata ta.Cand te-am vazut prima oara intreaga lume s-a
oprit in loc,toata existenta mea se contura in jurul persoanei tale,erai centrul
universului meu.Fata perfecta a aparut si e langa mine chiar acum spunand tot
felul de nebunii.M-a mangaiat jucaus pe cap.

-Mi-e teama Jake...Mi-e teama ca vom patii si noi ca Leah si Sam.Nu stiu
ce as face daca te-as pierde, esti langa mine de cand m-am nascut,faci parte din
mine…

-Ma mangaia pe cap ganditor ca si cum nu ar fi acolo. Nu ma vei pierde


niciodata,eu iti apartin, sunt proprietatea ta privata.Iar peste cativa ani ne vom
putea casatorii si vom fi o familie ;asta e viitorul nostru.
-Sper sa ai dreptate…Jake tie nu iti este dor de tatal tau ?Plecasem din
Forks dupa 6 luni de la plecarea Volturilor si de atunci nu ne-am mai
intors.Bunicul Charlie nu ar intelege nimic daca m-ar vedea atat de mare dupa
doar 5 ani de viata.Eram in Dartmouth de 4 ani jumate,imi placea aici,dar as fi
vrut sa cunosc mai bine orasul Forks.

-Ba da,imi e dor de el.De ce intrebi ?

-Pentru ca as vrea sa mergem iar in Forks sa il cunosc pe Billy, pe cei din


haita si,desi nu am stat foarte mult cu el,imi e dor de Charlie.

-Stii ca nu putem sa ne intoarcem…Cullenii nu ne vor lasa.Si ce ii vom


spune lui Charlie ?Cum ii vom explica evolutia ta ?

-Si daca i-am spune adevarul ?

-Reneesme, daca Volturii ar afla l-ar omori stii asta.Mama ta aproape ca a


fost omorata cand ei au descoperit ca stia adevarul.

-La dracu’ Jake!M-am saturat de Volturii astia…Ii urasc din tot sufletul,e
bunicul meu are tot dreptul.

-Hei Nessie…Calmeaza-te.Astea sunt regurile…

-Si daca nu vreau sa le urmez?Jacob s-a cutremurat ca si cum ar vrea sa-si


alunge un gand.

-Asta nu se va intampla…As fi vrut sa mai adaug ceva dar mi-a inchis gura
cu un sarut.

Volturii au fugit de noi acum 5 ani pentru ca le-a fost frica,oare eu eram
singura care vedea asta ?Practic familia Cullen si haita lui Jake erau cei care
conduceau acum.Puteam sa ne facem propriile reguli,dar parintii mei preferau sa
le urmeze pe ale Volturilor.Carlise era mult prea pacifist,nu spun ca ar trebui sa
ne facem de cap,dar macar bunicul si bunica ar trebuii sa stie ce suntem.Pe
bunica nici macar nu o cunosc si as vrea tare mult sa o intalnesc…

-Iubire, la ce ta gandesti ?Jacob mi-a intrerupt gandurile.

-Vreau sa imi cunosc bunicii,dragul meu.Stiu ca e nebuneste,dar,ce naiba,


am dreptul asta nu ?

-Uita de asta,te rog.Nu vreau sa ai de aface cu Volturii, sunt prea


periculosi.
-Bine…Eram descurajata,dar aveam de gand sa vorbesc cu familia
noastra…Trebuia sa incerc macar.L-am sarutat si l-am strans in brate.Am stat asa
imbratisati pana s-a inserat si a trebuit sa ne intoarcem acasa.

Capitolul 2-Incercarea

Toata familia era reunita in jurul mesei, paream o familie aproape umana stand
asa, parca asteptand sa fie servita masa. Carlise statea in capul mesei ca un
adevarat cap de familie,iar langa el,in partea dreapta, statea bunica Esme blanda
si frumoasa ca o zi de primavera, Rosalie si Emmet stateau langa ea.In stanga
bunicului statea Alice,Jasper statea in picioare,ca de obicei, langa scaunul ei. Eu
si Jake stateam langa Alice,tinandu-ne de mana.Tata era in celalalt capat al
mesei,era foarte incordat nu stiu daca ma supravechea pe mine sau imi auzise
gandurile.Mama statea si ea langa el privindu-l cu adoratie.Era o liniste
monumentala, nimeni nu spunea nimic, era linistea dinainte furtunii.Alice a rupt
tacerea.

-Hai Nessie,spune-ne !Ma uitam nedumerita la ea,oare m-a vazut tinandu-mi


discursul ?Am avut o noua viziune…A fost tot ce a spus.Nu mi-a spus ce anume a
vazut,dar banuiam.

-Ei bine…Nu stiam cum sa incep asa ca am facut o pauza de un minut,iar ei toti
au devenit nerabdatori,mai putin tata,care parea mai mult iritat.

-Doar nu vorbesti serios Nessie ?Ma intrebat tata indignat.

-Dar tata e dreptul meu…

-Stiu ca vrei sa ii cunosti,dar nu se poate.

-Ne explica cineva ce se intampla ?A intrebat mama vizibil iritata.

-Vreau sa ii cunosc pe bunicul Charlie, Billy si Rene,le-am explicat eu.

-Reneesme cum le vei explica evolutia ta ?Mama era singura care inca nu
acceptase porecla mea…

-Am sa le spun adevarul,ca sunt jumate om jumate vampir,au dreptul sa stie


adevarul.

-Daca Volturii vor afla vor porni iar un razboi iar deznodamantul va fi teribil
pentru noi toti,vom muri,asta vrei ?Rose era nervoasa,desi ma iubeste ca pe
propria fiica se enerveaza foarte repede cand aduc vorba de ceilalti bunici ai mei.
Sa murim doar pentru ca tu sa iti vezi doua zile bunicii ?Nu e corect !

-SA murim ?Despre ce vorbiti ?Eu sunt singura care vede adevarul ? Volturii au
fugit de noi,le este teama, am putea trai dupa propriile noastre reguli.Nu ma
intelegeti gresit,nu vreau sa afle toata lumea de existenta vampirilor,doar
bunicii.Mi-ar place sa ii vad din cand in cand, sa stau cu ei, sa povestim…Cine stie
cat vor mai fii in viata ?

-Draga mea Reneesme te inteleg ca vrei sa ii cunosti,a spus Carlise si indata am


inteles ca niciunul nu va fi de acord.Dar probabil pana acum Volturii si-au intarit
armata si ne vor dobora,presupunand ca ii vom infrange asta ar insemna ca noi sa
devenim noii Volturi,iar asta presupune o mare responsabilitate.Noua ne este
foarte bine asa cum suntem acum, ne iubim reciproc, suntem o mare familie.Desi
mai avem rude imprastiate prin lume nu le putem risca viata si sa le aducem aici
sau sa mergem noi acolo.Ochii lui pareau sinceri,stiam ca intr-un fel are
dreptate,dar stiam ca si eu am dreptate…Nu aveam de gand sa renunt.

-Iubito nu vrea sa trec iar prin ce am trecut acum 5 ani, sa-mi fie teama ca nu te
voi ma vedea niciodata.Ma simt foarte bine facand parte din familia voastra si stii
asta mai bine decat oricine,nu stiu daca m-as putea readapta in sanul alteia.Iar
daca un asemenea razboi va veni indiferent de deznodamant,vom suferi pierderi
si noi, vor muri dintr-ai nostrii.Si pentru ce ?Pentru mai multe responsabilitati ?

-Jake are dreptate,a spus Rose si m-am mirat,chiar era de acord cu el.Ne e bine in
forma asta,chiar si unul dintre noi daca ar murii ar strica echilibru.Desi nu il am
la inima pe Jacob a pus foarte bine problema.

-Dar nu spun sa incepem un razboi…Am incercat in zadar sa ii fac sa se


razgandeasca,pentru ei hotararea era luata,iar tata a spus-o tare.

-Reneesme Cullen, vom face tot posibilul sa iti vezi bunicii fara sa te duci la ei,
dar sa nu mai aud niciodata ca vrei sa incepem un razboi,da ?Era mai mult
ingrijorat decat furios…incet incet am inceput sa renunt la ideea mea,iar asta il
bucura vizibil.

-Fata mea gandeste-te cum ar fi sa-l pierzi pe Jake ?Sau pe Edward,eu,Alice sau
oricare altul.A spus mama cu ochii ciocolatii stralucindui atat de tare incat am
crezut ca va incepe sa planga doar din cauza gandului.

-Ai dreptate…E total gresit sa ne luptam cu ei,doar din cauza dorului de bunicii
mei…Punctase foarte bine.Nu ma gandisem ca as putea pierde unul dintre ei,nu
mi-as putea imagina viata fara ei toti langa mine.Daca unul ar lipsi ar fi ca si cum
mi-ar lipsi o parte din inima.Ii iubeam pe toti si nu puteam risca sa-i pierd asa ca
m-am resemnat. Dar va rog frumos promiteti-mi ca am sa-i vad,ca am sa pot
vorbii cu ei.Dati-mi voie macar sa ii sun,la telefon nu ma vor vedea,corect ?Era
ultimul lucru care imi ramsese.

-Bine.Ii vei suna,a spus tata foarte intelegator.

Apoi discutia a fost istorie,fiecare s-a dus in camerele lor,iar in living am ramas
doar eu,Jake, mama si tata.Stateam tacuti,nici unul nu stia ce sa spuna.M-am dus
sa stau pe canape,iar iubitul meu m-a urmat.S-a asezat langa mine si m-a luat in
brate,stia ca discutia m-a facut sa sufar,incerca sa ma consoleze si chiar reusea,in
bratele lui mari si protectoare uitam de orice suparare oricat ar fi fost de
mare.Tata si mama au venit langa noi.

-Reneesme si noi ne-am dori sa poti sa iti cunosti bunici,crede-ne pe cuvant,dar


nu se poate,iubito. E prea riscand…Mama avea cea mai calda privire dintre toti
ceilalti,cand ma uitam in ochii ei intelegeam imediat daca ma minte sau nu,iar
acum nu o facea,parea si ea la fel de indurerata ca mine,la urma urmei erau
parintii ei.

-Mami,i-am spus atingandu-i chipul bland de mama.Imi pare rau…Stiu ca


suferinta ta e fara margini,iti e dor de ei…Iarta-ma,te rog.Am fost egoista, nu m-
am gandit ca pe tine te doare mai tare decat pe mine sa fii departe de ei si totusi
rezisti si nu te plangi niciodata.Atunci mi-am dat seama cat de rea fusesem…Dar
mama ma sarutat bland pe frunte,iar tata m-a mangaiat jucaus in par si au plecat
si ei.

