Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza Dupa pierderea revolutiei de la 1848-1849, o parte din revolutionarii romani s-au

stabilit in strainatate, unde, prin intermediul publicatiilor si al societatilor cultu-rale, au facut cunoscuta problema romaneasca: unirea Moldovei cu Muntenia. Dupa sfarsitul Razboiului Crimeei din 1853-1856 intre Imperiul Rus (pierde) si Imperiul Otoman (e slabit), aceasta problema a fost reluata in cadrul Congresului de Pace de la Paris din 1856. Pentru prima data intr-un for international este pusa in discutia Marilor Puteri problema romaneasca. La acest congres, contele Walewski, ministru de externe al Frantei, a propus unirea Principatelor Romane sub conducerea unui principe strain. Propunerea era menita sa opreasca expansiunea ruseasca in Peninsula Balcanica. Prin urmare, Franta a fost de acord cu unirea, Anglia nu s-a pronuntat, iar Austria si Imp. Otom s-au opus sustinand ca romanii nu doresc unirea. Deciziile finale ale congresului referitoare la principatele romane au fost: - suzeranitatea otomana si protectoratul tarist se inlocuiau cu garantia colectiva a celor 7 mari puteri (Anglia, Franta, Sardinia, Prusia, Imperiul Tarist, Imperiul Habsburgic si Imperiul Otoman); - Moldovei i se retrocedau cele 3 judete din sudul Basarabiei: Cahul, Ismail si Bolgrad; - se prevedea convocarea unor adunari ad-hoc prin intermediul carora sa fie consultata populatia romana referitor la unire. Lucrarile adunarilor ad-hoc au inceput in 1857. Deciziile adunarilor au fost similare atat in Moldova, cat si in Tara Romaneasca: unirea Moldovei cu Muntenia, domn strain dintr-o casa domnitoare a Europei si neutralitatea teritoriului Princi-patelor. Hotararea marilor puteri cu privire la unire s-a concretizat in Conventia de la Paris din 1858. Conform acesteia, noul stat creat urma sa se numeasca Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei (care ramaneau sub suzeranitatea Majestatii Sale Sultanul). Statul se organiza pe baza principiului separatiei puterii in stat si trebuia sa aiba 2 domnitori (alesi pe viata, prin vot cenzitar), 2 guverne, 2 capitale, 2 adunari, iar comune sa fie Inalta Curte de Justitie si de Casatie, si Comisia Centrala de la Focsani. Se desfiintau privilegiile boieresti. Aceste decizii au fost considerate un amestc de unire si despartire. Vasile Boerescu a afirmat ca Europa ne-a ajutat destul, ramane sa ne ajutam noi insine. In 5 ianuarie 1859 e ales (cu unanimitate) la Iasi, ca domn al Moldovei, Alexandru Ioan Cuza. In Tara Romaneasca lucrarile adunarii elective s-au desfasurat la data de 24 ianuarie 1859. Aici Alexandru Ioan Cuza a fost ales cu majoritate de voturi. Prin urmare, s-a realizat dubla alegere a lui Al. I. Cuza, unirea politica a Moldovei cu Tara Romaneasca si, implicit, crearea statului roman modern. Marile Puteri au fost puse in fata faptului implinit, iar incalcarea textului Conventiei de la Paris a fost motivata prin faptul ca nu se preciza ca cei doi dom-nitori sa fie persoane diferite. Infaptuirea Unirii Unirea Principatelor Romne a avut loc la jumtatea secolului al XIX-lea i reprezint unificarea vechilor state Moldova i ara Romneasc. Unirea este strns legat de personalitatea lui

Alexandru Ioan Cuza i de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 n Moldova i la 24 ianuarie 1859 n ara Romneasc. Totui, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere cultural i economic ntre cele dou ri. Procesul a nceput n 1848, odat cu realizarea uniunii vamale ntre Moldova i ara Romneasc, n timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodmntul rzboiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizrii unirii. Votul popular favorabil unirii n ambele ri, rezultat n urma unoradunri ad-hoc n 1857 a dus la Convenia de la Paris din 1858, o nelegere ntre Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formal ntre cele dou ri, cu guverne diferite i cu unele instituii comune. La nceputul anului urmtor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei i rii Romneti, aducndu-le ntr-o uniune personal. n 1861, cu ajutorul unionitilor din cele dou ri, Cuza a unificatParlamentul i Guvernul, realiznd unirea politic. Dup nlturarea sa de la putere n 1866, unirea a fost consolidat prin aducerea pe tron a principelui Carol de HohenzollernSigmaringen, iar constituia adoptat n acel an a denumit noul stat Romnia. Domnia

