Sunteți pe pagina 1din 22

Aron Simona, Psihologie, anul II

PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

PSIHOLOGIA MILITARA OBIECT SI DOMENII Caracteristicile organizaNiei militare 1. Obiect si domenii Psihologia militara poate fi vazuta ca aplicarea principiilor, teoriilor, metodelor, cunostinNelor de psihologie generala, sociala etc. n interiorul ambientului militar. Domeniile consacrate ale psihologiei (experimentala, clinica etc.) sunt aplicate, relaNionate la o populaNie specifica. Psihologia militara este un domeniu larg si foarte complex, nu exista domeniu al psihologiei (teoretic sau aplicativ) care sa nu aiba aplicabilitate n armata. Pentru a nNelege acest lucru, vom enumera problematica psihologiei militare: selecNia, evaluarea si repartizarea potenNialilor militari pe arme, specialitaNile militare de fapt aici a nceput sa se dezvolte psihologia militara: SUA, n Primul Razboi Mondial, a repartizat peste 1 milion de persoane pe specialitaNi, dupa aptitudini, iar n al Doilea Razboi Mondial peste 7 milioane de persoane; instruirea si evaluarea performanNelor instruirea militara: o are un caracter stresant; o se desfasoara ntr-un context nespecific (nu se pot simula perfect condiNiile de razboi, deci implicarea este mai mica faNa de situaNia reala); o rezultatele instruirii pe cmpul de lupta se evalueaza n termenii de viu sau mort! - datoreaza unui complex de factori care trebuie studiaNi: conducerea, moralul, experienNa, motivaNia, disciplina, cultura, instruirea etc.; referitor la disciplina militara, se considera ca armata te dreseaza, dar acest dresaj nseamna condiNionarea executarii fara proteste a unui ordin, ceea ce reduce pierderile de vieNi n razboi; - personalul militar este deseori solicitat sa acNioneze n condiNii grele sau care ameninNa viaNa, ntr-o multitudine de ambiente: altitudine, temperaturi ridicate/joase, radiaNii, vibraNii etc. ale caror efecte asupra personalului trebuie cunoscute (vibraNiile puternice au foarte multe efecte, printre care impotenNa sexuala); lupta armata poate dura perioade mai mari de timp, ceea ce duce la deprivari de somn, oboseala, pierderi de efective, psiho-traumatisme (trebuie cunoscute efectele si gasite masuri de combatere a acestor efecte, masuri pentru a pregati oamenii sa reziste); influenNa comandanNilor asupra subordonaNilor nu este ntmplator faptul ca o orientare recenta n leadership accentueaza necesitatea formarii unor calitaNi charismatice la conducatorul militar (diferenNa manager-leader: leaderul si motiveaza subordonatul, managerul l trateaza ca pe un angajat); socializarea militara prin sistemul de norme, prin cerinNele de ncadrare n disciplina militara, urmareste sa formeze acele conduite care asigura acNiunea n condiNii de certitudine, att n situaNii de rutina, ct si n situaNii extreme (n lupta armata); instituNia militara are toleranNa zero la incertitudinea comportamentala; diferenNele de performanNa n lupta ale unor militari cu aceeasi dotare tehnica se
1 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

tehnic; n armata trebuie realizata o ct mai mare compatibilitate om-masina, om-progres instruirea militara trebuie sa previna reacNiile de tip dezadaptativ si psihiatric, pe timp de pace si de razboi;

personalul militar si ndeplineste multe din funcNiile sale n unitaNi, grupuri mici, ori aici formarea coeziunii de grup, asigurarea compatibilitaNii personale este foarte importanta; activitatea n grup poate veni de multe ori n contradicNie cu cerinNele si individualismul societaNii moderne; programe de tratament psihologic si reabilitare; schimbarile politice si economice din ultimul timp au dus la schimbarea misiunilor: misiuni de menNinere a pacii, misiuni ce presupun contact cu populaNia civila, ce presupun instruire si pregatire psihologica deosebita; alte probleme n atenNia psihologiei militare: dezvoltarea programelor pentru operaNii speciale (propaganda), operaNii psihologice; programe de evadare, supravieNuire, negocierea ostatecilor, tehnici de persuasiune, pregatirea populaNiei pentru cazuri de terorism etc. 2. Scurt istoric al psihologiei militare Robert MearnsYerkes a elaborat testele Army Apha si Army Beta, pe baza carora au fost testaNi si repartizaNi 1,7 milioane oameni si 42.000 ofiNeri, n timpul Primului Razboi Mondial. Tot el s-a mai ocupat de perfecNionarea sistemului de instruire militara, proceduri de asistare a militarilor cu afecNiuni neuro-psihiatrice. Dupa 1930 se elaboreaza AGCT (Army General Clasification Test) care a nlocuit Army Alpha si cu care au fost testaNi 12 milioane oameni. 1948 apare The American Soldier, scrisa de Stuffer, care descrie observaNiile sociologice si psihologice n al Doilea Razboi Mondial. n Romnia, exista preocupari dinaintea Primului Razboi Mondial la nivel de literatura; 19031904, apar carNi de psihologie militara; n 1939 apar 2 reviste de psihologie militara. 1940 se nfiinNeaza Institutul de Psihologie al armatei, unde activau peste 100 psihologi. La ora actuala, n toate unitaNile militare exista un psiholog. 3. Caracteristicile organizaNiei militare Nu putem nNelege psihologia militara fara a nNelege caracteristicile organizaNiei militare. Toate instituNiile militare din lume sunt foarte asemanatoare ntre ele, indiferent de sistemul politic, social, cultural al Narii de apartenenNa (izomorfism substanNial). Caracteristici: a) acNiunea militara are drept latura lupta armata, dusa n scopul distrugerii forNelor umane si materiale ale inamicului se nfrunta forNe care urmaresc scopuri diametral opuse; b) pregatirea pentru acNiunea militara se face n timp de pace, ceea ce creeaza anumite dificultaNi; acNiunea militara este pregatita, prefigurata n condiNii fizice si psihologice diferite de cele n care va fi executata acNiunea; c) desi toate organizaNiile moderne accepta ca posibile situaNiile incontrolabile, armata suporta cel mai puNin factorul de incertitudine, tocmai pentru a condiNiona tot mai puternic si a obNine factorul control; ca atare, controlul social n armata foloseste o formula specifica a raportului convingere-constrngere;
2 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

d) organizaNia militara poarta amprenta unor principii colectiviste n opoziNie cu individualismul societaNii contemporane; e) universul de valori, modelele de comportament ale organizaNiei militare sunt total diferite

de cele ale economiei sociale de piaNa: onoare, disciplina, solidaritate, chiar sacrificiu vs. profit, competiNie, negociere; f) de asemenea, sistemul normativ, disciplina militara, urmareste sa depaseasca si alte disfuncNii posibile, printre care executarea ordinului, pe de o parte, si instinctul de conservare, pe de alta parte; g) pentru a asigura coerenNa n acNiune trebuie formate o serie de automatisme comportamentale. Ca o consecinNa a celor de mai sus, modelul profesional militar este puternic formalizat si puternic instituNionalizat: comportamentul funcNional este prestabilit (totul este prestabilit, exista reguli pentru tot); - sistemul statut-rol cunoaste un nalt grad de formalizare, respectiv normele de comportament n relaNiile inter-personale sunt strict determinate de regulamentele militare; relaNiile inter-personale (de tip funcNional) sunt determinate de ierarhia funcNiilor (nu ne raportam la om ci ca funcNie, grad!); comandantul are dreptul de a regla prin ordin comportamentul subordonaNilor; fiecare treapta a ierarhiei militare are trasaturi distincte, dupa cum exista o serie de norme si practici care prescriu si realizeaza distanNa psiho-sociala dintre sef si subordonat; diferenNierea pe verticala este esenNiala n raport cu cea pe orizontala; relaNiile dintre militari sunt ghidate de protocoalele de politeNe sau nsoNite de adevarate ritualuri, de aceea armata dispune de un ansamblu de simboluri si ceremonii. Exista o serie de dileme organizaNionale, o serie de aspecte potenNial disfuncNionale, generate de aceasta structura rigida: un posibil conflict ntre realizarea prin conformism si realizarea prin independenNa, ntre unitatea, coerenNa, uniformitatea comportamentala ceruta si profilele psihologice individuale, ntre structura formala si cea informala; faptul ca se formalizeaza puternic modelele de comportament, ca se ncearca rezolvarea tuturor situaNiilor posibile prin reguli prestabilite; uneori nevoile subordonatului sunt de o prioritate secundara, primeaza interesul organizaNiei; o viziune pacifista a tineretului necesita competenNe educaNionale speciale ale comandantului care lucreaza cu acesti tineri.
3 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

