Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cap. I- Schimbari
Dimineata incepu ca de obicei. Soarele se ivi printre nori si razele lui gigantice patrunsera
prin fereastra direct in camera mea si aceasta se lumina imediat. Am deschis ochii buimaca
si m-am intins usor in pat.
Televizorul din sufragerie se auzea foarte clar , incat mi-am dat seam usor ca e pe canalul
de stiri. Mi-am indreptat ochii spre ceasul de pe noptiera. Indica ora 7 si jumatate. Era
dubios ca in dimineata aceea ma trezisem foarte devreme.
M-am ridicat foarte usor in sezut si mi-am frecat putin ochii. Aveam ciudatul obicei ca de
fiecare data cand ma trezeam sa ma uit prin camera dupa tot felul de lucruri. Cateodata
tata imi lasa cate o surpriza: ba un nou telefon , ba niste haine noi (bineinteles de la matusa
Alice, care se ocupa de garderoba mea) , ba tot felul de lucruri pe care , bineinteles , le
adoram.
In dimineata asta , insa, nu era nici o surpriza. Am coborat din pat si m-am indreptat spre
usa. Am deschis-o i am pasit pe hol, insa nu am mai putut inainta , caci mi-a atras atentia
oglinda mare de pe perete (sau mai bine zis cine era in ea). Eram eu, bineinteles, insadestul
de schimbata. Am ramas cu gura cascata. Parul imi crescuse destul de mult, de imi ajunsese
pana la solduri, culoarea era mult mai aprinsa, iar firele de par mul mai ondulate.
Privirea mi s-a indreptat dintr-odata spre bust…..sanii parca imi crescusera cu vreo 2-3
marimi si de-abia imi mai incapeau in maieul de noapte. Am continuat sa ma uit si mai in
jos. Talia si soldurile erau mai late iar picioarele…ei bine…mai groase. Ma mir cum de
panatalonii scurti cu care dormeam nu s-au rupt. M-am intors putin cu spatele la oglinda si
privirea mi s-a blocat pe fund. Din nou ramasesem cu gura cascata. Cand naiba s-a facut
fundul meu ca cel al mamei? In mod clar aratam ca o adolescenta de 16 ani….care cu o zi in
urma arata ca una de 14.
-Dumnezeule… am spus spus eu in soapta.
Imediat am auzit pe cineva chicotind in sufragerie. Mi-am scuturat capul incercand sa-mi
revin si m-am indepartat de oglinda. Aveam nevoie de Alice…urgent.
Mi-am dat seama ca nu voi gasi nici o haina care sa-mi vina la mine in dulap, insa
dulapul mamei imi putea fii de ajutor. Camera parintilor mei era chiar in fata mea. Dar
intre mine si ea era sufrageria…..si in sufrageria in mod sigur era cineva (televizorul ala nu
putea sa fie aprins degeaba).
Am tras putin cu ochiul de dupa perete si mi-am indreptat ochii spre canapea. Tata statea
tolanit cu telecomanda in mana si o butona intr-una. Dar unde era mama?
-E la bucatarie…iti pregateste micul-dejun, mi-a raspuns tata la ganduri , uitandu-se la
mine cu un zambet strengar.
I-am zambit usor stand inca ascunsa dupa perete, nelasand sa se vada vreo bucatica din
corpul meu.
-Neata tata, i-am spus eu ranjind la el.
-Buna-dimineata si tie. De ce te ascunzi dupa perete? Ma intreba el ridicand o spranceana.
Chiar nu putea sa taca din gura? Stia doar care e motivul , dar de fiecare data vroia sa ma
auda vorbind.
-Bine, tac! imi raspunse el la ganduri.
-Poti sa inchizi si ochii? L-am rugat eu zambind.
Tata ofta si isi dadu ochii peste cap.
-Biiiine , o fac si pe asta! Continua el inchizandu-si ochii repede.
