Mihai Eminescu

Dorina
Vino-n codru la izvorul Care tremur pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. i n braele-mi ntinse S alergi, pe piept s-mi cazi, S-i desprind din cretet vlul, S-l ridic de pe obraz. Pe genunchii mei edea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar n pr nfiorate Or s-i cad flori de tei. Fruntea alb-n prul galben Pe-al meu bra ncet s-o culci, Lsnd prad gurii mele Ale tale buze dulci...

Vom visa un vis ferice, ngna-ne-vor c-un cnt Singuratece izvoare, Blnda batere de vnt;

Adormind de armonia Codrului btut de gnduri, Flori de tei deasupra noastr Or s cad rnduri-rnduri.