Capitolul 3- Incurcatura

Am ramas doar eu cu Jake si ne-am uitat la un film,nu intrebati ce film ca nu am


idee,ne-am sarutat si mangaiat intr-una.
-Te doresc…imi soptea in ureche in timp ce o rontaia foarte sexy. M-am
topit, si eu il doream pe el,acum mai mult ca niciodata,stia asta.
In trupul meu era un razboi, il doream din tot si cu tot sufletul, vroiam sa-l
simt numai al meu, sa fiu numai a lui, dar oare era bine ? De ce aveam indoieli
daca il iubeam ? De ce anume imi era teama ? Cum puteam sa impac si sufletul si
mintea ? Nu mai stiam nici ce e bine nici ce e rau, nu mai eram sigura daca era zi
sau noapte, daca era vis sau realitate, dar stiam sigur ca il iubesc si daca eu ai fi
fost floare el mi-ar fi fost aer, pamant si soare….
-Te iubesc !Ma saruta din ce in ce mai pasional,iar mainile lui isi facusera
loc sub bluza mea galbena si stateau foarte bine acolo. Ma jucam in parul lui
negru cu o mana,iar cu cealalta il mangaiam pe spate. Simteam cum ii crestea
pulsul si lui la fel ca si mie.
-Ce facem ?De ce ma intreba pe mine ?Eram eu vocea ratiunii ? Ce il facea
sa creada ca eu am raspunsul ? Oare nu observa ca nu mai eram sigura de nimic ?
Chiar nu simtea cum tremur in bratele sale ?
-Nu stiu…si atat am mai spus.M-a luat in brate si ne-am dus sus, la el in
camera.M-a asezat pe patul lui mare,m-a sarutat pe gat apoi i-am dat bluza
jos,imi placea mai mult cand era gol, caldura emanata de corpul lui eram si mai
incitanta.L-am sarutat pe pieptul mare si musculos, iar el mi-a urmat exemplu si
mi-a dat bluza jos.Am ramas in sutien, l-a dat jos si pe el. Desi incerca sa se
controleze il vedeam cum se holba la mine.M-a sarutat cu atat foc incat am crezut
ca vom provoca un indendiu,apoi a coborat pe gat, pe umar… Tremuram toata
sub fiecare atingere a lui, parul de pe corp mi se electrizase.
Am ramas imbratisati in asternuturile lui albe ca spuma laptelui,erau sifonate,iar
hainele noastre erau aruncate in fiecare coltisor al camerei. Era foarte cald, dar
nu ma deranja, ma obisnuisem cu diferentele de temperatura… El a adormit
destul de repede, iar eu il priveam cum doarme. Era cea mai frumoasa faptura
din intreg Universul, oricine si-ar fi dat si sufletul doar pentru a-l putea privii, iar
eu..Oh !Norocoasa de mine, il puteam atinge, imbratisa si saruta, dar eram atat
de copila incat imi era teama sa ma daruiesc lui complet : trup si suflet. De ce nu
ma daruisem lui ?

M-a cuprins somnul in timp ce cautam un raspuns la propria mea intrebare.


Oboseala mi-a patruns in vene, o simteam cum se plimba de colo-colo prin corpul
meu amortindu-mi fiecare muschi, apoi totul s-a intunecat.Nu mai vedeam
nimic… alergam prin intunericul patrunzator catre nicaieri, eram ca o sageata
fara tinta, dar intampinam des tot felul de obstacole : pereti, pietre si stalpi. Cand
am simtit ca totul era in zadar si imi pierdusem speranta am zarit o lumina slaba,
ca de lumanare. Cu ultimele puteri am alergat spre ea…Parea mai aproape cerul
decat ea, dar am reusit sa ajung. Nu era o lumanare, era Jake al meu, erau ochii
lui ce straluceau in intuneric, l-am privit si totul in jur s-a luminat, existau culori,
forme si marimi, nu mai era o masa neagra totul. Atunci am inteles…Jake era
lumina ochilor mei, fara el nu as fi putut colora lumea in cele mai pastelate
nuante, fara el totul era…nimic.

-Jacob ! Reneesme ! Ce s-a intamplat aici ? Vocea tatei era mai furioasa ca
niciodata,mai mult a marait decat a vorbit, un marait ingrozitor de
infricosator.M-am trezit din vis terifiata…

-Ce s-a intamplat ?De ce urli ?A cerut Jake sa stie,dar tata era mult prea nervos.

-Amandoi ! Imbracarea ! Asta sigur era un ordin, l-am executat cuminti.

Am coborat amandoi jos, in sufrageria imensa, tinandu-ne de mana, cu parul


ciufulit si ochii somnorosi. Acolo ne astepta intreaga familie, dar de indata ce am
aparut in fata scarilor toti au plecat ramanand doar mama si tata.

-Calmati-va si ascultati ce au de spus,i-a sfatuit Carlise, desi stia bine ca era ca si


cum ar vorbii cu peretii,nu erau deloc calmi.Jasper isi folosea in zadar darul
incercand sa ii calmeze.Era imposibil.

-Vreau detalii,toate detaliile.Mi-a soptit Alice zambareata in timp ce parasea


camera.De aceea o iubesc eu pe Alice, vede mereu partea buna a lucrurilor, desi
acum vedea cenusa acolo unde nu existase foc. Totul o sa fie bine, te vad fericita
in viitor, vor intelege.

-Dar Alice…Am incercat sa ii explic,dar era deja afara.

Iata-ne fata in fata cu ei, puteam simti cum Jake tremura langa mine.Nu cred ca
ii era teama ci se pregatea sa atace in cazul in care s-ar intampla ceva rau…
Cum sa atace? Pe cine? Pe parintii mei? E nebun?

-Iubitule, calmeaza-te !Sunt parintii mei !

-Nu o sa fac nimic decat daca sunt obligat.Asta a fost tot ce mi-a spus mie, apoi s-
a adresat lor. Nu am facut nimic rau aseara…

-Nimic rau, javra ? Corcitura !!! Trebuia sa te omor cu mult timp in urma…Era
furioasa, nu o mai vazusem asa niciodata, ochii ei erau mai rosii decat fusese in
prima ei luna de viata, isi dorea sa-l vada mort cu adevarat, puteam citi asta pe
chipul ei, tanjea sa vada trupul lui neinsufletit zacand la pamant, fara vlaga,
secatuit pana si de ultima picatura de sange.

Trebuia sa fac ceva sa o ompresc, nu le puteam permite celor mai importante


fiinte din viata mea sa se omoare intre ele. Mama, cea care m-a adus pe lume, cea
pe care eu am omorat-o nascandu-ma, omorata de cel pe care il iubeam, cel mai
bun prieten al ei devenind asasinul ei, doar din cauza mea…Iar apoi tata ii va
razbuna moartea si il va sfasia, deveniind monstrul pe care il detesta. Ii puteam
vede ochii tatei cum se inroseau cu fiecare picatura de sange ce o savura, iar cat ar
fi baut pana la ultimul strop va realiza ca ratiunea existentei lui nu mai e, si-ar fi
dat foc singur, doar pentru a fi iar alaturi de ea…

Imaginile socante se derulau in mintea mea, incercam sa le fac sa inceteze, dar


imi era imposibil. Ma bantuiau si cu fiecare fractiune de secunda deveaneau mai
clare si mai terifiante.

Nu ! Nu ! Nu ! Va rog ! Incetati…Nu faceti asta…Mamaaa !!! Tata, nu ! Jake…


iubitule…

Am inchis ochii, nu mai aveam putere, nu mai vroiam sa-mi vad parintii si iubitul
zacand pe podea, fara macar un strop de viata. Era prea multa durere, era Iadul
pep amant…Nu mai simteam nimic, inima nu imi mai batea, dar inca imi puteam
simti singele clocotind in vene. Ma zbateam pe podea agonizand…

Vreau sa mor si eu…Va rog, nu ma lasati singura aici, luati-ma cu voi !!!!

-Reneesme ?Reneesme !!! Totul va fi bine… Mana rece a mamei ma mangaia, abia
imi puteam tine ochii deschisi, dar o vedeam ca se misca, era in viata…Totul
fusese un cosmar si nimic mai mult, lumina zilei il spulberase, se pierdu-se
printre stele.

-Mami, esti bine…Am deschis ochii cu greu, chipul mamei mi se parea mai
frumos ca niciodata, era perfecta, ca un inger bun ce alunga cosmarurile
copiilor,ea era ingerul meu cel bun. Am privit-o in ochii ca de miere, ii straluceau
mai tare decat stelele…O Doamne ! Avea ochii rosii ! Jakeeeee !!! Nu !!! Cum ai
putut ? Te urasc, esti un monstru ! Tipam, urlam, simteam cum ma sfasie iar
durerea…

Jake ! Jake !Jake ! Iubire…Il strigam dar nu-mi mai raspundea, probabil au
scapat de cadavrul lui pana acum.Ce fel de familie aveam ?Erau niste monstrii !!!
Mama si-a omorat prietenul, fiul, iar nimeni nu o impiedicase. Probabil tata a
jutat-o…Ce monstri ! Mi-au luat lumina ochilor, sensul existentei mele si totul din
cauza unui impuls. Trebuiau sa ne asculte, ne datorau asta, eram suficient de
matura sa iau singura propriile decizii. Mama imi era prietena sita ce gandesc si
ce simt pentru el… si nu a contat.

-Iubito, esti bine ? Inca ii puteam auzii vocea, parea atat de aproape incat daca as
fi ridicat mana l-as fi atins, pana si caldura emanata de corpul lui o simteam
propagandu-se pe pielea mea.Plangeam, plangeam cu lacrimi de sange, durerea
imi sfasiase sufletul…

-Vreau sa mor !Va rog, omorati-ma sa pe mine… Ii simteam mana calda


mangaindu-mi chipul rece.Am deschis ochii…era chiar acolo, pe parginea patului
meu, parea ingrozit, vorbea, dar nu intelegeam ce spune, ii auzeam doar vocea
suava precum un cantec de harpa. In spatele lui tata o tine ape mama in brate,
care aproape plangea… Jake…esti bine ? L-am strans in brate cat de tare am
putut, imi era teama ca va disparea…

-Da, iubit-o, sunt bine…Calmeaza-te ! Era bine, era in viata, parintii mei nu erau
niste monstrii, m-am inselat !

-Mama…Tata…Imi pare rau ! Doar ca erati atat de furiosi…Nu stiu ce s-a


intamplat cu mine, cred ca am lesinat. Dar, va jur, nu s-a intamplat nimic…

-Stim iubito, Jake ne-a explicat...S-a asezat langa el si ma luat de mana, iar tata
ma mangaia din priviri, vedea acum ce vazusem si eu…

-Nessie, tu ai crescut, iar eu si mama ta trebuie sa acceptam asta, chiar daca ne


este greu. Poate peste putin timp voi veti intemeia o familie, iar eu te voi conduce
in fata altarului cum face orice tata. Tata parea resemnat, pe chip i se citea
tristete, puteam sa jur ca ii era team aca ma va pierde.

-Mama, tata, indiferent de ce se va intampla cu mine si Jake voi veti ramane


mereu parintii mei, iar eu voi fi o particica din sufletul vostru. Plangeam, dar
acestea erau lacrimi de bucurie, se pare aca parintii mei au inteles, in sfarsit, ca
am crescut… Va iubesc ! Va iubesc pe toti trei mai presus de orice, de propria
viata.Ne-am imbratisat…Era bine sa stiu ca parintii meu aveau incredere in mine
si in deciziile mele, dar chiar si asa trebuiau sa stie ca nu s-a intamplat nimic cu o
seara in urma. Hei, sa stiti ca eu si Jake nu am facut nimic rau aseara ! Au inceput
toti sa rada, ma uitam la ei si nu intelegeam de ce radeau, am facut botic ca sa le
arat ca m-au suparat.
-Si noi te iubim Nessie…A fost tot ce au spus, dar cu asa o declaratie cum sa mai
fiu suparata pe ei ?

Capitolul 4- Ca intre fete

Dupa amiaza baietii au plecat sa vaneze.Trebuie sa recunosc ca mi-a fost teama sa


nu pateasca ceva Jake,daca tata inca era suparat din cauza neintelegerii ? Dar
bunicul Emmet m-a asigurat ca va avea grija de el.M-am mai linistit cand am
aflat ca totul fusese doar o diversiune ca noi, fetele, sa ramanem singure,vroiau sa
ma provoace la o discutie ‘ca intre fete’. Imi suradea ideea…

Eram in camera la Alice si Jasper,o camera mare, foarte chic, cu un pat imens, se
vede ca ei aveau nevoie de muuuuult spatiu, si o canapea neagra din piele. Alice a
dat drumu la muzica, dar incet, astfel ca era un zumzet placut in fundal. Ne-am
facut comode, mama statea in pat langa Alice, Rose si Esme pe canapea, iar eu
stateam jos, pe covorul alb cu negru. Era liniste, desi stiam motivul pentru care
ne-am retras aici toate, nu am spus nimic.Vroiam sa deschida ele subiectul.

