Sunteți pe pagina 1din 3

In casa Anetei Duduleanu, gazda impreuna cu sora ei mai mica, Zoia si cu Lena se afla la o partida de carti.

Din cand in cand se admonesteaza una pe alta pana cand apare in salon Ianache, fiul mai mic al Anetei impreuna cu sotia lui, Colette. Discutandu-se despre bani, Ianache ii reproseaza mamei sale ca, in ultimul timp, cheltuieste prea mult. Aneta se revolta din cauza remarcii fiului sau si-i promite ca se va marita ca sa nu mai fie la cheremul copiilor. Vine Wanda Maritii Arghiropol, nepoata lui Tasse Duduleanu cu vestea ca ar vrea sa vanda Ciucea fiindca o duce tot mai greu ceea ce o determina pe Aneta sa-i reproseze ca nu trebuie sa-si lase barbatul cu doua mosii si sa fuga cu golanul Spiropoloaei. La protestele Colettei, o ia si pe ea in primire fiindca este nerecunoscatoare desi i-a dat o pereche de cercei si o zaharnita de argint. Critica se extinde asupra tuturor celor prezenti motivand ca de vreme ce sunt in familie, orice-ar spune este permis. Sotul Margaretei, fiica cea mai mica a Anetei Mircea Aldea este criticat ca s-a insurat cu fiica-sa pentru ca este bogata. Auzind fanfara, doamnele se inghesuie la fereastra sa vada trecand cortegiul mortuar. Revenind in salon, femeile se cearta in legatura cu numarul preotilor care insotesc cortegiul mortuar Ramasi singuri in salon, Mireca si Wanda discuta despre relatiile lui cu sotia lui, Margareta. Venit in vizita, Georges, cel de al doilea fiu al Anetei, este revoltat de prezenta Wandei in casa mamei sale, aceasta fiind cunoscuta ca o aventuriera. Plecand George, Wanda si Mircea se imbratiseaza patimas.

Actul II. Doamnele intra in camera Margaretei care este insarcinata si discuta despre cazuri in care unele femei au murit la nastere. Margareta lesina si, dupa ce aceasta isi revine, femeile pleaca pentru a o lasa sa se odihneasca. De cand a ramas insarcinata, Margareta observa raceala lui Mircea si banuieste ca acesta se gandeste mai mult la copil decat la ea. Mama si fratii ei descopera scrisorile de dragoste ale lui Mircea si, tulburata la auzul declaratiilor de dragoste adresata altei femei citite la capul ei de Aneta, Margareta bea laudanum si moare.

Actul III. Batranele pregatesc colacii, tamaia, colivele si celelalte lucruri necesare parastasului Margaretei. Desi din cand in cand este amintit numele moartei cu prefacuta piosenie, atmosfera este destul de destinsa. Venirea lui Ianache impreuna cu Colette si a lui Georges nu aduce nimic a parastas ci mai degraba a intalnire mondena. Toti o acuza pe Fraulein de moartea Margaretei fiindca aceasta a descoperit scrisorile de dragoste ale lui Mircea cele care au dus la starea depresiva a sotiei lui si la gestul sinuciderii. Mircea are o ultima intalnire cu Wanda a carei propunere de a fugi impreuna o respinge desi Fraulein o sustine si, alungat de familia Duduleanu, paraseste casa la fel de sarac cum a intrat cu cativa ani in urma, avand doar banii de drum. Cei ramasi in casa se pregatesc de masa de pomenire care devine un adevarat chef cu lautari in care fiecare mesean se simte dator sa se poarte astfel incat sa marcheze lipsa de importanta a celei disparute.

GAITELE Comedie in trei acte de Alexandru Kiritescu. Premiera: 16 martie 1933, la Teatrul National din Bucuresti (dupa ce inlr-o prima varianta, intitulata Cuibul de viespi, fusese jucata, in stagiunea 1929-l930, la Teatrul Regina Maria"). Piesa e tiparita, la E. S. P. L. A., abia in 1953, consfintind, de altfel, tardivul debut editorial al scriitorului. Alaturi de comedia Marcel & Marcel si piesa Florentina, Gaitele face parte din asa-numita trilogie burgheza" a lui Alexandru Kiriescu

Comedia Gaitele urmareste, de-a lungul celor trei acte, avatarurile ultime ale clanului Duduleanu, intrupat de cele trei gaite" (Aneta, Zoia si Lena), precum si de generatia urmatoare, in aria acestei teme de tip romanesc se dezvolta si se consuma alta secunda, aceea a dramei conjugale (concretizata prin Margareta, sotul ei Mircea si Wanda, femeia fatala). Oricat de surprinzator ar parea, un dramatism iesit din comun contine prima tema, iar nu a doua. Piesa scoate in relief, cu o neobisnuita pregnanta, chipul feroce al lumii provinciale; desi unii critici i-au reprosat lui Alexandru Kiriescu faptul ca in comedie nu se intampla aproape nimic, ca actiunea dramatica propriu-zisa (atata cata este) ar fi exploziva si nemotivata.