1. DefiniNii si caracteristici Integrarea n colectivul militar DefiniNie. n sens larg, integrarea este un complex de fenomene psiho-sociale care se stabilesc ntre un individ si o colectivitate, la patrunderea individului n acea colectivitate, avnd efecte si modificari reciproce si care desemneaza n final o anume poziNie a individului faNa de colectivitatea respectiva (integrat, izolat, respins etc.). Caracteristici: 1) esteunprocesmultidimensional: integrarea are o dimensiune psiho-sociala (n grup sau microgrup, relaNiile cu ceilalNi orice apariNie ntr-un grup modifica ceva, strneste reacNii n microgrup); integrarea funcNionala (profesionala) la cerinNele activitaNii; integrarea normativa asumarea, interiorizarea sistemului de norme n armata,

toleranNa la ncalcarea sistemului de norme este ZERO; Este necesar ca integrarea sa se faca simultan pe toate cele 3 direcNii; daca exista un clivaj prea mare, comportamentul este disfuncNional (pierde si organizaNia si individul); 2) areodesfasurareatemporala(ntimp,maimultestadii)fiepentruindividulcareseintegreaza ntrun grup constituit, fie chiar pentru formarea grupului (forming, storming...); 3) are un efect transformator att asupra individului care se integreaza, ct si asupra grupului integrator (exemplul cu fata n grupul de barbaNi: ea a mprumutat din limbajul lor, ei si-au rafinat limbajul). 2. Factori care influenNeaza integrarea variabilepsiho-individuale: vrsta ntr-un fel se integreaza un tnar, care are flexibilitate, n alt mod se integreaza un individ n vrsta, care are anumite comportamente stabilizate, tipare comportamentale; ocupaNie, profesie anterioara se integreaza mai usor tinerii maturizaNi mai devreme; s-a constatat ca la generaNiile tinere, prelungirea perioadei de scolaritate, prelungirea dependenNei materiale de familie, lipsa confruntarii cu problemele majore de viaNa, pot avea (toate acestea) drept efect o relativa ntrziere a maturizarii psiho-sociale; n societaNile industriale a crescut decalajul ntre maturizarea biologica si maturizarea psihosociala; lipsa confruntarii cu probleme sociale majore, uneori o atitudine hiper-protectoare a familiei, pot crea anumite dificultaNi de integrare ntr-o organizaNie, chiar mai puNin rigida ca armata. Uneori, integrarea poate fi influenNata si de imaginea anterioara (sau percepNia) asupra organizaNiei respective; nivel de scolarizare, statut (social) de viaNa anterior, mod de viaNa, temperament, sistem de valori si atitudini, stil interacNional (tot ce Nine de personalitatea individului); Remarcam faptul ca ntr-o anumita etapa a dezvoltarii sociale, serviciul militar constituia un factor motivant, de recunoastere sociala. n epoca industriala moderna, exista pacifismul si liberalismul tinerei generaNii, care proiecteaza o imagine mai puNin favorabila asupra organizaNiei militare, cu efecte negative.
4 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

Modelul ASA (atracNie, selecNie, abandon) fiecare organizaNie tinde sa atraga personalul care i se potriveste (n relaNiile publice sunt persoane extrovertite, de ex.). caracteristicile sistemului integrator grupul, structura sa, coeziunea (vezi efectul negativ al coeziunii ridicate, cnd apare un nou membru n grup), activitatea desfasurata de acel colectiv (ntr-un fel se integreaza individul ntr-un colectiv cu activitate monotona, n alt fel ntr-un grup de specialisti), tipul de norme existente n acea organizaNie (un sistem foarte clar de norme faciliteaza integrarea); modelulintegrativpromovatdefactoriidecizionalitipuldepoliticidesocializarepromovat de organizaNie. 3. Etapele integrarii n colectivul militar etapa I: acomodarea etapa de contact (sau contact-soc) cu organizaNia militara, care dureaza 3-7 saptamni n armata; subiectul se integreaza n dimensiunea psiho-sociala, cunoaste caracteristicile sistemului integrator, nvaNa rolurile prescrise, se ncearca formarea motivaNiei pentru activitatea organizaNiei (aici, organizaNia militara). Specific instituNiei militare, aceasta etapa este traita intens, puternic, pentru ca intervin: ruperea de mediul familial, amnarea unor proiecte personale (studii, de ex.); ncadrarea ntr-un ritm alert si riguros (ceea ce este permis, este obligatoriu! somn,

masa etc.); norme si reguli noi de viaNa (n armata mult mai rigide); poziNionarea n cadrul unei ierarhii si de regula la baza ei (n armata, dar si n alte organizaNii) pentru unii indivizi aceasta poziNionare este traita ca frustraNie (teoria frustrarii necesitaNilor laterale divergente n organizaNie); restrngerea independenNei acNiunilor (mai puternica n armata), eforturi fizice si psihice mari; viaNa n colectiv (frustrarea de intimitate n colectivitate) toate activitaNile sunt ordonate, obligatorii si se desfasoara n acelasi timp cu toNi ceilalNi; privarea relativa de libertate. De aceea, prima etapa este traita cu framntari puternice, frustraNii, neliniste. Indiferent de organizaNie, atunci cnd comportamentele cerute, abilitaNile, sunt altele dect cele formate si acumulate la individ pna la aceasta etapa, se produce un soc al realitaNii la individ, indiferent de organizaNie. O consecinNa posibila a socului realitaNii este fenomenul de dezidealizare. Daca organizaNia a fost perceputa anticipativ cu o serie de atribute pozitive, dorite, asteptate, n urma socului realitaNii toate acele atribute pozitive sunt nlocuite cu cele negative, poate aparea fenomenul de dezidealizare si atasamentul pentru organizaNie sa nu se mai produca vreodata. Pna la un punct, un anumit nivel de intensitate, aceste fenomene sunt firesti, naturale. etapa a II-a: adaptarea dureaza 4-6 saptamni; n aceasta etapa de regula se realizeaza compatibilitatea individ-grup, se accepta si se interiorizeaza modelele de conduita specifice organizaNiei militare; se atenueaza frustraNiile, nelinistile, anxietaNile, angoasele etapei precedente; creste randamentul profesional. etapa a III-a: participarea pentru militarii de cariera, dureaza pna la terminarea contractului cu organizaNia militara; activitaNi multiple, relaNii de cooperare, relaNii afective; este o etapa si criteriu; cadrul normativ este acceptat; pentru cei angajaNi periodic n armata apare un
5 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

fenomen: cu 3-4 saptamni nainte de terminarea contractului este posibil sa se produca mai multe evenimente negative (accidente) datorita fenomenului relaxarii (un numar mare de accidente navale, de ex., se produc pe drumul spre casa); etapa a IV-a: integrarea propriu-zisa are loc o identificare totala, puternica cu organizaNia (de regula numai la militarii de cariera); la tinerii pe baza de contract, aceasta etapa se identifica numai la cei care intenNioneaza continuarea carierei militare. ReNinem: procesul de adaptare nu este liniar, ci zigurat (n dinNi de ferastrau), pot aparea o serie de dificultaNi de adaptare. Dupa anumiNi autori, cele mai frecvente conduite de inadaptare sunt: crizele excitativ-motorii (de nervi) exprima un refuz al situaNiei, dar si o cerere de ajutor (din motive diverse, nu se cere direct ajutorul); fuga sau dezertarea un refuz mai accentuat al instituNiei militare; autorii susNin ca este tot o cerere de ajutor; - conduitele hetero-agresive (injurii, batai, altercaNii etc.) un refuz al situaNiei si exprimarea protestului;

conduite auto-agresive refuz total al organizaNiei, suicid, alcoolism, toxicomanie, tatuaje, etc.; conduite de reclamare, lamentare (stari depresive, vaicareli, reclamaNii diverse) sunt conduite totusi mai socializate, care nu contravin sistemului militar. 4. Activitatea factorilor instituNionali pentru facilitatea integrarii Factorii instituNionali sunt: sef, psiholog, comandant; acestia trebuie sa aiba n vedere: cunoasterea caracteristicilor psiho-individuale ale celor care se integreaza (ocupaNie, vrsta, aspiraNii, mediu de provenienNa etc.); repartizarea ntr-o activitate/specialitate n funcNie de abilitaNi, n postul n care este cel mai compatibil; preocuparea comandanNilor faNa de subordonaNi (consideraNia faNa de subordonaNi dimensiune a conducerii); formarea fundamentului cognitiv al integrarii (sa stie ce se asteapta de la el); asistenNa psihologica nsasi faptul ca exista psihologul si se poate apela la el, ca acesta vegheaza asupra lor, are un efect pozitiv, de linistire; controlul coeziunii colectivelor avem nevoie n armata de colective coezive, dar sa nu se manifeste coeziunea ca o bariera pentru noul venit; conduite consecvente si obiective (imparNiale) n perioada de integrare, nimic nu creeaza mai multa neliniste/frustraNie dect conduitele inconsecvente ale persoanelor semnificative; satisfacerea unor trebuinNe temporare (nu trebuie sa fin indiferenNi la problemele personale ale indivizilor); controlul interacNiunii sub-grupurilor ntotdeauna se produce o segregare ntre cei cu vechime mai mare si cei cu vechime mai mica ori pe criterii de importanNa, care trebuie controlate; sistem de norme aplicat consecvent si obiectiv, n integralitatea lui (nu pentru unii da, pentru alNii nu, ci tuturor n aceleasi condiNii).
6 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