-Ei bine… Peresupun ca stiti de ce ne-am adunat aici,dar va ma spun o


data.Explica Alice foarte tacticoasa cu un zambet cat un grizzly pe fata. De
dimineatza Bella, Reneesme, Jake si Edward au avut o mica neintelegere,dar s-a
rezolvat.Ma gandeam ca Reneesme vrea sa ne povesteasca cate ceva, nu ? Se uita
la mine, dar nu m-am putut abtine sa nu izbucnesc in hohote de ras.

-Ce s-a intamplat ?Ceru sa stie Esme.

-Sunteti culmea.Ok ! Am sa va povestesc TOT.Am avut grija sa articulez acel


‘tot’,chiar aveam de gand sa spun tot ce se intamplase.

-Te ascultam,Alice isi freca mainile ca si cum astepta sa manance o delicatese,iar


eu am inceput sa povestesc.

-Aseara, dupa ce am ramas singuri, eu si Jake am inceput sa ne sarutam.I-am


aruncat o privire mamei, care se straduia din rasputeri sa fie calma,i-am zambit.
Am ajuns la el in camera, ne-am sarutat si dezbracat, dar atat. Jake a spus ca ar fi
bine sa o luam usor si am fost de acord cu el. Am vrut sa plec la mine in camera,
dar el m-a rugat sa nu o fac, sa stau cu el. Si am stat. Am adormit amandoi …Iar
apoi stiti si voi ce s-a intamplat…

-Omul asta are un autocontrol…ceva de temut. Rose se tot minuna, m-a luat de
mana si m-a pus in fata oglinzii. Cu asa o fata sa se abtina ? Merita un premiu,
adica uite-te la tine ! Am ascultat-o.Imaginea reflectata in oglinda eram eu.
Mostenisem parul ciocolatiu al tatei si carliontat ca al bunicului Charlie, dar il
aveam lung cam cat al mamei. Aveam ochii de ciocolata si buzele rumene ale
mamei, de pe vreme cand era umana. Aveam un corp placut, in forma de
clepsidra si eram slabuta. Stilul meu vestimentar era o combinatie intre stilul
mamei si al lui Alice. Imi placea sa ma imbrac lejer, dar nu eram atat de ingrozita
de tinutele elegante ca mama.

-Pustoaico, Jake te iubeste mult si chiar vrea sa aibe grija de tine. Esme ma
mangaia din priviri, era fericita ca mi-am gasit sufletul-pereche. Sunt sigura ca o
sa fi-ti foarte fericiti impreuna.

-Sper sa fie asa, desi…M-am oprit. Nu spusesem niciodata nimanui in afara de


Jake ca imi e teama sa nu fiu eu sufletul lui pereche. Mai stia si tata, dar nu
pentru ca ii spusesem ci pentru ca tragea tot timpul cu urechea la discutiile
noastre.

-Desi ce ? Mama ma privea nedumerita, nu intelegea de ce aveam indoieli in


privinta viitorului mei alaturi de bunul ei prieten.

-Ei bine…Imi e cam teama. Am facut o pauza in care am oftat prelung. Daca eu nu
sunt sufletul lui pereche? Daca il va intalni si va trebui sa ma paraseasca? Eu nu
stiu cum as putea trai fara el, il iubesc de cand m-am nascut… Mama a venit langa
mine si m-a luat de mana asezandu-ne iar pe covor. Mi-a luat fata in mainile ei
reci spunandu-mi :

-Puiule, Jake nu se poate insela in privinta sufletului-pereche. Asculta-ma, stiu ca


eu nu am fost niciodata de acord cu voi doi, dar am stiut inca de cand am vazut
cum te priveste prima oara ca te adora. Tu esti universul lui, fara tine ar muri de
durere. Cand Volturii ne amenintau Jake statea zi si noapte cu tine sa te
protejeze… Nu o mai auzisem pe mama vorbindu-mi asa despre mine si Jake. Eu
si mama ne intelegeam foarte bine, dar nu obisnuiam sa vorbim despre relatia
mea cu Jake sau despre perioada ei umana. Stiam doar cateva lucruri de la Alice.

-Multumesc, mami.Am strans-o tare in brate si am sarutat-o pe obraz. Sa stii ca


esti cea mai buna mama pe care mi-o puteam dori.

Alice a inceput sa bata din palme si sa strige ‘de trei ori ura pentru Bella si
Nessie’. Ne-a luat pe toate de maini si a inceput sa ne invarteasca.

Am stat de vorba pana dimineata,mama mi-a mai povestit despre perioada ei


umana si despre bunicii mei, dar si despre perioada cand tata a parasit-o si Jake
i-a devenit bun prieten. Stiam ca Jake a iubit-o pe mama s,i pana sa ma nasc, din
iubire pentru ea a ajutat-o sa ma aduca pe lume. Nu eram geloasa deloc, stiam ca
o uitase si acum erau doar foarte buni prieteni.

Capitolul 5-Bunicii

Baietii au venit dimineata, iar eu ma dusesem deja sa ma culc. Cand m-am trezit,
spre marea mea surprindere, Jake era la mine in camera dormind pe canapea. L-
am privit dormind…E atat de frumos si e al meu, iubitul meu… Sforaia usor, dar
nu ma deranja, semana cu un cantec de leagan. Statea ghemuit pe canapeaua mea
super minuscula, un urias pe un scaun… M-am asezat in genuchi in fata lui si l-
am mangaiat usor pe fata, apoi pe buze si l-am saurtat.

-Daca ai stii cat de mult te iubesc. Am spus pentru mine insumi, nu pentru el, dar
trisorul nu mai dormea. S-a napustit asupra mea si m-a prins intr-o stransoare de
urs si m-a sarutat.

-Eu te iubesc mult mai mult, pitico.Am inceput sa radem amandoi. Ne-am lasat
pe spate pe covorul meu pufos si mov razand in continuare.

-Esti atat de nebun…

-Iar tu atat de usor de pacalit…Mm da, bine, cum zici tu.

M-am dus jos sa vad ce fac ceilalti, iar pe el l-am lasat la mine in pat sa doarma,
sunt sigura ca era mai comod decat canapeaua. Jos Emmet si Jasper se jucau sah,
iar tata si Alice le spuneau ce piese sa mute, iar mama cu Carlise citeau. Esme se
uita la televizor.Cand m-a vazut mama a venit langa mine cu mobilul in mana.

-Poti sa-l suni pe Charlie.

-Vorbesti serios ? Chiar pot ? Eram atat de uimita si de fericita incat am luat
imediat telefonul in mana si i-am cautat numarul in agenda.

-Sa nu uiti ca ai doasr 5 ani…Am dat din cap ca da si i-am inmanat telefonul,
trebuia sa para ca ea il suna. Buna,tata ! Ce faci ?

-Bella ? Tu esti ? Vai, de cand nu te-am mai auzit…Puteau sa aud ce ii spunea


bunicul,era fericit, as fi putut sa jur cap lange de fericire. Mama nu il mai sunase
pe bunicul de 6 luni, mereu se scuza spunand ca are mult de lucru.

-Da tata, eu sunt.Vroiam sa vad ce faci si sa te rog sa ma ierti…Nu am mai sunat


de mult, dar de cand m-am angajat am atatea de facut, iar Reneesme are nevoie
de mai multa atentie ca niciodata. Bunicul stia ca mama terminase facultatea si se
angajase, nu intrebase unde si ce face, si era mai bine ca nu o facuse.

-Nu are nimic, Bella.CE faceti voi ?

-Bine, suntem bine. Aseara baietii au venit dintr-o excursie si acum dorm toti,
sunt franti, iar noi, fetele, ne jucam cu Reneesme. De cand devenise vampir
mama s-a schimbat foarte mult, daca inainte nu stia DELOC sa minta, acum era
experta.

-Reneesme ce face ? I-am pus mana pe fata mamei, vroiam sa vorbesc cu el,nu
mai aveam rabdare. I-am aratat chipul bunicului exact asa cum mi-l aminteam,
apoi zilele cand el venea la noi si se juca cu mine.Intelese-se ce vreau asa ca nu
mai era nevoie sa-mi folosesc puterea.

-Bine, e chiar langa mine.Vrei sa vorbesti cu ea ? Este foarte nerabdatoare sa-ti


vorbeasca…Nu a mai lasat-o sa-si termine propozitia.

-Pot ?Da vreau ! Normal ca vreau.Mama mi-a dat mie telefonul, aveam un zambet
urias, i-am atins iar chipul aratandu-i imagini din trecut cand o luam in brate si ii
sarutam obrajii reci,era felul meu de a-i multumi.

Acum trebuia sa ma concetrez, eram un copil de 5 anisori in ochii bunicului si


trebuia sa am grija ce spun.

-Alo ?Am spus cu o voce copilaroasa.

-Ce faci, frumoasa?

-Hei, bunicule! Bine, stau cu mami si Alice de vorba.Tu ce faci?

-Bine si eu, ma uitam la un meci. Tie iti place sportul ?

-Sportul ? Da. Uneori, eu si tati ne jucam cu mingea.

-Foarte bine ! Tati al tau ce face ?

-Bine.Acum cred ca doarme…


-Mi-a spus Bella ca doar ce au venit dintr-o excurise. Tu nu ai fost cu ei ?

-Nu. Mie nu-mi place sa ma duc doar cu tati, bunicul si unchii mei. E mai
distractiv cand e si mama.

-Si va duceti des in excursii ?

-Doar uneori. Mamei nu ii plac excursiile, prefera sa stea acasa cu mine si sa ne


jucam sau sa imi citesca povesti. Buni, ti-o dau pe mami la telefon, eu trebuie sa
ma duc sa mananc.

-Bine, Reneesme. Sa fii cuminte si sa o asculti pe mami, da ?

-Promit. Te pup. I-am dat telefonul mamei. Au mai vorbit putin despre mine,
apoi Charlie a inceput sa ii povesteasca despre ce se mai intampla in Forks, parea
ca totul e in ordine, nu mai erau asasintati oamenii, ceea ce insemna ca vampirii
nu mai atacau in zona. Bunicul a trebuit sa raspunda la usa, iar mama a profitat
de moment si i-a spus ca si ea are treaba, au incheiat convorbirea telefonica.

-Acum o sa il poti suna mai des puiule.


-Ma multumesc si sa ii aud vocea, e mai bine decat nimic. As vrea sa vorbesc si cu
Rene…Crezi ca se poate ? Speram sa spuna da, dar nu ii suradea ideea de a vorbi
si cu bunica. Pe mama bunica o recunostea mereu cand mintea si se temea ca s-ar
putea sa isi dea seama si candi i spun eu adevarul sau nu. Dar dupa lungi discutii
a cedat si a sunat-o si pe mama ei.

-Buna,mama.Ce faci?

-Vai iubito…Ce bine imi pare ca m-ai sunat. Ce sa fac, bine. Stau cu Phil si ne
uitam la un film. Phil va trmite pupici la toti.Tu ce faci ?Si Rene era fericita, nici
cu ea mama nu mai vorbise de mult la telefon, ele isi trmiteau foarte multe
mailuri.