Dar profunzimea paradoxala a acestei piese statice provine tocmai din ritmul ei infernal (in special in primul si ultimul act), existent in afara oricarei actiuni si in absenta oricarei linii evolutive. Acest ritm, impus chiar de prima vorba rostita dupa ridicarea cortinei, introduce brusc in scena provocarea, perpetua iritare si bruscare a partenerului de replica, transformat pentru celalalt intr-un teribil adversar (acest gen de raport dintre croi este reciproc). Toata piesa, asemeni Cameristelor lui Jean Genei, e o enorma eruptie de ura si rautate pura, fara motivatii, personajele etalandu-si, pline de incantare, strategia cruzimii in comportamentul fata de celalalt (exceleaza, in acest sens, Ancta Duduleanu, sefa clanului si, totodata, unul dintre cele mai expresive si mai vii personaje din tot teatrul romanesc).

Se creeaza astfel o stare de tensiune permanenta, urmata de explozii succesive ce au ca reflex o stranie teatralitate intrinseca: fiecare erou urla" sau tipa", sare ca ars", spumand", fiind in prada unei furii cumplite" etc. Reactiile exacerbate, dar gratuite, neavand un substrat cauzal serios, isi revela deosebit de pregnant funciarul lor mecanism papuseresc: gaitele" sau fiii Anetei izbucnesc brusc, zbiara deodata" si se calmeaza instantaneu. Dincolo de efectul psihodramatic al torturilor reciproce (care le produc eroilor, cum a observat si Valeriu Rapeanu, un adevarat catharsis"), starea de adversitate generala duce, pana la urma, la un fel de cacofonic furibunda, asemanatoare celei din finalul Cantaretei chele: replicile, spuse simultan, se intretaie si se incaleca intr-o larma indescriptibila.

Toti sunt (si se si eticheteaza reciproc) nebuni", izaltati" si monstri", intr-o atmosfera de ferocitate functionand un vampirism general, caci fiecare vrea viata, trupul, rasuflarea, tot sangele inimii" celuilalt (privindu-se in oglinda, Margareta isi spune: Buna seara, fiara, buna seara, monstrule"). In somnul lor agitat, aceste fiinte sunt vizitate de aceleasi vise asasine (precum in cosmarul Lenei).

inseland prin aparentele lor realiste, personajele, in furiile lor mecanice, jucate, simulate, seamana in realitate cu fapturile ubuesti ale lui Jarry. Prin recitalul frenetic al gaitelor" se naste un pur teatru teatral, golit de afecte, prin care circula fiinte animate doar de mecanismul lor de marionete; gaitele" se misca cu un pas automat", sar in picioare ca impinse de niste resorturi", se imbrancesc sadice cu un soi de furie senila" si se rotesc intr-un mare tumult de tipete, bocete si schimonoseli de Erinii dezarticulate, de cotoroante" si de iazme" conduse din umbra de spectrala si malefica Fraila" (adica de menajera casei, personaj grotesc-thanatic, care iese ca dintr-o trapa" si dispare fulgerator, tricotand cu furie dintr-un ghem imens rosu, cu iglite foarte lungi".

Ca niste divinitati infernale, gaitele" se inrudesc cu copilele batrane ale unor vremuri vechi" din tragedia eschiliana, stand sub semnul aceleiasi ursite: Nascute pentru rele, haladuiesc in umbra din care se impartaseste raul" Aceste Erinii in strai banal - provincial, burghez, in care ferocitatea se amesteca cu cretinismul, adulmeca, avide, miasmele mortii. Celebrarea lui Thanatos le da gaitelor" fiinte de o vitalitate si longevitate matusalemica - un apetit monstruos, pantagruelic, in acelasi sens, piesa circumscrie si lupta crancena" dintre generatii, in care o mica burghezie, aproape miticlongeviva, solidificata prin cretinism si senilitate, demential a-gresiva, incarnata de cele trei gaite", isi extirpa descendentii: monserul de oras" (Mircea), somnambula ratacitoare" (Margareta) si femeia fatala (fascinanta Wanda).

In ferocitatea lor, gaitele" au un irepresibil impuls spre crima, sufocand pe toti cei ce incearca sa evadeze din cercul lor infernal. Comedia aceasta reprezinta una'dintre cele mai moderne experiente teatrale romanesti, desi piesa a fost compromisa oarecum de unele inscenari comod realiste, ca si de unele interpretari critice conventionale (ce au detectat aici doar o simpla satira sociala).