Solicitari psihice n razboaiele contemporane A. Factorul uman n razboaiele contemporane ObservaNii sistematizate privind comportamentul uman au fost facute nca din Primul Razboi Mondial, s-au dezvoltat n al Doilea Razboi Mondial si au luat amploare n ultimii 30 ani, mai ales odata cu Razboiul din Vietnam si urmatoarele. Obiectivele acestor observaNii sistematizate: cunoasterea posibilelor efecte negative la care sunt supusi luptatorii d.p.d.v. psihologic; elaborarea unui complex de strategii preventive (pe timp de pace) care sa vizeze formele rezistenNei psihologice; elaborarea de strategii terapeutice pentru recuperarea celor afectaNi de lupta. S-a constatat (premisa de plecare) ca acei luptatori cu instruire superioara, pregatire psihologica superioara nca din timp de pace, au rezistat mai bine solicitarilor propriu-zise, ct si la acNiunile de razboi psihologic promovate de inamic. A doua concluzie majora: factorul primordial ntr-un razboi nu consta n aspectul cantitativ (numarul de luptatori, cantitatea de armament), ci n calitatea lor (calitatea bate cantitatea). Pierderile psihice n razboaiele contemporane variaza n funcNie de tipul luptei, durata. De

ex.: n conflictele zonale de dupa al Doilea Razboi Mondial, pierderile de natura psihica per total au fost de aproximativ 10% din total luptatori, din care 90% au putut fi recuperaNi cu proceduri psihice/psihologice speciale; 1% nu au mai putut fi recuperaNi; n Razboiul din Vietnam, 60% din pierderi au fost de natura psihica, doar 40% din pierderi au fost mutilaNi/morNi; un alt exemplu: n timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, pe masura ce americanii se apropiau de Japonia, insulele Okinava, n numai 10 zile au pierdut un numar mare de oameni, 50% fiind pierderi psihologice, explicate prin fanatismul manifestat de japonezi; n conflictele din Orientul apropiat, n 1973 Israelul a pierdut 30% din efective, 20% n 1982 n conflictul din Liban; armata Israelului are n prezent cel mai puternic sistem psihologic de pregatire luptatori de regula, la 50 militari luptatori exista o echipa de intervenNie formata din 5-6 oameni (medic, asistent, psihiatru, psiholog etc.) pentru recuperare imediata; ca urmare a acestui sistem de pregatire si asistenNa psihologica, dupa anii 80 numarul de pierderi psihologice n armata Israelului a scazut la 3-5%. Se estimeaza ca un conflict pe arie mai extinsa (de ex. un razboi care ar cuprinde toata Europa) ar putea sa duca per total la un procent ntre 10-25% pierderi psihice (armata, populaNie), mai ales daca s-ar folosi arme de exterminare n masa (arme nucleare), la care s-ar adauga urmatoarele fenomene (ca la Hiroshima si Nagasaki): puternice stari confuzionale, panica, acte de violenNa, banditism, refuzul n masa al alimentelor si apei de baut (considerate radioactive); prin efecte de sugestie si auto-sugestie, mulNi se vor plnge de boala de iradiere (aceste efecte s-au demonstrat n cazul uraganului Katrina, 2006). Pierderile difera de la zona la zona si n funcNie de calitatea oamenilor.
7 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

B. Tipuri de solicitari psihice n razboaiele contemporane SituaNia de razboi si solicitarile excepNionale din timp de pace (catastrofe naturale, accidente tragice) sunt similare d.p.d.v. al solicitarilor si sunt negative prin nsasi natura lor. nca din al Doilea Razboi Mondial, Stuffer a scris mai multe volume (printre care Soldatul american) unde a descris solicitarile fizice si psihologice la care este supus militarul, enumernd: pericolul (n sine) la adresa vieNii, pericolul de mutilare; febra contagioasa (in diferite zone geografice); - hrana, apa, mbracaminte insuficiente; activitaNi desfasurare timp ndelungat, somn insuficient; - lipsa relaNiilor sexuale; posibila pierdere a ncrederii n sefi, camarazi si n justeNea razboiului; - pierderea camarazilor, prezenNa raniNilor si a morNilor; - situaNii de izolare; - ambient nou, zone necunoscute, lupta pe timp de noapte; conflicte n interior (oboseala duce la irascibilitate, creste vulnerabilitatea); apariNia sentimentului ca omul nu este dect un simplu instrument; lipsa vieNii private, constrngerea la viaNa n colectiv (intervine saturaNia). La aceasta tipologie au mai fost adaugate si alte solicitari aparute dupa al Doilea Razboi Mondial: - presiunea timpului (timp redus pentru luarea deciziei si ducerea la ndeplinire a misiunii), stresul unor decizii majore; - posibila non-concordanNa dintre pregatirea militarilor si efectele unui nou tip de armament;

schimbarea tipului de misiuni cu care se confrunta forNele luptatoare (misiuni de pace, razboi de gherila, terorismul, deNinerea de ostateci etc.); utilizarea religiei ca forma de propaganda psihologica. C. Analiza principalelor tipuri de solicitari I. Privarea de somn, oboseala unul din principalii factori care duce la apariNia oboselii este privarea de somn. Oboseala = reducerea capacitaNilor de efort fizic si psihic ca rezultat al unor solicitari ndelungate, corelate cu stresul cumulativ. Timpul dupa care apare oboseala depinde de: nivelul de instruire, rezistenNa psiho-fizica a luptatorilor; intensitatea solicitarilor, timpul de lupta/deplasare/asteptare (amnarea este un factor de stres); - nivelul coeziunii grupului de apartenenNa (corelaNie directa ntre coeziune si gradul de rezistenNa); privarea de somn (factorul principal): o la zero ore de somn/noapte se menNin capacitaNile operaNionale 3 zile (72 ore); a patra zi efectivele ies din lupta, clacheaza; o la 1 ora si 30 min. somn/noapte, se diminueaza capacitatea de acNiune pna la 50% n aproximativ 6 zile; n a 7-a zi, 50% din efective sunt inapte (ziua critica este a 6-a pentru ca a doua zi se pierde jumatate din efective); o la 3 ore somn/noapte se menNin capacitaNile operaNionale la 90% pentru 9-10 zile, dupa care apar probleme;
8 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

Se poate rezista perioade fara somn, dar este importanta perioada de refacere: la 48 ore privare de somn este nevoie de un somn de 8-12 ore nentrerupt; la 72 ore privare de somn sunt necesare 24 ore de revenire (nu neaparat de somn continuu); la 96 ore privare de somn sunt necesare 120 ore (5 zile) de revenire; ntr-un interval de 14 zile sunt suficiente 4 ore de somn din 24, cu o anume diminuare a capacitaNilor operaNionale, dupa care este nevoie de o perioada de refacere de 24-48 ore; Starea de somnolenNa maxima se manifesta ntre orele 3-6 dimineaNa, cnd scade si capacitatea de lucru cel mai mult. n afara unor masuri de instruire pe timp de pace pentru cresterea rezistenNei, se recomanda asigurarea unui minim de somn de 4 ore din 24. Daca nu avem posibilitatea, oferim 3 ore de somn ntre orele 3 si 6 dimineaNa, somn nentrerupt. S-a constatat ca avnd o buna pregatire psihologica se poate rezista si 72 ore de nesomn fara efecte deosebite. Efectele privarii de somn: erori de omisiune (mai ale cifre); scaderea rapida a atenNiei; cresterea timpului de reacNie (apariNia lentorii); degradarea capacitaNii de argumentare logica (scade coerenNa nu se pierd deci 2 nopNi nainte de examen); dificultaNi crescute de nNelegere a consemnelor; n general, toate activitaNile

intelectuale sunt mai greu de realizat; posibile stari depresive, iritabilitate, furie, paradoxal se poate manifesta euforie; cei obosiNi devin mai vulnerabili la atacurile prin surpriza. II. Durata acNiunilor de lupta solicitarile specifice cmpului de lupta sunt stresante, au caracter neobisnuit, agresiv, violent, cu ameninNari la adresa vieNii (ca si anumite situaNii pe timp de pace), ca atare rezistenNa, stabilitatea psiho-fizica trebuie menNinute un timp ct mai ndelungat. Ori, de regula, acNiunile de lupta avnd o durata ndelungata, menNinerea comportamentului timp ndelungat devine un obiectiv. Manifestarile pierderii capacitaNii de acNiune se prezinta astfel: a) manifestari iniNiale ale pierderii capacitaNii de acNiune (care presupune 30-35 zile solicitari intense, acNiune susNinuta, stresanta) ncep sa apara: scade randamentul intelectual; - scade viteza de prelucrare a informaNiilor; - scade atenNia; - diminuare a forNei fizice; - diminuare a spiritului de observaNie; - perturbari n coordonarea si amplitudinea (motrica) a miscarilor; - blocaje ale memoriei; -dificultaNi de nNelegere a consemnelor; procese decizionale greoaie; - stari de anxietate; lamentari (se plng ca nu mai fac faNa situaNiei);
9 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

