Rezolvari variante Limba si Literatura Romana

Limba si literatura romana Subiectul 1 - Varianta 21 1)Scrie cte un sinonim pentru sensurile din text ale cuvintelor roi si necuprinse. Roi =multitudine Necuprinse =nesfrsit 2)Motiveaza scrierea cu majuscula a substantivului Pamnturi, n textul poetic dat Scriind cu majuscula cuvintele obisnuite, menite comunicarii cotidiene , poetul le transforma pe acestea n semne cu putere absoluta, n cuvinte nnobilate. 3)Alcatuieste cte un enunt n care cuvintele frunte, respectiv nume sa aiba sens conotativ. Iar nasul se asaza ntotdeauna n fruntea bucatelor. De atunci i merse numele ca poate nvinge pe oricine. 4)Mentioneaza doua teme/motive literare prezente n poezie n poezie sunt prezente motivul soarelui si tema ciclicitatii viata-moarte 5)Transcrie doua marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric n textul dat. Textul abunda n marci lexico-gramaticale acre evidentiaza prezenta eului liric: verbe la persoana nti (sunt, port, desfasur, nsusesc, alerg) si pronume personale la persoana nti (mi-e pieritoare, mi nsusesc, croindu-mi) 6)Explica semnificatia unei figuri de stil identificat n prima strofa. n prima strofa identificam o metafora (sunt numai o veriga). Eul liric se substituie acestei verigi fragile, cu unitate pieritoare, dar din care rasar o multitudine de existente, de noi vieti. Este vorba despre ciclicitatea viata/moarte, n care moartea este exprimata explicit adevaratul ei nume fiind unduire termen preluat din fizica. Compararea existentei cu procesul periodic de propagare a unei unde este de o mare frumusete poetica prin sugestiile declansate. 7)Nu cred ca este vorba de o opozitie totala ntre existente si morti. Viata este actiune, elan si integrare n unitatea panteista a naturii. La viata nu se poate ajunge dect prin moarte. Dialectica vietii si mortii poate fi interpretata ca o sinusoida. Golurile ar corespunde mortii, iar culmile vietii. 8)Elanul vital strabate apele eterne (apa fiind generatoare de viata si generatoare de moarte n acelasi timp), si nsuseste esenta celor care au murit si alearga ager si mereu nnoit, ca un fior subtil. 9)Poetul concepe viata ca un elan frenetic care strabate ntreaga natura. Viata si moartea formeaza mpreuna legea eternelor rentoarceri. Existenta este redusa la o simpla veriga dintrun lant infinit; adevaratul sau nume este ondulare, adica trecere efemera de la o stare la alta stare la fel de scurta. **** Limba si literatura romana Subiectul 1 - Varianta 22 1. scumpa=draga arunca=trimite 2. este enumeratie 3. stoluri "fara numar" 4. tema iernii( al anotimpului inghetat) motivul timpului 5. plumbul "meu"= meu este adjectiv pronominal posesiv "ma" poarta= ma este pronume personal,pers I,sg,forma neaccentuata 6. "crusta argintie"= epitet cromatic

