Chenoza

Pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa poata umple firea omeneasca de "slava" Sa, (In. 1, 14), a trebuit sa Si faca proprie aceasta fire prin Intrupare, adica sa se faca Ipostasul ei. !ceasta "impropriere" a firii omenesti reprezinta smerenia firii lui Dumnezeu sau asa zisa c"enoza. #ocul scripturistic clasic pentru cele doua stari este cel de la Filipeni $, % 11& "'are, Dumnezeu fiind in c"ip, n a socotit o stirbire a fi (l intocmai cu Dumnezeu, ci S a desertat pe Sine, c"ip de rob luand, facandu se asemenea oamenilor, si la infatisare aflandu se ca un om, S a smerit pe Sine, ascultator facandu se pana la moarte, si inca moarte pe cruce. Pentru aceea si Dumnezeu # a preainaltat si I a daruit lui nume, care este mai presus de orice nume) ca intru numele #ui, tot *enunc"iul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesubt. Si sa marturisesca toata limba ca Domn este Iisus +ristos, intru slava lui Dumnezeu ,atal". Sfantul -a.im -arturisitorul spune ca +ristos a realizat mantuirea noastra prin patimiri (ca manifestari ale c"enozei) si prin minuni (ca semne ale puterii dumnezeiesti manifestate prin trup). Prin minuni Se arata in c"ip nesc"imbat ceea ce era, iar prin patimiri Se arata pastrand in c"ip nesc"imbat ceea ce S a facut. Prin amandoua ne a daruit desfiintarea pacatului si "arul indumnezeirii. Fiind de o fiinta cu ,atal, Iisus putea sa se arate in omenitate cu marirea si puterea dumnezeiasca, insa pentru mantuirea noastra, a voit sa ia c"ip de rob si, trecand prin patima si savarsind mantuirea, sa intre ca -antuitor in marirea lui Dumnezeu si stapanirea tuturor. -arirea in care intra +ristos prin moarte este propria #ui marire vesnica (In. 1/, $$) de care se impartaseste acum si firea omeneasca. !stfel ca urcarea #ui la ,atal este o intoarcere la ,atal (In. 1%, $0). !ratarea lui Dumnezeu 'uvantul este o mare taina (I ,im. 1, 1%). In ce c"ip 'uvantul dumnezeiesc, nemar*init in putere si marire, a devenit subiect al naturii umane, lucrand in trup si conditii omenesti si potrivindu se acestora, desi are toate insusirile dumnezeiesti2 Incercand sa raspunda la aceasta intrebare, teolo*ia protestanta a cautat sa rationalizeze misterul si a elaborat inca din sec. 34I si, cu deosebire in sec. 3I3, o serie de teorii c"enotice neconforme cu do*ma unirii ipostatice de la 'alcedon. ,eolo*ii protestanti mai vec"i, urmand lui #ut"er, dupa care natura umana primeste insusiri dumnezeiesti, intele* c"enoza ca o *olire de intrebuintare, adica, desi natura umana poseda insusiri divine, acestea nu se arata sau nu se intrebuinteaza complet si continuu sau ca o ascundere a intrebuintarii, adica natura umana face numai un uz ascuns, tainic, de insusirile dumnezeiesti pe care le a primit. Dar, cum observa !ndrutsos, c"enoza ca desertare de intrebuintare, facand despartire intre ceea ce se intrebuinteaza si ceea ce nu se intrebuinteaza, duce la nestorianism, iar ca ascundere a intrebuintarii, duce la doc"etism, caci, in acest caz, "ori sunt aparente patimile Domnului, ori trebuie sa admitem doua firi omenesti in +ristos, una ascunsa si una vizibila". Incepand din sec. al 3I3 lea, unii teolo*i protestanti printre care si ,"omatius, e.tind c"enoza asupra naturii divine insasi care s a restrans sau in*ustat prin intrupare. Intruparea este c"enoza reala, radicala. 'uvantul intrupat pastreaza fiinta dumnezeiasca, dar se automar*ineste benevol, renuntand la actualizarea insusirilor sale (atotputernicia,