b) manifestari intermediare (durata acNiunilor stresante: 35-45-50 zile) se amplifica toate manifestarile de mai sus, la care se adauga: c) scade capacitatea de concentrare; - iniNiativa, autocontrolul, scad; - deteriorarea accentuata a proceselor decizionale; irascibilitate crescuta, agitaNie psihomotrica sau lentoare accentuata, ce poate sa mearga pna la apatie totala, pasivism, indiferenNa; paradoxal, la unii militari apare logoree, cresterea sentimentului de teama si scade foarte mult precizia focului (trag aiurea, nu sunt n stare sa se apere); dupa 45-50 zile, manifestari finale: scaderea vigilenNei (atenNia susNinuta); confuzii mentale; decizii total inadecvate, decizii stereotipe; palpitaNii, tremurul accentuat al extremitaNilor; transpiraNii reci; senzaNii de voma, senzaNii de gura uscata; presant si des, senzaNii fiziologice; - unii refuza alimentele, alNii prezinta lipsa totala de autocontrol manifestata prin abandon total, fuga fara direcNie sau furie oarba; unii prezinta manifestari de zel absurde, neadaptate. De regula, cam dupa aceasta perioada, capacitaNile operaNionale scad sub pragul critic si cei n cauza trebuie nlocuiNi. Concluzia: oamenii trebuie sa reziste ct mai mult si asistaNi ndeaproape. III. Desfasurarea acNiunilor pe timp de noapte, n ambienturi deschise apare o senzaNie de neputinNa, datorita faptului ca daca ziua luptatorul primeste 80% din stimuli pe cale vizuala, noaptea nu mai are control, apare anxietate, teama, vulnerabilitate, efect terifiant (noaptea dispar zgomotul de fond/ambient sonor, culorile, miscarea) de unde stimularea

imaginaNiei (orice umbra este un inamic), n general senzaNie de nsingurare, nemplinire, false identificari, alarme false.
10 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

Psihologia ranitului (aplicabila si la victima accidentului de munca) 1. Rana traumo-fizica si psihologica Unul din factorii solicitanNi n razboi este pierderea camarazilor, rana. Evenimentul traumatic (rana fizica) se produce ntotdeauna pe neasteptate (nimeni nu anticipeaza), de regula cnd militarul este foarte motivat (pe cmpul de lupta/la locul de munca) si brusc apare acest obstacol. ConsecinNele apariNiei evenimentului traumatic: a) pierderea controlului asupra situaNiei (neanticipate) evenimentul traumatic anihileaza toate motivaNiile, rastoarna rapid toate planurile motivaNionale, oamenii neelabornd variante de acNiune pentru aceasta posibilitate; de regula, oamenii, naintea unei acNiuni importante nu accepta propria vulnerabilitate (sentimentul de invulnerabilitate personala: lor nu li se poate ntmpla); b) durerea, tulburarile senzoriale zonale durerea fizica rastoarna fantezia soldatului glorios n lupta, se tulbura stereotipiile; c) senzaNia de sfrsit al lumii toate planurile de viitor sunt date peste cap, proiecNiile, aspiraNiile personale/profesionale, toata viaNa proiectata nu va mai fi; d) anihilareaverigilormotivaNional-afectivelegatedegrupuldeapartenenNa(elesteranit, ei sunt valizi); apar reacNii instinctive de disperare; handicapul fizic si/sau senzorial altereaza sentimentul de apartenenNa la grup, de aici senzaNii de abandon si comportamente antisociale; se schimba prioritaNile ranitului (nimic nu mai este important n afara integritaNii fizice si a vieNii); e) n esenNa, schimbare radicala n plan proiectiv a viitorului, senzaNia de abandon. Manifestarile comportamentale concrete: faza egoista de comportament militarul solicita ca el sa fie n centrul atenNiei, el este cel care trebuie sa fie ajutat, dezinteres faNa de orice alta persoana; se mai numeste regresie infantila; reacNii ilogice datorita faptului ca judeca altfel, apar comportamente considerate ilogice de ceilalNi: supunere mai dificila, respingere a celor care se ocupa de ajutorarea raniNilor si/sau comportamente violente, antisociale; la unii posibil apariNia panicii (perspectivele l panicheaza); stari de prostraNie (de anihilare, blocaje psihice) militarul este depresiv, anxios, preocupat exclusiv de a nu ramne paralizat, la care se adauga trairile ncercate n timpul ndelungat (sau perceput ca ndelungat) de evacuare a sa, n timpul asteptarilor chinuitoare legate de lista de prioritaNi, care se adauga la socul psihic al ranii; n aceste sens, Salmon (psiholog american) vorbeste de 3 principii: principiul urgenNei (luat imediat de acolo), principiul proximitaNii (nu trebuie plimbat prea mult, ci dus la primul spital/unitate de intervenNie), principiul espectanNelor pozitive (insuflarea ncrederii ca se va face bine); - sindromul revendicativ faNa de superiori (ei sunt de vina ca s-a ntmplat personificarea genului patogen), care poate mbraca o forma agresiva, este asociat cu un sentiment de disperare (face estimari faNa de sfrsitul carierei, incertitudini privind calitatea vieNii viitoare);

sindromul de recunoastere (sindromul de despagubire) ranitul si accepta statutul, dar vrea sa-i fie recunoscut oficial, ntr-o forma sau alta (reacNie pozitiva care apare dupa un timp);
11 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

evident, raNionamentele, sentimentele si comportamentele celui ranit sunt influenNate de: rana concreta, situaNia concreta, personalitatea militarului, modul n care este asigurata si perceputa intervenNia medicala de recuperare a soldatului, tipul de relaNie cu medicul (n armata nu exista posibilitatea de a alege propriul terapeut, ceea ce poate genera nencredere, suspiciune); un alt factor care determina tipul de reacNie: gradul medicul este considerat rece, detasat, lipsit de suflet, mai ales cnd diferenNa de grad este foarte mare (ce stie ofiNerul prin ce trec eu? nu pune pasiune) si se pot dezvolta 2 tipuri de atitudini faNa de medic: resemnare si acceptare pasiva (duce la diminuarea moralului); poziNie dura, revendicarea vehementa unor drepturi, provocari si ameninNari la adresa medicului (agentul patogen este personificat n medic), reacNie foarte posibila mai ales ca n cazul ranii fizice ranitul nu este consultat cu privire la deciziile medicale luate. 2. Strategii psihomedicale (cum procedam cu ei) a) reducerea timpilor de recuperare si a prespitalizarii (perioadelor de asteptare), prin care se cstiga strict medical, dar se previn si starile/crizele anxioase, de abandon (asigurarea urgenNei si proximitaNii, cf. Salmon); b) informarespecifica(facutacugrija)nperioadadepregatireaacNiunilormilitare(amilitarilor sau a populaNiei n care se prognozeaza o situaNie critica), organizarea si funcNionarea spaNiilor medicale, a structurilor sanitare, proceduri de evacuare, organizarea locurilor de primire/triaj, locuri pentru tratament de durata, complexuri de proceduri consecutive unui eveniment traumatic; c) comportamente adecvate ale personalului sanitar: calm si siguranNa, proceduri standardizate (nu haotice), ambient de lucru curat si silenNios (toate induc acel sentiment ca ranitul intra ntr-un circuit adecvat si eficient); espectanNe pozitive (este ideal ca ranitul sa fie internat n salon cu oameni n curs de vindecare (apar inducNia, sindromul frunzei pictate); d) acolo unde este necesara o perioada de asteptate, se recomanda proceduri pregatitoare (bandaje provizorii, calmante, perfuzii etc.) pentru ca ranitul sa nu se simta abandonat; e) asistenNa psihologica pe timpul internarii. ReacNiile ranitului pot fi contagioase si se pot transmite si celorlalNi!
12 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

Efectele razboiului (situaNiilor excepNionale) asupra personalului Un razboi de durata sau de mare intensitate (chiar scurt), o situaNie excepNionala n ambient non-militar, prin aceste caracteristici (durata, intensitate mare) sunt deosebit de stresante pentru cei care participa la aceste activitaNi. Potrivit previziunilor psihologice: ntr-un razboi convenNional, n perioada iniNiala de 30 zile va fi cel puNin un militar psiho-traumatizat la 3-4 victime fizice; n razboaiele unde sunt folosite arme de distrugere n masa (arme nucleare), vor fi 1 pna la 2-3 n primele 30 zile; dupa 30 zile, numarul celor traumatizaNi psihic depaseste