"ostiri de nori alearga"=personificare (v-am dat o idee dar voi formulati o fraza frumos alcatuita) 7. aici gasiti voi 8. -este o mica descriere,in care fulgii sunt personificati -apar epitetele: "fulgii sovaielnici", "cerul vanat" -metafore: "stropi de piatra scumpa" 9. Expresivitatea denota din asocierile neasteptate de cuvinte,din modificarile semantice induse,din constructiile topice neobisnuite si din figurile de stil sau a simbolurilor. **** Limba si literatura romana Subiectul 1 - Varianta 23 1)Transcrie din textul dat, dou cuvinte aparinnd aceleiai familii lexicale tristei trist 2)Motiveaz ntrebuinarea liniilor de pauz n cea de-a doua strof. Structura ct de rar constituie o construcie incident care exprim o apreciere a eului liric, o precizare a acestuia, i se desparte de restul propoziiei prin linii de pauz. Ele marcheaz totodat o schimbare a intonaiei i pune n eviden o atitudine afectiv a eului liric. 3)Marcheaz prin subliniere silaba accentuat de cuvntul blestemul (Cci blestemul czuse /n gndul meu i-n tine) Blstemul 4)Menioneaz dou teme/motive literare prezente n poezie n poezie sunt prezente tema dragostei i tema imposibilitii de a crea o punte de legtur, pe plan real, ntre sufletele ndrgostite. 5)Precizeaz valoarea expresiv a utilizrii adverbului mai n versul Nici sufletele noastre nu-i mai puteau rspunde ndrgostiii intraser sub stpnirea unei unde care le tia practic orice posibilitate de comunicare, att la nivel verbal, ct i la nivel mai subtil, sufletesc. Adverbul mai poteneaz aceast stare. 6)Explic semnificaia a dou figuri de stil diferite identificate n prima strof. n prima strof remarcm o comparaie. ntre cadrul exterior i cel interior se creeaz o paralel: afar ploua ( a se observa verbul prvlise care exprim o aciune n for a elementelor naturii) dar i n interior, n cugetul eului liric, cade nentrerupt (verbul a cdea este la imperfect, timp ce exprim o aciune de durat) o bur (ploaie nsoit de cea) de tristei, care pare asemntoare cu o bucat de seu rnced, sugerndu-ne senzaia de repulsie pe care o avem fa de substanele unsuroase, cleioase. (un sinonim pentru repulsie este scrb, iar acesta din urm are i semnificaia de tristee, amrciune). O alt figur de stil este metafora o bur de-nnoptate tristee care ntrete aceast senzaie de cleios, unsuros. 7) Exprim-i opinia n legtur cu alternana timpurilor verbale n textul dat. Verbele la imperfect profileaz aciuni i stri nefinalizate, dar care exprim permanentizarea senzaiei de nesiguran, de confuzie sufleteasc. Verbele la timpul mai mult ca perfectul este un timp al rememorrii i subliniaz sentimentul de tristee i nostalgie. 8) ndrgostiii se zbat fantomatici, ntr-o lume tulbure i imprecis. Separai de imensiti interioare, ei se opresc ca doi arbori singuratici i desfrunzii (comparaie). Momentul acesta de repaus este o cumpn, o rspntie, a crei durat este subliniat pe de o parte de timpul verbului a sta (perfectul compus( ct i de repetiia acestuia. Ei sunt traversai de o und nefast, blestemat, care cunoate un singur sens (pe unda ne-nturnat a Orei). 9) Expresivitate Poetul descrie un tablou de iarn ceoas i neguroas (e sfrit de februarie Furar), punnd n lumin paralelismul dintre codrul natural i cel interior prin comparaia inedit din prima

strof. E att de mult tcere n acest cadru (linite puhav personificare) nct paii nu mai trezesc dect foarte rari ecouri. Cadrul natural devine cu adevrat infernal. Hoarde de duhuri, stoluri de destine i mpletesc zborul ntr-un ritual nfricoat. Deosebit de expresiv este personificarea : Biruitor pustiul scurma desigur e vorba despre un pustiu sufletesc, care scurm nelinitit ca un imens animal iritat. **** Limba si literatura romana Subiectul 1 - Varianta 24 1. pamant,cer 2. Este o invocatie retorica sau o chemare la adresa lumii inconjuratoare,procedeu prin care autorul da poeziei o nota expresionista. 3. Fata blonda a pus inima tuturor pe jar. 4. O tema specific blagiana este trupul vazut ca o inchisoare si mai ales tema filozofica. 5. rima alba si fara un ritm stabil 6. Valoare expresiva a verbului la conjunctiv este data de marcile afective pe care le exprima in contextul stilistic( atitudini si trairi subiective). 7. "insumi" are rolul de a pune in evidenta persoana la care se refera,respectiv punerea in evidenta a eului liric. 8. Enumeratia in general,are rolul de a evidentia atitudinea poetului si starile lui sufletesti si reprezinta o puternica coordonata expresiva. 9. Autorul adopta o atitudine de admiratie fata de lumea inconjuratoare. **** Limba si literatura romana Subiectul 1 - Varianta 25 1. se desteapta= adorm anotimp= sezon 2.Linia de pauza are rolul de a atrage atentia cititorului asupra trairilor afective ale eului liric si confera o frumoasa nota de expresivitate. 3. icoana, al comorii 4. tema iubirii, tema filozofica,tema timpului infinit 5. "ca-n rana"=comparatie "stravechiului verde copac"=epitet dublu 6. Folosirea verbelor si a pronumelor la pers a II a creeaza accentuarea unui subiectivism al poeziei prezente. 7.Cuvantul poveste ar reprezenta un antonim al cuvantului moarte,deoarece povestea ar putea reprezenta in viziunea blagiana viata insasi,vazuta ca un basm in care personajele principale sunt oamenii si care intr-o coordonata filozofica ar desemna foarte bine ideea potrivit careia "povestea este viata insasi". 8. In ultima strofa apar: - imagini vizuale: " lava patrunsa de luna" - comparatie sugerata in primele doua versuri ale ultimei strofe, redata de faptura care cu schimbul devine atat odihna cat si furtuna. 9. Titlul este un substantiv comun,simplu si reprezinta si cuvantul care domina intreaga poezie blagiana. Poetul isi simte sufletul invadat de puterea iubirii,gasind in ea modalitatea prin care existenta capata sens.Blaga este si filosof si potrivit lui,existenta nu este posibila decat prin existenta iubirii.