Legea psihologica fundamental de care suntem indreptatiti sa depindem cu mare incredere,atat a priori din cunostintele noastre despre natura

umana,cat si din faptele experientei reale,este ca in medie si de regula,oamenii sunt inclinati sa-si mareasca cunsumul pe masura ce venitul lor creste , dar nu cu aceeasi cantitate cu care creste venitul.

In general,fiecare om se limiteaza a consuma in functie de venitul de care dispune.Astfel , persoanele care dispun de un buget redus,sunt obligate sa isi limiteze nevoie.Dar daca vor ajunge sa detina venituri substantiale, incep sa isi satisfaca dorintele care se modifica in permanenta.Mai mult, unii incep sa puna accent sip e calitatea produselor/serviciilor,alocand mai multi bani unui singur bun/serviciu. Daca o persoana care un venit mai mare , nu inseamna ca are si mai multe necesitati si poate de aceea nu creste consumul proportional cu venitul. Odata cu cresterea venitului,fiecare persoana decide cat de mult sa consume si cat de mult sa economiseasca.Acest lucru este practice dar de impartirea venitului disponibil intr-un consum si economii.Din acest punct de vedere existand doua tipuri de indivizi:individual-planificator prudent si individual risipitor ,Keynes oprindu-se in analiza sa asupra celui de-al doialea tip de individ.Analiza sa construia functia de cerere a unui bun punand pe primul plab relatia prt-cantitate,totodata propunea si stabilirea unei legaturi intre consumul global si venit.

Pretul natural al oricarui bun,desi poate sta multa vreme peste pretul natural,rareori ramane multa vreme sub acest prt.Indiferent care ar fi partea platita sub rata sa naturala,persoanele al caror interes este afectat vor resimti imediat pierderea si-si vor retrage exact acea cantitate din pamantul,munca sau capitalul folosite,incat,in curand, cantitatea din aceasta marfa adusa pe pita sa nu fie mai mare decat cea suficienta pentru a stinge cererea efectiva. Atunci cand pretul unui bun nu este nici mai mare,nici mai mic decat suma folosita la cresterea,pregatirea si aducerea bunului la piata conform valorilor natural ale acestora,bunul va fi vandut la ceea ce poate fi numit pretul sau natural. In jurul pretului natural graviteaza pretul de piata,iar unele accidente particulare pot sa tina pretul pietei pentru unele bunuri,mult peste pretul natural pentru o perioada lunga. In general,pretul de piata al fiecarui bun anume este reglat de raportul dintre cantitatea de bunuri care este adusa efectiv la piata si cererea din partea celor care sunt dispusi sa plateasca pretul natural al bunului,acestia fiind client efectivi. In cazul in care cantitatea de bunuri de pe piata depaseste cererea efectiva,probabilitatea ca pretul de piata sa scada sub pretul natural este mare,iar acest lucru se intampla in functie de cat de mult creste competitia dintre vanzatori sau in functie de cat de important este pentru ei sa scape imediat de bunul respectiv.Astfel,se vor lua o serie de decizii:daca e vorba de salarii sau profit,interesul muncitorului si totodata al angajatorului ii va face sa-si retraga din afacere partea lor de munca sau de capital, iar daca e vorba de arenda, interesul proprietarilor ii va determina sa-si retraga parte din pamanturi.Ulterior,diferitele parti ale pretului se vor ridica din nou la valoarea lor naturala,iar pretul intregului se va indrepta spre pretul natural.