-Si noi il pupam mama. Eu bine. Stau cu Reneesme si fetele. Si m-am gandit sa
vad ce mai faceti.

-Suntem bine, Phil are azi liber, in ultimul timp a avut foarte multe meciuri.
Edward ce face ?Cum va intelegeti ?

-Edward e in dormitor, doarme. Ne intelegem foarte bine.

- Nu stii cat ma bucur pentru voi doi. Si Reneesme ce face ?Vai cat as vrea sa o
vad…

-Reneesme e bine, creste foarte repede.E langa mine, vrei sa vorbesti cu ea ?

-In sfarsit mi-o dai si mie sa vorbesc cu ea. Mi-a pasat si de data asta telefonul.

-Buni…Ce faci ?Aveam acelasi ton de copil.

-Eu ma uit la un film cu Phil.Tu ce faci iubito ?Bunica era si mai bucuroasa ca
Charlie, se facuse liniste acasa la bunica, Phil oprise televizorul si au dat telefonul
pe speaker.

-Ma joc cu mami si matusa Alice. Pupa-l pe Phil din partea mea.

-Si eu te pup, Reneesme. Era vocea lui Phil, avea o vocea placuta, foarte
masculina. De cand a aflat de existenta mea ii cerea mamei mereu poze cu mine,
desi ei credeau ca sunt adoptata. In primii ani de viata mama alerga cu aparatul
foto dupa mine prin casa. Aveam o groaza de poze prin casa.

-Phil ?Trebuia sa ma prefac ca nu stiu ca este el, copiii nu stiu ca exista speaker,
nu ?

-Da…Eu sunt. Ce faci tu, draga ?

-Bine…Tu ?
-Ma uit cu Rene la televizor.

-Reneesme, nu veniti si voi pe la noi ? Nu vrei sa ne cunosti ? O Doamne, ce sa ii


spun lui Rene ? Nu, nu vreau sa va cunosc.

-Aaa… Pai…aaa…Mi-ar place sa va vad, dar nu stiu daca venim sau nu. Sper ca
mama sa se gandeasca ce sa-i spuna. I-am atins obrazul mamei si i-am aratat
conversatia cu Rene, stiam ca auzise, dar vroiam sa fiu sigura.

-Bine, o sa o intreb pe ea.

-Vrei sa ti-o dau la telefon ? Eu trebuie sa plec, o sa ies cu Alice in oras, mergem
sa mancam o inghetata.

-Bine. Sa fii cuminte, da ?

-O sa fiu. Promit. I-am dat telefonul mamei, i-a spus ca o sa incercam sa ne


ducem, dar nu promite, caci au foarte mult de lucru si ea si tata.

Cand a inchis am luat-o in brate. Eram amandoua foarte fericite ca am vorbit cu


ei, mamei ii era extrem de dor sa ii auda, dar evita sa vorbeasca cu ei prea mult.

Capitolul 6-Morti

Urmatoarele doua luni au decurs fara nici un conflict in familie, nici macar Jake
si Rose nu se ma tachinau. Mama, tata, eu si Jacob am inceput sa iesim mai des
prin oras, la plimbare prin padure, la vanatoare si am inceput sa vorbim mai
deschis. Daca nu as fi stiut ca sunt parintii mei as fi putut sa jur ca suntem doar
prieteni.

Intr-o seara de Duminica, cand Jake, Emmet si mama erau la vanatoare, eu si


tata ne jucam sah, desi stiam ca ma va bate.Doar ce vorbisem cu Charlie, de la
primul telefon il sunam aproape zilnic si pe el si pe Rene. Imi facea placere sa
vorbesc cu ei…

Tata nu era atent la joc, puteam sa-mi dau seama de asta, ii luasem vreo 5 piese,
de obicei nu ma lasa.Parea cu mintea in alta parte, dar nu l-am intrebat nimic,
daca ar fi vrut sa imi spuna ce se intampla mi-ar fi spus.

-O nu…A spus dintr-o data, era extrem de trist, initial am crezut ca din cauza
jocului si am ras de el.

-Ce ? Crezi ca tu nu poti sa iei bataie niciodata ?Apoi mi-am dat seama ca nu era
vorba de joc, caci nu ma bagase deloc in seama. Tata ? Ce s-a intamplat ? Esti
bine ? Nu a spus nimic. Vroiam sa aflu. Tata ? L-am luat de mana. A ridicat
privirea si m-am speriat, era ingrozit, era trist… Tati…Privirea lui era de gheata,
strangea din dinti de furie, avea mainile pietrificate, maraia mai tare ca
niciodata… CAnd a luat tabla de sah in mana a facut-o aschiute. Ceva se
intamplase, ceva grav…Puteam sa jur.

-La dracu…De ce au atacat ? De ce pe ei ?M-am speriat, singuri care erau in afara


casei erau…

-‘Pe ei’ ? Care ei ? Mama !!!!Jake !!!!Emmet !!!! Am luat-o la fuga, in cateva
secunde eram in padure, ii cautam. Calcam iarba uda si o simteam cum se strivea
sub greutatea mea, crengile copacilor ma impiedicau sa alerg asa cum vroiam, le
dateam la o parte, le rupeam sau pur si simplu saream peste copaci. Ma simteam
mai vampir ca niciodata, latura mea umana devenise total inexistenta acum.

Ii puteam auzi inima batand lui Jake, asta insemna ca inca traia. Am fugit cat am
putut de repede. Cand am ajuns la ei mama si Emmet erau in genuchi langa Jake,
care era lup si statea jos ghemuit.Am inghetat…De ce nu faceau nimic ?De ce doar
il priveau ?M-am apropiat de el… Cand am ajuns langa Jacob am cazut in genuchi
si am inceput sa plang…Ce se intamplase ?

-Iubire ? Iubire ce ai ? A scos un marait indurerat si s-a ridicat in picioare. Cand


am vazut ca e bine i-am sarit de gat. Esti bine!!! Ce m-am speriat… Mama inca
statea in genuchi la fel si Emmet. M-am dat jos din bratele uriasului, iar el a
redevenit om. Avea ochii rosii si plangea, nu il mai vazusem plangand niciodata.
Eram ingrozita… Iubitule ? Ce s-a intamplat ? Nu spunea nimeni nimic…Ma
exasperau !!!!! Vorbeste cineva ?M-am intors catre mama. Ce dracu se petrece
aici ? Si voi si tata…Sunteti bine,dar pareti distrusi…

-Nessie…A facut o pauza de un minut, cauta forta necesara pentru a vorbi. Ia-ma
in brate ! a fost tot ce a spus. Asa am facut. L-am luat in brate si l-am strans cat
de tare am putut. Am plecat spre casa. Nimeni nu spunea nimic. Incepusem sa
cred ca Billy a patit ceva, dar am preferat sa nu spun nimic. Imi vor explica totul
cand vor putea.

In fata casei era intreaga familie. Alice cum ne-a vazut i-a spus lui Jake ca ii pare
rau. Dar pentru ce? Toti pareau sa planga, erau atat de tristi… Puteam sa jur ca
unul de-al nostru a patit ceva, dar eram toti bine. I-am analizat pe fiecare in
parte, erau toti acolo intr-o stare perfecta, daca excludeam expresia fetei.Eram
100% sigura ca Billy a patit ceva sau poate surorile lui…sau haita!!!

-Ma duc la mine in camera…Vreau sa fiu singur. Si a plecat, il priveam cum


mergea, era total distrus. Am cazut in genuchi si am inceput sa plang.

-Va rog…Sa-mi spuna cineva ce se petrece ? Am cerut eu printre lacrimi, ridicand


privirea catre cei de langa mine…Ma priveau, dar nu spuneau nimic. Nu pot sa-l
vad asa si sa nu stiu de ce… A patit ceva Billy ? Nimeni nu spunea nimic. Va
rooog…
-Iubito…Mama a venit langa mine jos, era si ea la fel de trista ca si restul familiei.
Leah… A facut pauza, dar nu am spus nimic, am asteptat sa-mi poata spune. Leah
a murit.

-Poftim? Cum sa moara? Nu se pot imbonlavi si nu imbatranesc. Bunicul a spus


ca e liniste in Forks…

-A fost omorata, m-a lamurit tata.

-Cine a omorat-o?am cerut sa stiu imediat. Un om nu avea cum, iar cei din haita
nu i-ar fi facut niciodata rau… M-am gandit putin apoi am inteles. Vampiri! Cine?
Cine putea face asta si de ce ? Respiram greu, inima imi batea cu putere. Penru
Jake haita era o parte din el, iar pe Leah o iubea cel mai mult. Se atasase mult de
ea cand mama era insarcinata, au devenit buni prieteni, iar acum…

-Jake a spus ca era randul ei sa patruleze. Era liniste in zona, vorbea cu Jake. La
un moment dat s-a auzit un zgomot intr-un tufis. S-a intors si in fata ei au aparut
doi vampiri…A facut o pauza, era indurerata, apoi a continuat,devenint din ce in
ce mai ingrozita. Jake spune ca erau doi dintre Volturi. M-am infuriat si am
marait cata m putut de tare. Erau Demetri si Alec…

Cum indrasnisera ? Au atacat doi, amandoi erau niste lasi ! Daca ar fi atacat
doar unul…Ah ! As fi fost cea mai fericita acum, Leah i-ar fi omorat pe
amandoi.Era puternica, devenise mai puternica decat baietii, se antrenase
deoarece nu mai vroia sa ii puna in pericol pe ceilalti protejand-o ca in lupta cu
nou-nascutii si acum…Si acum nu mai era, avusese parte de cea mai cruda
moarte. Oh, Leah …

-Volturii ? Am strans din dinti… De ce i-a atacat pe ei ? Ce vor ?

-Cred ca vor sa ii omoare pe ei, lor cel mai teama le e de haita. Tata era atat de
calm incat ma enerva. Tremuram toata.Alice a venit langa mine.

-Nessie calmeaza-te. Nu ii mai vad atacand…

-Acum i-ai vazut ?Am marait. A lasat capul in jos…Nu are nici o vina ea…

-Iarta-ma, Alice. Stiu ca nu e vina ta, dar sunt foarte nervoasa. Mai bine ma duc
sa vad ce face Jake. Sa stiti ca daca vrea sa plece in Froks am sa ma duc cu el,
orice ar fi. Si am urcat sus la Jake, lasandu-i pe ei toti jos maraind de durere.

Iubitul meu statea intins pe pat, plangea. Stiu ca tinea enorm de mult la Leah, ei
semanau mult. M-am asezat in pat langa el si l-am luat in brate. M-a strans foarte
puternic. Puteam sa-I simt durerea, ma simteam atat de neputincioasa. Cum
putea sa stau si sa privesc cum il macina durerea, cum taie respiratia…Vroiam sa
fac ceva, sa-i fie mai bine, mi-as fi dat si viata sa pot lua toata durerea lui asupra
mea. Nu suportam sa-l vad asa, ma distrugea.

-Cu ce te pot ajuta? Plangeam si eu la fel ca si el, ma durea si pe mine moarte lui
Leah, ma atasasem de ea, dar cel mai tare ma durea tristetea lui.

-Strange-ma in brate…Te rog. E tot ce poti face. Am stat asa imbratisati destul de
mult timp, cand intr-un final a decis sa vorbeasca.

-Ti-au spus ?

-Da… Imi pare rau. As fi vrut sa putem face ceva…

-Nu e vina noastra, ci a altora. A inceput sa maraie.

-Ce facem acum, iubire ? El era cel care putea hotara ce face, doar el.

