ADRIANA LAZARESCU de la o anecdota la alta ANTOLOGIE DE ANECDOTE CUPRINS: Cuvnt nainte 4 VORBE DE DUH ADUSE DIN CONDEI 7 IRONIA

SAVANTILOR 111 VESEL RAGAZ N CULORI SI CONTURURI 126 SUBTILE POANTE PE STRUNE 162 REPLICI HAZLII N CULISE 218 GLUMA SI FILOSOFIE 245 ISTORII SI UMOR 264

Cuvnt nainte Umorul este o expresie a inteligentei, a ntelepciunii. Seninatatea, voia buna ambele legate de lumina sau iluminarea mintii si a sufletului i-au fost totdeauna indispensabile omului pentru a-l inspira n toate actiunile lui. Buna dispozitie este o stare de gratie atotcreatoare, vibranta, o eufori e capabila de realizari infinit superioare unei stari psihice potrivnice. n istoria literaturii tuturor popoarelor, umorul a jucat totdeauna un rol de seama n cultura si civilizatia acestora. Destinderea, ntr-un fel sau altul, sa dovedit absolut necesara, n orice epoca si nimic n-a reusit s-o mpiedice, ea a d escretit fruntile, a destins spiritele, facnd ca nsasi viata sa prospere. Aristofan, Plaut, Terentiu, Rabelais, Molicre, Goldoni, Shakespeare, Mar k Twain, Anton Pann, Caragiale, Gogol etc. Sunt sclipiri cheie care au spulberat si au preschimbat, prin valoarea lor, depresiunea morala a oamenilor din toate clasele sociale, indiferent de gradul lor de cultura, infiltrndu-le vitalitate si vigoare, n confruntarea nsasi cu viata cotidiana. Fantezia anonima este, la rndul ei, o sursa inepuizabila de vorbe de duh, unele hazlii, iar altele, numeroase, cu un continut vadit moralizator. Prin urmare, umorul este o energie umana reala, autentica, o infinita fo rta launtrica, cu remedii salutare n clipe nostalgice, apatice, de neparticipare activa la viata. Cu sau fara caracter moralizator, sau satiric, vorbele de duh au contrib uit din plin la acest dinamism multiplu, adevarata satisfactie si optimism. Ct despre oamenii celebri de pe toate meridianele, acestia au fost ei nsis i motive de curiozitate pentru semenii lor, ducnd o viata care, orict de normala a parent, a atras totusi atentia tuturor, voit sau nevoit. Autenticitatea, cititorii nu trebuie sa o caute cu tot dinadinsul, stiin du-se bine ca micile istorii circula din tara n tara si din epoca n epoca cu mereu a lti protagonisti. Mai toti oamenii de geniu, din pricina naltelor preocupari, au avut slabi ciunea de a fi distrati n viata zilnica; comportarea lor, n familie sau n societate , s-a abatut nendoios de la regulile generale, strnind, nu de putine ori, rsul celo r din jur, nu zeflemitor, ci binevoitor, nu malitios, ci inocent. S-a stabilit a stfel de la sine un acord unanim, plin de ngaduinta si admiratie, fara rezerve, f iindca la rndul lui geniul comite un act hazliu sau si afirma o parere, o sentinta , o butada, fara rautate, ca si cnd ar executa, ntr-o clipa de fericire spontana, o pirueta. Lui i se pare totul onest, pur; omenirea, societatea, existenta i apar att de generoase, nct nimic nu-l importuneaza. Daca cineva patrunde n intimitatea v ietii lui, psihica sau etica, e primit ca un oaspete binevenit, nzestrat, dupa cr edinta lui, cu cele mai alese calitati umane. Daca este cazul sa se apere uneori de o ofensa, o face printr-o vorba de spirit, pe care agresorul o ntelege ca ata re si se resemneaza. Se poate deveni celebru, desigur, si prin proferarea unor perle de o rara

iscusinta verbala, care prin nuantele lor subtile au ramas cu usurinta n istoria scrisa sau orala a anecdoticii. Anecdota dezvaluie, prin nsasi denumirea ei (n lb. Greaca anccdotos inedit, tainic), latura necunoscuta, demna de senzatie, a unui personaj. De obicei aceasta latura are un caracter comic, umoristic, car e, n afara celui inedit, neasteptat, atrage mai mult, distreaza, farmeca iremedia bil. Antologia de fata se refera la o serie de oameni celebri din toate timpu rile si domeniile de activitate literatura, arta, filosofie, stiinta, cinematogr afie a caror viata a oferit ntmplari si situatii iesite din comun, relevnd un amanu t singular, umoristic, pitoresc, de larga umanitate. Prin aceasta, omul, genial sau simplu, se cunoaste mai bine, devine mai comunicativ si mai sociabil. n aceasta perspectiva, totusi, nu trebuie sa se piar da din vedere ca situatiile neobisnuite, orict ar fi varietatea lor de mare, sunt n numar limitat, motiv pentru care, de multe ori, adevarul istoric poate sa apara uneori alterat si, cum sa spus adesea despre comedii, mutatis mutandis (schimbnd ceea ce trebuie schimbat), ridendo cstigat mores (rznd se ndreapta moravurile). Adevarate comprimate de ntelepciune, nchiznd, n inspirata lor concizie, o im ensa experienta de viata si de gndire, vorbele de duh au puterea de circulatie a celor mai nalte valori umane. naripate, ele strabat spatiul si timpul spre bucuria si folosul oamenilor care prin ele nvata sa pretuiasca ascutimea mintii si forta expresiva a cuvntului. ADRIANA LAZARESCU VORBE DE DUH ADUSE DIN CONDEI ADOLFO ALBERTAZZI (1865-1924) scriitor si critic italian Albertazzi era profesor la Institutul Tehnic din Bologna. n ziua examenelor i se prezinta un ele v care studiase foarte putin. Albertazzi l invita sa citeasca un pasaj din Promess i Sposi (Logodnicii) si apoi l opreste la o fraza, ntrebndu-l: De cte feluri sunt verbele? Masculine si feminine, raspunse elevul. nmarmurit, profesorul exclama: N-am stiut pna acum, dar daca reusesti sa ma convingi te trec la examen. Prin urmare, da-mi un exemplu de verb feminin! A naste, raspunse candidatul, silindu-l pe profesor sa-l treaca. LEON BATTISTA ALBERTI (1404-1472) arhitect, matematician, poet, pictor s i sculptor italian Alberti a avut meritul de a se fi gndit la marele public, adic a la ntregul popor, n timp ce ceilalti mari literati ai vremii scriau pentru un nu mar restrns de cititori. Alberti se exprima adesea: Cnd scriu, ma gndesc la iubirea fata de aproapele meu, si la profitul nest iutorilor. Prefer sa fiu util multora dect sa plac unuia sau altuia VASILE ALECSANDRI (1821-1890) scriitor romn Vasile Alecsandri, cutreiernd magazinele din Venetia, se opri n fata unei vitrine. Admira nespus un vas de Mura no. Intra n magazin si ntreba ce pret are. Negustorul i raspunse: Este un Murano veritabil, are o lucratura cu totul aparte, costa 10.000 de lire, dar pentru dumnea-voastra voi face un pret mai rezonabil. E o onoare ca ne-ati intrat n magazin ncntat ca negustorul auzise de el, Alecsandri si spuse n sinea lui: Nu-i rau sa fii un om cunoscut . Au convenit asupra pretului si scriitorul l ruga pe negustor sa-i trimita vasul la Hotel Danielli . Pe ce nume? ntreba mult prea amabilul negustor italian.

ANACREON (563-478 .e.n.) poet liric grec Policrat, tiranul din Samos, i da rui lui Anacreon patru talanti drept rasplata pentru poeziile lui valoroase. Emotionat, poetul i primi si, multumindu-i, si lua ramas bun. Tot gndindu-se ce ar fi putut face cu suma aceea mare de bani, poetul nu reusi sa nchida ochii doua nopti. n cele din urma i aduse tiranului banii napoi, spu nndu-i: Darul dumitale e valoros, ce-i drept, dar somnul meu valoreaza si mai mu lt. TUDOR ARGHEZI (1880-1967) scriitor romn Tudor Arghezi se afla cu un priet en al sau la vernisajul unui pictor modernist. Oprindu-se ndelung n fata unui tabl ou, prietenul l ntreba pe Arghezi: Dumneata ai nteles ce subiect reprezinta tabloul acesta? Nu, si nici nu caut. l consider secret profesional raspunse mucalitul Argh ezi. Tudor Arghezi, dupa ce primise un telefon de la un confrate care i se pln gea ca n seara precedenta, ntrun salon literar, fusese foarte aspru criticat, l lin isti cu urmatoarea fraza: Asa sunt unii critici, ndrjiti, mai ales cei care nau fost niciodata n star e sa conceapa doua rnduri din mintea lor! EMILE AUGIER (1820-1889) dramaturg francez Augier, ntlnindu-se ntr-o zi cu un aristocrat si stiind ct l dispretuieste pentru originea lui modesta, i spuse: Sunt persoane care descind din stramosi, iar altele care se prabusesc pe ste ei. Dumneata pare ca faci parte din ultima categorie. Dumneata esti ultimul din familie, iar eu sunt primul Augier! Se reprezenta o piesa de Emile Augier. Lnga el statea Dumas-fiul. Rautaci os, i atrase atentia lui Augier asupra unui spectator care atipise: Ia te uita ce efect are capodopera dumitale asupra acestui spectator! Augier nu-i raspunse, dar cu prima ocazie, cnd n sala se juca o piesa a lu i Dumas, se gndi sa i-o serveasca. Si nu i-a fost greu sa zareasca un spectator c are sa motaie. Priveste si efectul operei dumitale! Se razbuna Augier. Dar Dumas prompt si ascuti malitia: Mda, daca ma uit bine la el, mi pare acelasi spectator de data trecuta. nc a nu s-a trezit de la opera dumitale, scumpe Augier! HONOR DE BALZAC (1799-1850) romancier francez Cnd Balzac, marele romancier francez, era tnar si prea putin cunoscut, i trimise unui editor romanul Gobseck. Editorul ncntat de roman se arata dispus sal publice imediat. Se gndi ca ar merita cel putin 3.000 de franci autorul. Cnd afla adresa autorului ntr-un cartier mizera bil, primul gnd al editorului a fost de a-i oferi 2.000 de franci. Se duse person al la Balzac si vaznd casa, cum arata pe dinafara, se gndi ca si 1.000 de franci a r fi de ajuns pentru un sarman romancier. Cnd Balzac i deschise usa si editorul vazu n ce mizerie traia autorul roman ului, fara a se mai gndi, i ntinse trei sute de franci si-i spuse: Domnule Balzac, cred ca esti multumit cu acesti trei sute de franci ca d rept de autor pentru romanul dumitale. Si Balzac, atunci n cea mai cumplita mizerie, desigur ca se arata nespus de ncntat. n ciuda faptului ca Balzac scria continuu, ani la rnd fusese obligat sa tr aiasca mai mult dect modest, ntr-o camera. ntr-o seara auzi pasi straini n camera. E ra un hot. Cnd acesta trase sertarul biroului, Balzac ncepu sa rda. Speriat, hotul voi sa fuga, dar mai nti l ntreba pe Balzac de ce rde: Cum sa nu rd daca dumneata vii cu chei false, ti risti viata, ca sa cauti noaptea orbecaind, ceea ce eu, n depline drepturi, nu gasesc nici macar ziua n pli na lumina!

Honor de Balzac l prindea mereu cu minciuna pe valetul sau. Minciuna e unul din cele mai urte vicii. Nu-i frumos sa-ti minti aproapel e, i spunea deseori Balzac valetului. Si totusi de cte ori bate portarelul la usa noastra nu ma trimiteti chiar dumneavoastra sa-i spun ca nu sunteti acasa? l ntreba valetul. Ar putea fi vreodata portarelul aproapele nostru ? i raspunse mbufnat Balzac. THODORE DE BANVILLE (1823-1891) poet francez Cnd prietenul lui Banville, C oppe, a fost ales membru al Academiei Franceze, primind felicitarile lui Banville i spuse: mi face placere felicitarea ta, dar ma si tulbura, deoarece nu gasesc jus t ca tu sa nu fii membru pna acum. Doar stii ca eu nu sunt n stare sa fac necesarele vizite de protocol, i ra spunse modest Banville. S-ar putea sa fii ales si fara aceste meschine vizite Protesta Coppe. Daca ntr-o buna zi vei primi titlul pe o tava de argint? Nu stiu daca voi primi titlul, dar, oricum, tava nu as restitui-o! CHARLES BAUDELAIRE (1821-1867) poet francez Baudelaire, celebrul autor a l volumului Les fleurs du mal, a fost ntrebat de o vanitoasa si vrstnica doamna, c areia toata lumea i facea complimente: Cti ani mi dati, maestre? Poetul i raspunse usor sarcastic: De ce v-as mai da si eu, din moment ce aveti attia?! Baudelaire, critic subtil, i marturisi ntr-o zi unui prieten: Eu cred doar n lucrurile rare: ntr-un intelect iesit din comun, n caractere le drze, ntr-un tempera-ment extraordinar. n fond, ce elogiu mai mare poti aduce un ui diamant, dect definindu-l solitar ? PIERRE BENOIT (1886-1962) romancier francez Celebrul autor al Atlantidei s e plngea ntr-o zi lui Paul Bourget de injuriile pe care i le aduceau diversi ziar isti n diverse reviste literare. Paul Bourget l consola, spunndu-i: Eu nu m-am simtit un scriitor important dect atunci cnd am ncetat sa mai ci tesc rautatile criticilor PIERRE-JEAN DE BRANGER (1780-1857) poet francez O doamna care-l invita fo arte des la masa pe poetul Branger, observnd punctualitatea lui, nespus de amabila , ntr-o zi i spuse: Apreciez foarte mult punctualitatea dumitale, e semn de mare politete. Iar Branger, destramnd putin impresia gazdei: Nu e numai politete. Este si teama ca toti ceilalti musafiri, n asteptare a celui ntrziat, nervosi, n-ar face dect sa sublinieze toate defectele celui ce ntrzi e LUCIAN BLAGA (1895-1961) poet, dramaturg si filosof romn Lucian Blaga asc ulta plictisit pe un tnar pseudo-poet care se ncapatnase sa-i citeasca o nesfrsita t ragedie n versuri. Deodata Blaga izbucni: Ia te uita ce vers sublim! Cum de s-a ratacit n tragedia asta fara cap si fara coada?! BLASCO IBANEZ VICENTE (1867-1928) roman-cier spaniol Blasco Ibanez era c onvins ca un scriitor trebuie sa fie si un bun lector. El citea zilnic nentrerupt patru ore, afirmnd ca ntr-o zi sau alta tot ceea ce citesti poate fi util . Exemplul sau pentru a-si ntari teoria, n fata careia unii prieteni de ai sai ramneau scepti ci, era urmatorul: Cnd am fost exilat ntr-un satuc, neavnd posibilitatea de a citi altceva dect carti militare, mprumutate de la vaduva unui general, le-am devorat una dupa alt

a. Ei bine, n timpul razboiului ma aflam pe frontul francez si odata m-a invitat generalul Franchet d'Espray la masa. Desi era nconjurat numai de ofiterii sai supe riori, eu, prin cultura mea militara, am reusit sa-i impresionez pe toti ofiteri i francezi. Si asta gratie lecturii mele, illo tempore (pe vremea aceea), aparen t neinteresanta. NICOLAS BOILEAU (1636-1771) critic literar francez Boileau nu a fost un copil precoce, care sa fi dat vreun semn de ceea ce avea sa devina. Tatal sau sp unea adesea: E un baiat bun, niciodata nu va spune ceva rau de nimeni , fara a banu i macar, ca zeci de ani criticul Boileau avea sa tiranizeze arta poetica francez a. Ludovic al XIV-lea scriind cteva versuri i ceru parerea lui Boileau: Sire, nimic nu va este cu neputinta: ati tinut sa faceti versuri. Proast e, dar ati reusit! i raspunse marele critic. La moartea lui Boileau, nmormntarea a fost att de grandioasa si att de numer osi cei ce-i urmau carul funebru, nct o femeie din popor exclama: Ia te uita ce de prieteni a avut omul acesta! Si cnd te gndesti ca cineva mi-a spus ca n-a scapat nimeni de gura lui, ca despre fiecare gasea de spus cte c eva! BERTOLT BRECHT (1898-1956) dramaturg german Faimosul dramaturg german, B recht, intra n discutie cu doi indivizi, conformisti si conservatori care sustine au ca era natural sa izbucneasca un razboi. nfuriat, Brecht le spuse: ntr-o epoca n care domneste confuzia sau curge snge nevinovat, si n care lib erul arbitru ia locul, n mod inexorabil, legilor, n timp ce umanitatea se dezumani zeaza, nici ntr-un caz sa nu spuneti e natural daca n realitate vreti ca totul sa ra mna neschimbat. GEORGE GORDON BYRON (1788-1824) poet romantic englez Orfan de tata, micu l George dispretuia orice autoritate. Rebel ca instinct, dar generos si drept. Vaznd ntr-o zi ca un coleg de scoala, schiop ca si el, devenise bataia de joc a urnii elev dintr-o clasa superioara, neputnd sa-i tina piept ca sa-si razbu ne colegul insultat, i se adresa astfel: Cte ciomageli mai vrei sa-i dai colegului meu si cte alte insulte? Si tie ce-ti pasa? i raspunse baiatul acela mai mare. mi pasa fiindca, spuse Byron, vreau sa mpart cu el si ciomagelile si insul tele. Jumatate mi se cuvin mie, deoarece suferim de aceeasi pacoste! Odata Byron auzi pe un pictor de mna a doua cum se lauda ca el, cu aceeas i facilitate cu care picteaza, scrie si versuri. Cum lui Byron nu-i placeau ostentatiile si imixtiunile n arta altora, i sp use: Dragul meu, ar trebui sa stii si dumneata ca pictorii scriu cu penelul, iar poetii zugravesc cu cuvntul. ntr-o buna zi, Byron, calatorind cu doctorul Polidori, care-si dadea aere de mare literat n fata lui l ntreba cum de-si permite sa-l trateze de la egal la e gal. Polidori, nfumurat, i spuse: Ce ne diferentiaza, de fapt? Tot ce esti dumneata n stare sa faci, pot fa ce si eu! Plictisit, Byron i raspunse: Cel putin trei lucruri nu esti n stare sa le faci: eu sunt n stare sa trec un ru notnd, sa sting o luminare la o distanta de douazeci de pasi dintr-un foc de pistol si sa scriu un poem din care sa se vnda ntr-o singura zi patrusprezece mii de exemplare! Cnd lord Byron a fost ntrebat ce nseamna Geneva pentru el, a raspuns:

O spelunca a gentilomilor bogati! CALLIMACH (304-240 .e.n.) poet si critic grec Callimach, care a trait la curtea lui Ptolemeu, judeca valoarea cartilor dupa volumul lor, considernd acest sistem infailibil: Cu ct e mai groasa o carte, spunea el, cu att gasesti mai multe prostii n e a. GEORGE CALINESCU (1899-1965) scriitor si critic literar romn Un student i spune profesorului George Calinescu: Dumneavoastra care studiati delirele onirice doriti sa-mi dati un sfat? De seori n somn ma visez profesor. Ce sa fac ca visele mele sa devina realitate? Solutia e sa dormi mai putin! i raspunse cu simplitate genialul Calinescu . George Calinescu avea un sistem al lui care nu dadea gres niciodata cnd v oia sa scape de pisalogi. Cum vedea pe vreunul, de la distanta, n clipa cnd se apr opia de el, i strngea mna din mers, scuzndu-se astfel: Iarta-ma ca nu ma opresc mai mult. Dar vad ca se apropie de noi un mare pisalog ION LUCA CARAGIALE (1852-1912) scriitor romn Directorul general al ziarul ui umoristic la care scria si Caragiale vede ca pentru registrator era alocata o suma de 450 lei lunar. Cine se ndeletniceste cu meseria asta? ntreba el pe administrator. Caragiale, i raspunse acesta. Ca sinecura e prea putin ca leafa e prea mult. Hotarasc sa se suprime imediat acest post regretele mele domnului Caragi ale. GIACOMO CASANOVA (1726-1798) literat si diplomat italian Giacomo Casanov a avea o fascinatie cu totul aparte. Desi urt, cucerea pe oricine prin inteligenta lui, prin spontaneitatea lu i, prin umorul lui. ntr-o zi, printul de Lignc, un bun prieten, i-a spus: Si cnd te gndesti ca ai fi putut fi si frumos, dragul meu, daca n-ai fi att de urt! Printul de Lignc, n memoriile sale, povestette ntlnirea dintre Casanova, as a-zis cavaler de Singalt, si mparatul Josef al II-lea, care a avut de suportat iro nia spiritualului Casanova. Dispretuiesc profund, spuse mparatul, pe cei ce-si cumpara titluri de nob lete. Si-i dispretuiti oare mai putin pe cei ce le vnd, maiestate? ntreba Casano va. AGATHA CHRISTIE (1897-1977) scriitoare engleza Cunoscuta scriitoare Agat ha Christie nefiind deloc fascinanta ca prezenta fizica, era n schimb plina de sp irit. Cnd cineva o ntreba de ce se casatorise cu un arheolog, ea raspunse imediat: L-am ales foarte bine, deoarece pe masura ce voi mbatrni, el ma va gasi ma i frumoasa, mai interesanta si mai pretioasa! JEAN COCTEAU (1892-1960) scriitor, dramaturg si regizor francez Jean Coc teau i povestea unui prieten despre un individ foarte avar cu sotia lui, careia, ca sa nu-i dea bani, i spunea mereu ca banii au microbi. Dar la rndul ei sotia, ma i vicleana dect sotul ei, i raspunse: Nu avea grija, banii dispar att de iute din min ile mele nct nu au cnd sa-si lase microbii . Rafinatul Cocteau, cult, talentat, dar amator al unei vieti libere, nenca tusate de prejudecati, si-a atras multe clevetiri asupra lui, mai mult sau mai p utin justificate.

ntr-o buna zi, el fiind la curent cu malitiozitatile nascocite pe seama l ui, suspina adnc si apoi spuse: Au creat din mine un personaj caruia m-as feri sa-i strng mna! Jean Cocteau e ntrebat ce parere are despre infern si despre paradis. Ramn e ctva timp pe gnduri, apoi raspunde: Nu-mi pot exprima nici o parere, deoarece am prieteni si ntr-un loc si n c elalalt DANTE ALIGHIERI (1265-1321) scriitor italian Trecnd pe o strada din Firen ze, Dante auzi un fierar care, n timp ce lucra, cnta unele versuri din Divina Comm edie, pocindu-le. Fara sa spuna o vorba, Dante intra n fierarie si, apucnd la ntmpla re cteva unelte ale fierarului, le arunca n mijlocul drumului. Vaznd privirea nedum erita a bietului fierar, i spuse: Tu-mi distrugi opera mea cea mai de pret si eu ma razbun pe tine, distru gndu-ti uneltele! Se povesteste ca Dante Alighieri avea o memorie nemaipomenita. Un priete n l ntreba ntr-o zi: Care e cea mai buna mncare? Dante i raspunse: Ouale. Dupa un an, acelasi prieten l opreste brusc si-l ntreaba: Cu ce? Iar Dante i replica prompt: Cu sare si cu pine. ALPHONSE DAUDET (1840-1897) ai multe vorbe violente cu Albert romancier si poet francez Daudet schimbase m

Dlpit. A doua zi, un prieten comun veni la Daudet cu urmatorul bilet din partea lui Dlpit: Am cea mai mare admiratie fata de talentul dumitale de scriitor, dar nu pot sa-mi exprim aceeasi admiratie fata de caracterul dumitale . La care Daudet i raspunse: Pentru mine este exact invers . Un romancier popular, foarte criticat pentru stilul sau, i spuse lui Daud et: Si totusi, eu franceza mea o cunosc bine! Nu ma ndoiesc, i replica Daudet, dar n-o cunosti pe cea a altora EDMONDO DE AMICIS (1846-1908) scriitor italian Cnd De Amicis i-a propus l ui Gandolin sa faca o excursie pe munte, umoristul i-a raspuns: E o adevarata delectare sa admir muntele, privindu-l dinspre cmpie. Asa c a e inutil sa ma mai urc, fiindca de sus nu l-as mai putea admira BARBU DELAVRANCEA (1811-1864) scriitor romn Delavrancea se ntlni cu seful p artidului liberal, Mitica Sturza. La un moment dat acesta i spuse: Doua parale nu dau pe un om de spirit. Mai trebuie si altceva ca un om s a fie valoros. Delavrancea, delicat, nu-i raspunse, dar n gndul lui se ntreba: "Cam ct ar d a oare un om de spirit pe Sturza? CHARLES DUCLOS (1704-1772) istoric francez Duclos afirma ca: Omul perfect seamana cu toti ceilalti, desi niciunul dintre toti ceilalti nu-i seamana lui. ALEXANDRE DUMAS-tatal (1803-1870) romancier si dramaturg francez La succ esul premierei Demimonde a lui Dumas-fiul, cineva i spuse lui Dumas-tatal: Cred ca si dumitale se datoreaza succesul piesei. De fapt eu am cel mai mare merit.