numarul celor cu traume fizice; anumite predicNii susNin ca dupa 60 zile cea mai mare parte a personalului va fi inapta d.p.d.v. psihologic. n general, stresul este definit ca o boala a civilizaNiei (denumirea de stres vine de la latinescul stringere = a strnge, a rani). Cercetarile asupra stresului au fost generate de medicul Selye (1930), care a introdus termenul de sindrom general de maladie, care era un raspuns nespecific al organismului la boala (bolnavi de diferite boli infecNioase aveau o simptomatologie comuna). n 1936 nlocuieste termenul cu sindrom general de adaptare, apoi cu cel de stress. DefiniNii. Selye: O stare ce se traduce prin un sindrom specific indus ntr-un sistem biologic. Pieron: Agresiunea, acNiunea violenta exercitata asupra organismului de un stimul fizic/emoNional sau o frustrare acuta. Delay: O stare de tensiune acuta a organismului obligat sa-si mobilizeze capacitaNile de aparare pentru a face faNa unei situaNii ameninNatoare. McGarth: stresul apare atunci cnd se produce un dezechilibru marcant ntre solicitarile mediului si capacitaNile de raspuns ale organismului. Cercetarile mai noi arata ca exista si un stres cumulativ, n sensul ca anumite evenimente cotidiene au o anumita semnificaNie stresanta si cumularea lor n timp duce la apariNia manifestarilor de stres. Holmes si Rahe au alcatuit o scala a evenimentelor stresante de viaNa (pe populaNia americana) si care acorda puncte diferitelor situaNii cu care ne confruntam (de ex., pierderea partenerului de viaNa 100 puncte, pierderea serviciului 50 puncte, pensionarea 20 puncte, nceperea anului scolar 5 puncte etc.). Pe baza punctajului acumulat timp de 6-12 luni (momentul critic fiind acumularea a 200 puncte n acest interval), ei fac o predicNie privind apariNia unei boli organice pentru ca stresul fragilizeaza, vulnerabilizeaza organismul. ReacNia la stres parcurge 3 etape: 1. Stresul -faza de alarma, cnd capacitatea de aparare a organismului scade; faza de rezistenNa sau adaptare, cnd organismul si mobilizeaza toate resursele de aparare; dar mobiliznd tot, se consuma tot! si apare: faza de epuizare organismul nu mai are resurse, se produce epuizarea. 13 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

Forma concreta de manifestare (epuizare, incoerenNa etc.) depinde de foarte mulNi factori: a) semnificaNia stresanta adresata stimulilor cum se explica faptul ca acelasi stimul produce/nu produce reacNie stresanta la diferiNi oameni? Raspunsul: semnificaNia stimulului, care pondereaza reacNia la stres; b) evaluarea posibilitaNilor proprii de a face faNa situaNiei stresante (schema): Mecanismele de coping duc la doua rezultate: ma lupt sau nu fac faNa (fight or fly). Unii oameni vad stresul ca fiind o ameninNare careia nu-i fac faNa, alNii vad situaNia ca o provocare; cei care pot controla situaNia aplica strategia flight or fly, dar sunt si oameni care considera ca nu au control si devin pasivi, depresivi, resemnaNi.

c) comportamentele de tip A si B (incorect spus personalitaNi de tip A sau B; evident, fiind comportamente, sunt nvaNate!): comportamente de tip A: indivizi mai nerabdatori, agitaNie constanta, incapacitate de asteptare, foarte competitivi si n activitate si n situaNiile cotidiene, nu stiu sa se odihneasca, se cearta n mod frecvent, se enerveaza cnd cei din jur sunt mai lenNi, i grabeste, muncesc si n week-end, de unde concluzia ca persoanele cu comportamente de tip A sunt mai pasibili de boli cardio-vasculare (sunt stresaNi permanent, ceea ce fragilizeaza organismul); comportamente de tip B: indivizi calmi, relaxaNi, se cearta mai rar, evita situaNiile conflictuale, foarte competitivi dar fac o distincNie neta ntre munca si odihna, sunt mai rezistenNi la stres si ajung mai des n funcNii de conducere; d) sprijinul psiho-social (de grup) din diferite statistici, 75% dintre cei care acuza diferite simptome de stres (nevroze) provin din colectivitaNi slab coezive, dezbinate (pastrarea coeziunii n armata este un obiectiv primordial).
14 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

Nu trebuie sa se creada ca stresul este neaparat daunator. Exista o relaNie curbilinie ntre intensitatea stimulilor si randament: zona a stres de sub-solicitare (monotonie); zona b zona optima; zona c stres de supra-solicitare. Este de dorit o anumita intensitate a stimulilor. Manifestarile stresului de sub-solicitare sunt asemanatoare cu cele ale stresului de supra-solicitare: lentoarea proceselor intelectuale, iritabilitate, oboseala fizica, se executa cu dificultate acNiunile motrice, consum excesiv de stimulente (tutun, cafea, alcool). e) evaluarea consecinNelor daca parcurgem etapele de mai sus, dar consecinNele nu sunt grave, reacNiile la stres sunt mai ponderate (evenimentul este stresant nu n sine, ci prin consecinNele sale!). Este evident ca pe cmpul de lupta probabilitatea apariNiei stresului este mai mare (durata mare de lupta, intensitatea stimulilor etc.). Stresul luptei solicitarile din lupta moderna produc o gama diversa de manifestari: sindromul de dinaintea luptei daca se anticipeaza cnd va fi lupta si ct de grea, exista tendinNa unor militari de a se prezenta la medic cu simptome ipohondrice (dureri de cap, indigestii etc.); sindromul de evacuare daca unii dintre militari sunt evaluaNi datorita unor rani (sunt imoperanNi) sunt si alNi militari care invoca o situaNie de boala pentru a beneficia de acelasi regim; nevroza traumatica de lupta ntlnita si ca socul catastrofelor si care se manifesta prin stupoare, mutism, akinezie (imobilitate, rigiditate) la unii, agitaNie motrica excesiva la alNii; stare tipica de confuzie (militarul este confuz orientat n timp si spaNiu); unii militari vorbesc ca si cum ar trai un cosmar (hipnoza catastrofei); sincope anxioase, gesturi impulsive pna la tendinNe si chiar acte finalizate de suicid; localizari digestive, voma, stari delirante; mai sistematizat, nevroza traumatica de lupta conNine ntr-o masura mai mica sau mai mare (de la caz la caz), urmatoarele forme de manifestari: manifestari de destabilizare emoNionala; - manifestari anxioase; manifestari confuzionale; - manifestari delirante; manifestari isterice; - manifestari psihosomatice; manifestari depresive.

Nevroza traumatica depresiva se produce n timpul sau imediat dupa socul respectiv (de regula apare pe loc). sindromul de stres post-traumatic (PTSD post traumatic stres disorder) consta ntr-o schimbare persistenta a personalitaNii dupa o traire catastrofica. n anii 40-50, nevroza traumatica de lupta se mai numea socul exploziei sau sindromul batrnului sergent, sindromul vulnerabilitaNii finale si s-a constatat ca fie reacNiile la stresul luptei apar imediat, fie diferitele manifestari duceau la un stres cumulativ (astfel ca n SUA, perioada de rezistenNa era de 250 zile, n Marea Britanie, 40 zile), cu manifestari vizibile. Razboiul din Vietnam a adus cu sine alt tip de reacNie: PTSD. Datorita asistenNei medicale, medicaNiei, oficialitaNile americane si-au manifestat satisfacNia pentru numarul mic de pierderi psihologice: 1,5% faNa de o medie de 23% pe toate cmpurile de lupta de dupa al Doilea Razboi Mondial (prin faptul ca erau puNin implicaNi, stagii scurte de lupta etc.). Dar surpriza! La o
15 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

perioada dupa ntoarcerea n Nara, combatanNii au manifestat PTSD, sindrom care se poate manifesta pe o perioada de pna la 30 ani! Conform DSM (manual-dicNionar de statistica medicala), pentru ca o persoana sa fie diagnosticata cu PTSD, este necesar sa manifeste 2 din cele 6 simptome: 1) raspuns exagerat sau hiper-alert la un stimul puternic; 2) tulburarigravedesomn; 3) complexuldevinovaNie(Nipa,urla,selamenteaza,sesimtevinovatcaasupravieNuit,iar camarazii sau nu); 4) tulburaridememorie,tulburarideconcentrare; 5) evitareaobsesiva,patologicaasituaNiilorcareipotamintievenimenteletraumatice; 6) intensificarea simptomelor de la 1 la 4 daca persoana se expune la evenimente care simbolizeaza sau se aseamana cu evenimentul traumatic. Se considera ca pna la 80% dintre participanNii/martorii unei situaNii catastrofice, indiferent de natura ei, pot dezvolta aceasta reacNie ntrziata. Panica la nivel individual este o stare de groaza generata de un pericol real sau imaginar, iesit din comun, deosebit, care ameninNa viaNa, manifestata prin confuzie, dezorientare, comportamente iraNionale, frica paroxistica, n general comportamente dezorganizate. La nivel grupal, panica este o stare de soc colectiv, caracterizat prin apariNia unor fenomene de sugestie si imitaNie, de contagiune psihica a comportamentelor individuale, n care comportamentele individuale de mai sus se propaga foarte rapid, slabind legaturile grupale chiar pna la dispariNia acestora, a oricarei coeziuni. Caracteristici: este foarte contagioasa (contagiune aproape instantanee); este o reacNie temporara, manifestata n principal prin parasirea haotica a locurilor n care se manifesta (fuga salbatica); comportamentul este absolut nefiresc; are loc o dezintegrarea sociala, nu se mai Nine cont de structurile sociale, de norme; - nu se mai Nine cont de autoritatea si influenNa sefilor, a celor investiNi cu autoritate;

