Diacon Prof. Dr. Andrei Kuraev (Inst. Teologic Sf.

Tihon, Moscova) O parere ortodoxa despre clonare n discutiile despre clonare, un aspect a trezit nedumerirea ortodocsilor: oameni absolut necredinciosi, necrestini declarati, se pronunta mpotriva clonarii. Noi a m observat cu nedumerire ca acele grupe cu care noi, de obicei, ne contrazicem, de data aceasta s-au dovedit a fi pe aceeasi linie cu noi. Cine din ortodocsi ar fi putut sa vada un aliat n congresul american sau n presedintele Clinton? Dar ui te ca si ei s-au pronuntat mpo-triva clonarii oamenilor. Desigur, aceasta este o mirare mbucuratoare. Dar mirarea este o reactie emotionala. nsa, n ortodoxie, se ob isnuieste a gndi asupra reactiilor proprii, asupra motivelor actiunilor si sentim entelor personale. Daca noi, n aceasta problema, ne-am dovedit a fi mpreuna cu nec restinii, ce nseamna asta? Reflexele partinice se revolta: de vreme ce tu te-ai dovedit a fi solidar cu dus manul tau, nseamna ca ai gresit ceva. nsa aici, de acum, e treaba ratiunii si a co nstiintei sa spui acestor reflexe: taci! Nu merita sa te certi cu tabla nmultirii, chiar daca cu ea e de acord cel mai nrait dusman al tau. Lumea oamenilor e foarte complicata. Si n aceasta lume, noi nu avem dusmani absoluti. Nu exista oameni cu care noi sa ne contrazicem absolut n toate. Contrazicndu-ne n ceva, noi avem parer i nrudite n altceva. Cum spunea Sf. Ioan Gura de Aur: Noi nu avem nimic comun doar cu diavolul, nsa cu toti oamenii, noi avem multe n comun . nseamna ca nu pe tine trebuie sa te condamni pentru neatentia n urma careia, dintr -o data, te-ai dovedit solidar cu oponentii tai traditionali, ci sa te bucuri pe ntru aceea ca ceva general uman s-a dovedit a fi mai puternic dect ceea ce le des parte. Si aici apare ntrebarea: motivele pentru care crestinii ortodocsi se feres c de experimentele clonarii sunt strict bisericesti sau nu? Noi ne pronuntam mpot riva clonarii deoarece aceasta activitate contrazice ceea ce scrie n catehismele noastre, sau din alte motive? Ceea ce e specific doar crestinismului ortodox, ce ea ce deosebeste conceptia noastra de conceptia celorlalti oameni ne obliga sa f im mpotriva clonarii sau poate ca argumentele noastre, daca e sa ne gndim mai seri os, se vor dovedi a fi aceleasi pe care le nainteaza oamenii altor credinte si co nvingeri? Eu cred ca merita sa ne gndim la asta anume pentru succesul luptei noastre mpotriv a clonarii. Se stie ca att n Rusia, ct si n alte tari, cea mai mare prapastie ntre Bi serica si societatea civila se iveste anume n sfera problemelor despre reproducere. Problemele moralei sexuale, a contraceptivelor, a avorturilor etc., Biserica le trateaza evident (si spre mhnirea lumii laice) altfel dect o fac stereotipurile c onstiintei de masa. n constiinta de masa, e foarte adnc nradacinat stereotipul potr ivit caruia Biserica ntotdeauna e mpotriva a ceea ce aduce bucurie oamenilor . Hai sa nu ne amagim, autoritatea Bisericii n societate nu e chiar att de mare ca n consti inta oamenilor nebisericesti, opinia sustinuta de Biserica sa devina de la asta mai autoritara si mai acceptabila. Dimpotriva, n constiinta multor oameni, proble mele legate de viata sexuala se rezolva mai degraba printr-o reactie inversa cel ei bisericesti: Ei, daca pna si calugarii astia care nu nteleg nimic n dragoste si p lacere ne spun sa ne ferim de asta, cu att mai mult merita sa ncerci! nseamna ca noi trebuie sa naintam argumente care sa fie ntelese nu numai pentru oamenii care acc epta ntru totul sistemul de valori bisericesc, ci argumente ntelese pentru cei din afara . Eu cred ca e de folos a specifica oamenilor ca noi avem aceleasi motive mpo triva clonarii ca si voi, majoritatea oamenilor n primul rnd, noi ne ferim sa