Nu nteleg? Eu sunt autorul autorului, ce vrei mai mult?! ALEXANDRE DUMAS-fiul (1824-1835) romancier si dramaturg francez Alexandr e Dumas-fiul lua masa la doctorul Gistal, o celebritate medicala a timpului. Cnd au trecut n salon, la cafea, doctorul Gistal s-a apropiat de Dumas si i-a spus: Din cte stiu, ai un talent nemaipomenit de a improviza versuri. Fa-mi pla cerea si onoreaza-mi si mie albumul cu doua-trei versuri. Dumas nu pregeta, lua albumul si scrise: "De cnd doctorul Gistal Are boln avi n ngrijire S-a golit chiar un spital Dar s-au umplut trei cimitire!" Un critic literar malitios l apostrofeaza ntr-o zi pe autorul lii : Domnule Dumas, ai nceput sa scrii absurditati: vid dureros creat de moment e de slabiciune etc., etc Ce mai e si asta? Daca e vid cum poate fi totusi dureros ? E o absurditate! Calm, Dumas gaseste replica: Un exemplu ca nu-i absurd ar putea fi si acesta: pe dumneata nu te-a dur ut niciodata capul? Iata un vid dureros! LECONTE DE LISLE (1818-1894) poet francez Cnd Leconte De Lisle s-a prezen tat drept candidat la Academia Franceza, locul lui fusese ocupat de Victorien Sa rdou. Leconte De Lisle n-a avut dect un singur vot, din partea lui Victor Hugo. Eu ma consider ales spuse De Lisle dat fiind ca Victor Hugo e singurul a legator care conteaza ntradevar n aceasta Academie. ntr-un salon literar se aflau poeta Elena Vacarescu si poetul Leconte De Lisle. Acesta o ruga pe poeta sa-i recite cteva versuri de ale ei. Un bun prieten al poetului i sopti Elenei Vacarescu: Leconte uita adesea propriile lui versuri. Declamati, doamna, versuri de ale lui si va veti convinge. Elena Vacarescu l asculta si declama din Apollonide, iar Leconte izbucni la urma n aplauze: Versuri ncntatoare! Bravo! Bravo! Cum toata lumea ncepuse sa rda, poetul nu mai ntelegea nimic si continua: Aveti ceva de spus: Oare nu va plac? Mie mi se par minunate aceste versu ri! Atunci n ilaritatea generala i se dezvalui gluma nevinovata, la care poet ul se mbujora de rusine. MIHAI EMINESCU (1850-1889) poet, prozator si publicist romn Odata, Mihai Eminescu a fost ntrebat de un cititor care parea sa nu-i fi nteles prea bine versu rile: Domnule Eminescu, dumneavoastra nu credeti ca n viata nu e bine sa fii pr ea emotiv? Iar Eminescu visator i raspunse: Si totusi e oribil sa fii nesimtitor si rece n toate FNELON (FRANOIS DE SALIGNAC DE LA MOTHE) (1651-1715) scriitor francez Fnelo n era renumit pentru modestia lui. ntr-o zi un prieten l ntreba de ce nu merge nici odata cu trasura. Dar e foarte simplu, dragul meu, i raspunse scriitorul. Mi-ar fi totdeaun a teama ca nu cumva sa ntlnesc un pieton care sa valoreze mai mult dect mine. PAOLO FERRARI (1822-1889) dramaturg italian Paolo Ferrari, cnd compunea c omediile sale, avea obiceiul sa scrie n picioare n fata unui pupitru nalt, aidoma u nui amvon. Explicnd prietenilor curiosi de ce si alesese acest mod de a scrie, el le spuse: Stnd n picioare, n timp ce-mi scriu comediile, evit sa adorm nainte de a ado Damei cu came

rmi publicul. GEORGES FEYDEAU (1862-1921) autor dramatic francez Feydeau, aflndu-se ntro zi ntr-un han, renumit prin cafeaua mizerabila pe care obisnuia s-o serveasca h angiul, chema deoparte pe hangita si o ntreba: Spune-mi, frumoasa hangita, ai cicoare n camara? Desigur, raspunse hangita, fara a ntelege bine ntrebarea. Multe pachete? Vreo treizeci, raspunse ea cu franchete. Adu-mi-le toate aici, te rog, i ceru Feydeau. Hangita i facu pe gust. Este absolut tot ce aveai n camara? Absolut tot. Ei bine, atunci, fii buna si fa-mi o cafea, i ceru Feydeau, care avea o p ofta nemaipomenita de o cafea buna. ntr-o buna zi, lundu-i un interviu, un jurnalist l ntreba, ntre altele, pe Fe ydeau daca era greu de scris un vaudeville. Absolut deloc, i raspuns Feydeau. Iei cea mai tragica situatie cu putinta si-i scoti n relief partea grotesca. Nu exista tragedie sa nu aiba si o latura c omica. Iata de ce n genere autorii de comedii sunt mai totdeauna tristi. ntr-o seara, cnd sa iasa dintr-o cafenea, un individ, nu prea rau mbracat, l opreste pe Feydeau sa-i ceara un ajutor: Domnule, fie-va mila de un biet om! Am avut o slujba grozava si am pierd ut-o! Se prea poate, dar nu sunt eu cel ce a gasit-o! Raspunse sarcastic Feydeau si trecu mai departe. ntr-un salon se vorbea de opere de binefacere. Eu, spunea un batrn faimos pentru avaritia lui, de ndata ce un cersetor mi cere de pomana mi si vr mna n buzunar Raul consta, l ntrerupse Feydeau, ca uitati s-o mai scoateti. Un financiar fara scrupule, extraordinar de bogat, trecea prin fata cafe nelei unde Feydeau statea la o masa cu un bun prieten. Cnd l vazu trecnd pe bogatas , prietenul i spuse lui Feydeau: Eu as fi multumit sa posed numai ceea ce a furat omul asta! Fara sa-ti dai seama ca l-ai lasa pe drumuri? Un impresar teatral primise ntr-o zi o scrisoare foarte insultatoare: por c, bestie, infam si alte insulte l scoasera din sarite pe impresar, caruia i se p aru ca recunoaste n scrisoare caligrafia lui Feydeau. nfuriat la culme irupe n casa autorului de comedii, cerndu-i socoteala de insultele din scrisoare. Cu calm, Fe ydeau i raspunde: Dragul meu, n primul rnd nu e caligrafia mea si te poti convinge usor, n al doilea rnd, nu sunt singurul om care sa te cunoasca att de bine GUSTAVE FLAUBERT (1821-1880) romancier francez ntr-o zi Flaubert l ntlni pe Tophile Gautier si-i spuse: Sunt pe punctul de a termina romanul Madame Bovary. mi lipsesc doar vreo zece-douasprezece pagini, am totusi cadenta fiecarui period. n sase-sapte luni su nt gata. Gautier nu a nteles niciodata aceasta truda laborioasa a formei la Flaube rt, de aceea mai glumea cteodata n societate spunnd: Bietul tnar are remuscari ca n Madame Bovary a lasat doua prepozitii una d upa alta o coroana de flori de portocal . S-a framntat mult, dar si-a dat seama ca n u are alta solutie. ROBERT DE FLERS (1872-1927) scriitor si diplomat francez Un prieten crit

ica faptul ca De Flers avea o caligrafie ilizibila. Ce vreti, raspunse De Flers, mai toti scriitorii ca si medicii au un scr is indescifrabil. Un alt prieten, venind n favoarea lui De Flers, interveni: Mai rau cnd o scriere tiparita e ilizibila, facnd aluzie la un foarte cuno scut ziarist francez prolix. Robert De Flers povestea prietenilor sai patania cu valetul lui care-si manifestase dorinta de a asista la una din comediile sale. De Flers i facu pe pla c valetului si la prima reprezentatie a uneia din comediile lui i oferi si un fot oliu. Dupa vreo doua saptamni se reprezenta o noua comedie a lui De Flers si el d in nou si invita valetul. Seara dupa spectacol, i ceru parerea, la care valetul i r aspunse n hohote de rs: Oh, domnule, va multumesc din inima. De asta data mi s-a parut si mai id ioata dect prima data, m-a facut sa rd si mai cu pofta! n naivitatea lui, valetul spunea De Flers, m-a facut sa nteleg ca a doua c omedie era mai buna dect prima. ANATOLE FRANCE (ANATOLE FRANOIS THIBAULT) (1844-1924) scriitor francez Anatole France n m ediul familiar arata atta modestie si simplitate nct adeseori personalul sau de ser viciu depasea limitele, aratndu-se chiar fara respect. Odata, unul din slujitorii sai se exprima astfel n fata pictorului Van Do ngen: Ma mir cum se face atta vlva n jurul domnului France! Dupa parerea mea e un om foarte simplu, si nici nu pare prea destept! ntre Anatole France si Rodin era o falsa prietenie, dar o sincera, recipr oca, admiratie. De cte ori se ntlneau, Rodin spunea: Dragul meu France, n curnd voi avea placerea sati fac bustul! Iar Anatole France nu uita sa-i raspunda: Maestre Rodin, n curnd voi scrie o splendida biografie a dumitale! Bustul lui Anatole France n-a fost facut niciodata si nici biografia lui Rodin n-a fost scrisa de France.

ntr-o zi, pe un ger naprasnic, academicienii stateau n jurul unui semineu, cnd intra Paul Bourget, cu un aer foarte trist. Ce s-a ntmplat? l ntrebara prietenii. Un bun prieten e bolnav si sufera cumplit. Dupa o clipa adauga: Si totusi l invidiez. Si ncepu elogiul suferintei, n timp ce se aseza si el lnga foc. Se nflacara n tr-att n elogierea sublimului suferintei, nct Anatole France, care-l ascultase cu at entie, l ntrerupse brusc: Dragul meu Bourget, te-ai nfierbntat att n celebrarea suferintei, nct nici nu ti mai dai seama ca ti-au luat foc pantalonii! Fiind ajunul Anului Nou, Anatole France cumpara mai multe daruri ntr-un m agazin, lasnd respectivele adrese unde aveau sa fie trimise, cu cartea sa de vizi ta. Fiind vorba de cadouri, spuse vnzatoarea, voi avea grija sa sterg toate p returile. Dimpotriva, poate e mai bine sa adaugati cte un zero sau mai multe, la fi ecare din ele, sugera France, fara gluma. GANDOLIN (LUIGI ARNALDO VASSALO) (1852Ziarist italian Ctiva prieteni discutau cu Gandolin despre experienta car e vine odata cu vrsta.

Da, observa Gandolin, timpul este ntr-adevar cel mai mare maestru, dar ar e un defect: si ucide elevii tocmai cnd dau impresia ca i-au nteles mai bine lectii le. Unui individ care-i trimisese un articol pentru ziarul lui, ntr-o proza p rolixa si incoerenta, nsotita de urmatoarea scrisoare: ti trimit un articol pentru ziarul tau, pune tu, te rog, virgulele necesare , Gandolin i raspunse: Cu prima ocaz ie trimite-mi tu virgulele si-ti completez eu articolul . Un tnar ziarist dornic de a fi angajat de Gandolin cauta sa-l linguseasca , inventnd un limbaj dulceag si alambicat: Domnule Gandolin, ncepu tnarul, sper ca suind treptele inegalabilei dumnea voastra amabilitati sa pot ajunge la naltimea bunavointei dumneavoastra. La care spiritualul Gandolin nu ntrzie sa-i raspunda: ntocmai, dragul meu, dar mai nti asteapta sa-mi deschid umbrela modestiei m ele pentru a ma putea adaposti de grindina complimentelor dumitale THOPHILE GAUTIER Critic, romancier si poet francez ntre prieteni, Gautier discuta despre c arti, despre pictori, cu o profunzime critica net superioara tonului rezervat si concesiv pe care-l avea cnd scria cte un articol, nct cineva l ntreba: Care e explicatia ca nu scrieti pe acelasi ton cu care discutati arta si literatura? Va voi raspunde tuturor printr-o povestioara: Cu ctva timp n urma, directo rul ziarului la care scriu, Walewsky, ma chema si-mi spuse cam acelasi lucru ca si voi: "Nu mai vrea u indulgenta fata de nimeni. Articolele dumitale sunt prea retinute, prea dulcege, n fine, nu interese aza deloc publicul! Foarte bine, i-am raspuns eu. Chiar de mine seara voi cauta sa fiu foarte incisiv, cnd voi scrie articolul dupa premiera comediei lui X prieten bun de-al directorului. La care el se repezi: Uite ce e, Gautier mi spuse mai amn-o cu severitatea pna-ti voi spune eu, eventual ncepi de saptamna viitoare." Si de atu nci, dragii mei, eu astept sa-mi spuna directorul de cnd pot deveni incisiv Prietenii lui Gautier au nteles n fine motivul diferentei ntre tonul discut iilor lui Gautier si articolele lui. Gautier adesea facea uz si de zece neologisme sau cuvinte foarte rare pe cte o pagina, spunnd: Ascultati-ma pe mine, eu cunosc cititorii, tocmai pasajele pe care nu le vor pricepe le vor lauda mai cu entuziasm! Thophile Gautier i spunea deseori lui Lon Gozlan, scriitor si ziarist franc ez din vremea lui: Dragul meu, tu esti un talent taiat pe prea multe fatete, att de multe, c a nu le mai poti urmari pe toate Despre Balzac spunea: Balzac toarce romane dupa romane la picioarele cred itorilor . Despre Renan spunea ca e cel mai blnd dintre oamenii cruzi . Despre Alfred de Vigny ca este o minunata extindere de voce . Ca Presedinte al Societatii Autorilor, foarte des, Lon Gozlan si prezenta demisia, ca dupa scurt timp sa revina asupra hotarrii luate. Dupa moartea lui, Gautier se exprima astfel: Bietul Gozlan de asta-data si-a dat demisia de la viata, si din pacate n situatia asta nu mai are nici o sansa de a si-o retrage ANDR GIDE (1869-1951) scriitor francez Andr Gide, nu prea galant cu femeil e, ironiznd continuu pe doamnele din buna societate care vorbeau mai des dect se c uvenea despre operele lor de binefacere, era ncntat sa redea o parte dintr-o fraza

rostita de o asemenea doamna: Un lucru e clar, domnule Gide, ca daca as renunta la servitorii mei, nu mi-ar mai ramne timp sa tricotez pentru copiii saraci! JOHANN WOLFGANG GOETHE (1749-1832) poet german Unui individ care-i repro sa cteva neologisme folosite n opera sa, Goethe i-a raspuns: Puterea si bogatia unei limbi nu consta n a elimina, ci n a acumula! Goethe era adesea asediat de tot felul de curiosi. ntro zi, scos din sari te de insistentele unui englez necunoscut, admise pna la urma sa-l primeasca. Ca o razbunare, Goethe se aseza n mijlocul camerei, cu bratele larg desfacute, ochii n sus, nemiscat ca o statuie. Englezul ramase o clipa surprins, de ndata ce intra . Dar dupa aceea, fara a-si pierde calmul olimpic, tipic englezilor, si scoase oc helarii, se roti n jurul lui Goethe, ntocmai ca n jurul unei statui. l studie cu ate ntie din cap pna n picioare si se retrase fara a saluta ca dintr-un muzeu. ntrebarea e care din cei doi a demonstrat mai mult spirit?! Goethe se afla pe o carare ngusta din parcul din Weimar. La un moment dat se pomeni fata n fata cu unul din cei mai acerbi critici ai sai. Cu ngmfare critic ul nu se abtinu si-i spuse: Nu ma dau n laturi n fata unui nebun! Eu da, i raspunse zmbind Goethe, si-i facu loc sa treaca. NIKOLAI GOGOL (1809-1852) scriitor rus La abia douazeci si trei de ani, Gogol publica prima sa carte de povestiri. A fost un succes extraordinar care ia garantat celebritatea. Ducndu-se n tipografie ca sa faca ultimele corecturi de tipar, si dadu seam a ca toti tipografii l priveau si pufneau n rs. Cerndu-le o explicatie, tipografii i -au raspuns ca n felul acesta si manifestau ei satisfactia si bucuria pe care o av usesera, citindu-i povestirile. Atunci am nteles, spuse Gogol, ca eram un scriitor pe placul poporului. ntr-o zi, prietenul lui Gogol, Aksakov, se lamenta ca el cu greu mai gase ste subiecte interesante pe care sa le trateze. Viata e uniforma si saraca, spunea el. Nimic nou si interesant nu mai va d n ea! Iar Gogol i raspunse: Dimpotriva, viata e diversa si bogata, comicul se ascunde n orice, si e n evoie doar de putin talent din partea scriitorului pentru a reusi sa redea situa tiile comice n care traim. ncearca sa-ti schimbi parerea si vei suscita stupefacti e n jurul tau! Puskin i-a sugerat lui Gogol subiectul din Suflete moarte , desi parea ca a r fi tinut sa trateze el nsusi acest subiect. Cnd a aparut nsa romanul lui Gogol, a exclamat: Trebuie sa fii atent cu mititelul asta! Te fura cu atta iuteala, ca nu-ti mai lasa nici timp sa strigi: Ajutor! Gogol, citind din manuscrisul sau Suflete moarte lui Puskin, nu ntelegea de ce, pe masura ce-i citea, marele Puskin devenea mai trist si mai gnditor. Cu att mai mult cu ct el, Gogol, scrisese cartea aceea cu intentia de a-i distra pe citi tori, nicidecum de a-i amar. La urma, Puskin ntr-un oftat adnc exclama: Doamne, ct e de jalnica Rusia noastra! Abia atunci Gogol si-a dat seama ca ceea ce scrisese el era o satira ama ra a tarii sale n vremurile acelea. EDMOND SI JULES DE GONCOURT Edmond 1896); Jules Huot de (1830-1870) scriitori francezi n legatura cu opinia publica, fratii de Goncourt povesteau cteodata prietenilor aceasta ntmplare: Dupa cum va amintiti, Henriette Marchal, scrisa de noi, a fost mult timp fluierata, pna a se impune publicului. ntr-att, nct ntr-o seara, cnd nainte de piesa