-Ce putem face in afara de a astepta ?…Stiu ca vor sa ne omoare pe toti. Nu avem
ce face…

-Ce ? Ai sa-i lasi sa-ti omoare prietenii ?

-Ce pot face ? Nu vreau sa va pun vietile in pericol.

-Tu nu esti un las !!! Mama si-a exersat foarte mult scutu, iar cele mai periculoase
atacuri ale lor sunt cele psihice. Le cerm ajutorul Amazoanelor si lui Tanya.
Zafrina le va distrage atentia in timp ce noi ii terminam.

-E o idee buna. Dar tot e riscant… Nu are rost. Asta nu o va readuce la viata pe
Leah. Iar cei din haita vor avea grija acum.

-Cum vrei…Dar daca doresti sa plecam in Forks am sa vin cu tine. L-am sarutat.

-Jacob !Tata il striga… Am coborat repede amandoi. Aveau toti capurile lasate in
jos. Imi pare rau…

-O nu ! Alti morti ? L-am strans in brate, iar el a inceput iar sa planga. Tremura
cum nu mai termurase niciodata pana acum. Auzeam cum inima ii batea mai
incet, cum nu mai respira, nu mai spunea nimic .

-Reneesme, da-te de langa el. Se va transofrma, vocea tatei era aproape


disperata.Te va rani, pleca ! Nu il ajuti deloc asa !

-Pleaca ! imi ordona Jake. Am facut un pas inapoi, Doamne cat de sfasiat era…Nu
puteam sa stau cu mainile in san cand el era mai mult mort decat viu. L-am stans
iar in brate, mai tare, nu aveam de gand sa-l parasesc chiar acum, cand avea mai
multa nevoie de mine.
-Nu plec de langa tine nici daca mor. A inchis ochii si incepuse sa se calmeze. Isi
puse mana pe spatele meu, iar eu ii cuprinsesem mijlocu.

-Cine… ? A fost tot ce a spus.

-Collin…

-El…Nu avea nici 19 ani!!!! Trebuie sa facem ceva! Nu pot sa ii las sa ii omoare pe
toti. Trebuie sa vorbesc cu ei…Am sa ma duc in Forks la inmormantare si vom
discuta despre ce s-a intamplat…

-Vin cu tine !

-Nu ! M-am uitat la tata furioasa…Cum adica nu ? Mergem toti cu el. Impreuna
suntem mai puternici, iar daca veti hotara si lupati vom avea mai multe sanse
impreuna.

-Multumesc Edward ! Jake ii era atat de recunoscator…

-Te iubesc tata ! Lasa-ma te rog sa le chem pe Amazoane si vorbiti cu Tanya,


poate vrea sa ni se alature…Daca va fi o lupta e bine sa fim pregatiti, nu ?

-Ai dreptate Nessie…Poti sa le chemi pe Amazoane, eu am sa vobresc cu Tanya.

-Iubire sa mergem pana la Amazoane ne ia vreo 2-3 zile… I-am explicat lui Jake,
care parca nu ma asculta, dar Rose se oferise sa ne ajute.

-Nu. Ma duc eu cu Emmet dupa ele.

-Matusa Rose… Multumesc.

-Mersi Rose.Iti raman dator…Jake a strans-o in brate pa Rose, cand i-a dat
drumu l-a sarutat pe obraz si a fugit cu Emmet.

-Iar noi plecam maine spre Forks. Reneesme, tata nu trebuie sa afle ca suntem in
oras, ok?

-Nici o problema.

Capitolul 7- Bagaje
Fiecare s-a dus in camera lui sa-si faca bagajele, inca nu stiam cat vom fi
plecati,asa ca ne trebuiau cateva lucruri, in special mie si lui Jake. Nu vroiam sa-l
las singur asa ca mi-am facut repede bagajele, nu am idee ce am pus in valiza, dar
daca mai aveam nevoie de ceva imi cumparam, apoi m-am dus la el in camera.
Am batut la usa apoi am intrat. State ape marginea patului si avea langa el o
valiza goala.

-Iubire, vrei sa te ajut sa-ti faci bagajele ?

-Da…Multumesc. M-am asezat langa el, l-am luat in brate si ne-am sarutat.

-O sa fie bine, iti promit dragul meu…

- Imi e teama sa nu patiti ceva si, apoi, orice s-ar intampla pe Leah si Collin nu ii
invie nimeni.

-Asa e, vor ramane morti, dar ii vom impiedica sa mai omoare pe cineva. Nu te
teme, totul va fi bine. Orice s-ar intampla, te rog sa nu uiti ca sunt alaturi de tine
indiferent de ce se va intampla.

-Multumesc mult, iubire…Esti tot ce mi-as pute dori de la viata. Si daca s-ar
intampla ceva cu mine voi muri fericit, caci am cunoscut iubirea adevarata langa
tine. M-a imbratisat asa cum nu o mai facuse niciodata.

-Sa nu mai spui asta niciodata, dar niciodata ! Nu vei pati nimic. Nu poti sa
patesti nimic, eu nu stiu sa traiesc fara tine si nici nu vreau. Cum putea sa spuna
asta ? Cum isi permitea ? Deja se dadea batut ?Nici nu era sigur ca ne vom
lupta cu ei, iar el se gandea la moarte…

-Ai dreptate…Iarta-ma, dar moartea lui Leah si Collin m-a dat total peste cap. Nu
mai stiu nici macar ce spun. Trebuie sa ma pun pe picioare, daca vreau sa imi ajut
prietenii.

-Hai sa-ti facem bagajele.Ne-am apucat sa punem cateva tricouri si pantaloni in


valiza. Am terminat repede, apoi ne-am culcat. Imi placea sa dorm cu Jake si ne
facea mandurora bine. Acum se mai calmase si adormise. Statea pe pieptul meu,
iar eu aveam mainile in jurul lui, il mangaiam pe bratul stang.

Cat de mult s-a schimbat …In urma cu mai putin de 24 ore era fericit, iar acum
era distrus. Jur ca am sa-l ajut sa le razbune moartea prietenilor sai, iar
Volturii ar face bine sa se pazeasca de noi.

La ora 6 ne-am trezit toti si am plecat . Mama, tata, Carlise si Esme erau in
masina parintilor mei, iar eu, Jake, Alice si Jasper in a lui Alice. Aveam viteza,
trebuia sa ajungem repede la aeroport. Pana seara eram in La Push cu toti cei din
haita la inmormantarea celor doi. Charlie nu aflase inca, deci nu era niciun
pericol sa ne intalnim cu el acolo, iar ceilalti stiau adevarul.
Nu am vazut niciodata pana acum atata durere in familia mea. Nu ii cunosteam
bine pe cei din haita, dar pe Leah o consideram prietena mea. Stiu ca inainte sa
ma nasc, cand Jake a plecat din haita lui Sam, ea m-a aparat pe mine si pe mama
mea. Nu statea foarte mult cu mine, dar cand o facea se purta frumos si ii placea
sa vorbim. Saraca Leah a suferit atat de mult si a murit intr-un mod ingrozitor.
Nici pana sa moara ea nu si-a gasit sufletul- pereche…

M-am dus langa Jake si Sam si i-am luat pe amandoi in brate, pareau cei mai
afectati de moartea ei, in afara de familie.Vroiam sa vad daca au nevoie de ceva,
dar au spus ca nu. Dupa inmormantare au mers toti in fosta casa a parintilor mei,
cea pe care au primit-o cadou cand mama a implinit 19 ani,ultima ei aniversare.
Nu parea sa fi trecut anii peste ea, deloc.

-Wow…Nu pare sa nu fi fost locuita… Ani parca nu trecusera peste ea, era exact
asa cum mi-o amintea : frumoasa si primitoare.

Capitolul 8- Discutii

Toti erau foarte incordati, pareau speriati, dar si revoltati. Ei erau la fel ca si noi,
o familie, de fapt eram toti o mare familie. Nu ne legau doar niste relatii de
prietenie, ci si iubirea, increderea si datoria. Carlisle a rupt tacerea, cu o voce
prietenoasa i s-a adresat lui Sam, el era Alfa…

-Ce aveti de gand sa faceti acum ?

-Ce posibilitati avem ? Sa ne luptam cu ei ?Ne vor omori pe toti, sunt prea multi…

-Asta asa e…Aveti dreptate, dar ne vor omori oricum daca asta vor…Nici eu nu
vreau sa ne luptam cu ei, stiu ca nu avem prea multe sanse…

-Si atunci ce facem ?Eram cam enervata… De cand membrii familie mele erau
niste lasi ? ASteptam, pur si simplu, sa ne omoare ?

-Reneesme are dreptate, nu putem sta cu mainile in san . Tocmai mi-au omorat
sora si nu a fost suficient, l-au omorat si pe Collin. Seth era foarte nervos, puteam
sa vad cum tremura, il deranja ca ceilalti renuntasera sa mai traiasca fara macar
sa incerce sa lupte. Tata s-a dus langa el si ia pus o mana pe umar, iar Seth a
inceput sa se concentreze, nu vroia sa se transforme aici.Intre el si tata exista o
legatura foarte speciala, erau foarte buni prieteni, chiar daca nu se vedeau prea
des.Tata spunea mereu ca are ganduri pure si cinstite, si asa era, el si-a parasit
haita pentru a-i fi alaturi lui Jake cand ceilalti vroiau sa ma omoare crezandu-ma
un monstru.

-Seth…Gandeste-te ca poate se vor opri, poate au vrut doar sa arate cat sunt de
puternici.
-Si daca nu e asa,Edward ?Daca vor continua sa ne atace ? Daca urmatoarea
victima ar fi Reneesme sau Bella ? Tata a marait numai gandindu-se la aceasta
posibilitate, toti ceilalti au facut liniste…A tacut pentru cateva minute, apoi a
incercat sa revina la relaitate si a raspuns.

-Daca vor mai ataca o singura data, pe oricare dintre noi, vom ataca si noi…

-Edward, am un plac, in cazul in care vor mai ataca.Ar fi bine sa ne pregatim din
timp, nu credeti ? Vocea lui Jacob era mai groasa ca niciodata, toti ochii erau
atintiti asupra lui acum, mi-a dat drumu la mana si a inceput sa explice. Daca vor
gasi un vampir si un varcolac in padure, vor ataca din nou, sunt sigur de asta. Vor
fi doar ei doi , dar se vor putea lupta cu ei,chiar daca Volturii vor fi mai multi,
macar pana vor ajunge ceilalti, care nu vor fi foarte departe de acel loc. Daca vom
omori din ei, ceilalti vor veni mai mult ca sigur, nu vor putea sa aduca martori ca
data trecuta, caci ei au atacat primii.

-Exact.Acum nu mai pot mintii deoarece Reneesme le-ar arata ce s-a intamplat
mai exact, a continuat Carlisle.

-Cand ceilalti Volturi vor veni Alice ne va anunta si ii vom astepta.

-Mama ne poate proteja de atacurile psihice, acestea sunt cele mai puternice, iar
mama a invatat sa-si controleze scutul. Rose si Emmet s-au dus sa le cheme pe
Amazoane, iar Zafrina va crea iluzii pentru a le distrage atentia, atunci noi vom
putea ataca.

-Sunteti siguri ca amazoanele vor veni ?

-Da, Paul.Eu si Zafrina suntem foarte bune prietene, dupa ce au plecat din Forks
mama si-a tinut promisiunea si am pastrat legatura cu ele. Ne vor ajuta.

-Foarte bine, Reneesme…Asa vom face. Cand Carlisle a aprobat planul meu,
ceilalti s-au mai linistit. Dar cine va sta in padure ca momeala ? Buna intrebare…

-Eu !