n percepNia oamenilor apare fenomenul de gt de sticla (calea de salvare este vazuta ca greu accesibila si atunci toNi se centreaza pe ea, cnd se manifesta ntr-un loc nchis! de fapt, aceasta percepNie este cea care creeaza panica, deoarece n situaNiile simulate totdeauna exerciNiile s-au desfasurat foarte bine, n timp ce n situaNiile reale, n spaNiile nchise, s-a manifestat panica); nu se mai executa evident activitatea principala (pe cmpul de lupta, se arunca armamentul si se fuge bezmetic); caracteristicile unei adevarate epidemii psihice. CondiNii si factori favorizanNi ai apariNiei panicii n orice situaNie de lupta, panica poate fi precedata sau favorizata de o serie de condiNii si factori ce contribuie la stabilirea unei predispoziNii (vulnerabilitaNi) la panica. Panica poate sa nu fie precedata de factori/condiNii, dar forNa excitantului este att de puternica (ameninNa viaNa) nct nimeni nu i se poate opune factorul determinant l constituie exclusiv stimulul. 2. Manifestari (reacNii) colective n situaNii deosebite: panica
16 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

n legatura cu acesti factori, mult timp s-a menNinut teoria inevitabilitaNii panicii, dar studiile au aratat ca: factorii pot fi favorizanNi sau determinanNi; - panica nu-i obligatorie, nici chiar atunci cnd se manifesta ambele categorii de factori (favorizanNi/determinanNi); se pare ca o condiNie hotartoare n apariNia panicii, cu sau fara factori favorizanNi, o constituie anihilarea oricarei posibilitaNi de comunicare: situaNiile de soc, de groaza, inhiba oamenii si nu le permit sa comunice, n consecinNa acNiunea nu mai poate fi coordonata si atunci avem acele comportamente aberante. n mediul militar au fost situaNii n care apariNia unui stimul-soc nu i-a determinat pe oameni sa-si abandoneze activitatea. panica nu are o desfasurare temporala deosebita: se declanseaza, cuprinde toata colectivitatea si dupa ce se consuma toate resursele psihice, se stinge, oamenii ramn inactivi, pasivi. CondiNiile si factorii favorizanNi nu se ntlnesc n colectivitaNile aleatoriu organizate (n salile de spectacol, de ex.) ci n organizaNii structurate (militare, unitaNi de risc etc.) si sunt: lipsa informaNiilor despre zona n care se acNioneaza, despre misiune lipsa informaNiilor produce nesiguranNa, ngrijorare, ceea ce vulnerabilizeaza colectivul; lipsa coerenNei n conducere ordine, dispoziNii care se contrazic; agitaNia motrica a unor indivizi izolaNi; persistenNa unor zvonuri (zvonurile vulnerabilizeaza); oboseala fizica privare de somn, efort/activitaNi ndelungate, care de asemenea vulnerabilizeaza; instruire insuficienta (n mediul militar); situaNii de surpriza sau confuzie, folosite de inamic; pierderi nsemnate n oameni; esecuri repetate; alte situaNii limita n spaNii nchise (incendiu). Factorii de mai sus sunt factori externi care Nin de ambientul n care acNioneaza. Factorii

interni, care Nin de psihologia individului: - lipsa ncrederii n sefi, superiori o conducere slaba, nehotarta, incoerenNa n conducere reprezinta o invitaNie n alb la panica; sentimentul inferioritaNii personale; pregatire psihologica insuficienta; - stari confuzionale datorita incapacitaNii individului de a prelucra informaNiilor n termeni raNionali; vulnerabilitatea psihologica structurala a persoanei (personalitaNile imature, anxioase, dependente, obsesive, persoanele obosite, cedeaza primele si sunt inductori de panica). Foarte repede se parcurge traseul de amplificare: anxietate teama furie groaza panica. Pe cmpul de lupta, panica se manifesta prin fuga generalizata n toate direcNiile, inclusiv spre inamic. n spaNiile nchise, apare fenomenul de gt de sticla, iar n spaNiile deschise panica posesiunii (de ex., n magazine, toNi si nsusesc ceva). Desfasurata de la sine, nu se stinge dect atunci cnd oamenii se epuizeaza psihic si ramn inactivi, pasivi.
17 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

Ce masuri se pot lua? n contextul militar/organizaNional: acNiunea oamenilor investiNi cu autoritate pentru combaterea panicii; exista 2 principii fundamentale care trebuie respectate: 1 principiul comunicarii: informarea corecta a oamenilor cu privire la situaNia de risc n care se acNioneaza; informarea celor prezenNi asupra procedurilor care trebuie urmate; trebuie acordata atenNie modului n care oamenii sunt informaNi (nici sa se prezinte situaNia n termeni foarte gravi, sa se induca panica, nici n termeni care sa determine apariNia fenomenului Cassandra (profeNia corecta care nu este crezuta; n general, datorita unui mecanism de aparare, oamenii sunt nclinaNi sa refuze, sa respinga ori denatureze informaNia legata de un anumit pericol); cum se poate reduce complexul Cassandra: avertizare la momentul oportun; indicaNii bine dozate (nici logoree, nici insuficiente), argumentate si perfect realizabile, despre modul n care poate fi evitat pericolul; dirijarea procesului de evacuare; exemplul personal de echilibru al celui care comunica/conduce acNiunea. Sunt profesii n care conducerea grupurilor de oameni n situaNii de panica face parte din acea profesie (de ex., navigatorii nava este un spaNiu nchis! Astfel, exista numeroase reglementari legate de modul cum se poate controla fenomenul de panica pe nava). 2 principiul conducerii energice: ori de cte ori situaNia devine dificila/critica, este necesara o conducere unica, riguroasa, cu acNiuni imediate si precise; cu ct situaNia este mai critica, cu att coeficientul de autoritate este mai mare; la limita o conducere n forNa! (democraNia s-a terminat!); ameninNarea cu folosirea forNei si chiar utilizarea ei dozata; proces de conducere nentrerupt oamenii care sunt condusi sa nu fie abandonaNi; centrarea oamenilor pe acNiune (oamenii trebuie pusi sa faca ceva, avnd sarcini de ndeplinit nu mai sunt foarte vulnerabili la panica); masuri clare si concrete; izolarea oamenilor cuprinsi de panica si asistarea lor psihologica; ncercari de restabilire a ordinii (fara abandonarea acestor ncercari n caz de esec).

Panica catastrofice. n situaNiile de panica, coaja de civilizaNie dispare si reapare starea de animalitate. este un fenomen posibil, gradul de probabilitate este redus, dar consecinNele sunt
18 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

-ELEMENTE DE PSIHOLOGIA NAVIGATORULUI Specificul solicitarilor profesionale la personalul ambarcat Studiul profesiunilor marine este subsumat a 2 obiective mari: cresterea randamentului profesional (selecNie, instruire etc.); posibilitatea intervenNiei de tip ameliorativ (terapii de familie, terapia navigatorilor etc.). Precizam faptul ca indiferent de progresul tehnologic, ergonomie, anumite condiNii ale practicarii profesiei de navigator ramn neschimbate: schimbari repetate si dese de fus orar si de zona climaterica (dintr-o emisfera n alta); oscilaNiile permanente ale marii, furtuni, rau de mare; uniformitatea peisajului fizic si social (aceeasi mare, aceeasi nava, aceiasi oameni, care devin condiNii de stres de sub-solicitare prin monotonie, prin saturaNie interpersonala); contactul cu alte spaNii socio-culturale sau dimpotriva, un contact tot mai scazut (datorita tehnologizarii si eficienNei economice n porturi), ceea ce nseamna imposibilitatea evadarii din monotonia peisajului navei si a restabilirii echilibrului psiho-fizic; - absenNa ndelungata din familie, cu efecte asupra acesteia, asupra copiilor, probleme de adaptare/readaptare, comportamente bizare. Nava, ca mediu fizic restrns Nava este spaNiul total de activitate al navigatorului, spaNiu fizic restrns, traseele sunt aceleasi, fixe (cabina, masa, activitate); se limiteaza serios posibilitaNile de miscare ale echipajului. Pentru un optim psiho-fizic se apreciaza ca oamenii trebuie sa parcurga zilnic 68-10 km pe jos (doza necesara), ori la nava sunt parcursi 1-2 km zilnic, poate chiar mai puNin; aceasta hipokinezie (hipodinamism) are nu numai efecte fiziologice negative (scaderea puterii fizice), dar si efecte psihologice: scaderea parametrilor atenNiei; - cresterea timpului de raspuns; - cresterea numarului de erori n sarcini intelectuale; - cresterea irascibilitaNii. Cercul vicios: n urma acestora scade si motivaNia de a se face miscare. Balansul (oscilaNia) navei Nava se afla ntr-un mediu dinamic, caracterizat de oscilaNii permanente (valuri, furtuna). La un grad mai redus de balans, acNiunile motrice se executa cu greutate, cele intelectuale cu erori; de ex., n aprecierea vizuala a distanNelor, precizia se reduce cu 10%, n anumite sarcini intelectuale precizia scade cu 10-15%. La un prag critic (care depinde de foarte mulNi factori: experienNa, responsabilitate, grad de obisnuinNa cu marea, caracteristici psiho-fiziologice) apare raul de mare; la un grad mai redus de balans, raul de mare se manifesta prin: dureri de cap, senzaNii de greaNa, somnolenNa, deficienNe n actualizarea informaNiilor, desfasurarea cu dificultate a operaNiunilor mentale, scade interesul
19 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