stra s-a reprezentat Les prcieuses ridicules a lui Molicre, spectatorii, ndrjiti, c reznd ca e Henriette Marchal au fluierat pna n-au mai putut ti pe Molicre, convinsi ca era Goncourt. Edmond de Goncourt obisnuia sa spuna despre financiari si bancheri: Sunt pungasi care au cumparat de la guvern permisul de a fura! MAXIM GORKI (ALEKSEI MAXIMOVICI PESKOV) 1936) scriitor rus O curiozitate e aceea ca Gorki si Saliapin au trait p rimii ani ai copilariei unul aproape de altul fara a se mprieteni. Provenind amndo i dintr-un sarac cartier suburban, unul fiind din Nijni-Novgorod, iar celalalt d in Kazan, urmasera aceeasi cale pentru a cuceri gloria. n aceeasi zi si la aceeas i ora au batut la usa Operei din Kazan, prezentndu-se mpreuna, desi nu se cunostea u, la examenul de corist. Ciudat e ca Gorki a fost admis cu onoare la examenul de corist, el care avea sa devina mare scriitor si n schimb a fost respins Saliapin care avea sa dev ina vestit cntaret. Mai trziu, cnd acesti oameni celebri au devenit prieteni, rdeau cu pofta de strania ntmplare de cte ori si aduceau aminte. Cineva, n timp ce Gorki lauda autobiografia lui Cellini tradusa n rusa, ob serva ca toate cele descrise de Cellini nu erau dect nascociri. Gorki se nfurie: Chiar daca ar fi simple nascociri, mie tot mi plac! Sunt nascociri pe care numai Cellini le putea nascoci si numai pe vremea lui le puteai spune omenirii ntregi! Pentru Gorki binele si frumosul erau doua concepte care se confundau ntrunul singur. Lacrimi i straluceau n ochi de cte ori asculta un cntec frumos sau de ct e ori admira o capodopera a picturii. ntr-o seara, n casa unui scriitor din Moscov a se discuta despre definitia intelectualului. Dupa o varietate de pareri, din p artea unuia si a altuia dintre invitati, Gorki spuse: Intelectualul este fiinta c are n fiece clipa a vietii sale este gata sa se aseze n prima linie, cu pieptul go l, dispus sa apere adevarul si sa-i sacrifice propria-i existenta. FRANZ GRILLPARZER (1791-1872) dramaturg austriac ntr-o zi, Grillparzer se ntlni cu cenzorul care-l apostrofa: De multa vreme n-ai mai scris nimic, Grillparzer. De ce? Tocmai dumneata ma ntrebi? Ce ai gasit att de grav n ultima mea drama Ottok ar ca sa te faca sa mi-o tii doi ani n sertar? Ce-i drept, nimic rau, dar ma gndeam mereu n sinea mea, sovaitor: Nu se sti e niciodata si din prudenta am tinut-o n sertar GRIMOD DE LA REYSICRE (1758-1838) literat francez ntr-o zi Fouch l invita p e Grimod n biroul lui. n calitate de ministru al politiei voia sa-i ceara cont de anumite afirmatii neplacute la adresa lui Napoleon. Ati fost gresit informat, domnule ministru i spuse Grimod, de cum intra n biroul lui Fouch. Eu am mare admiratie pentru Napoleon, doar ca am spus ca un gen iu ca Napoleon nu stie sa faca uz de talentele lui multiple. Ce vrei sa insinuezi? ntreba Fouch. Gnditi-va la ce grad de perfectiune ar ajunge daca ar colabora cu mine, d e exemplu la perfectionarea artei culinare, n loc sa se iroseasca n razboaie care nu aduc bucurii nimanui! Fouch pufni n rs si-l lasa n pace pe autorul Almanahului pofticiosilor. Grimod, rznd de superstitiile unora, cu mult spirit afirma: Eu ma sperii cnd suntem treisprezece la masa doar cnd stiu ca masa a fost pregatita pentru doisprezece. Cnd se varsa sarea nu ma tem dect daca se varsa pe o

mncare gustoasa, si-o strica! ANTONIO GUABAGNOLI (1798-1858) poet burlesc italian Guadagnoli mai toata viata lui a fost sarac. Destul de naintat n vrsta, s-a ntmplat sa-i vina ca din cer o modesta mostenire din partea unui unchi al lui care murise. ntlnindu-l un priete n si vazndu-l pe Guadagnoli n doliu, se opri si-l ntreba: Ei, dragul meu, ce ti s-a ntmplat? Si Guadagnoli nu ntrzie cu raspunsul: Unchiul meu si cu mine am trecut la o viata mai buna, mai dreapta, desi fiecare pe alta cale Guadagnoli iesind ntr-o seara, mpreuna cu un prieten, din casa unui mare c ritic, prietenul lui Guadagnoli si exprima o parere: n fond, criticul X nu e att de rau pe ct se lamenteaza toti scriitorii Si eu cred ca si tine. Dar daca ar vrea sa otraveasca pe vreun scriitor, ar alege otrava cea mai lenta, de asta sa fii convins. FRANCESCO DOMENICO GUERRAZZI (1804-1873) scriitor si om politic italian Odata, la Genova, Guerrazzi intra ntr-o biserica mpreuna cu un prieten de al lui. De la amvon, preotul spunea mari nazbtii cu pretentii de predica. Guerrazzi nu se stapni sa nu faca urmatoarea reflectie: Vezi, dragul meu, i se adresa el prietenului. Pe vremuri, cnd religia era pagna, boii erau dusi la templu numai ca sa fie sacrificati pe altar. Azi, n schi mb, se suie n amvon si predica! Giovanni Santarlasci era un patriot din Lucca. n timpul dictaturii lui Gu errazzi el facea parte din opozitie. Aflndu-se din ntmplare la o adunare politica l a care vorbea Guerrazzi, din lipsa de consideratie fata de acesta, comenta fiece cuvnt al oratorului cu vecinul sau. Scos din sarite, Guerrazzi si ntrerupse discur sul si fixndu-l furios pe Santarlasci, ntreba cu glas tare: Cine e acest nou Brutus? Santarlasci, fara a-si pierde cumpatul, i raspunse, ridicndu-se n picioare, pe un ton ct se poate de clam: Acolo unde nu exista un Cezar nu poate exista un Brutus! KNUT PEDERSEN HAMSUN (1859-1952) scriitor norvegian Hamsun, mai nainte de a se dedica literaturii, fusese obligat sa faca multiple alte meserii, printre care si aceea de ncasator ntr-un tramvai, la Chicago. Desi cu memoria lui prodigio asa retinuse statiile n ordinea n care veneau, nu reusise niciodata sa stie punctu l precis unde se oprea tramvaiul, nct calatorii erau siliti totdeauna sa parcurga distante pe jos, fie nainte, fie napoi, deoarece el anunta mereu o statie n loc de alta. Reclamatiile calatorilor s-au strns att de multe, nct administratia a fost n evoita sa-l concedieze pe ncasatorul incapabil de a se orienta. Si astfel Hamsun a trebuit sa-si caute alta slujba, apropiindu-se fara sa-si dea seama de adevara ta lui menire. ADRIEN HBRARD (1833-1914) ziarist si om politic francez Hbrard, directorul ziarului Le Temps, rezuma n patru cuvinte legile ziaristicii: " Savoir. Faire. S avoir faire. Faire savoir" (A sti. A face. A sti sa faci. A face sa se stie). Adrien Hbrard spunea despre Gaston Deschamps, redactorul ziarului Le Temp s (Timpul): Unii ziaristi scriu de dragul de a scrie, altii scriu ca sa-si cstige exi stenta Deschamps, n schimb, scrie ca sa-si omoare Timpul! ntr-o seara, mai multi prieteni ai lui Adrien Hbrard faceau elogiul virtut ilor. Unul mai nflacarat dect altul. Doar Hbrard i aduse pe pamnt cu scepticismul lui :

Uitati, dragii mei, ca noi ne cstigam pinea de pe urma viciilor altora si nu stiu daca n numele virtutii noastre de talentati ziaristi. HEINRICH HEINE (1799-1856) poet german Heine s-a nascut la 13 decembrie 1799, dar parintii lau declarat abia n 1800 ca sa-l poata sustrage de la serviciu l militar. De aceasta eroare voluntara profita mai trziu poetul ca sa se poata nti neri cu un an si ca sa fie spiritual n legatura cu data nasterii lui, laudndu-se c a: Eu sunt primul om al secolului! Poetul Heine voia sa se duca n Anglia ntr-o calatorie de studii. De aceea se adresa unchiului sau Solomon Heine, renumit bancher din Hamburg, ca sa-l ajut e cu bani. Unchiul medita putin si apoi i raspunse: Uite ce e. Eu ti fac o scrisoare de recomandare la Rotschild care te va i nvita la el, ti mai dau si o scrisoare de credit de patru sute de lire sterline, dar pe care tu no vei folosi, ci doar vei face n asa fel ca cei din jurul tau s-o vada din cnd n cnd ca sa faci o oarecare impresie Binenteles, ntregi iute poetul. Dar de cum a ajuns la Londra a si schimbat scrisoarea de credit n patru s ute de lire sterline. Cnd a revenit la Hamburg si unchiul sau a nceput sa-l dojene asca, impasibil, poetul Heine i-a raspuns: Draga unchiule, dar onoarea de a purta numele meu, pentru tine nu are ni ci o valoare? Un autor lipsit de talent i ceru lui Heine parerea asupra unei carti pe c are i-o lasase de mai multa vreme s-o citeasca. Uite ce e, ncepu sa-i vorbeasca Heine tnarului scriitor, citind cartea pe care mi-ai lasat-o am adormit, dar cum am nceput sa visez ca citeam n continuare a ceeasi carte, de plictiseala, m-am trezit. Vorbind despre un poet foarte infatuat si de slaba esenta care a avut to tusi o scurta perioada de popularitate n Franta, pe nume Beer, Heine spuse: Nemurirea operei lui Beer va dura numai ct va dura viata lui. Ce-i drept, odata cu Beer a murit si opera lui. ntr-o dupa-amiaza, n holul unui hotel din Boulogne, Heine era cufundat n lectura. Din cauza vremii urte irupsera n hol ctiva ita lieni care discutau pe un ton foarte nfierbntat ntre ei. Heine astepta ce astepta, spernd ca respectivii sa-si dea seama ca nu erau singuri n holul hotelului, dar ei vorbeau din ce n ce mai tare. Apropiindu-se delicat de grup, Heine ntreba cu un a er timid: Ma iertati, nu cumva va deranjez daca ncerc sa-mi continui lectura? Heine accepta criticile pe care i le aducea fratele sau, Max, caruia i ncr edinta bucuros versurile sale abia compuse. Dar cnd fratele lui, Max, i spuse ntr-o buna zi ca si el scrisese versuri, de ndata ce termina lectura lor, Heine i spuse : Dragul meu, scrie n proza, te rog, un singur poet este si asa prea mult nt r-o familie! O oarecare contesa de Monaco, care avea deseori musafiri la masa, nu-l i nvitase niciodata pe Heine. Vazndu-l ntr-o aleasa societate, catadicsi totusi sa-l pofteasca ntr-o zi, la ea acasa, la o cafea. Poetul, destul de plictisit de acea jumatate de invitatie, i-a raspuns c u ironie: Doamna contesa, nu cred sa va pot satisface dorinta, deoarece totdeauna mi se serveste si cafeaua acolo unde sunt invitat la masa.

Heine considera pictura si sculptura inferioare artei scrisului, de acee a i trata pe pictori si pe sculptori cu un oarecare aer de suficienta. ntr-o zi, ntr-un grup de pictori, Heine ncepu o lunga discutie din care rei esea ca n timp ce o poezie sau o tragedie actioneaza imediat si direct asupra unu i mare numar de persoane, o pictura nu poate deveni populara dect dupa ce a fost interpretata de un poet. Ca atare, ncheie Heine: Un pictor e totdeauna la dispozitia poetului. Dar la rsetele nemaipomenite ale pictorilor el se ntrerupse. Unul dintre e i facuse pe tacute caricatura poetului. nfuriat, Heine recunoscu ca de data aceea poetul se aflase la dispozitia pictorului.

Sotia lui avea un papagal, la care tinea foarte mult, dar care l mpiedica de multe ori pe poet sa scrie. ntr-o zi, scos din sarite, Heine l otravi. Matilde, cnd afla, l certa att de tare, nct Heine se duse imediat n trg sa-i cumpere altul. G nd cu glas tare, Heine rabufni: "Cred ca Pluton n-a stiut ce este cu adevarat In fernul dect dupa ce a adus-o acolo pe Proserpina". Heine era la Paris. Era foarte bolnav. Cnd infirmierele i faceau patul, l luau amndoua n brate ca pe un copil, si-l asezau cu grija pe un divan. ntr-o zi, fratele sau, Max, asista la toata aceasta manevra; Heine, ca sa -si mai dea curaj, glumi astfel cu el: Max, cnd te vei ntoarce n Germania le vei putea povesti compatriotilor nost ri ca m-ai vazut la Paris purtat pe brate Unui prieten care-i reprosa lui Heine ca nu-i cruta nici macar pe priete ni de spiritul sau sarcastic, foarte linistit, poetul i raspunse: Dragul meu, pe seama cui sa fac un spirit daca nu pe seama prietenilor, deoarece dusmanii le iau pe toate invers, n schimb prietenii au cel putin bunatat ea sa nu le interpreteze gresit, daca nu, de ce s-ar mai numi prieteni? ntr-o buna zi Heine primi vizita unui oarecare poet german, Moritz Hartma nn. M-a vizitat azi o doamna, dragul meu Hartmann, i spuse poetul Heine. Ei bine, cine era? Singura pe care tu n-ai avut pna acum placerea de a o cunoaste, draga Har Muza!

tmann

Boala lui Heine se taragana att de mult, nct mai toti prietenii pregetau sa -i faca vizite, ntr-o zi veni la el Hector Berlioz. Heine i spuse: n toate esti un original, Berlioz! De ce? ntreba uimit celebrul compozitor. n ciuda faptului ca ma stiu mereu acasa, prietenii mei nu ma mai viziteaz a niciunul asa ca tu iesi din comun! Adesea Heine era sarcastic si cu el nsusi. Unui prieten care venise din G ermania ca sa-l viziteze fiindca aflase ca era bolnav, i spuse: Ce mult as dori sa revad Germania! Am deseori nostalgia ei. ti pare ceva imposibil? l ntreba prietenul. Nu, dar stiu ca drumul costa foarte mult si marfa de transportat face mai putin dect cheltuiala pentru transport. ERNEST HEMINGWAY (1899-1968) prozator american Cnd s-a casatorit, Ernest Hemingway nu era nca un scriitor vestit. O vecina, ntlnindu-l pe strada, i spuse: Am vazut-o pe sotia dumneavoastra ieri, purta o rochie ncntatoare, o adeva rata poezie! O poezie? Raspunse nervos Hemingway. Zece poezii, zece schite si o piesa de teatru m-a costat rochia ei!

HORATIU (QUINTUS FLACCUS HORATIUS) (65-8 .e.n.) poet liric latin mparatul Augustus se lamenta, glumind cu Horatiu, ca nu-i dedicase niciodata niciuna din poeziile lui. Ti-e teama ca urmasii te-ar putea crede prietenul meu? l ntreba Augustus. Si atunci, Horatiu, din delicatete, i dedica prima oda din Cartea a Doua. VICTOR HUGO (1802-1885) poet si romancier francez n 1818, tnarul Victor fr ecventa, mpreuna cu fratele lui, Eugcne, cursurile de matematica si fizica la col egiul Louis-le-Grand; dar asupra lui literatura exercita o mare fascinatie. Vict or Hugo a scris foarte de timpuriu versuri, chiar de cnd se afla n colegiu. Decott e, cenzorul colegiului, i interzise, dar Victor nu-i dadea ascultare. ntr-o zi, ch emat n biroul lui Decotte, acesta l dojeni aspru ca nu fusese ascultat. Stii prea bine, spuse Decotte, ca ti-am interzis sa mai pierzi vremea sc riind versuri! Tot att de bine pe ct stiu ca nici eu nu v-am ngaduit sa-mi scotociti n sert ar, stimate domn, raspunse nfipt, baiatul. Deci suntem chit! Constient de talentul lui, Victor Hugo, nca elev la liceu, se prezenta cu un volum la un editor, cerndu-i sa-i publice versurile. Editorul, avnd experienta ca versurile se vindeau mai greu dect proza, se scuza fata de baiat, invocnd fapt ul ca momentul nu era propice pentru asemenea publicatii etc., etc. Cu mare demnitate, baiatul i raspunse: Dumneata te vei cai pentru acest refuz. Ti-ai fi asigurat proprietatea l iterara asupra tuturor operelor pe care am de gnd sa le scriu. Tine minte ca dumn eata ai dat cu piciorul norocului! Editorul zmbi ironic. Baiatul pleca cu manuscrisul la subsuoara. Nu trecu mult timp pna cnd sa s e adevereasca spusele celui ce avea sa devina unul din cei mai mari scriitori ai Frantei. Victor Hugo a fost de o precocitate deosebita. Chateaubriand l numea Un copil sublim . Dar cnd ajunse la o vrsta matura, copil ul sublim , gasind operele care-i adusesera attea elogii, le aduna pe toate ntr-un d osar si scrise pe coperta: Bestialitatile pe care le-am scris nainte de a ma naste . Renumitul scriitor francez Victor Hugo calatorea spre Prusia. La granita e ntrebat cu ce se ocupa. Scriu, raspunse laconic Hugo. Granicerul i raspunse: Bine, bine, scriem cu totii. Eu v-am ntrebat cum va cstigati mijloacele de existenta. Cu pana, raspunse flegmatic scriitorul. Sa scriem deci: Victor Hugo, negustor de pene , murmura cel care-l interoga se. Victor Hugo primi ntr-o zi o scrisoare pe al carei plic era scris Celui ma i mare poet al Frantei . Fara a deschide scrisoarea, Hugo o trimise lui Lamartine, dar Lamartine, modest, i-o restitui. Si acest joc dura de mai multe ori. Exaspe rat Hugo deschise plicul. Scrisoarea i era adresata lui A. De Musset. ntr-o seara, Hugo discuta cu prietenul lui, Schoelder, un om sceptic. Con versatia aluneca asupra imortalitatii. Schoelder nu credea. Victor Hugo i spuse: Ai dreptate. Nu toti oamenii sunt nemuritori. Odata, Dante scrisese doua versuri. Apoi se duse sa faca o plimbare. Ramnn d singure versurile vorbeau ntre ele. Primul vers spunea: Sunt foarte ncntat ca sunt creat de Dante, fiindca ma asteapta nemurirea! Al doilea vers, sceptic si plicti sit, nu credea n nemurire. Si avea dreptate. De cum intra Dante n casa, l sterse si scrise un altul n locul lui. Primul vers, fiindca-i placuse, l-a lasat intact.

Victor Hugo spunea: Omul ar trebui sa aiba capacitatea de-a distinge mereu propriu-i viciu d e virtute pentru a fi complet uman si constient de limitele si posibilitatile lu i. Aidoma lancii lui Achile care ranea cu o lovitura si cu alta lecuia rana. Tnarul Victor Hugo ascunsese n casa lui pe un conspirator periculos pentru monarhie. Politia, care aflase, l invita pe poet sa-l denunte pe conspirator. Da r poetul raspunse ca nu-l cunostea deloc pe omul cautat de politie. Ce-i drept, facndu-i-se o perchezitie, conspiratorul n-a fost gasit n casa poetului. Iritat, s eful politiei l denunta pe Victor Hugo direct regelui Ludovic al XVIII-lea, carei raspunse: Din ce-mi relatezi ma conving nca o data ca Victor Hugo e un om de onoare . Lasa-l n pace si prima pensie vacanta i-o voi acorda lui. Si si tinu cuvntul. Victor Hugo n curnd primi o pensie de o mie cinci sute d e franci. La 19 decembrie 1832 Victor Hugo si apara n fata guvernului lui Louis Phil ippe drama Le roi s'amuse (Regele se amuza), interzisa de cenzura: n secolul nostru am avut un om extraordinar si un lucru extraordinar: pe Napoleon si libertatea. Pe acest om extraordinar l-am pierdut, ar fi pacat sa pi erdem si acest lucru extraordinar! Hugo obisnuia sa raspunda laudativ tuturor tinerilor care-i trimiteau ve rsurile lor, cerndu-i parerea. Un tnar poet i trimise primul sau volum de versuri c u o dedicatie si n aceeasi zi si o scrisoare prin care-l anunta pe Hugo de cartea pe care avea s-o primeasca. Hugo nu ntrzie sa-i raspunda: Opera dumitale m-a cople sit de emotie, tnara viitoare glorie a Frantei! n vreme ce eu sunt o glorie apusa a Patriei, nainte de a ma stinge salut noul astru care a rasarit. Dumneata stralu cesti, iar eu plpi ca o lumnare gata sa se stinga. Admir profund si sincer versuril e dumitale promitatoare ale unui succes nemaintlnit. E lesne de nchipuit bucuria extraordinara a tnarului poet la primirea scri sorii de la marele Victor Hugo. Dar ce cumplita i-a fost dezamagirea dupa cteva z ile, cnd a primit napoi volumul expediat lui Victor Hugo refuzat pentru francare in suficienta. ntr-o zi Alexandre Dumas-tatal l ntlni pe Victor Hugo. Hugo era foarte irita t. Ce crezi, i se adresa el lui Dumas, Vigny are curajul sa afirme ca el a inventat drama istorica! Nu pot crede, raspunse indignat peste masura Dumas, nu pot crede n asemen ea cutezanta cnd se stie bine ca eu am inventat drama istorica! Hugo, care era convins ca o inventase el, ramase mpietrit. Unui prieten care-si manifesta uimirea fata de ura nversunata a lui Hugo fata de Napoleon al III-lea, scriitorul i raspunse: Nici o teama, ura mea nu e periculoasa, deoarece nu e ura de politician, ci de literat! La nceputul anului 1866, un scriitor suedez i cere lui Victor Hugo permisi unea de a-i traduce o opera. Maestrul i-o acorda bucuros. Trece o perioada de cteva luni si Hugo prime ste un exemplar cu Ntre Dame de Paris tradus n suedeza. Uitndu-se pe coperta ramne ns a uluit: numele lui minuscul, n schimb numele traducatorului scris cu litere uria se. Hugo rse cu pofta exclamnd: Ia te uita ce ndrazneala a arcusului, care se crede mai istet dect mna nsasi ! Victor Hugo nerabdator sa aiba vesti despre succesul sau insuccesul roma