patru ndem ntr-o sfera despre care cunoastem foarte putin. Cstignd n ceva, oare nu vom pie rde noi altceva mult mai important, deocamdata neobservat pentru noi? O data noi am facut-o . Noua ne-a mers n acea joaca pe care au pornit-o fizicienii n anii patruze ci. Dupa martiriile personale ale autorilor bombei atomice americane, ei nu stia u daca reactia atomica provocata de ei va avea un efect local limitat sau, o dat a nceputa descompunerea atomica, va nghiti materia la nesfrsit, si pna la urma va ni mici toata substanta vie din jur, va nimici Pamntul, tot Universul Atunci noua ne-

a mers. Sub lopata noastra ndrazneata, nu s-a dovedit a fi nici o mina. Dar oare exista garantia ca n locul unde sapa astazi biologii nu este o astfel de mina? An alogia cu atomicienii ne ajuta sa exprimam si a doua teama a noastra. Unde e gar antia ca din clonare nu se poate face o bomba biologica ? Unde e garantia ca stapnit orii lumii acesteia nu vor utiliza aceasta practica pentru producerea unei noi r ase umane care sa corespunda mai bine nchipuirilor lor despre alegatorul ideal? O are nu vor creste laboratoarele pentru clonare niste eltinoizi si ziuganoizi docili ? n al treilea rnd, cum vor arata relatiile ntre oamenii acestor rase diferite? Oare toti vor recunoaste clonele drept oameni? Ce vor fi ei n propria lor receptare? C um vom arata noi n ochii lor? Mai n scurt, aici noi ajungem la ntrebarea pe care Bi serica de mult le propune medicilor si juristilor sa o rezolve: ce este omul ? cnd nc epe si cnd se termina viata omeneasca? (problema avorturilor si a eutanasiilor); ce l face pe om sa fie om? (problema oamenilor cu psihicul afectat). n al patrulea rnd, se va declansa oare instinctul matern la femeie, daca ea nu va trece prin purtarea sarcinii si nasterea copilului? Oare va fi iubit un astfel d e copil? n general, aceste argumente se pronunta n jurul problemei drepturilor omu lui: ce drepturi are omul si cine anume detine aceste drepturi? Dar are oare Bis erica unele argumente proprii mpotriva clonarii, care sa fie specific crestine? D eocamdata eu nu am ntlnit astfel de argumente. Strigatele emotionale de felul ca c rearea omului de catre om este uzurparea drepturilor Creatorului Divin, si de ac eea e satanism curat, mie nu mi se par convingatoare. La urma urmei, la nceput si lumina a aparut dupa voia dumnezeiescului sa fie! Acum nsa, crearea luminii e acce sibila si oamenilor, si noi nu vedem nimic blasfemitor n lucrul electricianului s au a operatorului statiei electrice. Graba unui astfel de argument se vede din pilda extraordinara povestita de Antua n de Saint-Exupery n romanul Citadela : Traia pe lume un alchimist, el voia sa descop ere taina vietii. Si s-a ntmplat asa nct cu ajutorul resorturilor, el a reusit sa ob tina un bot de aluat viu. Au alergat logicienii. Ei au repetat experienta, au am estecat prafurile si aliajele, au aprins focul sub resort si au obtinut nca un bo t viu. Ei au plecat strignd tare ca taina vietii nu mai este taina, ca viata este o urmare fireasca a cauzelor si efectelor, influentele pe care le suporta prin n calzire elementele lipsite de viata. Logicienii, ca ntotdeauna, au nteles totul de minune. Ei n-au nteles ca natura creatului si natura crearii nu seamana ntre ele, puterea creativa, epuizndu-se, nu lasa urme. Nu n zadar creatorul ntotdeauna aband oneaza creatia sa si creatia intra sub stapnirea logicii. Si eu m-am ndreptat smer it spre prietenul meu geometrician. Unde ai vazut tu ceva nou?