-Cand o sa auzi usa de la dormitorul tau inchizandu-se atunci sa-i deschizi , da? l-am
intrebat eu vrand sa ma asigur ca nu ii deschide cand nu trebuie.
-Ok..…raspunse el razand.
Imediat mi-am pus mainile pe sani, tinandu-i ca sa nu iasa afara din maiou si am zbughit-
o spre camera parintilor. Imediat ce am ajuns acolo am trantit usa tare, in asa fel incat tata
sa o poata auzi.
M-am indreptat spre dulapul parintilor ,care era imens, si am inceput sa scotocesc prin
lucrurile mamei. Am gasit un tricou negru si niste blugi albi cu talie joasa. Am pus repede
tricoul si blugii pe mine si m-am incaltat cu o pereche de balerini de-ai mamei. Trebuie sa
recunosc …erau putin cam largi, dar , mai bine decat nimic. Am rasuflat usurata si m-am
indreptat spre usa. Am deschis-o usor si am iesit afara, ducandu-ma direct la bucatarie. Am
incercat sa nu-i inalnesc privirea tatalui meu asa ca am intrat in bucatarie cat de repede am
putut. Imediat ce am inchis usa mama se uita la mine si ramase blocata pentru un minut,
exact asa cum ramasesem si eu blocata la imaginea mea din oglinda.
-Stiu , stiu , am spus eu anticipand ce o sa zica.
Mama zambi usor si rosti cu o voce calda:
-Cred ca te-ai oprit aici, draga mea!
O priveam nedumerita, incercand sa imi dau seama ce vrea sa spuna. Mi-a observat
imediat fata si imi spuse din nou, zambind:
-Adica de acum incolo nu o sa mai cresti!
Serios? Adica asa o sa raman? Chiar vorbea serios? In sfarsit nu mai trebuia sa schimb
hainele si nu mai trebuia sa fiu considerata drept o ciudata de catre colegii mei?
Dintr-odata si eu si mama am inceput sa radem si imediat ne-am inbratisat. Ma saruta pe
frunte si imi spuse in soapta:
-Acum ai voie sa conduci!
Dintr-odata ochii mi s-au marit si am strigat bucuroasa:
-Yes!!! Da! O sa conduc un Mercedes Guardian!!!!
-Nu! mi-o taie mama imediat, prinzandu-ma de umeri. Pentru inceput te limitezi doar la
Volvo.
-Ce!? Dar….am incercat eu sa spun , incruntandu-ma, dar mama imi puse un deget pe
buze si imi spuse pe tonul acela de mama pe care eu nu-l prea agreeam:
- Nici un dar! O sa ajungi si la masina mea. Pentru inceput iei ceva mai micut.
Grozav! mi-am spus in sinea mea.
- Dar ce are masina mea? intreba tata in timp ce intra in bucatarie, insa nu mai apuca sa
continue sa spuna ceva , caci ramase si el cu gura cascata. Dupa un minut isi reveni si spuse
cu voc tare:
-Dumnezeule…arati ca mama ta!
Wow! Deci nu eram singura care credea asta.
-Presupun ca asta e …..
-Asta e ce? am intrebat eu nesigura.
-…ultima zi! continua el in timp ce ma studia din cap pana in picioare.
- Da! raspunse mama in timp ce ma strangea in brate. Asa ramane.
Pe fata ei se citea o bucurie de nedescris si zambetul pe care il afisa era cel mai mare
zambet pe care il vazusem vreodata.
Tata s-a apropiat incet de noi si ne-a sarutat pe frunte pe amandoua , dupa care ne-a luat
in brate si cred ca am stat asa mai mult de 5 minute.
Cap. IV-Libera
-Sa nu te mai indoiesti niciodata de mine! imi spuse Jake tragandu-ma in brate la el.
-Nu m-am indoit de tine, i-am spus eu putin nesigura, doar ca…..
-Ce? ma intreba el curios.
-Nu stiam daca ma vei accepta asa, i-am spus eu trecandu-mi usor mana prin parul lui.