nului Mizerabilii, proaspat pus n vnzare, i trimite o foaie mare alba de hrtie edito rului cu un singur semn si iscalitura. Semnul era ? Editorul ca sa nu iasa din glu ma scriitorului, vrnd sa-i exprime succesul fantastic al Mizerabililor, i raspunse cu alt semn ! n acelasi stil. Si Hugo a fost n culmea fericirii cnd a primit raspuns ul. mparatul Braziliei, Don Pedro, era un admirator nflacarat al lui Victor Hu go. Fiind la Paris, i trimise vorba ca ar vrea sa-l cunoasca. Nu obisnuiesc sa frecventez mparatii, raspunse sec Victor Hugo. Dar Don Pedro, inspirat, i trimise urmatoarele rnduri: Cum marele Victor Hu go e mai vrstnic dect mine si mi-e superior ca geniu eu i voi face vizita cuvenita si nu voi ndrazni sa deranjez pe Domnia Sa dect cu ncuviintarea Sa. Magulit, Victor Hugo l invita a doua zi la masa. Prezentndu-l alor sai, marele scriitor spuse: Iata un adevarat mparat; a desfiintat sclavia si acum accepta invitatia u nui batrn republican ca mine Cineva l ntreba pe Victor Hugo: Dumneata ca renumit republican cum de ai putut accepta crucea din partea regelui Charles al X-lea? Pentru simplul motiv ca-mi serveste ca sa ma fac mai respectat n postalio ane, cnd calatoresc. HENRIK IBSEN (1828-1906) dramaturg norvegian Din leafa lui mizera de far macist, sau mai degraba de vnzator ntr-o farmacie, Ibsen reusi sa puna ceva bani d eoparte ca sa se nscrie la Universitate, la Facultatea de Medicina, la Cristiania . De-a lungul calatoriei, facu popas la sora lui, la Skien. i marturisi sorei lui ca scrisese poezii si ca-i fusesera publicate. Preocupata de confesiunile lui, Edwiga l ntreba ce anume voia el sa faca n viata, poezii sau medicina? Vrei sa devii scriitor sau medic? l ntreba ea. Vreau sa ajung la o mare desteptaciune pentru a vedea ct mai clar tot ce e pe lume! Pe ce cale, nu ma intereseaza. Vestitul dramaturg avea obiceiul sa-si rezolve singur multe treburi, nev rnd sa deranjeze pe nimeni sau, oricum, ct mai putin posibil. Dumneata ti cureti singur pantofii? l ntreba odata pe un cunoscut. Acela i raspunse ca nu. Foarte rau, continua Ibsen. Nu trebuie sa punem pe altii sa ne faca ceea ce suntem n stare sa facem noi nsine. Lustruiti-va pantofii toti, faceti-va ordin e pe birou, aprindeti-va singuri focul Doar astfel putem fi oameni liberi! Ce abs urd e sa fim obligati sa depindem de o femeie sau de un servitor! Cnd devenise celebru, considerat drept cel mai mare scriitor scandinav, u n prieten al lui din Stockholm l invita la masa mpreuna cu cele mai mari somitati ale orasului. De ndata ce a intrat Ibsen, toti invitatii s-au ridicat de pe scaun ele lor sa-l salute reverentios, n afara unuia singur, un om de stiinta finlandez care a ramas indiferent pe propriul sau scaun. Gazda l-a condus pe Ibsen pna n fa ta acestuia si ca sa-i faca o placere lui Ibsen l-a prezentat astfel: Permite-mi sa-ti prezint pe un prieten de al meu, chimist finlandez. Adr esndu-se finlandezului, spuse: Acesta e marele Henrik Ibsen! Henrik Ibsen povestea cu mare placere o ntmplare hazlie de la Roma. Fiind pe Via Nazionale, l-a frapat un afis tiparit cu litere mai marunte ca de obicei. Cum nu avea ochelarii la el, ruga pe un trecator sa-i spuna ce era scris pe res pectivul afis. Jenat, trecatorul i raspunse la ureche: Din pacate, stimate domn, n ici eu nu stiu sa citesc! Ibsen a avut cultul prieteniei; si-a pastrat prietenii din tinerete, si

alti ctiva din maturitate. Si totusi spunea adesea: Prietenii sunt un lux foarte costisitor din attea puncte de vedere. PANAIT ISTRATI (1884-1935) romancier si nuvelist romn Majoritatea persona jelor lui Panait Istrati sunt luate din realitate. Dupa marile succese obtinute n strainatate, Istrati se ntoarce n satul lui natal si se duce direct la unchiul sa u Dimi , personaj principal al uneia din nuvelele sale. Rasturnndu-i un portofel doldora de bani, i striga: Unchiule, m-am ntors bogat! Am povestit ntr-o nuvela despre tine si m-am mb ogatit! Si unchiul, uluit, nu pricepu prea mare lucru si-l ntreba: Vrei sa ma convingi ca lumea de acolo te-a platit doar ca sa afle cte cev a din povestile vietii mele? JULES JANIN (1804-1874) literat si critic francez La un bal mascat la ca re era si Janin, trecu pe lnga el si grupul lui de prieteni o femeie foarte grasa , costumata n chip de pastorita. Janin nu se putu abtine de a nu exclama: Iata pastorita care si-a devorat ntreaga turma! ntr-un salon parizian Janin glumea cu cte va prietene si ctiva prieteni, ap reciindu-le calitatile n monede. O persoana a carei faima era mai mult dect dubioa sa interveni cu ntrebarea: Janin, fii sincer, pe mine la ct ma pretuiesti? Nu te pretuiesc deloc! i raspunse sec puritanul Janin. ntr-un moment de sinceritate, Janin marturisi colegilor sai secretul succ esului sau de critic, timp de douazeci de ani. Taina mea e ca din luna n luna mi schimb parerile. Daca douazeci de ani as fi privit operele din acelasi punct de vedere, sustinnd mereu acelasi lucru, ace leasi idei, aceleasi opinii literare, nimeni pe lume nu m-ar mai fi citit, cunos cndu-ma toti pe dinafara, mai nainte de a ma citi! JARRO (GIULIO PICCINI) (1849-1915) scriitor, ziarist italian Jarro lua m asa ntr-o zi cu Gabriele d'Annunzio; dar poetul mnca putin si parea dus pe gnduri. Cred ca am ceva spuse poetul, poate o indigestie. Fara ndoiala! i raspunse Jarro, o indigestie de glorie! Te-ai ndopat prea m ult esti prea plin de tine! ntr-o zi Jarro se ntlneste cu un prieten care-i spune: Vino la noi la masa, nu ne deranjezi, nu facem nimic n plus, nimic specia l. Si Jarro prompt: Nici gnd! Prefer sa vin cnd veti face ceva n plus pentru mine ceva special! JOHN KEATS (1795-1821) poet englez Poetul Keats, la sfrsitul unei mese ntr e prieteni, se ridica n picioare si cu paharul n mna exclama: Fie blestemata memoria lui Newton! Stupoare pe figura tuturor comesenilor. Fiindca a distrus ntreaga poezie a curcubeului, reducndu-l la o simpla si prozaica prisma! Relua poetul. Poetul era mult prea delicat pentru a putea fi nteles; putini l-au citit dintre contemporanii sai. Pe mormntul lui sta scris epitaful faurit de el nsusi: Aici zace unul al ca rui nume a fost scris pe apa . CHESTERTON GILBERT KEITH (1874-1936) scriitor englez Chesterton era un o m retras. Onorurile publice l stnjeneau n loc sa-l maguleasca. Fiind invitat la o m asa, el, personaj important, a fost rugat sa tina un mic discurs. Chesterton, pr in povestea inventata ad hoc, pare ca ar fi reusit sa nu i se mai ceara niciodat

a sa ia cuvntul. Pe vremea lui Nero ncepu scriitorul Chesterton un martir crestin se trezi mpins spre un leu nfiorator care abia astepta sa-l devoreze. Cu voluptate, public ul urmarea cum martirul crestin avea sa fie sfsiat, dar spre uimirea lor, crestin ul se apropie de urechea leului, i sopti ceva si leul o lua la goana. Nero, curio s, l chema pe crestin, vrnd sa afle ce i-a spus leului de a fugit. Martirul i-a raspuns imediat: I-am spus ca dupa masa copioasa pe care o v a face cu mine, va fi rugat sa tina un discurs ! RUDYARD KIPLING (1865-1936) poet si romancier englez Kipling, desi un ma re om de spirit, dispus oricnd de o conversatie, nu reusea sa-i amuze chiar pe to ti cei din jurul lui. ntr-o zi, de exemplu, ducndu-se n vizita la un prieten din pr ovincie, ntlni acolo si pe nepoata acestuia, o fetita de vreo zece anisori, venita cu sora ei mai mare. Avnd ceva de discutat, se retrasera toti, lasnd-o pe mititic a de zece ani cu Kipling. La ntoarcere, sora ei mai mare o ntreba: Sper ca nu l-ai plictisit pe domnul Kipling? Eu am stat cuminte, raspunse fetita, el m-a scit cu tot felul de ntrebari! ntr-o zi, Kipling intrnd ntr-o librarie, dupa ce rasfoi un volum, i ceru par erea librarului, daca era ntradevar o carte interesanta. Librarul i raspunse: De unde sa stiu eu? N-am avut timp s-o citesc! Cum, dumneata vinzi carti pe care nu le citesti? Curios! Dumneata, daca ai fi farmacist, ai lua chiar din toate medicamentele pe care le-ai vinde? Se rasti librarul. Kipling ramase descumpanit. Un mistificator trimise la Times un poem ntitulat Vechea Garda, iscalit c u numele lui Kipling. S-a publicat. Kipling se duse ntr-un suflet la directorul z iarului, spunndu-i indignat: Mizerabil poem! Nu-mi apartine! De acord, e mizerabil, dar ne-am gndit ca era al dumneavoastra i raspunse s ovaitor directorul si de aceea l-am publicat. Un admirator al lui Kipling i spuse: Maestre, aveti gloria, bogatia, popularitatea, ce vati mai putea dori? Kipling l privi lung pe admiratorul sau, apoi i raspunse: As dori ntelepciunea cu care sa ma bucur de toate astea din plin. Kipling nu punea pret pe onoruri si titluri de noblete. ntr-o zi, cineva i spuse ca era trecut pe lista noilor nobili, ca urma sa i se acorde titlul de baronet. A doua zi dis-de-dimineata se duse direct la mini stru si-i spuse pe un ton foarte serios: Domnule ministru, daca ati afla de ndata ce v-ati scula dimineata ca pest e noapte ati fost numit episcop, ati fi multumit? La stupoarea ministrului, ramas fara replica, Rudyard Kipling continua: Ei bine, asa cum dumneavoastra din ministru nu vreti sa fiti transformat n episcop, nici eu nu vreau sa fiu transformat din scriitor n baron! ntmplare stranie, Kipling primi ntr-o zi o scrisoare de la un admirator al sau din Chicago, conceputa destul de ironic: Stimate maestre, posed o colectie d e scrisori din partea multor celebritati artistice si literare din lume. Mi-ar f ace placere sa am macar un autograf si din partea dumneavoastra. Stiind ca primi ti un dolar pentru fiecare cuvnt, ca onorar va expediez cinci dolari, asteptnd o c oncisa misiva de la dumneavoastra. Kipling, nestiind daca sa interpreteze scrisoarea aceea drept ironie sau prostie, alese totusi un raspuns potrivit primei ipoteze: Va transmit salutul me

u cordial . Primind doar cinci dolari, Kipling n-a mai avut posibilitatea de a adaug a si iscalitura.

O furgoneta apartinnd hotelului din apropierea casei lui Kipling a nimeri t ntr-o zi n gradina lui, distrugndu-i-o n mare parte. Mhnit de cele ntmplate, Kipling a scris directorului hotelului, cerndu-i despagubiri. Nici un raspuns. Kipling tr imise o a doua scrisoare. Tacere absoluta. Scriitorul se hotar atunci sa se duca personal sa discute cu directorul. Domnule Kipling, pe prima scrisoare a dumneavoastra am primit doua lire sterline, pe a doua am vndut-o cu cinci. Sper ca veti voi sa-mi mai trimiteti si altele si n ritmul acesta voi putea strnge attia bani nct sa va pun la punct gradina, chiar mai frumoasa de cum era. CHARLES PAUL DE KOCK (1794-1871) romancier popular francez La 23 martie 1814, cu opt zile mai nainte ca Aliatii, dupa nfrngerea lui Napoleon, sa intre n Par is, se reprezenta o noua drama a lui Paul de Kock. Primele doua acte s-au desfas urat ntr-o atmosfera glaciala, din partea publicului. Al treilea a nceput si a con tinuat n aceeasi atmosfera rece, pna cnd, la un moment dat, o fraza finala a dramei suna asa: Sunteti un monstru ntocmai ca cel de care abia ne-am descatusat! Spectatorii explodara n aplauze frenetice, pna a striga toti ntr-o voce: Sa vina autorul . De Kock nu reusea sa nteleaga acel neasteptat ropot de aplauze. Cine va i-a soptit ca publicul luase ultima fraza drept o aluzie la Napoleon. Dar eu nu am avut asemenea intentie, i spuse Kock directorului care-l mpin gea sa iasa pe scena. N-are nici o importanta! Publicul a luat-o n acest sens, dumneata profita si du-te pe scena sa te bucuri de acest succes nebanuit! n 1830, un englez veni la Paris anume ca sa-l cunoasca pe Chateaubriand s i pe Paul de Kock, cele doua mari admiratii literare ale lui. Prima vizita i-a f acut-o lui Chateaubriand care l-a primit cu mare politete, apoi s-a dus acasa la Kock. Dupa ce a aflat de la ciudatul admirator englez ca prima vizita i-o facus e lui Chateaubriand, fara intentionata ironie, i spuse modest: Ei bine, stimate domn, regret pentru dumneavoastra ca ati nceput cu deser tul ca sa ncheiati cu supa de varza! MIHAIL KOGALNICEANU (1817-1891) om politic, istoric, scriitor, ziarist r omn Se stie ca Mihail Kogalniceanu avea cea mai bogata biblioteca din Iasi. Gener os cum era, o punea la dispozitia prietenilor. Ingrati, multi din ei uitau sa-i mai napoieze cartile, pna cnd, ntr-o buna zi, marele om de stat remarca goluri cam m asive n rafturile cu carti. Ca razbunare, Kogalniceanu dadu urmatorul anunt n ziar: "Domnul Mihail Ko galniceanu avnd oroare de volume desperechiate, i roaga pe prietenii sai buni sa b inevoiasca a veni ct mai repede la locuinta Domniei Sale pentru a ridica si restu l volumelor ramase." IVAN ANDREEVICI KRLOV (1768-1844) scriitor rus Poetul Puskin l ntreba ntr-o zi pe Krlov ce parere avea despre lucrarea lui, Boris Godunov. Krlov i raspunse: Odata, un predicator afirma ca orice creatie a lui Dumnezeu e o perfecti une. Un cocosat cu o cocoasa imensa n fata si alta la fel de mare n spate, apropii nduse de public si aratndu-si diformitatea exclama: Asta ar nsemna ca eu sunt culme a perfectiunii! Si predicatorul a completat: Desigur, deoarece printre cocosati nu exista altul mai cocosat dect tine, deci tu esti un cocosat perfect! Tot astfel, draga Puskin, si drama dumitale e foarte frumoasa, n genul ei EUGCNE LABICHE (1815-1888) dramaturg francez Labiche si oarte buni prieteni si au lucrat chiar mpreuna. Dar nu totdeauna a armonie, dimpotriva, au fost momente cnd cei doi prieteni s-au hiar la ideea unui duel. Provocarea la duel trimisa de Augier lui roce. Augier au fost f au dus-o n deplin certat, ajungnd c Labiche era fe

Calm, Labiche lua tocul si desena sub cartea de vizita a lui Augier doi spadasini care-si nfigeau, unul altuia n piept, spadele, iar dedesubt scrise: S-au duelat si s-au ranit de moarte. Dar Augier n-a rs, ci lund n serios gluma lui Labiche, i scrise acestuia o s crisoare plina de insulte. Aunci Labiche desena sub scrisoarea lui Augier doua salcii plngatoare lnga doua morminte si dedesubt scrise: Aici zac Augier si Labiche; moartea i-a reunit . A doua zi Augier a consimtit sa se mpace cu Labiche. Labiche a scris mai toate comediile lui n colaborare cu literati mediocri , fara nici o faima. Uimiti, colegii lui lau ntrebat ntr-o zi: Dar s-ar putea sti cu ce te pot ajuta colaboratorii tai, fiind niste ilu stri necunoscuti? E simplu de tot. Ei scriu toata comedia si eu nu fac dect sa sterg ceea c e mi se pare inutil. Cnd Labiche se afla pe patul de moarte, un prieten al lui, foarte religio s, cauta sa-l ncurajeze n acel moment suprem, descriindu-i gloriile raiului, unde avea sa se duca n curnd Batrnul vaudeville-ist, ridicndu-se anevoie, reusi sa-i raspu nda totusi: E chiar att de frumos n rai? Daca-i adevarat cemi spui, de ce nu te duci t u n locul meu? JEAN DE LA BRUYCRE (1645-1696) scriitor ti moralist francez La Bruycre s e ducea aproape zilnic n libraria unui oarecare Michallet, ca sa arunce o privire peste noile aparitii si ca sa mai schimbe o vorba cu fata librarului. ntr-o zi, dupa ce a rasfoit o carte, a scos cu timiditate un manuscris di n buzunar, spunndu-i librarului: n orele mele libere am scris aceasta carte. Nu-mi dau seama ce valoare ar putea avea, dar daca m-ati ajuta s-o tiparesc, si ar avea succes, cstigul va fi dota acestei delicioase fete aratnd spre fata librarului. Dupa o clipa de sovaire, librarul se lasa convins de modestia tnarului si de gentiletea sa fata de fata lui si consimti. Astfel a fost publicat volumul Les caractcres care s-a vndut de ndata ce a fost publicat, procurnd o suma importanta norocosului librar. La aparitia celebrului volum Les caractcres, La Bruycre, oferind prima c arte unui cunoscut, i spuse: Iata o carte care va atrage multi cititori, dar din pacate si multi dusm ani LA FONTAINE (1621-1695) scriitor francez Un bogatas parvenit l invita pe La Fontaine la masa, n mod vadit pentru a-si distra oaspetii. La Fontaine a mncat, i-a lasat pe altii sa vorbeasca, s-a ridicat naintea celorlalti de la masa si su b pretext ca ntrzie la Academie, s-a retras. Si totusi e prea devreme, mai poti sta, maestre, cauta gazda sa-l nduplec e. Tocmai. O voi lua pe drumul cel mai lung, raspunse cu un surs La Fontaine . SELMA LAGERLF (1858-1910) scriitoare suedeza Cnd a iesit prima carte a scr iitoarei Selma Lagerlf Gsta Berling-saga, publicul a primit-o cu mare raceala. Tradusa n Danemarca, insuccesul a fost si mai vizibil. Selma Lagerlf decise sa se duca la Copenhaga, ca sa urmareasca soarta ace lei carti. ntr-o zi veni la ea n vizita unul dintre cei mai influenti critici lite rari din Danemarca. Criticul George Brandes i vorbi astfel: Am citit jumatate din cartea scrisa de dumneavoastra, daca-mi va placea pna la urma cum mi place acum, voi scrie despre ea n ziarul meu.

Dupa cteva zile, aparu articolul lui Brandes, un imn la adresa tinerei sc riitoare. A fost de ajuns pentru ca insuccesul sa se transforme imediat n succes, avnd rasunet pna n Suedia. n ciuda marelui succes, Selma Lagerlf a fost un exemplu de modestie, consi dernd gloria literara vanitas vanitatum (desertaciunea desertaciunilor). ALPHONSE DE LAMARTINE (1790-1869) poet, istoric si om politic francez Cnd Lamartine a terminat manuscrisul operei sale Meditatii, l-a dus editorului Dido t, care, dupa ce a citit volumul, i-a spus autorului: Fara ndoiala, prietene, ca n acest manuscris exista talent. Dar versurile dumitale sunt mult prea deosebite de ceea ce s-a scris pna acum. Ai scris ntr-o fo rma prea originala, nct nu stiu daca publicul te va aprecia. Ma ntreb daca ti-as fa ce un serviciu publicndu-ti volumul?! Lamartine nu se descuraja si, dupa ce a aparut cartea, toti au considera t-o o capodopera. mbatrnind, Lamartine avea dese crize de amnezie. Dupa ce un prieten i citise versuri din poemul lui, Jocelyn, care redau m oartea lui Lorenzo, Lamartine, peste masura de emotionat, ntreba cu un ton naiv: Cine a scris aceste versuri minunate? La 24 februarie 1848, n timpul insurectiei, o multime de tineri revolutio nari, cu ideile confuze nca, alergara ntr-un suflet n fata casei lui Lamartine, str ignd cu putere: Jos Lamartine! Jos tradatorul! Vrem capul lui Lamartine! Fara a-si pierde cumpatul, Lamartine iesi la fereastra si le spuse: Nu sunt de acord cu Jos tradatorul! , dar sunt de acord cu voi ca vreti cap ul meu. Sunt convins ca v-ar face un mare serviciu sa aveti capul meu n loc de al vostru, deoarece ati putea judeca mult mai limpede situatia. Ati fi mai calmi s i mai ntelepti! Multimea a nceput sa rda, iar n clipa urmatoare lau ovationat pe marele poe t al Frantei. La Paris exista o strada Lamartine, dar frumusetea e ca acest nume nu a fost impus de nici o autoritate. Strada se numea Conquelard si pe strada aceea locuia un pictor Fourreau, care afirma deseori ca acel nume nu i era deloc pe plac. De ndata ce a izbucnit r evolutia din 1848, pictorul a sters bine de tot vechiul nume al strazii si apoi a scr is pe tablita: Strada Lamartine. Cum nimeni nu a protestat, a ramas numele pna az i. Lamartine spunea adesea prietenilor sai ct i venea de greu si r i se parea sa scrie mereu cu pana. Odata i spuse unui prieten: Nu nteleg cum de nimeni nu s-a gndit pna acum sa inventeze s, ceva ca un pian cu clape, si fiecare clapa sa fie o litera. Atingnd a la pian, sa apara cte o litera, un cuvnt si asa mai departe. Prietenul sau a ramas pe gnduri. Dar ceea ce Lamartine imagina ea sa devina realitate dupa cincizeci de ani. ct de obosito o masina de scri clapele, c atunci, av

ntr-o zi Dickens discuta cu Lamartine despre carti si autori. Conversatia , alunecnd asupra capodoperelor lui De Foe, Lamartine i spuse: Ai observat ca cea mai inspirata carte, Robinson Crusoe, este o carte ca re nu te face sa rzi si nici sa plngi? Dickens ramase impresionat de aceasta observatie profunda pe care n-o ma i facuse nimeni pna atunci. Lamartine, cnd se scuza pentru faptul ca-si aducea singur elogii la lucra rea lui Entretiens littraires, obisnuia sa spuna: Si bunul Dumnezeu si face reclama uneori, cnd recurge la dangatul clopotel

or n ultimii ani ai vietii sale, Lamartine traia foarte retras. Un prieten nc erca ntr-o zi sa-l smulga acestei morti anticipate, dar poetul i raspunse: Sunt aidoma animalelor care se retrag din vreme cnd simt ca li se apropie sfrsitul. ntorcndu-se de la nmormntarea lui Lamartine un prieten l ntreba pe Dumas-fiul: Dupa parerea dumitale, cu cine poate fi comparat Lamartine? Dupa parerea mea nu poate fi comparat cu nimeni, ci separat de toti. GIACOMO LEOPARDI (1798-1837) poet liric italian ntr-o seara de octombrie a anului 1835, n cafeneaua Angioli de pe strada Toledo, la Napoli, un tnar palid s i cu obrajii supti mnca alene dintr-o cupa cu trei nghetate suprapuse. Oamenii din jur l priveau cu curiozitate, facndu-si diverse semne ntre ei. n momentul acela int ra n cafenea Antonio Ranieri; scandalizat de scena aceea, se adresa imediat publi cului: Voi stiti cine e acest om de care ndrazniti sa rdeti? E marele Giacomo Leo pardi. Si n cafenea se asternu o tacere solemna. Leopardi se suise ntr-o zi pe Vezuviu si n loc sa exulte n fata divinului s pectacol, pe figura lui se citea amaraciune. Prietenul care l nsotea l ntreba: De ce nu savurezi maretia spectacolului din fata ta? Ma mpiedica meschinaria pe care o vad lnga mine: vad o insecta mare cum de voreaza o alta insecta mica ntr-o seara, la Florenta, Mamiani vazu ntr-un salon literar pe tnarul Leopa rdi ca statea izolat ntr-un colt, n timp ce toata lumea l nconjurase pe Manzoni. Mamiani se apropie de Leopardi si-l ntreba ce parere avea de onorurile fa cute lui Manzoni. Ma bucur, raspunse Leopardi fara o umbra de invidie, ca florentinii nu a u uitat vechea amabilitate care-i caracterizeaza. Ultimele cuvinte rostite de Leopardi amintesc de ultimele cuvinte rostit e de Goethe. Si Leopardi a murit spunnd: Vad mai slab deschide fereastra vreau sa vad lumina! ALAIN REN LE SAGE (1668-1747) romancier si dramaturg francez Le Sage, aut orul romanului Gil Blas, era surd: dar n loc sa se considere un nenorocit din ace st motiv, el se proclama foarte satisfacut, spunnd: Sunt n avantaj, fata de voi ceilalti, deoarece cnd presimt o conversatie s pirituala fac efort s-o ascult si cnd se spun baliverne, gratie surditatii mele m a pot lipsi de plictiseala de a fi obligat sa le ascult. Le Sage, sosind cu ntrziere la ducesa de Bouillon care se oferise sa-i cit easca n seara aceea piesa lui, Turcaret, ducesa i spuse: Domnule Le Sage, m-ati facut sa pierd o ora, asteptndu-va! n schimb veti cstiga alte doua, parasindu-va! Si Le Sage pleca imediat, lasnd-o pe ducesa cu manuscrisul n mna. Cnd Le Sage a fost ntrebat ce anume ar fi vrut sa fie ca sa se bucure mai deplin de viata, el a raspuns: Pna la treizeci de ani un poet de o rara frumusete, rasfatat de toti, dup a treizeci de ani, pna la saizeci, un general mereu victorios, iar dupa saizeci, un cardinal! EPHRAIM GOTTHOLD LESSING (1729-1781) dramaturg si critic german