pentru sarcinile profesionale, creste irascibilitatea n relaNiile inter-personale, stimuli

anterior neutri provoaca acum comportamente exagerate, disproporNionate, cu un conNinut de agresivitate; la un grad mai mare de balans, se poate ajunge la apatie completa, la unii se manifesta foame exagerata. La un prim contact cu marea, 6-9% din populaNie manifesta rau de mare critic (dar factorul responsabilitate influenNeaza raul de mare prin reducerea/compensarea acestuia prin motivaNia pentru sarcina!). Schimbarea condiNiilor hidro-meteorologice Unele condiNii hidro-meteorologice constituie factori de supra-solicitare prin schimbarea lor, provocnd neliniste, agitaNie, exaltare; pe timp de furtuna, navigatorii sunt mai sobri, morocanosi, mai puNin comunicativi; pe timp de ceaNa se manifesta presiune psihologica, apar iluzii auditive, tensiuni inter-personale. Un domeniu aparte: meteopatiile (influenNarea starii psihice de condiNiile meteorologice (presiunea atmosferica) sunt studii care demonstreaza corelaNii ntre comportament si schimbarea condiNiilor meteorologice. Solicitari specifice voiajelor lungi (Filaret Sntion, Sindromul nevrotic al curselor lungi, Revista de Psihologie, nr. 4 1987, www.imo.org pentru alte studii asupra oboselii la bordul navei) Aceste solicitari sunt: a) durata mare a voiajului, ca timp (perioada ndelungata a voiajului) nNelegem prin curse lungi cele peste 3 luni, cu intrari puNine n port, staNionari reduse si ca atare se acumuleaza si se sedimenteaza efectele solicitarilor profesionale; reNinem ca niciodata nu putem asigura la bord posibilitatea refacerii complete a capacitaNii psiho-fizice; perioada de adaptare la condiNiile de voiaj (de ex., dupa concediu, dupa o ntrerupere mai mare) cere timp; aceasta adaptare poate dura 24-48 ore, dar poate depasi si o saptamna n cazuri individuale, perioada n care poate creste riscul de accidente (40% din accidentele n navigaNie se produc n primele 10 ore de la plecarea navei din port, datorita neadaptarii la solicitarile profesionale); perioada optimului de voiaj (moral ridicat, tonus psiho-fizic, marinarii sunt interesaNi de activitaNile profesionale, indicatori calitativi-cantitativi ridicaNi); perioada optima dureaza 1 la 2 luni, n funcNie de condiNiile voiajului (furtunile scad perioada prin efectele negative asupra psihicului); perioada compensarii complete a oboselii ncepe sa se sedimenteze oboseala din lipsa condiNiilor de refacere completa la bordul navei; oboseala este recunoscuta prin: cresterea timpului de raspuns (lentoare), se inhiba mai dificil anumite comportamente agresive, irascibile, cresterea numarului de situaNii conflictuale, lamentari privind oboseala, izolari n cabine, participare mai redusa la activitaNile de grup; prin efort volitiv se elaboreaza reacNii compensatorii si activitatea poate fi nca desfasurata n limite normale; perioada mai dureaza 1-2 luni dupa perioada optimului de voiaj; sindicatul francez al navigatorilor impune max. 4 luni de voiaj, urmate de un concediu egal ca durata; perioada compensarii instabile se acuza sentimentul stabil de oboseala, de unde nesiguranNa, apare un indicator caracteristic: navigaNia singuratica (indivizii sunt absenNi psihologic, desi prezenNi fizic la faNa locului); pe mare nu apar probleme datorita acestui aspect, dar n zonele aglomerate de trafic este periculos, se ncalca
20 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

deci diferite norme de siguranNa; ca un aspect individual, mulNi navigatori si lasa barba n aceasta perioada (din neglijenNa sau din necesitatea de a face o schimbare); sentimentul generalizat de oboseala, dupa circa 4 luni si jumatate, scaderea generala

a randamentului, cresterea irascibilitaNii inter-personale, stari anxioase, gnduri ngrijoratoare privind familia, gnduri privind fidelitatea partenerei (la navigatorii mai tineri); - perioada de surmenaj dupa 4-5-6 luni de navigaNie, se manifesta oboseala cronicizata, randament redus, somn dificil, agitaNie, blocaje ale activitaNii psihice, gnduri ngrijoratoare, pesimism, sentimente ngrijoratoare legate de familie, agitaNie extrema sau apatie totala (de aceea unele legislaNii impun max. 4 luni de voiaj); perioada finala drumul catre ultimul port, agitaNie, entuziasm, creste buna dispoziNie (cu ultimele resurse, ca la stres), tendinNa de a renunNa la somn, nerabdare, tendinNa de a neglija masurile de siguranNa, lamentari (ce greu trece timpul), reapariNia motivaNiei dar si cresterea pericolului de accidente datorita neglijarii sarcinilor de cart, a masurilor de siguranNa. Precizari: periodizarea este destul de larga, manifestarile depind de condiNiile meteo, durata si numarul staNionarilor n porturi (perioada refacerii), componenNa etnica a echipajului (de regula, echipajul este multi-naNional), zone de navigaNie (polare, Ecuator); o buna pregatire a echipajului si un voiaj de 4 luni duce la rezultate bune si fara remanenNe; binenNeles, intervine vrsta, experienNa etc. b) uniformitatea condiNiilor de viaNa si activitate exista un stereotip: aceeasi mare, aceeasi nava, aceiasi oameni; aceasta uniformitate a ambientului fizic si psiho-social reprezinta o stimulare senzorial-informaNionala uniforma, stres de sub-solicitate, deprivare senzoriala, cu efectele: oboseala psiho-fizica, tensiuni, irascibilitate, scaderea tonusului emoNional, a randamentului intelectual. Monotonia condiNiilor de activitate pune accent pe anumite tipuri de acNiuni care se consolizeaza si rutinizeaza si de aici o posibila consecinNa este stereotipizarea acNiunilor, comportamentelor si astfel creste probabilitatea apariNiei accidentelor de munca daca situaNia variaza puNin si oamenii sunt surprinsi de aceasta; c) izolarea ndelungata de familie stari de neliniste, nerabdare; cam dupa 3 luni apar probleme, idei legate de fidelitatea partenerei; nu se discuta direct, sunt tacite, tabu, dar produc framntari puternice; consumul psihologic este mare si pentru problemele familiei si imposibilitatea participarii directe la ele si controlului acestora (examenele copiilor, securitatea familiei, evenimente negative n familie deces etc.); n general, dinamica relaNiilor maritale (navigator-famile) parcurge urmatoarele etape: perioada anterioara plecarii cu 2-3 saptamni nainte apare o usoara anxietate, bine compensata, mascata; cu 2-3 zile nainte de plecare, apare o instabilitate emoNionala mai accentuata, irascibilitate; perioada de absenNa primele saptamni (10 zile) este posibil sa se manifeste tulburari comportamentale, bizarerie, instabilitate emoNionala (n funcNie si de vrsta individului si a cuplului); urmeaza o perioada de stabilizare, obisnuinNa, rutina cotidiana; dupa 3 luni apar problemele legate de fidelitatea partenerei; anticiparea ntoarcerii, la partenera, produce o stare de agitaNie mai mare; ntoarcerea acasa specialistii spun ca ambii parteneri, la ntoarcerea acasa, trebuie sa-si renegocieze relaNia maritala (ca la primele ntlniri); de asemenea, pe parcursul a 710 zile, o renvaNare a conduitelor; de regula si familia, dar mai ales navigatorul, are o usoara senzaNie de straneitate; inclusiv adaptare la fusul orar (24 ore pentru fiecare ora de fus orar de recuperat); individul manifesta o regresie infantila, vrea sa fie nconjurat permanent de familie, sa fie n centrul atenNiei; adaptarea totala (reinserNia)

