Psihologii, n ncercarea de a inventaria cat mai multe elemente componente ale personalitii (indiferent dac acestea se numesc nsuiri,

trasatori, factori etc.), n dorina de a organiza personalitatea (pe niveluri, dimensiuni, substructuri etc.), pierd din vedere un lucru esenial. Acesta este tocmai personalitatea total, integral a omului conceput, din perspectiva filozofic, pe de o parte, ca personalitate concret, iar pe de alta parte, ca ideal al realizrii. Semnificaie, atragem din nou atenia, nu att nsuirile, configuraiile de trsturi (numite elemente" i grupate n subsisteme ale personalitii), ci modul particular de integrare i utilizare comportamental a acestora. Astfel, o mare importan ce este c omul n realitate, crede c este, dorete s fie, gndete despre alii, consider c gndesc alii despre el, comportamentul su manifestat este n funcie de unul sau altul dintre aceste elemente sau de modul particular de integrare i funcionare a acestora.

Aceste constatri l-au condus pe Mielu Zlate, la identificarea n personalitatea total a omului a mai multor faete" ale acesteia. Aceste faete ar fi :

a) personalitatea reala (P.R.) constituita din ansamblul proceselor, functiilor, tendintelor, insusirilor si starilor psihice de care dispune omul la un moment dat si pe care le poate pune oricand in disponibilitate, fapt care ii asigura identitatea si durabilitatea in timp. Toate acestea se organizeaza in doua dimensiuni esentiale ale personalitatii dimensiunea intrapersonala, psihoindividuala si dimensiunea interpersonala, psihosociala;

b) personalitatea autoevaluata (P.A.) ce cuprinde totalitatea reprezentarilor, ideilor, credintelor individului despre propria sa personalitate, incluse de regula, in ceea ce se numeste imaginea de sine; felul cum se percepe individul, ce crede el despre sine, ce loc isi atribuie in raport cu ceilalti;

c) personalitatea ideala (P.I.) avand drept continut ceea ce ar dori individul sa fie si sa obtina sau cum ar dori el sa fie P.I. reprezinta personalitatea proiectata in viitor, idealul ce trebuia atins, modelul pe care individul si-l propune sa-l construiasca in decursul vietii sale;
d) personalitatea perceputa (P.P.), adica ansamblul reprezentarilor, ideilor, aprecierilor unei persoane cu privire la altii (imaginea despre altii). Mecanismul esential al formarii imaginii despre altii este atribuirea. Formarea imaginii despre altii depinde, pe de o parte, de capacitatea persoanei de cunoscut (cunoscute) de a se exterioriza, de a se lasa cunoscuta, iar pe de alta parte, de capacitatea persoanei cunoscatoare de a descifra esentialul in informatiile care i se ofera. Persoana cunoscatoare trebuie sa fie atenta (si capabila) ca in mecanismul ei de atribuire sa nu fie implicate doar stereotipuri.

e) personalitatea proiectata (P. Pro.) alcatuita din ansamblul gandurilor, sentimentelor, aprecierilor pe care crede un individ ca le au, le nutresc, le fac ceilalti asupra sa. P. Pro. este imaginea de sine atribuita lumii" adica ceea ce cred eu ca gandesc altii despre mine";
f) personalitatea manifestata (P.M.) reprezentata de ansamblul
trasaturilor si insusirilor ce-si gasesc expresia in modalitatile particulare, proprii, specifice de exteriorizare si obiectivare comportamentala P.M. este o constructie psihocomportamentala sintetica, deoarece cuprinde fie aspecte, laturi, parti din fiecare fateta a personalitatii, fie toate fatetele articulate si integrate intre ele. Ea reprezinta deschiderea cea mai evidenta catre social precum si crescute posibilitati de investigare si cunoastere obiectiva.

Luand in considerare interactiunea si interdependenta reciproca, intersectarea, convietuirea sau topirea" unor fatete ale personalitatii in altele, M. Zlate a descoperit patru tipuri de personalitate

a) tipul unitar si armonios dezvoltat caracterizat prin integritate si constanta; armonie cu sine si cu ceilalti (lumea); absenta omisiunilor sau trucurilor in manifestarea fatetelor personalitatii totale; concordanta dintre P.A. si P.R.; consens intre P.I. si posibilitatile de care dispune, evitand decalajele; elaborarea unor imagini corecte, apropiate (cel putin) de adevar, despre ceilalti; anticiparea corecta a gandurilor si sentimentelor altora despre el;

b) tipul instabil sau cel despre care in limbajul curent se spune nu stiu ce sa cred despre el, o data se comporta intr-un fel, altadata in cu totul altfel". El se caracterizeaza prin actiunea necorelata, nesistematica a fatetelor personalitatii; instabilitatea generalizata atat intre fatetele pesonalitatii, cat si in interiorul fiecareia dintre ele; decalajul, uneori mare, intre P.R. si P.I., dar si apropierea lor alteori; schimbarea frecventa a continutului P.P.; inlocuirea (succederea) cu rapiditate a tendintelor de subapreciere cu cele de supraapreciere (si invers) in ceea ce priveste imaginea de sine (P.A.); trairea dramatica a propriei existente si din motivele deja enumerate (chiar daca succint) generarea de probleme privind adaptarea si integrarea sociala. c) tipul dedublat, cu marcante discrepante intre interior si exterior, latent si menifestat, real si imaginar, esenta si aparenta. Dedublarea se poate manifesta atat in interiorul fiecarei fatete a personalitatii, cat si intre acestea. Indivizii cu o personalitate dedublata sunt cei despre care se spune ca una gandesc si alta fac" desi mai corect ar fi sa se spuna ca una gandesc si alta spun, una gandesc, alta spun si altceva fac". Permanenta duplicitate, mascarea si trucarea in care se complac, daca sunt bine ascunse, pot asigura acestor indivizi o existenta satisfacatoare (pentru standardul valorilor lor), dar daca insa sunt acoperite conduc aproape intotdeauna la consecinte neplacute (cel putin).

d) tipul accentuat, proprie lui fiindu-i excrescenta uneia sau alteia dintre fatetele personalitatii, care uneori le subordoneaza pe toate celelalte, alteori, pur si simplu, le anuleaza. Se ajunge la o saracire si simplificare a personalitatii, la inchiderea ei in scheme comportamentale rigide, stereotipe. Persoanele cu o personalitate accentuata se cred neintelese, ignorate, persecutate sau lezate. De aceea, pentru a-si apara personalitatea ultragiata (dupa parerea lor) si pentru a trai cel putin in armonie cu sine isi elaboreaza comportamente insinuante, agresive, mitomane, fac deseori apel la autoritate etc.