Un tnar autor l ntreba pe Lessing ce parere avea despre o opera de a lui pe

care i-o daduse s-o citeasca. Lessing i raspunse: Exista si nou si adevar n opera dumitale; doar ca ce e nou n ea nu e adeva rat si ceea ce e adevarat nu e nou. Lessing era peste masura de distrat. ntr-o zi i se paru ca i lipseste o an ume suma de bani din casa. l banui pe servitorul sau. Ca sa-l puna la ncercare, pl ecnd de acasa, lasa pe biroul lui o gramajoara de bani. ntlnindu-se pe strada cu un bun prieten i povesti cele ntmplate si masura lua ta de el pentru a-l prinde pe hot. Prietenul l asculta si apoi l ntreba: Stii suma exacta pe care ai lasat-o pe birou, ca sa poti avea apoi certi tudinea ca ti-a luat ceva din ea servitorul? Lessing ramase perplex deoarece uitase sa numere banii lasati ca momeala nainte de a pleca de acasa NICCOLN MACHIAVELLI (1469-1527) scriitor, istoric si om politic italian Machiavelli i dedica si-i darui lui Lorenzo dei Medici, nepotul lui Lorenzo Il Ma gnifico, capodopera sa Il Principe. Cum n aceeasi zi Lorenzo mai primise n dar si doi cini de rasa, scrise mai nti o scrisoare de multumire celui ce-i daruise cinii s i pe nserat trimise doua sticle de vin lui Machiavelli pentru opera pe care io de dicase. Acuzat ntr-o zi ca prin opera sa i nvatase pe tirani cum sa cucereasca pute rea, Machiavelli, cu un aer grav si maiestuos, raspunse: E adevarat, dar tot eu i-am nvatat si pe tiranizati cum sa-i naruie pe ti rani. Visul lui Machiavelli era ca un principe curajos sa ridice un steag si s a renvie timpul de glorie al Romei. Ce anume gndesti ca ar putea semnifica acest nou steag? l ntreba un prieten cu care discuta la o masa, ntr-o crciuma. Scriind cu vin rosu pe masa de lemn, Machiavelli i destainui: Stema o vad astfel: Italia unita, narmata, si fara preoti! TITU MAIORESCU (1840-1917) critic, teoretician literar, om politic romn T itu Maiorescu i spunea odata unui discipol de-al sau: Nu nveti cnd asculti lectia, ci nveti cnd i nveti tu pe altii. Pe vremea cnd Titu Maiorescu conducea revista Convorbiri literare , un redac tor i spuse: Domnule Director, am impresia ca salariul meu nu corespunde capacitatii mele intelectuale, n sfrsit, posibilitatilor mele Sunt convins de tot ce spui dumneata si nca de mult timp, i raspunse Maior escu, dar m-am gndit ca nu te pot lasa pe drumuri! FRANOIS DE MALHERBE (1555-1627) poet francez Malherbe-poetul nu savura ni ciodata polemicile politice. De aceea spunea: Nu e drept sa luam n mna crma unei nave cnd pe ea nu calatorim dect ca simpli pasageri! Cavalerul Marino nu-l pretuia prea mult pe Malherbe. Dupa ce-l ascultase ntr-un salon declamndu-si propriile versuri si cum obs ervase ca n timpul declamarii Malherbe parea ca scuipa, se exprima cu destula mal itiozitate: N-am vazut niciodata un om mai umed si un poet mai arid. Una din cele mai discutate erori un mediocru vers al lui Malherbe un vers ul Malherbe scrisese: Et Rosette a vcu ct traiesc trandafirii.) Dar a aparut: de de ce Et tipar este aceea care a facut dintro rara frumusete si de neuitat. Poet que vivent les roses . (Si Rosette a trait rose, elle a vcu ce que vivent les rose

s". (Si trandafirul a trait ct traiesc trandafirii). ntr-o zi, Malherbe dadu ceva de pomana unui biet jerpelit, ntre altele si cu un aer suferind de cine stie ce boala. Bietul om i multumi si-i spuse: Ma voi ruga pentru dumneavoastra. Dragul meu, te sfatuiesc s-o amni, i raspunse poetul, mi-e teama ca n-ai p rea mare trecere acolo sus, n cer, din moment ce pari ca suferi att, aici, pe pamnt . Un avocat, cu pretentii de poet, citi ntr-o zi unele din versurile sale p oetului Malherbe, cerndu-i parerea. Daca dumneata n-ai fi facut aceste versuri, te spnzura cineva? l ntreba Mal herbe. Buimacit, avocatul i raspunse: Nu. Dar nu nteleg ntrebarea. E simplu. Daca nu esti amenintat cu moartea nu are rost sa faci asemenea eforturi inutile! STPHANE MALLARM (1842-1898) poet francez Clemenceau era prieten cu Mallarm. ntr-o seara, discutnd cu poetul, i spuse: Vezi, dragul meu, eu totdeauna pornesc de la un principiu Si Mallarm l ntrerupse cu vocea lui fina si ironica: De ce sa nu pornesti din capul locului de la doua, trei sau mai multe pr incipii, dat fiind ca viata e att de complicata! ntr-o zi, cnd poetul Mallarm vorbea despre Victor Hugo, spuse: Hugo ar fi fost tot att de mare poet cum a fost de mare romancier, daca a r fi avut de spus n poezie ct a avut de spus n proza! Poetul simbolist tinuse odata o conferinta foarte apreciata de ascultato ri. Un ziarist se repezi sa i-o ceara ca sa i-o publice. Mallarm i spuse: V-o dau mine. Diseara trebuie sa strecor o fraza, doua mai alambicate, ma i obscure n ea, mi se pare prea clara, prea simplista ntr-o seara, Mallarme citi un sonet de al lui prietenilor, dar ramase nep lacut impresionat, vaznd ca toti l felicita la urma si ca toti l-au nteles. Este splendid sonetul tau! Strigara toti n cor. Asta nseamna ca trebuie sa-l refac, daca se ntelege de la prima lectura. Mallarm, care era uneori abscons n scrierile sale, era n schimb un foarte p lacut om n conversatii, mai totdeauna clar si spiritual, bogat n imagini, colorat n limbaj. Directorul ziarului Figaro, Franois Magnard, intra n discutie, ntr-o cafen ea, cu un simpatic necunoscut care-i spuse o suma de lucruri placute si pline de haz, n legatura cu Parisul, cu Jardin de Luxemburg etc., nct Magnard, fascinat, i z ise: Ascultati-ma, eu sunt directorul ziarului Figaro, mi-ar face mare placer e sa am colaborarea dumneavoastra la ziarul meu. Dupa cteva zile, necunoscutul i trimise un articol excelent. Citindu-l, Ma gnard exclama: Cine o fi trasnitul asta care iscaleste Mallarm? ALESSANDRO MANZONI (1785-1873) poet si prozator italian Napoleon strnise dusmania multor nobili italieni, printre care era si contesa Cicognara din Bolog na. ntr-o seara, la teatru, la Milano, micutul Manzoni se afla n loja n care era si aceasta contesa. Teatrul Scala era onorat de prezenta Primului Consul care, de cum o descoperise pe contesa Cicognara n loja, nu-si mai desprinsese ochii de la ea. Micutul Manzoni surprinse privirea fulgeratoare si insistenta a lui Napoleon , nct multi ani dupa aceea nca mai reflecta n prezenta prietenilor sai: Ce ochi, ce ochi putea sa aiba omul acela!

Atunci te-au impresionat ochii lui Napoleon si ti-au dictat versul Chinat i rai fulminei (Apleaca-ti razele fulgeratoare), remarca un prieten al lui Manzon i. ntocmai, i raspunse marele scriitor. Alessandro Manzoni suporta cu umilinta orice critica i se aducea ca scri itor, dar vai de cel ce l-ar fi criticat ca nu stie sa aprinda focul n camin, art a n care se considera un adevarat maestru. Mici curiozitati ale oamenilor mari! Un prieten insista sa-l ntrebe pe Manzoni de ce nu voia sa-l citeasca pe Gozzi. Si ca sa-l convinga i spuse: Scrie cu atta eleganta! Desigur, e ca un croitor care croieste si chiar coase cu mare eleganta, doar ca-i lipsesc persoanele pe care sa le mbrace cu aceasta eleganta Cu greu Manzoni si exprima o parere asupra autorilor n viata. n genere el d adea urmatorul raspuns cnd i era solicitata vreo parere: Sa fim indulgenti cu ceea ce s-a tiparit si necrutatori cu manuscrisele! Cnd Massimo d'Azeglio scrise Ettore Fieramosca i-a cerut parerea socrului sau, ilustrul Alessandro Manzoni. Nu erau de ajuns attia altii, mai trebuia ca si ginerele meu sa adune man uscrise! Observa Manzoni. Dar la sfrsitul lecturii, spuse: N-am ce zice, te declar un romancier! Massimo d'Azeglio era n al noualea cer, dar Manzoni continua: Ce meserie si asta a noastra! Studiezi o viata ntreaga ca sa poti ncropi u n roman, ca pe urma sa vezi ca oricine e n stare sa scrie, pna si dragul meu ginere , Massimo, ti asterne unul care nu e deloc de lepadat! Cnd Walter Scott i facu o vizita lui Alessandro Manzoni, cu francheta si m odestie, Manzoni, vrnd sa faca aluzie ca s-ar fi inspirat din Scott, i spuse: Romanul meu e opera dumneavoastra. Scott raspunznd cu o gentilete la delicatetea lui Manzoni, i raspunse: n acest caz, l consider cel mai bun roman al meu. ntr-o zi l vizita pe Manzoni un batrnel foarte simpatic care se mndrea ntre a ltele ca ar avea o vrsta foarte naintata, desi nu parea deloc sa fi fost att de bat rn. Ce-i drept si servitorul de ncredere al lui Manzoni i spuse dupa ce pleca batrne lul acela: Nici pe departe nu parea sa fi fost att de batrn precum se lauda! Poate ca a mai adaugat la el din anii lepadati de cucoanele cochete, glu mi Manzoni. n timpul luptei milanezilor mpotriva austriecilor n cele cinci zile faimoas e din martie 1848, o comisie de cetateni s-a dus la Torino ca sa ceara ajutorul lui Carlo Alberto. Petitia milanezilor avea ntre alte iscalituri si pe cea a lui Manzoni. El le spuse cetatenilor: Spuneti regelui ca iscalitura e scrisa tremurat, nu de frica, ci de batrn ete! n martie 1862, Garibaldi, trecnd prin Milano, facu o vizita lui Manzoni ca re-l primi cu bratele deschise si-i spuse: Daca n fata oricarui luptator din Cei O Mie ma simt un nimic, n fata general ului lor, ce mai sunt eu? Pe o schita facuta lui, la Stresa, de pictorul Zuccoli n casa lui Rosmini , Manzoni scrise: Portretistul este aidoma copistului obligat sa reproduca un man uscris plin de greseli, fara a-l putea corecta .

n ultima vreme, marele Alessandro Manzoni devenise cam confuz. Un bun pri eten l ntreba: Don Alessandro, cum de ti s-au nvalmasit ideile, de ce? Daca as sti sa-ti raspund, spuse marele scriitor, ar nsemna ca nu le-as m ai avea confuze! MARIVAUX (PIERRE CARLET DE CHAMBLAIN DE) 1763) dramaturg si romancier francez Marivaux nu se ostenea niciodata sa raspunda diferitelor critici care i se faceau. El spunea mereu: Tin prea mult la linistea mea, pentru a nu crea efervescenta n linistea a ltora. Voltaire spunea despre Marivaux: Este un scriitor care cunoaste toate ale ile, chiar cele mai ntortocheate ale inimii omului, dar nu-i cunoaste drumul prin cipal. GUY DE MAUPASSANT (1850-1893) romancier si nuvelist francez Se stie ca G uy de Maupassant era functionar ntr-un minister. Printre notele informative redac tate asupra lui de seful sau de serviciu se afla si aceasta paradoxala apreciere : functionar extrem de constiincios, dar care nu stie sa scrie clar si frumos CATULLE MENDCS (1842-1909) poet, dramaturg ti romancier francez ntr-o zi Mendcs se duce la un prieten al sau, un desenator: mprumuta-ma, te rog, cu cincizeci de ludovici, l roaga Mendcs. Nu-i am. Regret. Ar fi prea frumos sa ai mereu ceea ce-ti doresti, reflecta Mendcs. Ar fi si mai frumos sa doresti numai ceea ce ai sau poti avea. Bine, raspunse Mendcs, sa trecem la altceva. Vrei sa-mi ilustrezi o cart e? Da, raspunse desenatorul. Se duc mpreuna la editor si semneaza contractul. Mendcs cere un acont n favoarea desenatorului. La ietire, Mendcs i spune: Acum poti sa-mi mprumuti cei cincizeci de ludovici? Celalalt, vrnd nevrnd, a trebuit sa i-i dea. PROSPER MRIME (1803-1870) scriitor francez Mrime dorea sa faca o calatorie n Bosnia si Hertegovina. i comunica aceasta dorinta prietenului sau, Ampcre, fiul m arelui fizician ti matematician: Sa publicam mai nti povestirea acestei nchipuite calatorii si apoi sa ne du cem la fata locului sa vedem daca e exact Ampcre refuza, socotind ideea prea ndrazneata. Voi scrie cartea si apoi voi pleca singur, spuse Mrime. Si astfel compuse celebrele poezii dintr-o calatorie imaginara, pe care critica timpului le-a ridicat n slavi, mai ales pentru culoarea locala. Mrime nsa a uitat apoi de calatoria lui n Bosnia. Mrime scrise lui Octave Feuillet cerndu-i vesti de la Curte, deoarece se af la la Compicgne. Ca sa fie explicit, pe foaia alba a scrisorii el facu un mare s emn interogativ. Cum la Curtea imperiala nu era nimic deosebit, si nimic interes ant, Feuillet i trimise drept raspuns foaia de hrtie neatinsa. Mrime ntelese perfect ce-a vrut sa-i comunice Feuillet. ntr-o seara la Compicgne, Mrime, dat fiind ca se discuta despre ortografie, propuse sa dicteze cteva rnduri tuturor celor prezenti. Jocul a fost admis n unani mitate. Cei de fata au scris dictarea, iar Mrime a trecut la corectarea lor. Cstiga tor a fost printul Metternich, care facuse doar trei greseli de ortografie; Napoleon al III-lea facuse 75, Alexandre Dumas 24 si Octave Feuillet 19. Dumas a fost primul care si-a revenit din deprimare si ncercnd sa glumeasc a se adresa printului Metternich: Principe, de ce nu va prezentati la Academie ca sa ne puteti preda cteva

lectii de ortografie? METASTASIO (PIETRO TRAPASSI) (1698-1782) poet si autor de melodrame ital ian Cnd poetul Gravina muri, i lasa toata averea sa lui Metastasio: cincisprezece scuzi romani. Dar cum tnarul Pietro era un naiv, un grup de aventurieri l-au facu t sa risipeasca tot n cel mai scurt timp. Reusi sa-si gaseasca o slujba pe lnga un avocat, atras de aceasta meserie. Avocatul l accepta cu promisiunea de a nu se mai ocupa de versuri. ntr-o zi, viceregele din Napoli l invita la el si-i cere sa scrie o melodr ama. Metastasio i aminti viceregelui de promisiunea facuta avocatului. N-o vei iscali, i spuse viceregele. Metastasio scrise drama mitologica Gli Orti Esperidi (Gradinile Hesperidelor). Muzica o compuse Porpora. Se reprezenta cu mar e succes. n ciuda faptului ca Metastasio nu o iscalise, a doua zi se si afla numele autorului, Metastasio devenind celebru. JULES MICHELET (1798-1874) istoric si eseist francez

ntr-o zi, Michelet i-a dat un articol de al sau lui Louis Ulbach si apoi n ca un articol scris de Edgard Quinet. Ct doresti? Pentru mine nu conteaza, i raspunse Michelet, dar lui Quinet te rog sa-i oferi un pret bun. E sarac, are nevoie de bani. Discutia aluneca apoi asupra altor subiecte. La urma, Ulbach l ntreaba pe Michelet: Tu n schimb ct vrei? Daca-mi dai ct i dai lui Quinet, sunt multumit! Michelet, care a uzat si a abuzat de metafore, a lasat totusi aceasta nva tatura: Nu folositi niciodata o metafora uzata naintea voastra. Metaforele trebuie sa fie noi noute ca sa placa! ION MINULESCU (1881-1944) poet simbolist romn ntr-o zi, dupa ce un poet li psit de talent, dar delicat si cu o conversatie placuta, i-a citit una din poezi ile sale lui Minulescu, acesta l-a invitat n oras la masa. Nespus de ncntat, poetul, la despartire nu mai gasea cuvinte sa-i multumea sca lui Minulescu, convins ca invitatia aceea nu era dect o rasplata a talentului sau. Dar Minulescu l dezamagi crunt: Dragul meu, daca vrei sa mai iesim mpreuna n oras, mi promiti ca nu vei mai scrie versuri pna la sfrsitul vietii tale! ntr-o dimineata, un ziar anunta moartea lui Ion Minulescu. Se pregateau t ot felul de articole omagiale. Un publicist se pregatea sa-i scrie un necrolog care urma sa apara n ziar ul Aurora . Nestiind precis data nasterii marelui poet, i da un telefon acasa, cu gnd ul sa se intereseze direct de la familia lui. Dar spre surprinderea ziaristului, la telefon i raspunde Minulescu nsusi. Da, am citit si eu. Am avut o operatie grea, dar care a reusit. Nu crede a nimeni Oricum, nu-i nimic. Dumneata scrie-ti articolul. l vei publica ceva mai trziu FRDRIC MISTRAL (1830-1914) poet si prozator provensal Cnd Mistral si-a luat bacalaureatul, n tot satul Arles a fost sarbatoare. Suntem fericiti, se auzi glasul unui orator necunoscut ca unul dintre ai nostri a dovedit ca din pamnt nu ies doar furnici! (tatal lui Mistral era taran) .