Reedin domneasc a lui Alexandru Ioan Cuza (astzi Muzeul Unirii) din Iai

Domnia lui Cuza Vod a fost caracterizat de o nerbdtoare dorin de a ajunge din urm Occidentul, dar efortul domnului i al sprijinitorilor si ntmpin rezistena forelor conservatoare i a ineriilor colective. Mai grav, el st sub semnul provizoratului, cci domnia lui Cuza este perceput ca pasager; ara a vrut un domn strin, l-a acceptat ns pe cel autohton, dar n-a renunat la vechea dolean; n ateptarea contextului prielnic, ea ngduie un provizorat. Alegerea ca domnitor

Cortegiul domnesc trece pe sub turnul Mitropoliei

Dup Convenia de la Paris din 1858, marile puteri au lsat guvernul fiecrui principat romn n grija unei comisii provizorii, formate din trei caimacani, pn la alegerea domnitorilor. Principala atribuie a comisiilor era aceea de a supraveghea alegerea noilor adunri elective. Campania electoral din Moldova a dus la alegerea unei adunri favorabile unirii cu ara Romneasc. Unionitii moldoveni au putut impune cu uurin candidatura la domnie a colonelului Alexandru Ioan Cuza, care a fost ales domn cu unanimitate de voturi la 5/17 ianuarie 1859. Ideea alegerii domnului moldovean i la Bucureti a fost oficial sugerat muntenilor de ctre delegaia Moldovei, care mergea spre Constantinopol pentru a anuna rezultatul alegerii de la Iai. n ara Romneasc, adunarea electiv a fost dominat de conservatori, care erau ns scindai. Neputndu-se pune de acord asupra unui candidat propriu, conservatorii munteni au sfrit prin a se ralia candidatului Partidei Naionale care a fost ales la 24 ianuarie/5 februarie 1859, domn al rii Romneti. Astfel, romnii au realizat de facto unirea, punnd la 24 ianuarie 1859, bazele statului naional modern romn. Sprijinul lui Napoleon al III-lea a fost decisiv pentru dezarmarea opoziiei Turciei i a Austriei fa de dubla alegere, astfel c la 1/13 aprilie 1859 Conferina de la Paris a puterilor garante ddea recunoaterea oficiala a faptului mplinit de la 24 ianuarie 1859.[10] Conform deciziei Conveniei de la Paris, la 15 mai 1859 este nfiinat Comisia Central la Focani, ce avea ca scop redactarea primului proiect de Constituie din istoria modern a Romniei i realizarea altor proiecte de unificare legislativ a Principatelor. Proiectul de Constituie nu a fost aprobat ns de domnitorul Cuza, Comisia Central din Focani fiind desfiinat n februarie 1862.[11] Reformele lui Cuza

A.I. Cuza n anii 1860

Imaginea lui Alexandru Ioan Cuza pe o marc potal din Republica Moldova

Dup realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza i colaboratorul su cel mai apropiat, Mihail Koglniceanu (ministru, apoi prim-ministru al Romniei), iniiaz importante reforme interne: secularizarea averilor mnstireti (1863), reforma agrar (1864), reforma nvmntului (1864), reforma justiiei (1864) .a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al rii. ntmpinnd rezisten din partea guvernului i a Adunrii Legiuitoare, alctuite din reprezentani ai boierimii i ai marii burghezii, precum i a bisericii, n nfptuirea unor reforme, Cuza formeaz, n 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Koglniceanu, care realizeaz secularizarea averilor mnstireti (decembrie 1863) i dizolv Adunarea Legiuitoare (2 mai 1864). n acelai an, Cuza supune aprobrii poporului, prin plebiscit, o nouconstituie i o nou lege electoral, menit s asigure parlamentului o baz mai larg, i decreteaz (14 august 1864) legea rural conceput de Koglniceanu. n timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil i Codul penal de inspiraie francez, legea pentru obligativitatea nvmntului primar i au fost nfiinate primele universiti din ar, respectiv cea de la Iai (1860), care azi i poart numele, i cea de la Bucureti (1864). Tot n aceast perioad a fost organizat i armata naional.