-Nu ! Jacob nu ! Nu tu, te rog…Cum sa fie Jake al meu momeala ?Nu puteam
accepta asta.

-Nessie, cineva tot va fi momeala, iar acel cineva sunt eu. M-am ridicat si m-am
dus spre el, i-am cuprins chipul cu mainile, i-am aratat de ce anume ma temeam.
Imagini cu el zacand fara suflare, iar eu sfasiata de durere stand langa el nu mai
eram deloc atenta la ce se intampla in jurul meu, unul dintre Volturi a profitat de
neatentia mea, iar tata, desi ii citise gandurile nu a avut timp sa ajunga langa
mine la timp. Apoi eram si eu langa el, fara viata… S-a indepartat de mine
tremurand si tipand. Nu ! Asta nu, ai auzit ?NU !!! Indiferent de ce mi se va
intampla tu nu vei avea aceasi soarta ca mine. Ai inteles ?

Ceilalti se uitau la noi neintelegand ce exact ii aratasem de se enervase atat de


tare, dar banuiau.Tata stia exact ce ii aratasem si era de acord cu Jake.

-De unde stii ? Daca nu vei fi acolo de ce crezi ca eu am sa lupt ?Pentru ce ?

-Pentru tine si pentru familia noastra !Pentru aceleasi lucruri pentru care am sa
lupt si eu. Si in plus nu voi pati nimic, iti promit ca voi avea grija. Nu vor avea
timp sa ne omoare nici pe mine, nici pe cel ca va fi langa mine.

-Dar ne va lua destul de mult timp sa ajungem la voi…

-Iar noi va vom astepta…Nu vor fi asa multi, poate voi nici nu veti avea ce face,
poate o sa ii omoram noi.

-Ok… Nu ma mai puteam imptrivi, deja ii descurajase pe toti discutia noastra,


trebuia sa renunt. Dar vin si eu cu tine ! Am spus pe un ton foarte hotarat, dar
chiar si asa toti ceilalti au inceput sa maraie.

-Nu te duci nicaieri tu !

-S-o crezi tu ca te duci !

Nimeni nu era de acord…Nu puteam face nimic, nu ma vor lasa, vor sta langa
mine zi si noapte.

-Dar cine se va duce cu el ? Jasper ?Emmet ?Ar fi prea evident !!! Trebuie sa se
duca cu cineva care sa fie puternic.

-Ma duc eu cu el,Reneesme. Mama ?Nuuu !!!! Nu e un secret ca suntem buni


prieteni pentru nimeni, nici macar pentru Volturi, li se va parea ceva absolut
normal.

-Nici sa nu te gandesti macar,Bella ! Nu am sa te las !

-Ma duc eu cu Jacob. Ne-am intors toti spre cea care tocmai intrase in casa, vocea
ei imi parea familiara, dar nu puteam spune sigur a cui era. Cand m-am intors am
vazut-o pe Carmen, apoi au intrat si ceilalti :Tanya, Eleazar, Kate si Garrett.
Nimeni nu stia ce sa zica.

-Bine v-am gasit !a spus Tanya prietenoasa.

-Bine a-ti venit! M-am dus spre ei si i-am imbratisat pe fiecare, cand am ajuns in
dreptul lui Carmen am intrebat-o daca e sigura ca vrea sa faca asta, mi-a raspuns
imediat ca da. Ceilalti i-au imbratisat pe noii nostril alitati. Atunci asa ramane.
In cazul in care mai ataca, suntem pregatiti sa ne aparam. Maine dimineata vor
veni si Rose, Emmet si Amazoanele.

Capitolul 9- Ultima noapte

Eram in fosta mea camera impreuna cu Jake, inca vorbeam despre Volturi, se
simtea mult mai bine si asta ma facea fericita.Ochii ii straluceau din nou, un
semn foarte bun, chiar daca razbunarea l-a facut sa isi revina, ma bucuram sa-l
am din nou langa mine pe iubitul meu cel vesel dupa o absenta de 2 zile.

-Daca vor afla ca e o capcana ?

-Asta nu se va intampla, o sa vezi ca totul va iesi comform planului.L-am


imbratisat si a zambit, iubeam zambetul lui…

-Iubito, stiu ca te vei enerva, dar tu nu vei merge cu noi. Vei ramane acasa la
Billy.

-Poftim ? De ce ? Jake vreau sa merg, daca tu te duci merg si eu.

-Iubirea mea, intelege-ma, nu vreau sa fii in pericol.

-Te inteleg, dar nu pot sta departe. Iarta-ma ca vreau sa-ti fiu alaturi si la bine si
la rau, iarta-ma ca te iubesc asa cum te iubesc, dar am sa fiu acolo cu tine, gata sa
mor sau sa traiesc alaturi de tine.

-Stiam ca asta vei spune, dar macar am incercat… Maine vor fi aici Amazoanele…

-Asa e, dar acum hai sa uitam de ziua de maine. E dureros de adevarat ca maine
poate fi ultima zi petrecuta impreuna si vreau sa ma bucur de fiecare secunda
care ne-a mai ramas. I-am sarutat buzele carnoase, iar el ma luat in brate
raspunzandu-mi la sarut. Ne sarutam asa cum nu o mai facusem niciodata, de
parca ceva in adancul sufletelor noastre ne spunea ca va fi ultima noapte
impreuna. Mi-am dat seama ca nu mai am de ce sa astept sau ce sa astept. Il
iubeam si il doream cu aceasi intensitate, iar maine destinele noastre se pot
desparti. Jake ? Te doresc…M-am inrosit, de obicei nu o faceam ,dar acum cand
stiam ce va urma, ma simteam mai timida ca niciodata.

-Asta inseamna ca… ? Parea surprins, de fapt, era surprins, dar stia ca asta se va
intampla cat de curand. Am dat din cap in semn ca da, nu cred ca mai eram
capabila sa vorbesc. Esti sgura ca asta vrei ? Vom mai petrece nopti impreuna, nu
trebuie sa o facem din cauza fricii. Nu stiu daca incerca sa ma convinga pe mine
sau pe el, dar era foarte caraghios. I-am zambat si l-am sarutat.

Hainele incepuse sa ma stranga, erau mult prea incomode, prea grele asa ca am
scapat de el. Clipele curgeau una cate una, tragand dupa ele un sarut si mai
patimas, o mangaiere si ma tandra… Eram goi in fostul meu pat, ne imbratisam,
mangaiam si sarutam, uitasem de tot ce era rau in jurul nostru, de toata suferinta
acumulata in decursul a doua zile. Apoi l-am simtit asa cum nu il mai simtisem
niciodata, era cel mai placut sentiment,eram a lui acum in totalitate, respiram
amandoi greoi si ne imbatam de fericire si placere, era un sentiment unic greu de
exprimat in simple cuvinte.

Te iubesc !Mi-a soptit in ureghe, iar eu trept raspuns l-am strans mai tare in
brate, vroiam sa-i simt intreg trupul peste al meu, sa ne contopim astfel incat sa
ramanem doua trupuri, o singura inima. Numic nu mai conta acum, indiferent de
ce urma eu eram mai pregatita ca niciodata sa infrunt totul, pentru el, pentru noi,
pentru un viitor pe care trebuie sa il construim impreuna. Nu voi permite
nimanui sa ne desparta, nici Volturilor, nici mortii… Simteam cum imi curgea
prin vene curaj si putere, ma simteam invincibila…Dar cu cat timpul trecea
oboseala punea stapanire pe mine, pleoapele mi se ingreunau, apoi totul a
devenit negru.

Cand m-am trezit de dimineata Jake ma privea, pe chipul lui se citea tandrete,
iubire, fericire, m-am inrosit cand mi-am dat seama ca eram amandoi goi, desi nu
goliciunea ma stanjenea ci felul in care ma privea. Dar eram fericita, mi-am
asezat capul pe pieptul lui, iar el a inceput sa se joace in parul meu.

-Buna dimineata, somnoroaso.

-‘Neata !Am spus foarte fericita. Am ridicat capul de pe pietul sau si l-am sarutat.

-Cum ai dormit ? As fi vrut sa ii spun ca nu prea am dormit, dar stiam ca se


referea la cum a fost aseara. Oare nu se cite ape chipul meu cat eram de fericita ?

M-am inrosit toata, pun pariu ca si degetul mic de la piciorul drept era rosu. Nu
eram in stare sa ii spun, si nici nu as fi putut despre in cuvinte cat de bine, de
minunat fusese asa ca am preferat sa-i arat. Dupa ce a vazut prima noastra
experienta sexuala prin ochii mei, Jake m-a luat in brate si ma sarutat din nou.

-Tu cum ai dormit ?Era randul meu sa aflu, sunt sigura ca acum ar da orice sa
aiba si el puterile mele.

-A fost cea mai minunata noapte din toata existenta mea. Mi-a mangaiat spatele
gol, apoi mi-a intalnit privirea. Mi-as dori sa poti vedea si tu cat de speciala a fost
si pentru mine prima noastra experienta…

Am vrut sa ii spun ca stiu cat de minunat a fost, dar niste voci foarte nervoase se
auzeau de jos. Parea a fii vocea matusii Rose.Ne-am uitat unul la altul nestiind ce
sa facem, apoi am auzit clar cand a spus ‘Volturii au atacat iar !’ Ne-am imbracat
intr-o secunda si am coborat jos.

Capitolul 10- Puteri noi


Jos familia era din nou adunata, fiecare avea privirea otravita de ura,dispret si
dezgust. M-am dus spre matusa Rose si unchiul Emmet, i-am luat in brate apoi i-
am sarutat pe amandoi pe obraji,cand mi-am indreptat privirea spre Amazoane
am inteles imediat cine fusese de data aceasta victima: Kachiri. Ea lipsea,
celelalte doua Amazoane,Zafrina si Senna, statea langa scara, asteptandu-ne.

M-am indreptat spre ele si le-am imbratisat pe amandoua, le-am atins chipul si
le-am aratat cat de rau imi parea, imagini cu Kachiri rulau in capul meu, iar ele se
intristau si mai tare.Simteam durerea din ochii lor, daca nu as fi stiut ca au ochii
uscati as fi putut jura ca plang amandoua.

-Imi pare atat de rau…Nu trebuia sa va implicam in povestea asta, e numai vina
noastra…Cuvintele mi-au fost inecate in lacrimi sarate ce-mi curgeau siroaie pe
obraji, stiam ca va ma muri cineva, dar nu ma asteptam sa le faca lor rau.

-Nu este vina voastra Reneesme. Vocea Zafrinei suna precum o balada de adio
dedicata surorii lor. Am venit sa va ajutam pentru ca vrem, iar acum…acum vrem
mult mai mult sa ii distrugem…

-Jacob trebuie sa-i anuntam pe cei din haita, o sa ne punem planul in aplicare.
Alice spune ca Demetri si Alec inca sunt in zona. Trebuie sa ne pregatim, nu mai
trebuie sa moara nimeni. Carlisle era cel mai calm dintre noi toti, se astepta la asa
ceva.

Jake a dat din cap in semn ca a inteles ce are de facut, apoi a iesit afara
intreptandu-se spre padure. Ceilalti asteptau venirea celor din haita pentru a ne
pune planul in aplicare. Stateam pe canapea, langa mama, care se juca in parul
meu. Ma temeam pentru viata ei, pentru a tatei, pentru a tuturor. De ce ne urau
atat de mult Volturii ? Cine i-a numit pe ei ‘politia’ vamprilor ?In sufletul meu ura
crestea cu fiecare secunda ce trecea, imi doream sa dispara,sa ne lase in pace…
Credeam in victoria noastra, dar… dar tot ma temeam, se putea intampla orice.
Daca il vor omori pe Jake? Tata, auzindu-mi gandurile, a venit langa mine si
mama. Stai linistita Reneesme, nu le vom permite sa-i faca vreun rau.