Mistral era un necunoscut poet regional. Lamartine, auzind de Mistral, c eru sa i se citeasca ceva scris de acest tnar provensal. Si i s-a dat Mirella. N-am nchis ochii toata noaptea, spuse Lamartine unui prieten, pna nu am te rminat de citit Mirella. Si dupa cteva zile un articol entuziast scris de Lamartine ntr-unul din ce le mai citite ziare din Paris l facu pe Mistral cunoscut n ntreaga Franta. MOLICRE (JEAN BAPTISTE POQUELIN) (1622-1673) Dramaturg francez Tatal lui Molicre nu era deloc ncntat de cariera la care aspira fiul lui. De aceea l trimise n provincie unde se afla fostul lui maestru d e la care nvatase primele notiuni de literatura, convins ca tnarul Molicre avea sa dea ascultare sfaturilor maestrului. ntr-adevar, Molicre a fost fericit sa-si ren tlneasca primul sau maestru, dar n loc sa-l convinga maestrul sa abandoneze carier a de autor de comedii, reuti Molicre, adica fostul elev, sa-l convinga pe maestr u sa accepte rolul doctorului ntr-o comedie de-a lui. Molicre obitnuia sa-si citeasca comediile slujnicei sale, Laforet. Cnd ea nu rdea la cte o situatie considerata de Molicre comica, maestrul o stergea si o modifica, foarte ncrezator n parerea slujnicei, care, dupa maestru, corespundea pe rfect cu mentalitatea marelui public. Si nu gresea. ntorcndu-se de la Auteuil, Molicre dadu unui sarac o moneda de pomana. Gre sind, n loc sa-i dea una de argint, cum se obisnuia, i dadu una de aur. Dar sarman ul cersetor alerga nebuneste n spatele trasurii lui Molicre. Oprind trasura, cers etorul veni lnga Molicre ti-i spuse: Domnule, mi-ati dat o moneda de aur! Ia te uita unde era cinstea, reflecta Molicre. Bravo, iata alta moneda d e aur pentru cinstea ta! Ti Molicre porni cu trasura mai departe n timp ce cersetorul nlemni loculu i, nedumerit Molicre era foarte sceptic n ceea ce privea medicii ti medicamentele. Fii nd bolnav, la pat, servitorul sau chema, fireste, medicul si cnd acesta veni, ser vitorul l anunta. A venit medicul? Exclama Molicre. Spune-i, te rog, ca sunt bolnav si nu pot sa-l primesc l voi invita eu, de ndata ce ma fac bine. Nu totdeauna satira reuseste sa corecteze viciile. De exemplu, un autent ic avar, dupa ce a iesit din teatru unde fusese reprezentat Avarul lui Molicre, exclama: As putea trage multe nvataturi din aceasta piesa, aplicnd principiile sana toase de economie aflate n seara asta MONTAIGNE (MICHEL EYQUEM DE) (1533-1592) eseist si moralist francez Mont aigne spunea despre medici: Ferice de ei! Succesele lor stralucesc n soare, iar erorile le acopera pa mntul. Cineva i povestea lui Montaigne ca n anumite insule traiesc nca popoare bar bare care si mannca prizonierii morti. Montaigne i raspunse prompt: Nu stiam! Oricum, a devora un mort e mult mai putin grav si mai putin ba rbar dect a-l arde de viu cum facem noi, europenii, si unde mai pui si n numele re ligiei Cardinalul Perron spunea despre Essais-urile lui Montaigne ca sunt: Brevi arul persoanelor oneste . Si cum aceste Eseuri sunt pline de divagatii adauga: Montaigne este scriitorul care pare ca nu stie niciodata ce va spune n cl ipa n care ncepe sa scrie; si totusi stie foarte bine ceea ce spune. El este un gh id care se rataceste pe drum, dar de obicei ne duce n cte un peisaj mult mai frumo s dect cel fagaduit

VINCENZO MONTI (1754-1828) literat si poet italian Pe vremea lui Monti, un oarecare Francesco Giani avea o facilitate extraordinara de a improviza versu ri, nct Napoleon l numi Improvizatorul imperial, conferindu-i si o pensie de sase m ii de lire pe an. Acest poet era invidios pe Vincenzo Monti. Monti, la rndul sau, se exprima astfel: Natura a facut totul pentru ca Francesco Giani sa ajunga un mare poet, i ar Francesco Giani a facut totul pentru a stavili darurile naturii sale. TUDOR MUSATESCU (1903-1970) dramaturg romn O tnara admiratoare a scrierilo r lui Musatescu l ntreba ntr-o buna zi pe dramaturg: Ce este un alibi, maestre? Un alibi? Zmbi mucalitul Tudor Musatescu, nimic mai simplu: Alibi este do vada criminalului ca el nu a fost de fata cnd si-a ucis victima. IPPOLITO NIEVO (1831-1861) scriitor italian Cnd Nievo, n multiplele lui pl imbari, avea cte o idee, lua de pe jos o piatra si o punea n buzunar. Ajungea acasa cu buzunarele pline de pietre. ntr-un colt din castelul Col loredo, locuit de el atunci, nca se mai gaseste o gramajoara de pietre, fiecare r eprezentnd o idee a poetului soldat . ntrebat, Nievo, autorul Confesiunilor unui italian care e calitatea cea ma i nsemnata a unui om, ramase o clipa pe gnduri, apoi raspunse: Bunatatea, bunatatea este cea mai umana calitate. EDOUARD PAILLERON (1834-1899) dramaturg francez Cnd Pailleron, candidat l a Academia Franceza, i-a facut o vizita lui Renan, n speranta obtinerii unui vot, Renan l-a poftit sa se aseze: Ia loc, te rog, pe scaun! Maestre, i spuse Pailleron, nu pentru scaunul acesta am venit, ci n speran ta ca mi-l veti oferi pe celalalt mai nalt si mai greu de obtinut. ALFREDO PANZINI (1863-1939) scriitor italian ntr-o zi se prezenta la Panz ini un tnar scriitoras care-l ruga sa-l ajute sa devina scriitor. Panzini dadu sc eptic din cap, apoi l ntreba: Dragul meu, ce parere ai de Dante? Formidabila, raspunse tnarul. Dar de Leopardi, Foscolo, Manzoni? Continua sa-l ntrebe Panzini. Extraordinara! Se nflacara tnarul. Ei bine, atunci, de ce sa-ti alegi o meserie n care sa suporti pe lnga con curenta celor vii si pe a celor morti? Panzini se complacea uneori n glume usoare. Intrnd ntr-o cafenea cere un pa harel de coniac. Cnd i l-a adus chelnerul, l-a rugat sa i-l schimbe cu o bere. Si chelnerul i-a adus o bere. Panzini o bau si dadu sa plece. Domnule, ndrazni chelnerul, berea! De ce? Berea mi-ai adus-o n locul coniacului pe care nu l-am baut. Lasndu-l buimacit pe chelner, Panzini plati berea si pleca. Panzini, pe vremea cnd era profesor, auzi sunnd telefonul din cancelarie. O voce de copil spunea: Domnule profesor, va anunt ca fiul meu fiind bolnav nu vine azi la scoal a. Bine, raspunse Panzini, dar cu cine vorbesc? Tatal meu e la telefon, domnule profesor, se auzi la celalalt capat al f irului. GIUSEPPE PARINI (1729-1799) poet satiric italian Un poet de mna a doua se prezenta la Parini cu doua sonete ca sa-i ceara parerea pe care din cele doua s a-l publice. Dupa ce-l auzi pe primul, Parini se ridica n picioare si-i spuse:

Publica-l n orice caz pe celalalt! Parini, convins ca Napoleon si francezii nu adusesera libertatea italien ilor, ci mai degraba o noua tiranie, parasind functia de primar, exclama cu un o ftat profund: Acum parca ma simt cu adevarat liber! Ugo Foscolo l ntreba pe Parini: n ce consta independenta unui scriitor? Cnd nu esti nici avid si nici ambitios, dupa mine, nseamna ca esti un scri itor liber, i raspunse Parini. GIOVANNI PASCOLI (1855-1912) poet italian Un tnar i citi ntr-o zi o poezie lui Pascoli. Versurile dumitale sunt lipsite de pasiune de foc Adica sa pun mai mult foc n ele, maestre? ntreba poetul. Sau sa le pui pe ele n foc, ar fi si mai usor, i sugera ironic Pascoli. Ca aspect fizic, Pascoli parea un om fara cultura. El nsusi rdea, spunnd: Ni ci un semn exterior ca as cunoaste alfabetul . ntr-o seara, ndreptndu-se mpreuna cu sora lui spre podul Campia, n fata lor s e opri un automobil luxos si cineva dinauntru l ntreaba pe poet: Omule, fii bun si spune-ne pe unde s-o luam ca sa ajungem la vila profes orului Pascoli? Cu un gest timid, Pascoli arata directia n care se afla vila lui si apoi se ascunse imediat cu sora lui n prima ospatarie, ca sa evite vizita aceea att de simandicoasa. Pe patul de moarte, Pascoli implora doctorii sa-l salveze fiindca mai av ea nca multe lucruri de facut si de scris. El le spunea: Nu vreau sa mor acum, mi-e capul ca un dovleac: plin de seminte! SILVIO PELLICO (1789-1854) scriitor italian Desi Ugo Foscolo i sugera lui Silvio Pellico sa nu se atinga de mortii lui Dante , el compuse totusi tragedia Fr ancesca da Rimini obtinnd un succes neasteptat. Rossini, ntlnindu-l ntr-o dimineata, l mbratisa si-i spuse: Bravo, Pellico! Peste tot nu se vorbeste dect de noi doi! Pe buna dreptate se vorbeste de dumneata, Rossini, dar pe mine tare mi-e teama ca n curnd ma vor uita! Spuse cu modestie Pellico. Metternich, profund indignat de cartea lui Pellico, Le mie prigioni, exc lama: Aceasta carte dauneaza Austriei mai mult dect o batalie pierduta! CHARLES PERRAULT (1628-1703) scriitor francez Dupa ce Perrault a scris f abula Piele de magar, invidiosii spuneau: Ce sa-i cerem mai mult bietului Perrault, din moment ce ne-a dat pna si p ropria lui piele?! FRANCESCO PETRARCA (1304-1374) poet liric italian Robert d'Anjou, regele Neapole-lui, prieten cu Petrarca, l ntreba ntr-o zi daca fusese vreodata la curtea lui Philippe de Valois, regele Frantei. N-am fost. Stiu ca e un rege foarte incult. Ce-as putea discuta cu el? Desi literat convins, Petrarca se razvratea uneori mpotriva poeziei, mist ificatoare a adevarului, dornic de adevarul pur! Elocventa mincinoasa! Izbucni odata, cu dispret fata de poezie. ION PILLAT (1891-1945) poet romn Ion Pillat l ruga ntr-o zi pe Perpessicius

sa-i mprumute o carte, ce-i drept, de mare valoare. Nu ti-o mprumut i raspunse Perpessicius. N-am sa uit niciodata acest refuz, riposta Pillat. Nu ma ndoiesc, dar daca-ti mprumutam cartea, riscam sa uiti sa mi-o napoiez i. LUIGI PIRANDELLO (1867-1936) dramaturg si romancier italian La sfrsitul p remierei Sei personaggi n cerca di autore (Sase personaje n cautarea unui autor) un asa-zis prieten al lui Pirandel lo, complimentndu-i opera, spuse: Si totusi si totusi ma surprinde ceva Succesul, probabil! Interveni prompt Pirandello. Fiind la Stockholm n cladirea unde avea sa primeasca Premiul Nobel n 1934, Pirandello nu stia unde era sala primirilor. Deodata vazu pe cineva n uniforma c a iese dintr-o sala. l opri si-l ntreba: Stiti cumva unde e sala pentru decernarea premiilor? Desigur, i raspunse cu amabilitate cel n uniforma, va conduc eu. n fata salii, Pirandello i ceru numele celui ce-l nsotise. Numele meu? Regele Gustav. Stiu ca dumneavoastra sunteti Pirandello. Sun t fericit ca va cunosc chiar nainte de solemnitate. Acum intrati, deoarece eu, co nform ceremonialului, intru ultimul. ALEXIS PIRON (1689-1773) poet si dramaturg francez Un scriitor mediocru i spuse lui Piron: Vreau sa fac o opera pe care nimeni n-a mai facuto si nici n-o s-o mai f aca. Atunci fa-ti propriul elogiu! i sugera Piron. ntr-o zi Piron, stnd la fereastra, l vazu pe Voltaire trecnd chiar prin fata casei lui. Astepta sa bata la usa, dar nimic. Cobor n strada si pe poarta lui vaz u scris Imbecil . Mhnit, intra n casa. A doua zi se duse direct la Voltaire acasa. Cu ce ocazie pe la mine, prietene? l ntreba ironic Voltaire. Simplu de tot. Am gasit numele tau scris pe poarta mea si am nteles ca av eai nevoie sa ma vezi! Piron trecnd prin fata Academiei Franceze i spuse prietenului cu care era: Vezi, aici sunt patruzeci de capete care n-au minte nici ct patru! Se discuta de admiterea lui Piron la Academia Franceza. La Chausse lua cu vntul: Piron are merite, dar se spune ca e si autorul faimoasei satire mpotriva Academiei! Fontenelle, decanul Academiei, vorbi si el: Domnilor, daca Piron a scris ntr-adevar satira, trebuie tras de urechi, p e de alta parte, daca n-a scris-o el, nu are nici un titlu ca sa poata face part e din aceasta nobila Academie. Voltaire l ntreba pe Piron cti ani are. Sunt sanatos, raspunse Piron. Atunci Voltaire l ntreba daca e bogat. Nu am nici o datorie la nimeni raspunse Piron. n seara primei reprezentatii a uneia din tragediile sale, care a fost flu ierata, plictisit, Piron iesind din teatru se mpiedica si ar fi cazut daca priete nii nu l-ar fi sustinut. Nu pe mine trebuia sa ma sustineti, ci tragedia mea! Striga el nfuriat.

PLINIU CEL BATRN (CAIUS PLINIUS SECUNDUS) 79) naturalist, istoric si literat latin Pliniu si vedea de tot felul de treburi n timpul zilei, iar noaptea studia linistit. Un prieten i atrase atentia c a pierdea din orele pretioase de odihna, dar Pliniu i raspunse: Te nseli. Asa traiesc mai mult deoarece somnul ne fura jumatate din viata . n schimb eu, fur din acest somn ct mai multa viata. PLINIU CEL TNAR (CAIUS PLINIUS CAECILIUS) 113) scriitor latin Domitian alungase pe toti filosofii din Roma, printre care si pe Artemid or, aruncndu-l n neagra mizerie. Pliniu, ilustrul scriitor, care era pretor pe atunci, strnse ceva bani si -i trimise lui Artemidor care nu mai contenea cu multumirile, ntr-o scrisoare foa rte impresionanta pe care i-o trimise lui Pliniu. Pliniu i raspunse simplu: Nu cre d ca merit elogiile tale, deoarece ceea ce am facut eu, am facut doar ca sa evit infamia pe care as fi comis-o daca actionam altfel dect am actionat. EDGAR ALLAN POE (1809-1849) poet si nuvelist american Edgar Poe fiind n c asa unei prietene, doamna Shew, i spuse: Vreau sa scriu o poezie si totusi nu ma simt deloc inspirat. Pna una alta uite hrtie si creion! Dar daca nu am inspiratie? Si mai bat si clopotele! Se auzeau, ce-i drept, batnd clopotele de la o biserica apropiata. Ei bine, eu ti scriu titlul Clopotele . Si n gluma prietena lui scrise Clopotele, clopotele de argint Si poetul simti nevoia sa continue. Si doamna Shew mai scrise un vers si apoi toate celelalte Edgar Poe, crend astfel cea mai populara din toate poeziile sale: Clopotele . ANTOINE FRANOIS PRVOST (1697-1763) scriitor francez Abatele Prevost, autor ul faimosului roman "Manon Lescaut", i propuse printului Conti sa-l faca pe el ca pelanul sau. Mie nu-mi place sa ascult slujbe, i raspunse Conti. Promit sa nu le tin, raspunse Prevost. Atunci nseamna ca vom trai ntr-o sublima armonie. MARCEL PRVOST (1862-1941) romancier francez Un scriitor plicticos a fost aspru criticat n Revue de France, al carei director era Marcel Prvost, membru al A cademiei Franceze. Jignit, scriitorul nu i-a mai vorbit luni de zile lui Prvost. n tlnindu-l ntr-o zi, ntr-un salon literar, i spuse totusi: Ati observat, domnule director, ca nu v-am vorbit de luni de zile? Cum sa nu! Raspunse Prvost, si va sunt profund recunoscator MARCEL PROUST (1871-1922) scriitor francez ntr-o seara Marcel Proust, aut orul romanului psihologic: A la recherche du temps perdu (n cautarea timpului pierd ut), a fost invitat la Opera. Dupa ce s-a instalat n fundul lojei a nceput sa vorb easca, ce-i drept n soapta, cu prietenul care-l invitase. La sfrsitul spectacolulu i, prietenul i spuse: Regret ca nu ti-a placut opera! Si Proust: Dar nu-i adevarat. Am vazut si am auzit tot! Si ntocmai ca n cartile sale, ncepe sa desfasoare un prodigios, infinit exa men al serii: opera, cntaretii, apreciind cele mai delicate nuante ale interpreta rii lor. n afara actorilor, el i vorbi prietenului si de cei ctiva spectatori mai de vaza, prieteni comuni, si asa mai departe, n concluzie, nu-i scapase nimic neobs ervat.

Marcel Proust i marturisi ntr-o zi unui prieten: Nu stii ce ncntat sunt de elogiile pe care mi le-au adus cei mai de ncreder e prieteni ai mei, Bergson si Barrcs. Acelati prieten l auzise pe Barrcs spunnd: "Proust? Mda, scrie destul de bine tot felul de fleacuri despre snobism". Iar pe Bergson l auzise spunnd: "Marcel Proust? Aha, tnarul care cutreiera saloanele, n goana dupa o masa buna?" ALEKSANDR SERGHEEVICI PUSKIN (1799-1837) poet rus Puskin era modest si p rompt n a recunoaste meritele altora. O admiratie deosebita o avea fata de poetul polonez Mickievicz. Un priet en i atrase atentia ntr-o zi: Puskin, tot laudndu-l ntruna pe Mickievicz vei reusi sa-i creezi o mai mar e popularitate dect a ta! Dragul meu, pe buna dreptate, din moment ce eu l consider pe Mickievicz u n poet mai mare dect mine. ntr-o seara, n fotoliu la un teatru, Puskin asista la un spectacol n care j uca si actrita Assenkova, pe care el n-o putea suferi. Spectatorii de lnga el car e nu mai conteneau cu aplauzele la scena deschisa erau indignati de indiferenta vecinului lor. Pare un ignorant! Spusera ei despre Puskin. Nu sunt un ignorant, domnilor, ci sunt poetul Puskin. V-as da cte doua pa lme fiecaruia pentru insolenta voastra, daca nu m-as teme ca Assenkova lear pute a crede aplauze. EDGARD QUINET (1803-1875) istoric, scriitor si filosof francez

Tnar, Quinet publica traducerea unei opere de Herder, cu o prefata foarte documentata si foarte bine scrisa. O prezenta lui Cousin. Dupa ce o citi, acest a exclama: Iata nceputul unui mare scriitor! Era de fata si un alt tnar care venise la Cousin cu o lucrare asupra lui Giambattista Vico: tnarul era Michelet. Si astfel cei doi scriitori devenira prie teni. Edgard Quinet l-a pretuit foarte mult pe Goethe. N-a fost n schimb de aco rd cu teoria lui n legatura cu arta fara patrie , Quinet sustinnd: Arta fara patrie nseamna o arta fara inima. FRANOIS RABELAIS (1494-1553) scriitor francez, medic Cnd Rabelais era stud ent la Montpellier, era att de apreciat, nct i s-a ncredintat o misiune importanta d e transmis personal ministrului Duprat. Ajungnd n palatul lui Duprat, sub pretext ca e ocupat, ministrul l ruga pe secretar sa afle ce dorea Rabelais. Dar Rabelais i vorbi n latina, nct secretarul nu pricepu nimic. Duprat trimise un alt secretar care vorbea latina, dar Rabelais i vorbi n greceste. Cnd veni un alt secretar care vorbea greceste, Rabelais ncepu sa vorbeasca n italiana, n germana, nct secretarul l ndupleca pe Duprat sa-l primeasca p e acest ciudat poliglot, ceea ce urmarise si Rabelais. Scena aceasta Rabelais a amintit-o apoi n prima ntlnire dintre Pantagruel si Panurge. Rabelais cnd era la Roma cu cardinalul du Bellay a fost admis n prezenta p apei. Cardinalul s-a aplecat sa sarute vrful pantofului papei. Rabelais cnd a vazu t gestul cardinalului a iesit din camera. ntrebndu-l apoi cardinalul de ce a paras it camera unde era Sanctitatea Sa, Rabelais a raspuns: Eram stnjenit. Daca dumneavoastra, stapnul meu, cardinalul du Bellay, i-at i sarutat pantoful, ce naiba mai puteam eu saruta? Rabelais, pe patul mortii, fiind medic, a nteles ca nu mai era nimic de f acut. Din generozitate si dragoste, colegii si prietenii lui se nvrteau n jurul pat

ului, framntndu-se cu tot felul de idei n legatura cu boala suferindului. Rabelais, ametit de forfoteala bunilor sai prieteni, le spuse: Linistiti-va si resemnati-va si voi ca si mine si lasati-ma sa mor de mo arte naturala, dragii mei! Se spune ca ultimele cuvinte rostite de Rabelais pe patul de moarte ar f i fost: Sa cada cortina, deoarece s-a sfrsit farsa! Acum ma duc sa aflu adevarul asupra unor mari ndoieli! JEAN RACINE (1639-1699) dramaturg francez Eficacitatea scriitorilor poat e fi cteodata mai mare dect a predicatorilor. Ludovic al XIV-lea, dupa ce a ascult at Britannicus a lui Racine, n-a mai vrut sa danseze, adoptnd parerea lui Racine, conform careia maimutareala dansului ar dauna unei demnitati regale. O naiva l ntreba ntr-o zi pe Racine de unde se inspirase pentru Athalie. Din Vechiul Testament, raspunse Racine. Ce idee! Exclama naiva sa recurgeti la cel vechi cnd exista unul nou! Coras si Clerc au scris mpreuna o Ifigenie cu pretentia de a suscita mai mare succes dect Ifigenia lui Racine. A fost un fiasco total. Racine se exprima a stfel fata de prietenii sai: Doi autori de ndata ce-au scris Ifigenia si-au disputat paternitatea oper ei, fiecare sustinnd ca el ar fi scris-o, dar imediat dupa reprezentatie, niciunu l din cei doi autori nu mai sustinea ca ar fi autorul Ifigeniei. Racine era foarte violent n discutii, chiar fata de cei mai buni prieteni . ntr-o zi discuta aprins cu Boileau, pierzndu-se ntr-un ton deloc prietenesc, nct nte leptul Boileau l ntrerupse, spunndu-i: Admit ca ai dreptate, dar eu prefer sa nu am, dect sa-mi afirm dreptatea fata de un prieten cu atta vehementa! ION HELIADE RADULESCU (1802-1872) scriitor, lingvist, gnditor romn Pe vrem ea cnd Heliade Radulescu era profesor la Sf. Sava, privind n clasa n timpul lectiei i se paru ca elevii nu prea erau at enti. Ca sa le verifice atentia, profesorul se adresa elevilor: Poetul englez Milton a fost orb. Tu din banca a treia, ia spune-mi, te r og, ce defect avea Milton? Era poet i raspunse plictisit elevul. JEAN JACQUES ROUSSEAU (1712-1778) literat si filosof francez Jean Jacque s Rousseau era foarte sarac, de aceea copia partituri de muzica pe ascuns, si di n putinul cstig reusea sa mai dea si altora de pomana. El a pastrat aceasta taina toata viata. S-a aflat de generozitatea lui excesiva abia dupa moarte. n timp ce toti literatii mari ai vremii, ca Montesquieu si altii, accepta u protectia si pensiile doamnei de Pompadour, Rousseau se arata att de demn, nct re fuza orice ajutor. Si totusi Madame de Pompadour gasi o solutie: pe ascuns i face a rost de multe note de copiat ca sa-i poata realiza un cstig onest. Dar cnd Rouss eau a aflat, n-a mai primit. Un iezuit l-a ntrebat pe Rousseau, care a concentrat n sine toata gndirea r evolutionara a iluminismului, cum de tot ce scrie are atta putere de convingere. Simplu, i raspunse Rousseau, scriu numai ceea ce gndesc. MIHAIL SADOVEANU (1880-1961) scriitor romn Odata, dupa ce Sadoveanu mpreun a cu alti scriitori l-au comemorat pe George Cosbuc, n provincie, unul din cei ma i nstariti oameni de acolo i-a invitat pe toti la masa. Desi obositi, au acceptat