omniprezenta, atotstiinta), ca sa se transpuna cu totul in planul vietii umane. In starea de umilire, +ristos nu este decat virtual Dumnezeu, neavand constiinta ca este Dumnezeu si fiind limitat real de conditiile firesti ale vietii pamantesti (5ess). Pe aceeasi linie, s au inscris in vremea din urma si alti teolo*i protestanti ca& #iebner, +aufman, (brard, +a"" si altii. Fata de aceste teorii este de observat ca nici Sfanta Scriptura nici Sfinta ,raditie nu vorbesc de o c"enoza reala in sens de renuntare din partea 'uvantului intrupat la punerea in lucrare a insusirilor sale dumnezeiesti . Desi Sfanta Scriptura infatiseaza starea de umilire a lui +ristos, totusi arata mereu ca este Dumnezeu adevarat si lucreaza ca Dumnezeu adevarat, avand aceasta constiinta si activand cu putere dumnezeiasca, facand ceea ce face ,atal, astfel incat cine vede pe Fiul vede pe ,atal. Definitia Sinoadelor I4 si 4I (cumenice dupa care cele doua firi se pastreaza in +ristos nedespartite impreuna cu lucrarile lor proprii sunt de asemenea impotriva unei c"enoze radicale. De asemenea, Sfintii Parinti precizeaza sensul unirii ipostatice si apreciaza mereu prezenta dumnezeirii -antuitorului in toata activitatea #ui, fara anularea demnitatii, dar si fara restran*erea divinitatii. Sfantui Ioan Damasc"in spune& "Prin faptul ca, 'uvantul s a facut trup, nici 'uvantul nu a iesit din *ranitele dumnezeirii Sale si nici din maririle Sale proprii demne de Dumnezeu si nici trupul pentru ca s a indumnezeit nu si a sc"imbat firea lui si insusirile lui firesti. 'aci au ramas si dupa unire firile neamestecate, iar insusirile acestora nevatamate. !ctivitatea #ui omeneasca n a fost lipsita de activitatea #ui dumnezeiasca, iar activitatea #ui dumnezeiasca n a fost lipsita de cea omeneasca, ci fiecare se considera impreuna cu cealalta". '"enoza trebuie e.plicata cu raportare la planul mantuirii, conceput si realizat de intelepciunea si puterea lui Dumnezeu, in si pe temeiul iubirii sale fata de lume. Prin atotputernicia Sa si pentru a fi accesibil noua, Dumnezeu poate sa patrunda in formele noastre de e.istenta fara sa le anuleze si fara ca prin aceasta sa renunte la e.ercitiul vreunei insusiri dumnezeiesti. 'ea mai 6usta prezentare si intele*ere a problemei c"enozei cu pastrarea formulei calcedoniene este aceasta& "Prin c"enoza credem ca trebuie sa intele*em aceasta impletire a firii dumnezeiesti in e.istenta si activitatea sa cu firea omeneasca, aratandu le oamenilor dumnezeirea nu altfel decat in c"ipul smerit al omului, iar celorlalte persoane ale Sfintei treimi nu separata , ci intr un intre* cu firea omeneasca. 7u se poate intele*e in nici un caz c"enoza in sensul ca pe lan*a ceea ce i omenesc nu s a manifestat si prezenta firii dumnezeiesti ..." ,eolo*ia ortodo.a sustine cu tarie ca in starea de umilire -antuitorul a pastrat intacta firea dumnezeiasca si numai prin aceasta cale a indumnezeit firea omeneasca. Impletirea intre cele doua firi este posibila in masura in care luam in considerare faptul ca cele doua firi sunt unite in ipostasul divin al -antuitorului. Din punct de vedere ortodo., persoana este cea care face posibila impletirea dintre cele doua firi, divina si umana, astfel ca -antuitorul sa se infatiseze Sfintei ,reimi ca Dumnezeu adevarat, iar oamenilor cu intrea*a natura umana. Daca nu se ia in considerare unirea celor doua naturi, divina si umana, in Persoana -antuitorului +ristos, se cade in separatia nestoriana si se trece cu vederea peste procesul de indumnezeire a firii omenesti.