- a ntrebat el viata a dat nastere vietii. Noua viata a aparut datorita alchimistului, iar alchimist ul, din cte stiu eu, este viu. Despre el au uitat, cum se si cadea, creatorul dis pare si ne lasa noua creatia . Daca savantul cu ratiunea sa creeaza viata, asta nicidecum nu nseamna ca pentru c rearea vietii nu e nevoie de minte. Daca omul poate crea viata, nseamna ca el, ntr -adevar, poarta n sine chipul propriului sau Creator. Eu sunt convins ca orice pe rformante ale stiintei nu fac dect sa-L proslaveasca pe Creatorul ratiunii noastr e, dar nicidecum nu-L hulesc. Eu am avut ocazia sa aud si urmatorul argument spe cific teologic mpotriva clonarii: aceasta va fi o nastere fara dureri, si prin acea sta se va anula porunca Domnului, care a trimis suferinte n timpul nasterii pentr u pacatul originar. Dar pedeapsa pentru pacat a fost tripla: nerodirea pamntului, care va rodi doar spini si palamida ; greutatea muncii ( n sudoarea fruntii tale ) si c hinurile nasterii. La drept vorbind, cu toate aceste urmari ale pacatului origin ar, munca omeneasca lupta de mult si cu destula eficienta, iar Biserica nu l-a c ondamnat niciodata pentru asta. Daca ar fi sa ntelegem prea ad literam aceste cuv inte din Vechiul Testament, va trebui sa condamnam munca amelioratorilor (cum de ndraznesc sa mbunatateasca pamntul blestemat de Domnul!). Va trebui sa condamnam o rice progres tehnico-stiintific, orice inventii care usureaza munca omului (ncepnd de la folosirea animalelor domestice, inventarea rotii, a morii si a plugului).

Va trebui sa-i dam anatemei pe anesteziologi, care usureaza suferintele femeii din timpul nasterii. Rezultatul principal al pacatului originar nu sta deloc n durerea venirii omului pe lume, ci n durerea plecarii lui din ea. Dupa cuvintele cuviosului Marcu Ascetu l, de la protoparintele nostru, noi am mostenit nu pacatul lui Adam, ci moartea p rovenita din el Pentru ca nu se putea ca noi, care am provenit din morti, sa fim vii . Daca rodul pacatului primordial ar fi constat anume n suferinta nasterii, atunci noi ar fi trebuit sa acceptam dogma catolica despre imaculata conceptie a Fecioa rei Maria. Caci doar nu numai catolicii, ci si ortodocsii considera ca nasterea lui Iisus din Maria a fost fara dureri. Dar catolicii vad n aceasta dovada faptul ui ca Maria era de acum sustrasa actiunii pacatului originar. Ortodocsii nsa nu v ad necesitatea de a trage o astfel de concluzie, care, n esenta, anuleaza necesit atea venirii lui Dumnezeu n lume si unicitatea Jertfei Lui mntuitoare, anume pentr u faptul ca noi nu confundam urmarile particulare pamntesti ale pacatului origina r cu acea catastrofa principala pe care el a provocat-o n relatiile noastre cu Vi ata, adica cu Dumnezeu. n general, n reactia lumii catolice mpotriva clonarii se contine cu mult mai mult e lementul specific confesional dect n ortodoxie. Pentru catolici, clonarea ridica o grava problema teologica: oare vor mosteni pacatul originar oamenii aparuti pe lume fara actul sexual, iar daca se va mosteni, n ce chip se va transmite acesta? Chestiunea consta n faptul ca din timpul lui Augustin, catolicii considera ca pa catul originar se transmite prin actul zamislirii, deoarece de actul zamislirii se leaga o oarecare placere necuvenita . Nunta e permisa, si zamislirea la fel. Dar , dupa cuvintele scriitorului crestin latin din primele veacuri, Tertulian, Nunta este o desfrnare acceptata . n desfatarea erotica, sotii si pierd controlul asupra l or, ndulcindu-se unul de altul, l uita pe Dumnezeu, si prin aceasta fisura, n plodu l zamislit de ei, patrunde un fel de stricaciune Dar unde e placerea originilor acelei vieti care a fost obtinuta printr-o operat ie asupra unei celule somatice obisnuite? Aparitia acestei celule primare e lega ta mai degraba de neplaceri. Cum dar se va transmite aici pacatul originar ? Omul z amislit fara placere si fara mpreunare, dupa logica augustinismului, se dovedeste a fi n afara puterii pacatului originar. Ortodoxia nsa nu vede aici o