invitatia. Toti se asteptau la un ospat nemaipomenit. Dar apare jupneasa cu o tava i mensa de argint pe care era un singur salau firav. Sadoveanu, cntarind bine invitatia gazdei, care era mai mult snobism dect generozitate, nu se sfii sa fie ironic: Ia priviti ce gratios si delicat salau! Bietul de el, daca n-ar tacea ca un peste , precis ar spune: Ce de lume s-a deranjat, doar pentru mine! Cineva l ntreba pe scriitorul Mihail Sadoveanu: De ce oare atta lume are obiceiul de a mprumuta carti si de a nu le mai re stitui? Sadoveanu i raspunse: Deoarece multi oameni prefera sa retina cartile dect continutul lor. Le v ine pesemne mai usor CHARLES AUGUSTIN DE SAINTE-BEUVE (1804Critic francez Ca sa ntelegem seriozitatea cu care Sainte-Beuve facea cri tica, trebuie sa amintim ca el si-a dat demisia ca membru al Comisiei pentru Dic tionarul Academiei, renuntnd la o indemnizatie de 1.200 franci, pentru a putea sc rie nestingherit un articol despre Littr. Un prieten de al lui observa n acest sen s: Da, trebuie sa recunoastem ca Sainte-Beuve are o reala pasiune dezintere sata n ciuda tuturor ranchiunilor lui de critic! Cineva i vorbea lui Sainte-Beuve de vrsta matura de om matur , dar Sainte-Beuve exclama: Matur? Ce matur! Ne mai ntepenim ntr-o parte, mai scrtim n alta, dar din paca te nu devenim niciodata maturi! Vorbind despre Octave Feuillet rasfatatul mparatesei Eugenia si ca atare invitat mereu la curtea lui Napoleon, Sainte-Beuve se exprima astfel: Feuillet este romanul unui tnar sarac care a mostenit o fabrica de bomboa ne. Cineva adauga cu malitiozitate: Si, devenind furnizorul curtii regale, ia medalia de aur la toate expozi tiile! GEORGE SAND (AURORE DUPIN) (1804-1876) romanciera franceza Celebra scrii toare George Sand a lasat o Histoire de ma vie n zece volume, unde povesteste n am anunt toate aventurile galante ale parintilor ei, si nimic despre ea. Pe buna dr eptate era ironizata de attia care spuneau: Cartea trebuia sa se intituleze mai corect: Povestea vietii mele mai naint e de a ma naste". George Sand a fost invitata sa ia parte la o serata de binefacere si sa vnda ct de scump autograful ei. La un moment dat n fata mesei la care statea George Sand se opri bancherul Rothschild si o ntreba: Dumneavoastra ce vindeti? Doar autograful meu, raspunse cu modestie scriitoarea. Atunci Rothschild i ntinse o foaie de hrtie pe care George Sand scrise: "Pr imesc de la baronul James Rothschild o mie de franci. George Sand. Cnd bancherul citi cele scrise, pentru un moment tresari, dar dupa aceea, zmbind, achita ntreaga suma. VICTORIEN SARDOU (1831-1908) dramaturg francez n anii foarte grei ai lui Sardou singurul sau protector era un cizmar. Nu numai ca-i facea pantofi pe dato rie, dar l si gazduia. Deseori cizmarul i spunea: Eu va voi face toata viata pantofi, iar dumneavoastra veti avea cndva des tui bani ca sa mi-i platiti. Multi ani dupa aceea cnd cizmarul i facu o vizita celebrului Victorien Sar

dou i spuse: V-am prezis eu ca veti ajunge departe cu pantofii mei?! Sardou conducea repetitiile piesei Madame SansGene. Avea pretentia ca to ti actorii sa-si scrie clar si cu litere de o schioapa textul, spunnd ca astfel l vor retine mai usor. Un bun actor statea deoparte. Sardou l ntreba imediat: Unde ti-ai scris rolul? Actorul jignit ca avea un rol infim n piesa se razbuna si el cum crezu. Uite rolul meu! Si-i arata lui Sardou un timbru postal ntors pe dos. Un malitios, scriind biografia lui Sardou, ncepu astfel: "Victorien Sardo u a venit pe lume n 7 septembrie 1831, la Paris, si poate ca ramne singurul lucru realizat de el mai nainte de a-l fi vazut la altii FRIEDRICH VON SCHILLER (1759-1805) poet, dramaturg, estetician si istori c german n anii lui de tinerete, Schiller se recrea cntnd la harpa. Cum se ntmpla ade sea, vecinii rareori sunt de acord cu efuziunile muzicale ale celor ce locuiesc aproape de ei. ntr-o zi, unul din vecini nu se abtinu sa nu-l ironizeze pe Schill er: Domnule Schiller, dumneata ai vrea sa cnti ca David, dar nu reusesti sa-i ajungi maiestria. Iar Schiller suparat: Dumneata ai vrea sa vorbesti ca Solomon, dar nu reusesti sa-i ajungi ntel epciunea! Cnd Schiller era pe patul de moarte, un prieten l ntreba cum se simte. Din ce n ce mai linistit. Abia acum mi se clarifica attea lucruri care-mi pareau obscure i raspunse Schiller. WILLIAM SHAKESPEARE (1564-1616) dramaturg si poet englez La ctiva ani dup a moartea lui Shakespeare, un eclesiast se stabili la Stratford, cumparnd casa po etului cu gradina respectiva. A avut nsa proasta inspiratie de a taia dudul ndragi t de vechiul stapn al casei. Se duse iute zvonul si eclesiastul a trebuit sa para seasca Stratford-ul. Primaria cumpara dudul si artizanii din partea locului faur ira tot felul de obiecte, cesti, tabachere, tavi etc., vndute la mare pret n onoar ea marelui Shakespeare. O cutie cu portretul celebrului scriitor a fost daruita actorului preferat de el, Garrick, unul din cei mai fideli si mai buni actori ai tragediilor shakespeare-iene odata cu cetatenia de onoare a Stratford-ului. BERNARD SHAW (1856-1950) dramaturg englez Shaw facea critica teatrala ntr -o revista din Londra. Ironic si sever, nu cruta pe nimeni. Celor ce-l acuzau ca e prea sever c ritic, le raspundea: Dimpotriva, nici nu stiti ct de concesiv sunt, daca ar sti lumea ceea ce n-am spus, desi am observat! Abia n 1924 cenzura a permis reprezentarea piesei Profesiunea Doamnei War ren. Shaw reflecta: Nu sunt deloc ncntat ca abia acum cnd miros a tamie, la saizeci si opt de an i, cenzorul mi reprezinta o piesa de acum treizeci de ani. Nu-mi face un bine cen zorul, ci cauta sa ma discrediteze. Uite o situatie cnd pot spune mai bine nicioda ta dect att de trziu ! Bernard Shaw e oprit de cineva pe drum: Iertati-ma, dar parca v-am mai vazut cndva, pe undeva Iar Shaw: E posibil, deseori trec pe acolo O tnara si frumoasa doamna al carei sot era foarte bolnav, discutnd cu Ber

nard Shaw care venise sa-l vada pe sotul ei, l ntreba la un moment dat: Ce spuneti, maestre, ce rau arata? Credeti ca e vreo speranta? Malitios ca totdeauna, Shaw i raspunse: Depinde de ceea ce sperati dumneavoastra! Discutnd ntr-o zi cu prietenul sau, Harris, despre Oscar Wilde, Shaw, n cal itate de brav puritan, se dezlantui mpotriva estetismului inutil al poetului engl ez. Primul lucru pe care-l cautam e cinstea, sobrietatea, laboriozitatea. Vi rtuti rare. Ct despre geniu, nimic nu-i mai frecvent! Dar Harris i raspunse exact pe dos: Nu-i greu de gasit persoane oneste, sobre, laborioase. Din zece, noua su nt astfel! Dar nimic nu-i mai rar dect sclipirea geniului! Atunci, spuse Shaw, nseamna ca eu am parte sa ntlnesc mereu pe a zecea pers oana! Un prieten al lui Shaw, ntorcndu-se de curnd din America, i spuse ca se bucu ra de o reputatie nemaipomenita acolo. Cu candoare Shaw l ntreba: Ce fel de reputatie? Ca filosof? Romancier? Sociolog? Critic? Eseist? Dramaturg sau teolog? Bernard Shaw se opri n vizita la un prieten, dupa ce luase masa n oras cu o doamna. Laudndu-i calitatile n fata prietenului sau, acesta l ntreba pe marele umo rist: Si cti ani are aceasta doamna pe care mi-o lauzi att? Iar Bernard Shaw i raspunse: Ea sustine ca are patruzeci iar eu trebuie s-o cred, din moment ce mi-o r epeta de attia ani! Shaw era renumit prin paradoxurile sale. Proverbele le interpreta invers . Ca de exemplu: Nu face altora ceea ce ai vrea sa ti se faca tie; gusturile lor s-ar putea sa difere de ale tale! Sau: Nu rezista niciodata ispitelor; ncearca tot si alege apoi ce-i mai bu n. Sub aspectul unui sceptic, Bernard Shaw era un mare generos. Cnd n 1925 Ac ademia suedeza i-a oferit Premiul Nobel, Shaw accepta premiul, dar cele opt mii de coroane suedeze ceru sa fie date scriitorilor nevoiasi suedezi. ntr-o seara, la teatru, Bernard Shaw se apropie de un individ care-i flui era piesa, n timp ce toti ceilalti din sala aplaudau n delir. Vi se pare oribila comedia mea, nu? l ntreba Shaw pe individul care fluier a. Oribila! Rabufni acela. Chiar daca as fi si eu de parerea dumitale, ma ntreb ce-am putea face noi doi mpotriva parerii unei sali ntregi? i raspunse Bernard Shaw. Un oarecare l ntreba pe Bernard Shaw: Spuneti-mi, maestre, e adevarat ca daca m-am nsurat ntr-o vineri trebuie s a fiu nefericit toata viata? Binenteles! De ce ar trebui oare ca vinerea sa faca exceptie de la regula ? Dupa ce a asistat la concertul unui violonist fara valoare, Bernard Shaw e ntrebat de gazda ce parere are despre tnarul interpret. mi aminteste de Paderewski. Cum asa? Dar Paderewski e pianist, nu violonist! Nici tnarul de asta seara nu are nici o sansa sa devina!

SOFOCLE (497-405 .e.n.) poet tragic grec Sofocle, vorbind ntr-o zi de stra dania care-l costa versurile sale, spuse: Abia mi-au reusit trei versuri n trei zile. Un poet fara talent l ntrerupse ca sa exclame: n trei zile eu fac trei sute de versuri, cel putin! Stiu, raspunse Sofocle, care dureaza cel mult trei zile! ANNE-LOUISE-GERMAINE DE STAL (1766-1817) scriitoare franceza Astronomul L alande, aflndu-se la masa ntre madame de Rcamier, care era o femeie foarte frumoasa , si doamna de Stal, renumita pentru ntelepciunea ei, credea ca le face un complim ent amndurora, spunnd: Ce placere sa fii ntre o mare frumusete si o mare ntelepciune! Adevarul este ca acest compliment le jigni pe amndoua, fiecareia lipsindu -i calitatea celeilalte. Prompta, doamna de Stal i raspunse: Fara a poseda, din pacate, nici o calitate, nici alta! Vicontele de Choiseul era celebru prin epigramele sale veninoase la adre sa femeilor. Nu fusese crutata nici doamna de Stal. ntmplarea a facut sa se ntlneasca amndoi ntr-un salon. Doamna de Stal cu prefacuta politeta i spuse: Nu v-am mai vazut de mult, domnule Choiseul. Am fost bolnav, era sa mor otravit Voia sa explice Choiseul. V-ati muscat poate limba? l ntrerupse doamna de Stal. Complimentndu-l pe marele Talleyrand, doamna de Stal spunea: El se bucura de favoare sub orice regim, cade mereu n picioare, aidoma ju cariilor cu plumb la baza, le poti ntoarce pe toate partile ca ele cad mereu n pic ioare. STENDHAL (HENRI BEYLE) (1783-1842) scriitor francez Stendhal, dispretuit or fata de stilul cautat si pretios , spunea: nainte de a ncepe sa scriu un roman, ca sa-mi formez stilul, citesc vreo z ece pagini din Codul Civil. La o luna dupa aparitia romanului De l'Amour , Stendhal i cere noutati despr e carte editorului sau. S-ar spune ca e Amor sacru, din moment ce nimeni nu-l atinge! i raspunse spiritual editorul. JONATHAN SWIFT (1667-1745) scriitor iluminist englez Odata, Swift, vrnd s a plece ntr-o cavalcada, i ceru servitorului sau cizmele. De ce nu sunt curate? ntreba Swift, vaznd cizmele cu noroiul uscat pe ele. Si servitorul impasibil i raspunse: M-am gndit ca degeaba le mai curat ca si asa o sa va ntoarceti cu ele murd are. nainte de a pleca Swift, servitorul i ceru cheile de la camara. La care st apnul i raspunse pe aceeasi masura: Inutil sa-ti mai pregatesti masa, si asa mine ti va fi din nou foame. Asa ca ne vedem mine la prnz! Sotia viceregelui Irlandei i spuse ntr-o buna zi lui Swift: Ce bun si proaspat este aerul tarii acesteia! La care Swift se grabi sa-i raspunda: Va implor, doamna, sa nu cumva sa va exprimati astfel n Anglia, deoarece sunt n stare sa puna imediat un impozit si pe aer. Jonathan Swift, autorul Calatoriilor lui Gulliver , se mbolnavi grav, dar me dicul sau reusi sa-l salveze. Nu voi uita niciodata, domnule doctor, ce-ati facut pentru mine! Exclama fericit Swift.

Ma maguleste ceea ce-mi spuneti, dar va rog sa nu uitati si ca v-am facu t douazeci de vizite, i raspunse doctorul. De ndata ce voi putea iesi va voi vizita si eu pe dumneavoastra cel putin de douazeci de ori, fiti fara grija, i raspunse scriitorul. PASTOREL TEODOREANU (1894-1964) scriitor si publicist romn Pastorel Teodo reanu, fiind concentrat, era comandantul unei baterii. ntr-o zi foarte calduroasa , apasatoare, Pastorel, distrat, asculta raportul subalternului care-l anunta: Sa traiti dom' comandant, bateria e gata! Pune-o imediat la gheata, i raspunse Pastorel. IONEL TEODOREANU (1898-1954) scriitor si avocat romn Cu talentul lui de a vocat pledant, Teodoreanu reuseste sa cstige un proces foarte dificil pentru clie ntul sau. Oarecum stnjenit, acesta i se adresa: Domnule avocat, nu stiu cum sa va multumesc La care mucalitul de Teodoreanu, mai n gluma mai n serios, i raspunse: Ma surprinde asemenea dilema de cnd fenicienii au inventat moneda n timpul unei pledoarii a adversarului sau care se nfierbntase si si pierdus e cumpatul, trecnd la injurii, Teodoreanu l ntrerupse, rostind cu un aparent calm: Injuriile urmeaza ntocmai legile gravitatiei. Greutatea lor e direct dependenta de naltimea de la care cad. LEV NIKOLAEVICI TOLSTOI (1828-1910) scriitor rus Tolstoi, desi nu era su perstitios, a observat ca numarul 28, prin coincidenta, se lega de multiple even imente din viata sa. Se nascuse n 28 august 1828, se casatorise pe data de 28. Pr opriul sau fiu, glumind, i spuse ntr-o zi: Fii atent, tata, ai 82 de ani, adica 28 invers! Ai dreptate, fiule, e un an greu de trecut, i raspunse Tolstoi. ntmplarea a facut ca Tolstoi sa moara exact n anul acela. IVAN SERGHEEVICI TURGHENIEV (1818 -1883) scriitor rus Turgheniev, plicti sit de a mai frecventa Universitatea din Petersburg, si permise sa lipseasca mai mult timp. Reveni dupa succesul avut cu cartea Povestirile unui vnator, care-l facus e celebru. Administratorul Universitatii, cnd l vazu, l primi cu urmatorul ciudat comp liment: Domnule Turgheniev, se pare ca ati ajuns un mare scriitor! Bravo, n-as f i banuit niciodata! ntr-un restaurant plin pna la refuz, intra un general cu un aer foarte ngmfa t si vaznd ca nici o masa nu era libera, se apropie de masa la care mnca Turghenie v. Vaznd ca tnarul nu-i cedeaza imediat locul, nfuriat i striga: Tinere, ce diferenta este ntre un om si un animal? Flegmatic, dar cu voce tare, Turgheniev i raspunse imediat: O diferenta poate fi si asta ca omul mannca asezat la masa, iar animalul n picioare. Si continua nestingherit sa mannce. MARK TWAIN (SAMUEL LANGHORNE CLEMENS) 1910) scriitor si ziarist american Cnd era copil, a lipsit o data de la s coala si tatal lui i-a dat vreo doua la spate. Ca sa-l consoleze i-a spus: Fiule, sa nu crezi ca pe mine nu ma doare ca trebuie sa te pocnesc! Cred ca te doare dar nu n acelasi loc! i raspunse Mark. Pe vremea cnd Mark Twain era un biet reporter la un ziar din San Francisc o, l ntlni ntr-o zi o prietena de-a lui cu o cutie imensa de tigari sub brat. A doua oara cnd l ntlni, din nou cu acea imensa cutie de tigari sub brat, i s puse:

Mark, mi se pare ca exagerezi cu fumatul! Te nseli, i raspunse Mark, adevarul e ca ma mut si aici e tot bagajul meu Mark Twain facu ntr-o zi o excursie cu masina cu un prieten care abia si l uase permisul de conducere. Cotind-o la stnga, acesta i propune lui Twain sa se opreasca la o gradina unde se mnca foarte bine. Dar n acelasi timp face o miscare gresita cu volanul, si nimereste direct ntr-un pom. Mark Twain ridicndu-se de jos, deoarece fusese trntit din cauza frnei acele ia neasteptate, l ntreba cu raceala pe prietenul sau: Fii bun si spune-mi cum opresti masina cnd nu ai nici un pom la ndemna? Plimbndu-se prin fata unui cimitir, umoristul Twain vede un grup de ingin eri care faceau masuratori mpreuna cu ctiva muncitori, discutnd de ridicarea unui z id, dat fiind ca gardul de nuiele parea insuficient. Vreti sa ridicati un zid? ntreba Twain. Mi se pare absurd din moment ce c ei ce stau nauntru nu pot iesi, iar cei ce stau n afara n-au nici un fel de dorint a de a intra nauntru?! Aforismele lui Mark Twain par anecdote filosofice: Daca sunteti virtuos veti fi considerat excentric. Credinta oarba consta n a crede si n ceea ce stiti bine ca nu este asa. Nimic nu-i mai greu de suportat dect plictiseala unui bun exemplu. Adevarul este cel mai pretios bun pe care-l avem, ca atare sa fim ct se p oate de economi cu el. Mark Twain a scris odata un articol veninos la adresa lui X. El si ncheia articolul: Domnul X nu merita nici sa fie scuipat macar Dat n judecata, Twain a fost obligat sa retracteze cele afirmate. Asadar n ziar a aparut: Retractnd cele scrise zilele trecute despre domnul X si anume ca n u merita nici sa fie scuipat, declar azi contrariul: Merita! GIOVANNI VERGA (1840-1922) romancier si nuvelist italian Giovanni Verga n mai toate dupa-amiezile, pe la amurg, se ntlnea cu Capuana si discutau despre aut orii lor preferati care erau: Balzac, Flaubert si Zola. Verga numea ntlnirile lor: "Vecerniile (noastre) siciliene adica Vespri Si ciliani care oglindeau rascoala din 1282 mpotriva stapnirii franceze din Sicilia. Dar tot el adauga: Dar noi nu masacram nici un francez. Dimpotriva, i slavim pe cei trei mar i asi ai literaturii franceze! Si ntr-o buna zi la aceste Vecernii Siciliene se alatura Emile Zola n pers oana. Verga statea sase luni la Catania si sase luni la Milano. Cnd prietenii l ui si-au exprimat uimirea ca fiul marii poate trai sufocat ntre peretii din Milano, Verga le raspunse: Nicaieri mai mult dect la Milano nu-i simt mai bine si mai aproape pe tar anii mei sicilieni. Raspunsul cuprindea ntreaga sa conceptie despre arta. PAUL VERLAINE (1844-1896) poet francez liric parnasian Verlaine se trezi ntr-o dimineata cu capul greu si cu inima zbuciumata de o furie republicana. Era decis sa-l ucida pe Napoleon al III-lea. O porni nebuneste spre Tuilleries si d in ntmplare ajunse tocmai cnd Napoleon al III-lea iesea la plimbare, pe jos. L-am asasinat, i spuse unui prieten mai trziu, cu privirea! Deoarece privi rea lui trista m-a facut sa-i acord gratia. n ziua aceea, i raspunse prietenul, era treaz creatorul tiranilor, pesemne ! Da, raspunse Verlaine, si mai ales ctiva agenti de politie.