-Acum stii! zambi el strengareste. Imi dadu drumul din stransoarea bratelor lui si se
dadu cativa pasi inapoi. Dupa ce si-a dat tricoul jos mi-am dat seama ca vrea sa se
transforme. M-am intors imediat cu spatele , inainte sa se dezbrace de tot. I-am simtit apoi
blana catifelata pe umarul meu.
-Sunt gata sa merg acasa! i-am spus eu in tamp ce ii mangaiam blana. Ma linse pe fata
dupa carema impinse usor cu botul , facandu-mi semn sa ma urc pe patele lui.
M-am suit repede si a inceput imediat sa o ia la goana. Padurea trecea pe langa noi
nevazuta. Mi-am lasat usor capul pe spatele lui si am inchis ochii. Ma simteam extenuata.
Nu mai depusesem atat efort psihic de multa vreme.
Ma stresasem atat de mult in legatura cu reactia lui Jacob, incat uitasem ca eu eram
sufletul ei pereche si nimeni si nimic nu avea cum sa schimbe asta. Simteam cat de mult ma
iubeste si i-am aratat ca si eu simt acelasi lucru pentru el. Nu cred ca puteam sa treiesc fara
el. Nimic nu mai avea sens fara el.
Dintr-odata, Jake se opri. Am ridicat capul si mi-am data seama ca am ajuns acasa. Mi-a
atras atentia faprul ca i-am zarit pe mama si tata la geam…..
Si…culmea…zambeau. Cum? Nu erau suparati….mai ales tata. Stiam ca a aflat ca m-am
sarutat cu Jacob. Nu avea cum sa nu afle.
M-am dat jos de pe spatele lui Jacob si i-am spus zambind:
-O sa te astept in casa.
Inca il mai priveam in timp ce ma indreptam spre casa. Nu a stat mult acolo…..a plecat
in padure sa se transforme la loc. Am urcat scarile si m-am oprit la usa sa iau o gura de aer.
Nu am apucat sa deschid usa , caci Jake era deja langa mine. Mi-a deschis-o el si mi-a facut
semn sa intru. Imi observa ezitarea si ma lua de mana, intrand odata cu mine.
Mama si tata erau asezati pe canapea si se uitau la televizor. Imediat cum am intrat s-au
intors spre noi, zambind. De ce erau atat de fericiti? Am fugit de acasa. Meritam o
mustrare….macar din partea tatalui meu. Pe mama nu o lasa inima sa ma certe.
Haide, tata, cearta-ma! i-am spus eu in gand.
-Nu o sa fac asta! imi raspunse el incruntandu-se.
Mama si Jake se uitam putin ciudat la noi. Probabil nu stiau despre ce era vorba.
-Bine…m-am saturat! am spus eu inversunata. M-am saturat de toata tensiunea asta.
-Ce tensiune? ma intreba tata bland.
-Oh…Doamne! De ce nu-mi spui ceva. Da-mi o lectie….m-as simti mai bine.
Se vedea clar ca se amuza pe seama a ce spun . Zambea la fiecare cuvant rostit de mine.
-Nessie…..continua tata apropiindu-se de mine….ceea ce ai facut tu nu e asa de rau
pentru varsta ta. Ai facut asta pentru ca probabil ai simtit ca nu esti pregatita.
Bineinteles ca asta am simtit.
-Esti…..mare si…eu si mama ta nu mai putem sa iti spunem ce sa faci. Adica…putem,
dar nu vrem. Si oricum…tu gandesti matur de cand te-ai nascut…nimeni nu poate sa se
indoiasca de lucrul asta.
Vocea tatalui meu imi inspira incredere. Nu aveam motive sa nu-l cred. Am zambit usor
si am spus cu o voce putin cam tensionata:
-Oricum…imi cer scuze.
-Reneesme, continua mama strangandu-ma de mana libera, esti libera sa faci ce te
indeamna inima. Nu trebuie sa ai retineri.