problema. Biologia mai degraba ntareste vechea noastr a convingere: omul a fost creat pentru nemurire. Celulele noastre sunt ntr-adevar nemuritoare. Ele n sine sunt capabile sa se separe la nesfrsit si sa nu moara, n c azul n care n mediul exterior nu exista piedici pentru aceasta. nseamna ca viata no astra e limitata nu de natura noastra, ci de conditiile n care traim (n care noi n e-am aruncat prin caderea n pacat). Dar, deoarece celula luata pentru clonare si fiinta crescuta din ea oricum vor vietui n lumea noastra cazuta, suflarea mortali tatii originare , vai, oricum o va cuprinde. Si nu biologii, ci doar Cel Care El si ngur detine Nemurirea poate apara viata noastra de moarte sau sa ne ntoarca n ea As a ca clonarea nu contrazice nicidecum interpretarea ortodoxa a pacatului origina r. Mai degraba e invers, discutiile despre clonare sunt importante pentru polemi ca cu catolicismul si augustinismul. n parte, e posibila o analiza a ntrebarii prin ce anume se transmite pacatul origin ar : se petrece asta din initiativa parintilor, care, zamislind copilul, i transmit mp atimirea lor sau asta nu depinde de felul n care copilul este zamislit, ci pur si simplu pentru ca el paseste n lumea noastra bolnava? n orice caz, enuntul Sinodul ui din Cartagina din 252 ( Sa nu se interzica botezul copilului care, abia nascut, nu a pacatuit cu nimic, n afara de faptul ca, provenind din trupul lui Adam, a p reluat molima mortii vechi prin nsasi nasterea sa ) admite o interpretare dubla. nca o ntrebare o constituie si aceasta: va fi oare om fiinta clonata? n scrierile b

isericesti, uneori e exprimata parerea cum ca sufletul copilului se contine n samn ta tatalui (teoria tradutionista). Potrivit ei, nca n samnta lui Adam existau sufle tele noastre ale tuturor. Noi toti am fost n Adam atunci cnd el a gresit, si de ac eea si noi suntem partasi la acel pacat Prin urmare, copilul care si are originea nu n samnta tatalui, ci de la celula somatica a acestuia, nu va avea suflet. Dar si acest punct de vedere e preluat mai mult de catolicism dect de ortodoxie. n conceptia ortodoxa, sufletul omului, personalitatea lui se creeaza de catre Dum nezeu. Parintii i dau doar trupul. De aceea, pentru teolog, problema consta aici numai n aceasta: va ajuta oare Domnul sa uneasca cu embrionul, obtinut n rezultatu l clonarii, sufletul omenesc. Pentru ca aceasta e o problema de vointa a lui Dum nezeu, nu putem avea un raspuns anticipat. Si extrem de ndrazneata este fapta unu i oarecare preot, care a refuzat sa boteze un copil despre care parintii au spus ca el a fost zamislit n eprubeta (preotul Anatolii Berestov a povestit despre aceas ta, exprimndu-si nedumerirea, la Rojdestvenskie citenia 1998, din Moscova). Cred ca si n cazul clonilor, Biserica va insista pentru a-i recunoaste ca oameni (pentru a nu admite experimentele asupra lor sau dezasamblarea lor n piese de schimb ) si i va boteza si i va mpartasi pe acesti micuti. Aceasta problema, ct n-ar parea de straniu, de acum e rezolvata de traditia biser iceasca. n Trebnicul Sf. Petru Movila, exista rnduiala Despre botezul celor asemenea cu animalele si a altor ciudatenii nascute . n el gasim prescris: Daca vreun monstru sau o oarecare ciudatenie se va ntmpla sa se nasca din femeie, dar nu va avea chi p de om, sa nu se boteze. Dar daca faptul se va pune la ndoiala, sa se boteze cu o conditie: Daca acesta este om, se boteaza robul lui Dumnezeu cutare n numele Ta talui s.a.m.d. . n genere, pentru Biserica e caracteristic sa se insiste asupra fap tului ca granitele clasei fiintelor numite om sa se largeasca. Pentru conceptia laica, dimpotriva, e caracteristica tendinta spre ngustarea limitelor existentei umane (copiii n pntecele mamei nu sunt oameni, bolnavii de