21 Aron Simona, Psihologie, anul II

PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

se face cam n 2 saptamni; pot avea loc socuri legate de cresterea copiilor (datorita puseurilor de crestere a copiilor); sunt posibile irascibilitate, incompatibilitaNi, nu sunt excluse unele tensiuni inter-personale sunt reacNii naturale, valabile pentru orice membru al familiei care lipseste mai mult de acasa; n familie, absenNa prelungita a tatalui de acasa poate avea rezultate asupra comportamentului copiilor; d) schimbarea zonelor climaterice si a fuselor orare voiajele lungi presupun fie schimbari dese si repetate de fus orar, fie de zona climaterica (anotimp), fie ambele! La schimbarea de fus orar (schimbarea orei), se produce o perturbare a ciclurilor si necesita 24-48 ore de adaptare (cu condiNia sa nu se schimbe iar!); daca se naviga nord-sud, se schimba zona climaterica ori adaptarea la un alt anotimp cere timp, creeaza tensiuni psihice, consumuri energetice mari, vulnerabilizeaza organismul (navigatorii prezinta de 2 ori mai multe cazuri de mbolnaviri cardio-vasculare, ulcere, dect alte profesiuni de uscat); Aceste efecte ale solicitarilor (a-d) sunt ponderate (amplificate/diminuate) de: factori de personalitate (variante psiho-individuale); - experienNa; starea de pregatire psiho-fizica (moral ridicat, nervi de oNel); - condiNii la bord; climatul grupului/echipajului de la bordul navei; pentru cei ce lucreaza n Marea Neagra (platforme, misiuni de intervenNie, Marina militara, PoliNia de frontiera), evident durata voiajului este mai mica, dar ca particularitate, Marea Neagra fiind ca un lac nchis, trece foarte usor de la calm la furtuna si uzeaza foarte mult echipajele (o saptamna la Marea Neagra echivaleaza o luna la ocean sau 6 luni Marea Neagra echivaleaza 1 an la ocean); oboseala (de multe ori, portul este mai obositor dect voiajul n sine); e) alte solicitari - caracteristicile psiho-sociale ale echipajului : cu anumite excepNii (nave militare, nave de pasageri), echipajul navei constituie un grup mic cu numar de membri spre limita inferioara (15 max. 20), cu toate caracteristicile discutate (coeziune, conformism, rivalitaNi etc. vezi dinamica grupului mic); apar proprietaNi specifice, caracteristica principala fiind faptul ca echipajul este o structura psihosociala stabila, nchisa (se pastreaza aceeasi structura o perioada de timp) care acNioneaza n condiNiile de mai sus (aceeasi mare, nava etc.); nava constituie simultan mediul de activitate, mediul de odihna, mediul de petrecere a timpului liber. Echipajul fiind limitat d.p.d.v. al numarului de oameni care l compun si stabil, contactele inter-personale sunt frecvente, intense, ceea ce are o serie de consecinNe: o comunicare foarte intensa, o inter-cunoastere mai buna, ceea ce poate avea efecte pozitive (acceptarea, o mai buna interacNiune), dar si negative (faptul ca cineva este mai bine cunoscut nu l face neaparat si placut! Se poate constata o incompatibilitate mai mare, cunoasterea mai buna nu implica si acceptare mai buna), relaNia inter-personala se blocheaza, pot aparea efecte de solitudine, unii navigatori refuza interacNiunea cu ceilalNi, se retrag, se izoleaza si atunci efectele de mai sus se accentueaza, solitudinea se accentueaza; comportamentul celorlalNi devine usor predictibil si ca atare este perceput ca sursa de monotonie (comportamentul este stereotip); frecvenNa expunerii creste simpatia pentru o persoana pna la punctul de saturaNie, cnd se cunoaste tot despre persoana respectiva si devine sursa de monotonie;

- exista persoane care au trebuinNa de autonomie personala, care nu poate fi usor satisfacuta din cauza permanenNei celorlalNi, ceea ce duce la frustrare si izolare;
22 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

Ca o consecinNa a celor de mai sus, pot aparea conflicte inter-personale; ntr-un voiaj lung, primele conflicte apar dupa cca. 25 zile, se acutizeaza dupa 3-4 luni (ca numar si intensitate - perioada critica), dupa care numarul lor scade, dar cele care ramn sunt foarte intense, puternice (dusmani de moarte). Dinamica conflictului: dupa 20 zile pna la 1 luna 1 luna si jumatate, oamenii tind sa interiorizeze conflictul, sa-l mascheze, sa nu-l exprime public; dupa 2 luni se ncearca transferul conflictului n grup (fiecare cauta sa-si formeze coaliNii, sa-si maximizeze punctul de vedere el are dreptate). Fara intervenNia factorilor responsabili (comandant de nava) unele conflicte se perpetueaza, nu se sting de la sine. Factorii de risc n navigaNia maritima n orice sistem socio-tehnic sau n orice interacNiune om-masina intervin disfuncNii materializate n accidente. Cert este ca aprox. 80-85% din accidentele de munca se datoreaza factorului uman (cauze de la structuri de personalitate, la lipsa de competenNe). n cele ce urmeaza nu ne referim la lipsa de competenNa ci la erorile oamenilor competenNi (erori care provin de la oameni care au competenNe si provin de la alNi factori). Acestea sunt: 1) lipsaadaptariilacondiNiiledevoiaj40%dinaccidenteledenavigaNieseproducn primele 10 ore de la plecarea navei din port; dupa o staNionare mai ndelungata adaptarea, integrarea n ritmul normal de activitate se produce n 24-48 ore; pe mare, la marinari mai tineri, fara experienNa si n funcNie si de alNi factori, adaptarea se poate prelungi si la 10-12 zile (psihologia zilei de luni ); se pune accentul pe prevenirea accidentelor de munca la bord, de aceea se fac cu regularitate (la 4-5 ani) cursuri, fara de care personalul nu mai poate naviga; 2) prejudecatalipseidecontrolnsarcini/zonecunoscute(rutina)indiviziitindsafie superficiali, le scade vigilenNa (atenNia susNinuta) n aceste cazuri; 3) efectul de ecran hipnotic expunerea prelungita la ecran (TV, calculator, radar) creeaza un efect hipnotic, de vscozitate mentala, decizii mai grele, ca o stare de adormire; expunerea nentrerupta la ecran, peste 4-6 ore pe zi devine periculoasa, dupa 3-4 luni apare efectul de vscozitate; creste autismul, apare dependenNa de ecran (calculator), saraceste viaNa de relaNionare, relaNiile inter-personale; 4) lipsa de atenNie cauzata la rndul ei de alNi factori (oboseala); este pe locul 2 ntre cauzele de accidente navale; 5) nivelul nalt al riscului acceptat (prudenNa vs. acceptarea riscului) unele persoane sunt mai prudente, accepta un risc mai redus, altele accepta un risc mai mare fiind mai puNin prudente, masura de siguranNa fiind luata abia de la un anumit nivel; 6) navigaNia singuratica din diferite motive (stres, monotonie sau dimpotriva, exuberanNa sosirii n ultimul port etc.), oamenii sunt prezenNi la locul de activitate dar se ncredinNeaza excesiv aparaturii, ca si cum nava merge singura si nu mai supravegheaza, nu mai acorda atenNie navigaNiei, sunt superficiali ca si cum ar fi absenNi; 7) erorile luate n decizie: inerNia conflictuala, radicalismul de cunoastere, corelaNia iluzorie

etc. (vezi psihologia organizaNionala); 8) riscuri pentru sanatatea umana personalul navigant are o probabilitate de 2 ori mai mare pentru boli cardio-vasculare, boli gastro-intestinale, eventuale boli ale zonelor calde.
23 Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE MILITARA note de curs

Sindromul Stockholm Cnd oamenii sunt pusi n situaNii limita, n care pierd posibilitatea de a-si controla destinul, ca de pilda atunci cnd sunt rapiNi sau ncarceraNi, ei resimt o imensa teama faNa de suferinNele fizice ce le-ar putea fi pricinuite si manifesta convingerea ca viaNa lor este n minile rapitorilor; atunci, n minNile lor se dezvolta o tragedie de supravieNuire transformata adesea ntr-un raspuns psihologic care poate merge pna la simpatie si sprijin pentru cauza agresorilor. ReacNia pare sa constituie un veritabil simptom, numit n literatura de specialitate sindromul Stockholm, datorita unui incident de acest gen, petrecut n capitala suedeza, n urma cu mai bine de trei decenii. Sindromul se manifesta atunci cnd un captiv nu poate scapa rapitorilor sai si este izolat si ameninNat cu moartea. Desi iniNial resimte ura faNa de agresor, victima va sfrsi, dupa cteva zile, prin a manifesta simpatie si chiar a mbraNisa cauza acestuia. Victimele sindromului Stockholm sufera n general de izolare severa si de abuzuri fizice si emoNionale, simptome ntlnite si la femeile agresate, la victimele incestului, la copiii abuzaNi sau la prizonierii de razboi. Factori care concura n afectarea puternica a psihicului victimelor: constientizarea faptului ca rapitorii le pot ucide si chiar o vor face, mai devreme sau mai trziu, izolarea de lumea exterioara si contactul permanent cu agresorii, convingerea ca evadarea este imposibila. n plus, violenNa cu care se comporta agresorul, care si supune victimele torturilor fizice si psihice, le face pe acestea sa creada ca singura lor sansa de supravieNuire este obedienNa totala. Pentru a se pune la adapost de reacNiile rapitorului, care se afla si el ntrun stres permanent, victima ncearca sa-i demonstreze ca se situeaza de aceeasi parte a baricadei. Un act minor de bunavoinNa al agresorului i confera victimei satisfacNie si adesea o determina sa-l considere pe acesta salvator. Astfel, prizonierul traieste un act de auto-iluzionare: pentru a diminua inimaginabilul stres al situaNiei el ncepe sa-l considere pe agresor prieten, ncepe sa creada ca nu va fi ucis de acesta si ca de fapt, va fi salvat, supravieNuirea sa depinznd de cea a rapitorului. n aceste circumstante, ostaticii i privesc pe poliNistii ce ncearca sa-i elibereze, cu ostilitate, ntruct acestia sunt pe cale sa le faca rau agresorilor care i protejeaza.
24 militara