Apoi s-a facut liniste…Linistea dinaintea furtunii! Cand tata s-a ridicat de pe
canapea si a luat-o la fuga prin padure intelesesem imediat… Jake,Jake al meu
era in pericol. Tata a strigat la Emmet si Jasper spunandu-le ca Jake e in
pericol,ei l-au urmat. Am vrut sa plec si eu, dar Eleazar m-a prins de mana si m-a
privit in ochii, toti se uitau la noi.

-Tu il poti salva pe Jacob, esti singura care poate face ceva, nu vor ajunge la timp.
Nu intelegeam, vorbele lui nu avea nici o logica,ce puteam face eu ?Eu ?Si mai
ales daca stau acolo…

-Da-mi drumu !Daca eu il pot ajuta,lasa-ma sa plec.Dar el ma strangea si mai tare


de mana, nu ma puteam elibera.Ce vroia de la mine ?
-Reneesme concentreaza-te !Ai incredere in mine…Gandeste-te la Alec si
Demetri, la amandoi, cazuti la pamand, fara sa se poata misca, zvarcolindu-se de
durere…Arsura !O arsura puternica care ii macina. Despre ce vorbea ?Nu aveam
timp sa fac exercitii de imaginatie.

-Scuza-ma,dar esti nebun !Eram disperata, nu puteam face nimic,Jake al meu


urma sa dispara, iar eu stateam si purtam o discutie idioata cu un vampir nebun.
Lasa-ma in pace !

-Reneesme, fa-o !FA-O !Acum!!!! Pana nu e prea tarziu… Nu intelegeam ce


spune, dar acum oricum era prea tarziu sa mai ajung la el. L-am ascultat. Am
inchis ochii, concentradu-ma, mi-l imaginam pe Alec zbierand de durere, scotand
pomii din pamant si aruncand cu ei in toate partile incercand sa potoleasca Iadul
ce se nastea in el, iar pe Demetri stand pe pamantul umed ghemuit, implorandu-l
pe Jacob sa-l ajute. M-am concentrat cat de tare am putut dorindu-mi ca totul sa
fie adevarat, ca Jake sa fie acum in siguranta, nu mort cum probabil era…
Simteam oboseala ajungandu-ma din urma, incercam sa fug de ea,dar era
imposibil, transirasem foarte tare, tremuram mai tare decat Jake cand se
transforma, aveam pumnii incordati…Stiam ca nu am sa mai pot face asta mult
timp, dar inca mai incercam,ma linistea, ma facea sa ma simt puternica,
invincibila, sentimentele acestea erau de mii de ori mai puternice decat cele din
seara trecuta.

Cand Eleazar mi-a pus mana pe umar mi-am pierdut toata concentrare.
Revenisem la realitate, cruda realitate… Eram obosita, transpirata si tremuram,
dar starea mea psihica era de mii de ori mai lamentabila decat cea fizica.
Simteam cu inima imi iesise din piept, nu mai aveam suflet, nu ma respiram…
Eram un cadavru ambulant, lacrimile au inceput iar sa curga, dar de data aceasta
fiecare lacrima ma lasa fara puteri, vroiam sa plec, sa fug, sa fug de durerea aceea
nenorocita, dar imi era imposibil sa ma misc. Imi priveam familia, se uitau la
mine si nu stiau ce sa faca, mama era singura care venea spre mine cu bratele
deschis, cand mi-a cuprins trupul am inceput sa plang si mai tare. Mama era
speriata, era socata…Stiam ca si ea il iubeste…il iubea pe Jake, suferea, o durea
pierderea lui, daca si durerea pe care ea o simtea era la fel ca a mea,nu stiu cum
rezista, caci pe mine ma macina pe dinauntru,simteam cum rontaia fiecare
particica a trupului mei…

-Imi pare rau iubito…Nu am spus nimic, nu puteam.As fi vrut sa ii spun cum ma
simteam, sa o rog sa-mi spuna ca totul e un cosmar, un cosmar nenorocit si ca o
sa ma trezesc, iar Jake va fi langa mine zambindu-mi ca intotdeauna, ca bratele
lui ma vor mai tine in brate oferindu-mi caldura, dar era imposibil sa spun ceva.
Apoi am auzit rasul lui Eleazar. De ce dracu radea ?Ce era asa amuzant ? Cu
ultimele puteri ce imi mai ramasesera m-am ridicat si l-am lovit cat de tare am
putut, dar am cazut iar jos. Mi-am ridicat privirea spre el, cum putea fi asa de
insensibil, de ce radea ?Daca el nu m-ar fi impiedicat poate as fi ajuns la timp…
-Cum indraznesti sa razi, monstrule ?Deja nu mai puteam sa ma misc, eram
paralizata de durere…

-Jacob nu e mort ! Vorbele lui m-au lovit ca un traznet, nu era mort, centrul
Universului meu traia ?M-am ridicat de jos si l-am privit in ochi, parea atat de
sigur de ceea ce spunea, dar…dar de unde stia ?A ajuns tata la timp ?L-a salvat ?

-De…de…De unde stii ? Cum poti fi asa…asa sigur ?Am asteptat raspunsul lui,
care m-a socat si mai tare.

-Tu l-ai salvat ! Eu ?Eu l-am salvat,dar cum ?Nu am facut decat sa stau aici si sa
fac exercitii de imaginatie… Probabil si el vazuse cat eram de surprinsa, caci mi-a
sters o lacrima ce tocmai se prelingea pe obrazul meu, apoi mi-a spus : Tu mai ai
o putere Reneesme.

-Eu ?O alta putere ?Ce putere?DEspre ce vorbest?

-Nu stiu de ce nu mi-am dat seama mai devreme, dar azi de dimineata cand te-
am vazut am descoperit-o. Poti ataca pe oricine doar dorintu-ti asta, indiferent
daca e aproape sau departe.Darul tau e unic, nu am mai vazut niciodata pe
nimeni sa poata face asta, esti foarte speciala Reneesme.

-Cum e posibil asa ceva ?L-a intrebat Carliste, caci eu nu mai eram in stare sa
spun nimic…Nu stiu ce raspuns a dat, nici nu imi pasa. Jake era bine, asta era tot
ceea ce conta !Traia ! Nu ma interesa noua mea putere, nu ma interesa nimic,
vroiam doar sa-l vad, sa-l atinc, sa-i simt caldura trupului, sa stiu ca e bine.
Dintr-o data ma simteam iar puternica, plina de viata asa ca am fugit de langa
mama,care inca era in stare de soc. Am iesit pe usa, am alergat prin padure
incercand sa ajung la ei, apoi i-am vazut. Tata si Emmet il sustineau pe Jake, iar
Jasper era langa foc, focul unde ardeau acei doi monstri. Am fugit la ei si l-am
luat pe Jake in brate, l-am sarutat, era cald, era bine, ii auzeam inima batand cu
putere.

-Au,,,Au…Nessie…Jake se vaita, m-am indepartat de el si am vazut…Sangera.Era


ranit, dar nu conta se va face bine, stiam asta, ma bucuram ca era in viata.

-Ce te doare ?Ce ti-au rupt ?

-Jacob e bine,Reneesme. Si-a rupt doar cateva oase, pana maine e ca nou.
Unchiul Emmet nu respira, mirosul sangelui inca il ispitea, tata se obisnuise, nu
mai avea nici un efect asupra lui.

-Reneesme…felicitari, ai o noua putere. Tata probabil imi auzise gandurile, dar


unchiul Emmet si Jake se uitau la mine cu ochii mari, nu le spusese nimic.

-Despre ce vorbeste ?Ce putere ai ?Jacob vroia sa stie, dar apoi a inteles. Tu… Ce
le-ai facut ?Erau disperati amandoi…Am zambit foarte mandra de mine.
-Nu stiu exact.Am recunoscut eu. Eleazar mi-a spus ca am puterea de a ataca pe
oricine doar dorindu-mi asta, chiar daca sunt aproape sau departe. Ochii lui
Jacob erau plini de admiratie, ma facea sa ma inrosesc.

Am plecat spre casa, cand am ajuns mama isi revenise din soc, iar haita era deja
acolo. Carlisle se pregatise sa-l ajute pe Jake, s-au dus sus iar eu am ramas cu
ceilalti. Eleazar mi-a spus mai multe despre puterile mele, iar unchiul Emmet s-a
oferit sa mi le exersez pe el. Asa am facut, dar nu ii dadeam dureri mari, doar cat
sa simta o stare neplacuta. Nu imi era greu, intelesesem cum functioneaza toata
treaba.Nu oboseam, nu mai transpiram si nu mai eram la fel de incordata ca
prima oara, trebuia doar sa ma concentrez. Era ca o dorinta, imi doream din tot
sufletul sa se implineasca si ma concentram imaginandu-mi durerea victimei, asa
puteam controla intensitatea, puteam sa dau aproape orice stare de durere, era
minunat. Acum aveam si mai multe avantaje decat Volturii,eu puteam sa le
distrug si pe Jane si pe Chelsea, ele aveau prioritate, erau cele mai periculoase.

Capitolul 11-Lupta

Jake a dormit intreaga zi, arata ca o mumie, dar a doua zi era ca nou. Era din nou
Jake al meu zambaret, cald, iubitor si curajos. Asteptam ca Volturii sa faca ceva,
sa se pregateasca sa atace, eram sigura ca vor face ceva. Si au facut. Alice ne-a
vazut pe toti in acelasi loc unde au venit ultima oara, ploua, tuna si fulgera. Erau
toti :Aro, Caius si Marcus, sotiile acestora si intreaga garda, inclusiv Jane si
Chelsea. Urma sa ploua peste 3 zile, iar noi ne pregateam din greu. Luptam, ne
exersam puterile si ne pregateam pishic pentru orice.

Zilele au trecut repede, mult prea repede pe langa noi, nimic nu mai era la fel.
Toti eram foarte tensionati, nu mai vorbeam decat strictul necesar, iar eu si Jake
eram foarte distanti. Lupta ne acaparase toate simturile…

Azi…Azi era ziua cand se va hotara viitorul nostru. Pe la 11 am plecat toti spre
locul unde urma sa aibe loc intreg razboiul. Stateam unul langa altul, fara sa ne
miscam.Acum intelesesem cu totii ca astea pot fi ultimele noastre ore impreuna,
mama si tata s-au sarutat, toti le-am urmat exemplul, ne-am imbratisat si am
asteptat.

-Te iubesc Nessie, esti tot ceea ce mi-am putut dorii de la viata…I-am sarutat
buzele fierbinti, era probabil ultimul sarut…

-Si eu te iubesc, Jake.Iti multumesc sa mi-ai luminat viata, tu ai colorat-o in cele


mai frumoase nuante.Cele mai frumoase momente le-am trait alaturi de tine…

-Se apropie, ne anunta tata. Nu au ganduri pasnice, vor ataca direct, fi-ti pe faza.
Am asteptat sa ajunga jos, ii priveam pe parintii mei, pe Rose si Emmet, Alice si
Jasper, Carlisle si Esme, clanul Danali, Amazoanele, haita si ultimul pe Jake,
lumina ochilor mei… Cand au ajuns aproape de noi Aro ne privea cu aroganta si
avea un zambet pervers, eram nerabdatoare sa i-l sterg de pe fata, speram sa o
pot face chiar eu.