comatoza nu sunt oameni , copiii nascuti fara creier nu sunt oameni, copiii afectati de boala lui Daun l a fel ). Asa ca si n cazul clonarii, nu merita sa mergem mpotriva traditiei biserice sti si sa rezolvam negativ ntrebarea daca sunt sau nu oameni aceste ciudatenii . Mai exista n scrierile bisericesti precautii mpotriva activismului care depaseste limitele lumii create de Dumnezeu. Nu arareori, ele sunt folosite ca argument ca re explica ostilitatea ortodoxiei n fata clonarii. Dar daca ar fi sa folosim cu s inceritate acest argument, atunci ar trebui sa interzicem sa se mai arda n biseri ci lumnari de parafina (aceasta substanta nu a existat n lumea creata de Dumnezeu pna la aparitia chimiei omenesti), sa se toarne vazilina n candele, sa se poarte hai ne sintetice, sa se coaca anafure (ele doar nu cresc n curtea bisericii) si, n gen ere, sa interzicem traiul n lumea culturii. Lumea noosferei (nu n sensul oculto-caba listic, ci n sensul pur culturologic: noosfera ca lume de care s-a atins activita tea omeneasca) este mediul nostru de viata inevitabil. Si aici e foarte greu de hotart: ce putem atinge noi cu dreapta noastra reformatoare si ce nu. n orice caz, i nterdictia de a schimba lumea si chiar omul nu se sustine (numai daca noi nu vre m sa anulam medicina ca atare). Pot fi puse n discutie doar scopul si urmarile in terventiei noastre. n ncheiere, vreau sa atrag atentia ca goana nesabuita dupa arg umente teologice mpotriva clonarii poate da rezultate neasteptate. Ct n-ar parea d e straniu, clonarea este nfaptuirea unei scheme prezente n literatura ascetica. n o rice caz, n scoala lui Origen (n particular la Sf. Grigore de Nyssa), exista presu punerea ca omul, pna la cadere, era capabil de o nmultire n afara sexualitatii, de o astfel de nmultire a neamului sau care sa nu fie legata de placerea trupeasca. Alta problema este ca adeptii clonarii sustin aceasta idee, desigur, nu din simp atie pentru extremitatile ascetice. Visul lor nu este nmultirea fara excitarea se xuala, ci jocurile erotice lipsite de complicatiile graviditatii si ale nasterii . Dar aceasta iarasi este o problema de o posibila utilizare sociala a clonarii, si nu o problema de atitudine fata de clonare ca atare. Asadar, dupa parerea mea, clonarea n sine nu este pacat. Nu este ncalcarea vreunui

aspect al nvataturii biblice. Dar este foarte mare pericolul folosirii clonarii n scopul pacatului, si de aceea ar fi mai nteleapta si mai morala abtinerea de la astfel de experimente ciudate. Prin acest text, eu am vrut doar sa-i ajut pe oamenii bisericesti sa poarte disc utii referitoare la clonare, sa-i ajut n alegerea acelor argumente care sa nu fie trase de par, care sa nu fie criptocatolice si care sa fie ntelese de oamenii nem bisericiti. Iarasi repet: noi suntem mpotriva clonarii. Dar noi suntem mpotriva ei nu pentru ca ne aparam catehismul nostru ortodox, ci pentru faptul ca suntem pu r si simplu oameni, iar motivele pentru care noi ne mpotrivim clonarii sunt acele asi ca si la oamenii din afara Bisericii. Unele argumente se vor dovedi a fi ace leasi cu ale oamenilor necredinciosi. Unele se vor dovedi ca circula nu numai la noi, ci si n mediul altor traditii religioase. Dar argumente serioase, care sa f ie specific crestine, eu nca nu am reusit sa gasesc. Nu trebuie sa ne rusinam de asta. Dimpotriva, faptul merita evidentiat: caci si asa se depun nu putine efort uri de catre oponentii nostri pentru a ne conferi n ochii opiniei publice chipul unor luditi , reactionari, dusmani dintotdeauna ai stiintei. De aceea e cazul sa su bliniem: lupta noastra nu este mpotriva stiintei. Noi pur si simplu vrem ca folos irea performantelor stiintei sa fie omeneasca sau deloc. Traducere din ruseste de ierodiacon Savatie