Am stat si m-am gandit putin la lucrul asta. Chiar daca aveam voie sa fac tot ce vreau…
nu trebuia sa depasesc limitele.
-Corect! imi raspunse tata la ganduri.
Apoi ne-am imbratisat toti patru si…bineinteles…nu m-am putut abtine sa le arat cat de
fericita sunt. Era cea mai frumoasa zi din viata mea…cand toti m-au acceptat asa cum sunt.
Si cel mai important……ne iubeam unul pe altul si nimeni si nimic nu putea sa schimbe
asta.
Cap. V- Neasteptat
***
Dupa ce ne-am plimbat ore intregi cu iahtul si nu ne-am dezlipit unul de celalalt, am
hotarat ca ar fi timpul sa mergem acasa. Toata ziua am fost numai un zambet…doar aveam
si motive sa fiu. Daca tata nu ar fi putut sa citeasca mintile , de-abia asteptam sa-i spun.
Cand am ajuns in fata casei am tinut mana pe care se afla inelul in asa fel incat sa fie
observat foarte usor. Ma simteam atat de mandra cu el pe deget. Simteam ca apartin cuiva.
Si important era ca apartineam celei mai importante persoane din viata mea.
Am urcat scarile cu multa incredere si de-abia asteptam sa deschid usa . Era ciudat faptul
ca toate luminile erau stinse. Singurele sunete pe care le auzeam erau niste fosnete…ca
niste pungi. Nu am dat importanta. Cand am pus mana pe clanta , Jake sari imediat in fata
mea si spuse putin speriat parca:
-Stai ! Aaaa…stai aici.
-De ce? am intrebat eu confuza.
-Pentru ca….eu….aa… Doar stai aici! spuse el revenindu-si din balbaiala.
-Aaa…bine.
M-am dat un pas in spate si am asteptat, privindu-l pe Jake cum intra in casa si lasandu-
ma pe mine afara.Era patetic.
Cred ca trecusera aproape 10 minute. Deja ma plictisisem. Chiar cu o secunda inainte sa
renunt sa mai astept si sa intru in casa, Jake ma striga , spunandu-mi ca pot sa intru. Mi-am
dat ochii peste cap.
In sfarsit!
Am apasat tare pe clanta si am deschis usa. Imediat se aprinsera toate luminile si toti
strigara in cor:
-La Multi Ani!!!!
Toti erau imbracati ca la nunta si asta mi-a atras atentia cel mai mult. Apoi am observat
tortul imens si ros de pe masa , inconjurat de multe cutii de cadouri. Imediat ce l-am vazut
pe Jake in costum negru mi-am dat seama de ce ma pusese sa astept atat de mult.
Ochii imi umblau peste tot. Am ramas uimita. Familia mea a avut grija sa decoreze camera
in albastru , culoarea mea preferata. Peste tot erau agatate baloane si flori.
Toti parca erau niste personaje din basme. Mama purta o frumoasa rochie gri, plina de
sclipici si frumos mulata pe corpul ei perfect, scotandu-l in evidenta. Matusa Alice si
Rosalie aveau aceleasi rochii, roz, scurte, foarte decoltate si cu spatele gol. Era genul lor.
Bunica Esme avea o rochie lunga pana la genunchi, rosie si prinsa de brau cu o curea din
piele. Nu am putut sa nu ma holbez la pantofii lor, cu tocurile foarte inalte si neobisnuit de
extravaganti. Toate aveau niste coafuri trasnet.
Tata, bunicul, unchii mei si Jake purtau costume negre, probabil de firma si aratau foarte
eleganti.
Singura care nu se incadra in momentul acela in peisajul de basm eram Eu. Eram imbracat
doar in niste panataloni scurti si un maiou. Deloc elegant.
Ramasesem fara cuvinte, insa eram si putin dezamagita de faptul ca , oficial , nu aveam
decat 8 ani. Iiiih….Rusinos. Dar familiei mele nu-i pasa.