-Carlisle…Mereu am fost prieteni…A facut o pauza, cat era de cinic. Dar asta e
prea mult, i-ati omorat pe Demetri si Alec, nu va putem ierta…

-Nu v-am cerut iertare, a marait Jacob. Mi-ati omorat prietenii si pe Kachiri,
pentru ce sa ne cerem scuze ?Pentru ca ne aparam ?Apoi s-a transfoarmat in lup,
l-am mangaiat.

Puteam sa o vad pe Jane cum se concentra incercand sa gaseasca o fisura in


scutul mamei, m-am hotarat sa atac cand cativa vampiri de intreptau spre noi. I-
am pus imediat la pamant, tipau…Ii durea, as fi vrut sa urlu de fericire,dar nu am
facut-o, mi-am pastrat expresia fetii intacte. Aro se uita la Jane, credea ca ii
tradeaza. Zafrina incerca si ea sa gaseasca o fisura in scutul lui Chelsea,care se
perfectionase si el, acum ii proteja aproape pe toti, cei ce nu erau sub protectia
scutului ei stateau nemiscati, puterea Zafrinei ii afecta. L-am privit pe tata
intrebatoare,nu stiam daca ar trebui sa atac sau nu, mi-a zambit, trebuia sa atac.

M-am gandit la Chelsea si la Jane, in clipa urmatoare erau si ele jos, tipand de
durere, imi placea imaginea asta, ii dadeam o lingurita din propriul ei
medicament…Nu-i placea, asta era sigur.Nici una dintre ele nu se mai
concentrau, Volturii erau lipsiti de aparare.

-Ce le faceti ?Aro tipa, era disperat, stia ca era vulnerabil.L-am auzit pe tata
strigand la Zafrina. Aro a ramas nemiscat, la fel si ceilalti, fara exceptii !

Doar eu, mama si Zafrina ramasesem in acelasi loc, ceilalti le rupeau gaturile
Volturilor. Dupa ce Jake si Seth le-au omorat pe Chelsea si Jane m-am dus si eu
sa-i ajut. Esme le daduse foc deja catorva, am fugit de langa mama intreptandu-
ma spre unul dintre Volturi, i-am rupt imediat gatul si l-am pus pe foc.Emmet s-a
indreptat spre spre Aro, tata stia ce gandeam si era de acord.

-Nu Emmet.Lasa-l ! El va fi ultimul…Unchiul meu a zambit cand a intelse ce vroia


si lui ii suradea ideea.

Mama si Zafrina ramas pe loc, trebuiau sa se concentreze. Nu ne-a luat foarte


mult timp sa-i omoram…Erau toti morti, mai putin Aro…Pericolul trecuse, eram
toti bine, nici macar o victima, totul iesise exact cum planuisem.

-Gata,Zafrina !Aro si-a revenit, ne privea cu ura…I-am aratat focul…

-Sunt morti,Aro, toti.A spus Carlisle privindu-l fix in ochi.


-Cum e sa iti vezi prietenii, familia murind si sa nu poti face nimic?Jake statea
langa mine, ma tinea de mana.

-Cum ati putut, cum a-ti indraznit ?

-Nu e un sentiment prea placut, nu-i asa ?Tanya il ura pe Aro cel mai mult, el era
liderul Volturilor, el era vinovat pentru moartea surorii si a memei ei.

S-a facut liniste, nimeni nu se misca, Aro era ingrozit, stia ca sfarsitul lui era
aproape, atat de aproape… Alice a sarit pe umerii lui si dintr-o singura miscare i-a
rupt capul si l-a aruncat ca pe o minge in foc, apoi Emmet i-a aruncat si trupul.

-S-a terminat…In sfarsit !Vocea mamei era relaxata, ne imbratisa pe toti si ne


saruta pe frunte. Tata a luat-o in brate si a sarutat-o.

-Acum chiar vom putea trai fericiti pana la adanci batraneti.Am zambit toti…

Ne-am indepartat de locul acela, am plecat spre casa, fericiti si in


siguranta.Nimeni nu ne mai putea face rau acum, nimeni.

Capitolul 12-Consecinte

-Ce vom face acum ?La asta nu ne gandisem.Cineva trebuia sa aibe grija ca
regulile sa fie respectate, dar cine ? Jacob ne privea pe toti in asteptarea unui
raspuns.

-Buna intrebare…Cine va avea grija ca oamenii sa nu afle de existenta noastra ?

-Daca voi nu aveti nimic impotriva,eu si Senna ne putem ocupa de asta…

-Chiar vreti sa faceti asta ?Zafrina parea foarte serioasa, nu obisnuia sa faca
glume de genul acesta.

-Da, chiar vrem sa facem asta…Dar vrem doar sa ne ajutati daca avem nevoie
vreodata…

-Bineinteles. Carlisle nici nu a lasat-o sa-si termine propozitia. Voi ne-ati ajutat
mereu, asa vom face si noi de fiecare data cand veti avea nevoie.

-Deci…Ia-te-le pe noile conducatoare !Am spus imbratisandu-le pe amandoua.

Eram obosita, fusesem atat de incordata in ultimele zile si nu prea dormisem. I-


am facut semn lui Jake sa mergem sa sus.
-Eu…eu cred ca am sa ma duc sus, am nevoie de un somn bun. In ultimele zile nu
prea m-a vizitat mos Ene. Va iubesc! Am crezut ca am scapat, dar m-am inselat.
Tata mi-a auzit gandurile si a luat-o pe mama si au venit dupa mine, in
camera.Stiam ca aflase ca relatia mea cu Jake evoluase,dar zilele trecute nu au
spus nimic deoarece nu vroiau sa tensioneze si mai tare lucrurile.

Au batut la usa, apoi tata a intrat primu, mama a venit si s-a asezat pe pat,langa
mine, tata a ramas in picioare.

-Deci ?

-Deci ce, mami ?

-Ce s-a intamplat intre tine si Jake ?

-Stii ce s-a intamplat deja, nu ?

-Vream sa ne spui tu, esti fiica noastra.

-Bine, am inteles. Am avut relatii sexoale cu Jake…

-Si?

-Si ce, tata?

-Dezvolta!Ceru mama cu un zambet strengar.

-A fost minunat, a fost cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat. Eram rosie
toata, mi se facuse cald,foarte cald, simteam cum sangele imi pulsa sub pielea
rosie. Asta vroiati sa auziti ?

-Puiule, te-ai inrosit ?

-Da…Normal !

-Iubito nu vrem sa te facem sa te simti stanjenita… E normal sa i te daruiesti


baiatului pe care il iubesti trup si suflet. Si stim ca tu si Jake va iubiti, ne bucuram
ca a avut grija de tine…

-Da mama, ne iubim…cu adevarat !

-Ceea ce vroiam sa te intrebam e de fapt altceva. Tu esti jumate om,esti femeie,


iar Jake e barbat…

-Stiu mama…Ce vrei sa stii ?Daca ne-am protejat ?


-Da…Asta vrem sa stim…Nu ne intelege gresit, dar un copil…Tu esti un copil
acum, ar trebui sa ma asteptati,e prea devreme…

-Mama,calmeaza-te.Ne-am protejat…

M-au sarutat amandoi pe frunte, le-am spus ca ii iubesc, apoi Jake a batut la usa
si a intrat. Cand i-a vazut pe mama si pe tata intelesese, nu stia cum sa
reactioneze, asa ca nu a spus nimic.

-Ei bine…noi plecam. Aveti grija de voi, da ?Am zambit…Tata…E totul in regula
Jake ?Pari cam agitat…

-Tati…

-Bine, am plecat. Te pup iubito.Somn usor.

Am ramas doar noi, eu si el, relaxati,fara sa ne temem ca maine va fi ultima


noastra zi impreuna.I-am povestit ce am vorbit cu mama si tata, a fost surprins ca
au reactionat asa bine. Eram amandoi cu adevarat obisit, asa ca ne-am culcat. Era
bine sa dorm in bratele lui fara sa-mi fie team aca va intra tata peste noi sau, mai
rau, mama…

A doua zi am vorbit cu mama si am hotarat ca ma pot duce sa-mi vizitez bunicul.


Cum am auzit asta, am iesit pe usa impreuna cu Jake.Ne-am oprit la Charlie la
usa, am sunat, cand m-a vazut a observat asemanarea dintre mine si mama. L-am
imbratisat, chipul lui era atat de bland, ridurile din jurul ochiilor ii ofereau o
superioritate aparte, era batran, un adevarat bunic.

-Reneesme ?

-Da,bunicule.Eu sunt.

-Cum ?Cum e posibil ?Nu !Nu poti fi tu…

-Hai sa-ti explic…

Ne-a invitat inauntru. I-am povestit totul, despre mine, mama si tata.A fost
speriat la inceput, dar s-a impacat repede cu ideea. L-am vizitat foarte des cant
am mai stat in Forks, inca 1 luna. M-am imprietenit cu cei din haita, toti erau
niste oameni foarte buni, iar in Billy am vazut un al doilea bunic. M-am atasat de
ei foarte mult, as fi vrut sa ramanem acolo,dar nu puteam spune adevarul
tuturor, era deja suficient ca stiau ei.

M-am dus si la bunica Rene si Phil, au fost foarte primitori, le-am explicat si lor
cum stau lucrurile, nu prea ne-au crezut, dar Rene era o copila inocenta, inca
credea in povestile cu vampiri, dar s-a speriat foarte tare cand l-a vazut pe Jake
lup. Nu putea intelege cum de iubesc un om-lup.Ea nu stia cat de minunat era el,
cel mai minunat, un inger venit pe lume pentru a ma face fericita.

-Cum te simti acum,Nessie ?

-Fericita, implinita, linistita…Iubita. L-am sarutat. Eram in poienita noastra, era


seara si ne uitam la stele.

-S-au linistit apele si pentru noi,acum chiar ca o sa ne plictisim de moarte.

-Nu ma deranjeaza deloc sa ma plictisesc… Dar doar daca tu vei fi cu mine mereu,
pentru totdeauna.

-Pentru totdeauna,iubito. Iti promit. Apoi a scos din buzunar o cutiuta rosie. Mi
s-au umplut ochii de lacrimi, tremuram toata… Ne-am ridicat in picioare, mi-a
dat paru dupa ureche, apoi s-a asezat in genuchi, a deschis cutiuta , cel mai
frumos inel a aparut in fata mea.Ii tremura vocea, si el era emotionat, mai
emotionat ca mine. Vrei sa iti petreci tot restul vietii alaturi de mine ? M-am
aruncat in bratele lui,l-am strans in brate si am inceput sa plang.Nu puteam sa
spun nimic, eram prea emotionat. Ce s-a intamplat?De ce plangi? Iarta-ma, nu
am vrut sa te intristezi. Nu e nimic daca vrei sa mai asteptam, o vom face. Vroia
sa inchida cutiuta, m-am uitat speriata la el, ce era in mintea lui ?

-Daca nu imi pui in clipa asta inelul pe deget s-ar putea sa nu mai vreau sa ma
casatoresc cu tine. S-a uitat la mine, ochii ii straluceau precum doua stele,
lacrimile straluceau…

-Asta inseamna da ?

-Da !Da !Da ! Vreau sa fiu sotia ta, vreau sa-mi petrec fiecare zi din viata alaturi
de tine, sa ma trezesc langa tine in toate diminetile care mi-au mai ramas. Mi- a
pus inelul pe deget, apoi m-a luat in brate si a inceput sa ma invarteasca. Era la
fel de fericit ca si mine. Doamne cat de mult puteam sa-l iubesc…

-Tu si eu, Reneesme Cullen, viitoare Black, si eu Jacob Black impreuna pentru
eternitate.