Curenii oceanici Curenii reprezint o form de micare a apelor oceanice, pe anumite direcii, sub aciunea anumitor factori (vnturile,

diferena de salinitate, de temperatur i de nivel a apelor). Se disting: Cureni rezultai din aciunea vnturilor regulate (alizeele) sau periodice (musonii): Cureni de deriv, n zona de aciune a vnturilor; Cureni liberi, n zonele unde vntul a ncetat iar deplasarea apei se face n virtutea mpingerii ei din regiunile anterioare (sunt o prelungire a curenilor de deriv).

Cureni formai de diferenele de densitate ale maselor de ap din dou bazine marine separate printrun prag; poart numele de cureni de compensaie; de exemplu, ntre Marea Neagr i Marea Egee, la fund circul cureni cu ap dens, srat, iar la suprafa, n sens invers, cureni cu ap dulce. Viteza de deplasare a masei de ap variaz; de regul este cuprins ntre 0,3 km i 0,4 km/h, cum este cazul Curentului Floridei, la ieirea sa din Golful Mexic. Cureni oceanici n funcie de temperatura apei: Calzi, venind din regiunile calde, de exemplu Gulf-Stream (sau Curentul Golfului) n Oceanul Atlantic, Kuro-Shivo, n Oceanul Pacific; Reci, care se formeaz n regiunile polare sau vin din adncurile oceanice, de exemplu Curentul Labradorului, n Oceanul Atlantic, Oya-Shivo, Curentul Peru, n Oceanul Pacific.

Cureni verticali, constnd n deplasri ale maselor de ap pe vertical, din adnc spre suprafa; sunt provocai de diferenele de densitate, de temperatur, de salinitate i, uneori, i de specificul reliefului submarin. Aceti cureni au o importan deosebit pentru aerisirea apei i redistribuirea substanei nutritive pe vertical, care favorizeaz dezvoltarea lumii organice.

Principalii cureni din Oceanul Planetar n fiecare emisfer exist, n regiunea ecuatorial, cte un curent de deriv, datorat aciunii alizeelor, care deplaseazmasele de ap de la est spre vest, aa-numiii cureni ecuatoriali: Curentul Ecuatorial de Nord i Curentul Ecuatorial de Sud. Pentru ceilali cureni, analizai harta.