-Chiar nu va puteti abtine? am intrebat eu razand.
-Alice e de neoprit ! rase tata.
Cred ca astazi era ziua cand trebuia sa plang , caci nu m-am putut controla......din nou.
Jake veni la mine si mas transe puternic in brate, fiind urmat de restul familie. Mama imi
sterse usor lacrimile si ma mangaie pe obraz.
-Te iubim , Reneesme! imi sopti ea cu dragoste.
-Si eu va iubesc….mult! am spus eu in timp ce il strangeam pe tata in brate.
-Gata cu imbratisarile! Striga matusa Alice. E timpul cadourilor!
-Corect! O aproba Jake razand.
Ce pun astia doi la cale?
- Asta m-as fi intrebat si eu, spuse tata zambind.
Ne-am indreptat cu totii spre masa unde era si tortul si mama a fost prima care mi-a pus in
mana o cutiuta mica si alba.
-Multumesc! am spus eu zambind.
Am desfacut incet cutia si am scos din ea o bratara mica , pe care erau poze cu membrii
familiei Cullen, inclusiv eu.
-Ca sa ne ai mereu cu tine.. spuse mama.
-E foarte frumoasa! am spus eu strangand-o in brate.
-Este si din partea tatalui tau, continua ea.
-Multumesc tata, i-am zis dandu-i un pupic pe obraz.
-Cu placere, iubita mea! raspunse el.
Urma apoi cadoul de la unchiul Emmet si de la matusa Rose, care se afla intr-o cutie mica si
galbena. Inauntru era un telefon superb. Uau…dar chiar au cheltuit bani unii.
-Ne-am gandit ca o sa ai nevoie de el cand o sa fii departe de noi! spuse matusa Rose.
-Dar nu foarte departe, o completa unchiul Emmet.
-Va multumesc mult, le-am spus dupa ce i-am imbratisat pe amandoi.
-Acum noi! striga matusa Alice, punandu-mi in palma un saculet rosu legat cu o panglica
mov.
-Ce sa fie, ce sa fie? am intrebat eu razand.
Alice isi dadu ochii peste cap si rase si ea, spunand:
-Deschide-l odata!
Am tras usor de panglica si am intors saculetul cu gura in jos. Imi cazura in palma niste
chei de masina. Sigla de pe breloc arata ca este un Mazda.
Am facut ochii mari si am inghitit in sec pentru a putea vorbi din nou.
-Nu pot sa va multumesc indeajuns…am spus cu respiratia taiata. Pe langa faptul ca mi-ati
mai dat si un iaht….
-Eh….nu fii modesta! rase Alice.
-Nu pot sa fiu altfel…am spus zambind.
-Aaaa…..noi si Jake ti-am oferit un cadou toti trei, spuse bunica mea. Am vrut sa fie ceva
special si…sa va bucurati de el asa cum s-au bucurat si altii.
-Nici chiar asa! interveni unchiul Emmet, facand deodata ochii mari.
Asa cum s-au bucurat si altii? Care altii?
-Deschide-l! spuse Jake inmanandu-mi o cutiuta argintie, ca dimensiune la fel ca celelalte.
Am oftat de nerabdare si am deschis-o. Inauntru erau niste chei, de data asta nu de la o
masina, si sub ele doua bilete de avion…spre Seattle.
-Asta….e cireasa de pe tort! am spus eu emotionata.
-Speram ca o sa-ti placa acolo, continua tata.
O, Doamne!
- M-ati lasat fara cuvinte! am bolborosit eu.
-Asta pentru ca te iubim enorm cu totii! spuse Jake, zambind.
I-am raspuns si eu cu un zambet larg si ne-am imbratisat cu totii, facand un cerc imens.
-Multumesc, multumesc , multumesc de o mie de ori! le-am mai spus eu inca odata.
Nu siu daca era asa , dar simteam ca stralucesc de fericire. Totul in viata mea stralucea.