Verlaine era foarte bun si milos. Insista ntr-o zi pe lnga un medic sa int erneze pe un coleg, un poet, prieten de al lui. Doctorul se lasa greu, spunndu-i: Cum sa-l internez daca nu stiu de ce boala sufera? Foame cronica, i spuse Verlaine. Doctorul modifica putin diagnosticul si-l interna imediat. TUDOR VIANU (1897-1964) estetician, istoric literar, filosof al culturii si scriitor romn La un examen, profesorul Vianu l ntreaba pe student: Dumneata ai auzit de Pico della Mirandola? Ce-mi poti spune despre el? N-am auzit, raspunde studentul stnjenit. Plictisit, Vianu raspunse: Cred ca nici el n-a auzit de dumneata. Profesorul Vianu auzind pe un student ca se ncapatna sa spuna ca stie tot, ca a citit tot, desi pna atunci nu daduse nici un raspuns exact, i-a spus: Mi se pare curios ceea ce afirmi dumneata, cnd un Socrate spunea ca stie ca nu stie nimic. Tudor Vianu, la examen, vede pe unul din studentii sai foarte nelinistit si emotionat. Ca sa-i dea curaj, l ntreaba: Dumitale ti place poezia? Da, raspunde studentul. Vorbeste-mi despre un poet care ti-a placut mai mult. Ballarm, dom' profesor se repezi studentul. Poate te referi la Mallarm? Totdeauna i-am ncurcat pe acestia doi, raspunse studentul, n rsul general. ALFRED DE VIGNY (1797-1863) poet, dramaturg romantic si romancier france z ntr-un grup se discuta asupra originii lui De Vigny, daca era sau nu de vita no bila. Caustic ca totdeauna, Sainte-Beuve lua cuvntul: S-a gasit o scrisoare din 1814 n care un De Vigny cerea un mprumut unui pr ieten, ntr-un stil ce-i drept foarte nobil. Deci s-ar putea ca poetul nostru De V igny sa fie nobil! De Vigny avea un aer de extaz serafic n societate, o rezerva rece aristoc ratica. nsusi Alexandre Dumas era inhibat la o masa la care era invitat si De Vig ny. Sainte-Beuve spunea: De Vigny zmbeste ca un nger care a baut otet! VOLTAIRE (FRANOIS-MARIE AROUET) (1694Scriitor si gnditor francez Voltaire, ntlnindu-l pe ministrul de finante, T urgot, care suferea de guta, i spuse: De cte ori va vad mi sugerati statuia lui Nabucodonosor. Ca si dumneavoast ra, are picioarele de argila si capul plin de aur! Odata, ntr-un salon literar, Voltaire l lauda pe poetul si naturalistul ge rman, Albrecht von Haller, cnd un prieten de-al lui Voltaire i atrase atentia: Cum se face ca la laudele dumitale von Haller si exprima pareri cu totul opuse n ceea ce priveste opera dumitale! Da? ntreba surprins Voltaire. N-am stiut, dar asta nseamna ca amndoi ne-am n selat amarnic unul asupra celuilalt! Voltaire, ateu, facu efortul de a-si scoate palaria n fata crucifixului c are preceda o nmormntare. Un prieten care-l surprinse n aceasta postura neasteptata l felicita: Ma bucur! Frumos exemplu! Ne salutam, i preciza Voltaire ateul, dar nu ne frecventam

Cnd autoritatile elvetiene au dat ordin ca ntreaga opera filosofica a mare lui Rousseau sa fie arsa, Voltaire s-a grabit sa-i scrie: Desi nu sunt de acord cu nimic din tot ceea ce afirmi, voi apara pna la u ltima suflare tot ceea ce crezi. Fara a fi deopotriva de puternici, toti cetatenii trebuie sa fie deopotr iva de liberi! Voltaire lua masa alaturi de rege. Ametit usor de vin, regele i spuse pe un ton oarecum poruncitor: Voltaire, distreaza-ma cu o anecdota spirituala de-a dumitale! Jignit de tonul regelui, Voltaire se grabi sa-i raspunda: Sire, azi ma simt cam prost pentru asa ceva Ia te uita, replica regele, m-ai auzit vreodata pe mine spunnd ca ma simt prea prost sau cam prost ca sa domnesc? Din pacate nu, niciodata i raspunse causticul Voltaire. Cnd Boisglin l lauda pe Voltaire pentru claritatea stilului sau, ntr-un exce s de modestie, Voltaire i raspunse: Si priasele sunt clare. Dar stiti de ce? Fiindca nu sunt adnci Voltaire vizita ntr-o zi grajdurile regelui Prusiei. l uimi vederea unui c al cu un valtrap foarte elegant si ceru sa i se explice motivul acelui privilegi u. Afla ca era calul pe care calarise regele n lupta de la Molwitz. Dupa aceea, p lecnd, ntlni pe strada un biet cersetor, i dadu cteva monezi si bietul om i povesti ca luase si el parte la lupta de la Molwitz ca simplu soldat. Marele filosof nu pu tu sa nu simta o cumplita amaraciune de felul n care fusese rasplatit viteazul ca l si halul n care ajunsese viteazul soldat. n calatoria lui n Anglia, Voltaire se duse sa-l viziteze pe poetul Congrev e, care, contrar tuturor poetilor, nu-si pretuia deloc opera. El i spuse lui Voltaire: Considerati-ma un simplu gentilom, nu-mi vorbiti de poeziile mele! Iar Voltaire: Daca ati fi fost un simplu gentilom nu m-as fi deranjat sa va vizitez! ntrebat Voltaire ce parere are despre o oratie funebra, el raspunse: Seamana cu spada lui Charlemagne, e lunga si plata! Cineva i spuse lui Voltaire ca Metastasio i furase mai multe idei din Zair e. Drept raspuns, Voltaire spuse: Mi-e drag acest hot! A stiut sa nfrumuseteze mult ideile furate! Voltaire primea cu mare generozitate pe strainii care-l vizitau n castelu l lui din Ferney. Un oaspete exagera nsa, hotarndu-se sa ramna acolo vreo doua, tre i saptamni. Voltaire i spuse: Constat ca nu v-a impresionat deloc delicatetea lui Don Quijote: el lua hanurile drept castele, iar dumneavoastra considerati castelele drept hanuri! Voltaire justifica astfel ajutorul pe care l dadea unei nepoate a lui Cor neille, cazuta n mizerie: E datoria oricarui soldat sa dea o mna de ajutor nepoatei propriului sau general. La castelul din Ferney sosi un muncitor care tinea cu orice chip sa-l va da pe Voltaire. Cum el insista si cei din casa nu-l lasau sa intre, se isca un s candal att de mare ca Voltaire iesi la fereastra, indignat: Ce se ntmpla? Eu vreau sa va vad si att, i raspunse muncitorul, fiindca si eu fac oarecu m ce faceti dumneavoastra si anume, luminez lumea: sunt lampagiu! Voltaire aprecie mintea luminata a muncitorului si-l primi cu mare bunav

ointa. Unul din prietenii lui Voltaire avea urtul obicei de a nu lasa pe nimeni sa vorbeasca, vorbind continuu numai el. De aceea Voltaire l ntrerupse odata, spunn d tare: Natura ti-a negat un har esential, dragul meu, acela al dialogului! Cnd Voltaire era pe patul de moarte, i spuse preotului care cauta sa-l con vinga sa se converteasca: Ai dreptate, parinte, e bine sa mori n religia propriilor parinti, a prop riei tari. De-as fi fost nascut pe malul Gangelui acum as muri tinnd coada unei v aci n mna, nu?! Dupa moartea tiranului inteligentei, a geniului universal care fusese Vo ltaire, un grup de intelectuali i laudau cunostintele lui enciclopedice. Se aflau n casa lui Duclos. Pacat, interveni un jurisconsult, ca Voltaire a vorbit despre jurisprude nta, fara s-o cunoasca Cunostea attea, dar nu cunostea teologie, interveni un teolog. n matematica as putea spune ca era un intrus, observa un matematician. Inventnd istoria, spuse un istoric, eu afirm ca nu cunostea absolut deloc istoria adevarata! Un poet necunoscut era pe punctul de a spune poate si el ca Voltaire nu stia sa scrie, dar Duclos i taie scurt elanul, afirmnd, fara drept de replica, fap tul ca Voltaire era un geniu si ca era instruit n toate. OSCAR WILDE (1856-1900) poet si dramaturg englez Oscar Wilde si-a creat un renume si o popularitate sui generis recurgnd n primul rnd la diverse ciudatenii n felul de a se mbraca. Prima datorie, spunea Wilde, este de a fi ct mai artificial n viata, iar a doua datorie n viata nimeni n-a stiut-o vreodata! si punea o floarea-soarelui la butoniera si o pornea prin centrul Londrei . ntr-o zi veni la Oscar nici un succes nici de public, Ce pot face mpotriva Singura solutie, dupa arte la aceasta conspiratie! Wilde un lord care se dedicase literelor, dar fara nici de presa. El l ntreba pe Wilde: acestei conspiratii a tacerii? mine, i raspunse spiritualul Wilde, este sa luati p

ntr-un grup de literati cineva ntreba care carti ar putea fi socotite cele mai frumoase din lume. Cte ai vrea sa-ti enumar? ntreba cineva. Sa zicem o suta! Oscar Wilde, care era de fata, raspunse: Daca n-as fi scris dect cinci, as sti eu care sunt cele o suta de carti c ele mai frumoase din lume! Sclipitor n conversatie, Oscar Wilde era invitat n cele mai rafinate saloa ne din Londra. Vedeti? Se adresa el prietenilor, cum Londra domina Anglia si Anglia dom ina omenirea ntreaga, cine domina ntr-unul din cele mai dominante saloane din Londra se poate spune ca domina toata lumea! Directorul unui ziar i ceru lui Wilde, dupa iesirea sa din nchisoare, sa-s i publice periodic memoriile n ziarul lui. Va nchipuiti, i spuse directorul ziarului, ce succes ar nsemna dupa condamn area dumneavoastra. Prefer sa ma opresc la succesul avut nainte de condamnarea mea! i raspunse

Oscar Wilde. EMILE ZOLA (1840-1902) scriitor francez Cnd creatorul Scolii naturaliste franceze, Emile Zola, veni la Roma, l invita principele Odescalchi. La un moment dat principele l ntreba: Care romancier va place mai mult? Balzac, raspunse imediat Zola. l preferati naintea dumneavoastra? Da Poate si pentru ca eu nu ma recitesc niciodata. Zola era un om prea sincer. Un critic, Bergerat, era foarte ostil operelor lui Zola. Cu rost si fara rost cauta sa-i distruga orice publicatie. ntmplarea face ca n timp ce Zola era Presedintele Societatii Autorilor sa-i fie nmnat un premiu consistent acestui Bergerat. Cuprins de remuscari ca-l tratase totdeauna mizerabil pe marele Zola, Be rgerat se duse a doua zi la Zola si cauta sa ndrepte raul pe care i-l facuse prom itndu-i de atunci nainte o critica mereu favorabila. Zola l privi ndelung si apoi l ntreba: La fel mi-ai vorbi si daca ai sti ca eu nu te-am votat? IRONIA SAVANTILOR JOHN ABERNETHY (1763-1831) medic chirurg irlandez Doctorul Abernethy era prieten cu un avocat care-i era si pacient. Fiind si un om spiritual si cult, d octorul trecea aproape zilnic sa-l viziteze. ntr-o zi cnd sosi la avocat acasa dad u de o figura noua: era un servitor nou angajat care-i spuse: Domnul avocat nu va poate primi deoarece nu se simte bine. E lesne de nchipuit cum a ramas doctorul pna cnd a izbucnit ntr-un rs copios. n toiul noptii, doctorul Abernethy aude batnd cu putere n poarta. Se scoala cu greu si se uita pe fereastra. Cineva i striga: Domnule doctor, veniti repede, baiatul meu a nghitit un soarece. Scit peste masura si obosit, doctorul i striga la rndul lui: Spune-i sa mai nghita si o pisica si lasati-ma sa ma mai si odihnesc. Un bolnav foarte nstarit l ntreba cum sa scape de guta. Ironic, doctorul Ab ernethy i raspunse: Deh, asta-i boala bogatilor! Cauta sa traiesti cu un siling pe zi, pe ca re sa ti-l cstigi cu putin efort fizic si vei scapa de guta. Abernethy spunea adesea: n mai toate bolile stomacul e totul! Noi l supunem la cazne mari cnd suntem tineri si el se razbuna pe noi facndu-ne sa suferim cnd suntem vrstnici. ANDR-MARIE AMPCRE (1775-1836) fizician ti matematician francez Ampcre se ducea la Universitate. Pe drum se opri atras de o piatra pe care ncepu s-o studie ze. Dar amintindu-si ca se apropie ora de curs, scoase ceasul, l privi, si o porn i din nou cu pas grabit, punnd cu un gest distrat piatra n buzunar. Cu gndul la lec tia pe care avea s-o tina, ajungnd la Podul Artelor, vr mna n buzunar, si convins ca ia piatra, lua ceasul si-l arunca peste parapet. Matematicianul Andr-Marie Ampcre, scos din sarite de raspunsul mizerabil pe care i-l daduse un student la examen, si pierdu cumpatul si-l apostrofa: Magarule! Nu stii nimic! Dar se calma imediat si paru ca vrea sa-si ceara scuze, dupa felul n care ncepu sa vorbeasca: Regret, am gresit, mi pare rau Magarul e un animal credinicios, sobru, si mai ales foarte muncitor l-am jignit fara sa vreau

HENRI COANDA (1886-1972) inginer si savant romn Sensibil la frumos, savan tul Coanda dupa ce a ascultat n extaz o minunata poezie a exclamat: ncntatoare poezie, parca ar fi o ecuatie! CHARLES DARWIN (1809-1882) naturalist englez Charles Darwin, faimosul na turalist, era putin blbit. Un prieten l ntreba daca acest defect l supara. Darwin i raspunse: Dimpotriva. mi lasa timp de gndire nainte de a vorbi. Darwin detesta discutiile lungi, chiar dialogurile lungi din carti. Ca s a-si distreze prietenii pe seama palavragiilor, le povesti ca avusese odata ocaz ia sa stea la masa cu Carlyle. Doua ore, fara ntrerupere, n-a vorbit dect Carlyle. Ghiciti, va rog, care era subiectul? Facea elogiul tacerii! Darwin era invitat la o masa simandicoasa. Lnga el o prea frumoasa doamna l ntreaba oarecum ironic: Stiu ca teoria dumneavoastra sustine ca omul se trage din maimuta. O put eti raporta oare si la persoana mea? ntreba gales frumoasa doamna. Fara ndoiala, raspunse Darwin, doar ca dumneavoastra nu va trageti dintro maimuta oarecare, ci dintruna fermecatoare CAROL DAVILA (1832-1884) medic romn Un tnar medic i marturisea lui Davila: Am renuntat la medicina de dragul de a deveni scriitor. Cred ca voi fi a stfel mult mai de folos omenirii. Fara ndoiala ca un mare folos pentru omenire este numai faptul ca ati ren untat la practica medicinii, i raspunse Davila. ALBERT EINSTEIN (1879-1955) fizician, savant german Savantul Albert Eins tein e ntrebat de colegul sau de universitate n ajun de examene daca ntrebarile lui vor fi grele. Einstein i raspunde: Deloc, sunt identice cu ntrebarile de anul trecut. La care colegul sau, Oppenheimer, i spuse: Si nu te temi ca vei primi aceleasi raspunsuri? Te nseli, colega, i raspunse zmbind Einstein. Daca studentii vor raspunde corect nu vor repeta raspunsurile de anul tr ecut, deoarece n acest an stiinta a progresat cu pasi uriasi! ntlnindu-l pe strada pe matematicianul Albert Einstein, un bun prieten l ro aga sa-i dea un telefon si sa-i faca apoi o vizita. Noteaza-ti, te rog, telefonul, i propuse prietenul. Nu-i nevoie, i raspunse Einstein, e simplu de retinut: doua duzini si 19 la patrat! ntrebat Albert Einstein daca energia atomica trebuie ntrebuintata numai n s copuri pasnice, el raspunse: Fireste ca n toate ocaziile subliniez ca trebuie ntrebuintata numai n scopu ri pasnice. Dealtfel si curentul electric nu-i ntrebuintat numai pentru scaunul e lectric Albert Einstein se ntoarce grabit acasa. Da de portar si-l ntreaba: Spune-mi, te rog, unde sta profesorul Einstein? Dumneavoastra sunteti profesorul Einstein, i raspunse nedumerit portarul! Atta lucru mai stiu si eu. Am uitat nsa la ce etaj stau! BENJAMIN FRANKLIN (1706-1790) fizician, filosof, economist si om politic american ntre multiplele lui activitati, Franklin deschisese o librarie. ntr-o zi intra un client care ceru o anume carte rara. Vnzatoarea i-o gasi si i-o dadu. Ct costa? ntreba clientul. Un dolar, raspunse vnzatoarea.

Clientul, creznd ca va obtine un pret mai mic daca va vorbi cu proprietar ul, o ruga pe vnzatoare sa-l cheme. Dar Franklin i ceru un dolar si jumatate. La c are clientul ramase uimit: Dar vnzatoarea mi-a spus un dolar! Da, dar cum m-ati deranjat pe mine, proprietarul, va cer un dolar si jum atate. Clientul insista sa plateasca pretul cerut de vnzatoare, deoarece tinea m ult sa aiba cartea aceea. Dar Franklin i raspunse: Dumneata platesti doi dolari daca doresti cartea. Dar acum o clipa n-ati spus un dolar si jumatate? Da, dar dumneata mi-ai rapit timpul meu pretios si cum stii ca timpul cos ta bani , mi vei da doi dolari! Buimacit, clientul numara iute doi dolari si fugi din librarie cu cartea sub brat ca sa nu mai auda alte rationamente originale din partea acelui librar sui generis. Franklin era un om foarte practic, n afara speculatiilor abstracte ale fi losofiei. ntr-o zi n Italia, n fata unei inscriptii antice, exclama: n locul acestei inscriptii nclcite as prefera reteta clara a adevaratului p armezan italian! Un sceptic, privind un balon aerostatic, l ntreba pe descoperitorul paratr asnetului: La ce poate servi aceasta jucarie inutila?! Iar Franklin i raspunse: La ce serveste un prunc abia nascut? GALILEO GALILEI (1564-1642) om de stiinta, fizician, matematician italia n Un raspuns foarte original i-a dat Galileo Galilei, cnd era batrn, unui elev al lui care l-a ntrebat cti ani are. Opt sau zece. Si n fata uimirii celui ce-l ntrebase, Galilei adauga: Ma refer la anii pe care banuiesc ca i-as mai avea de trait, deoarece an ii care au trecut nu mai au nici o valoare, ntocmai ca banii pe care i-ai cheltui t. ERNEST LUDOVIC HEIM (1747-1834) medic german Celebrul doctor, consultat de toata Europa, supranumit de contemporanii sai feldmaresalul medicilor , Heim, a fost invitat la Curte de principesa imperiala a Rusiei, care i vorbi pe un ton de mare superioritate dupa ce-l fixase din cap pna n picioare: Am auzit vorbindu-se bine de tine si vreau sa fii medicul meu curant. Heim raspunse cu demnitate: Accept, cu conditia de a-mi accepta si dumneavoastra conditiile mele. Vai! Exclama scandalizata principesa, mie sa-mi puna cineva conditii? Ni meni n-a mai ndraznit asa ceva! Eu n schimb pretind urmatoarele conditii: nu-mi veti vorbi pe nume, deci nu tu, ci dumneavoastra, nu-mi veti pretinde sa vin la Curte nainte de a-mi vizit a bolnavii, fiindca eu i vizitez n ordinea gravitatii cazurilor; n fine, ma veti ra splati regeste ca sa ma compensez pentru vizitele gratuite facute la saraci. Principesei i se taie respiratia, dar accepta ntocmai conditiile puse de celebrul doctor Heim. STANLEY HEWET medic englez din secolul XIX Stanley Hewet, medicul curtii regale a Angliei, a fost chemat de urgenta ntr-o noapte la capatiul unui negustor bogat care acuza dureri atroce de stomac, n realitate neavnd dect o indigestie dat orita unei mese mult prea copioase. V-ati pregatit testamentul? ntreba pe un ton foarte grav medicul. Nu. Ei bine, atunci chemati imediat notarul si pe copiii dumneavoastra. Unde

sunt? La Manchester. Trimiteti imediat o telegrama. Un servitor se grabeste sa trimita o telegrama si sa cheme de urgenta no tarul. Bolnavul tremurnd ca varga ntreaba doctorul: Domnule doctor, nu mai e ntr-adevar nici o speranta? mi traiesc ultimele o re? Nici gnd! E o simpla indigestie! Atunci ce nseamna toata agitatia asta? De ce ati trimis dupa notar? De ce telegrama fiilor mei? E simplu de tot! N-am vrut sa fiu singurul imbecil trezit n miezul noptii pentru simplul fapt ca dumneata ai mncat ct zece si ai facut o simpla indigestie! BERKELEY HILL (1834-1892) chirurg englez Doctorul Hill, profesor la Lond ra, vrnd sa se razbune pe Academia Regala din Londra pentru faptul ca-i negasera onoarea de a-l primi printre membrii sai, trimise, sub numele fictiv al unui med ic de provincie, o ampla relatare asupra unui picior ndreptat cu ajutorul pacurii . Cele descrise pareau verosimile cu att mai mult cu ct n perioada aceea un mare ac ademician proslavea binefacerile miraculoase ale pacurii. De aceea ntr-una din se dintele Academiei cazul descris de doctorul de provincie a fost expus cu cea mai m are seriozitate. A doua zi, doctorul Hill trimise o alta scrisoare Academiei con ceputa astfel: n ultima mea relatare, n legatura cu piciorul ndreptat cu ajutorul pa curii am uitat un mic amanunt: piciorul ndreptat era de lemn Rsetele n ntreaga Londra n-au mai contenit pe seama academicienilor. NICOLAE IONESCU-SISESTI (1888-1954) neurolog romn Profesorul Ionescu-Sise sti e chemat la o pacienta care zacea imobilizata la pat de luni de zile. Dupa c e o examina, doctorul si dadu seama ca e un caz de autosugestie. Ceru un pahar de ulei si se prefacu ca-l scapa din greseala pe covorul persan, chiar n fata pacie ntei. Aceasta sari ca arsa din pat, tipnd cu disperare: Covorul meu persan! Ce nenorocire! Ulei pe covor! Si doctorul fericit: Covorul e pierdut, dar dumneavoastra sunteti salvata, stimata doamna! Profesorul Ionescu-Sisesti, trecnd neanuntat pe la unul din pacientii sai , care-i era dealtfel si bun prieten, l surprinse citind o carte de medicina. Des i prieteni, pna atunci el ignora aceasta mica pasiune a prietenului-pacient. E o ntmplare sau un obicei? l ntreba doctorul. E o pasiune pe care m-am jenat sa ti-o marturisesc, i raspunse pacientul. Fii atent, dragul meu, replica doctorul, ca s-ar putea sa mori dintr-o gr eseala de tipar. NICOLAE IORGA (1871-1940) istoric, scriitor, publicist si om politic romn Nicolae Iorga ncheiase o ampla discutie pe teme filosofice, anulnd multiple princ ipii, socotite valabile. O studenta lua cuvntul: Domnule profesor, ati distrus attea principii n care credeam, fara a nlocui macar unul din ele Aminteste-ti, tnara domnisoara, ca printre muncile lui Hercule a fost si curatirea grajdurilor lui Augias, fara sa i se ceara ca dupa aceea sa le umple d upa cum fusesera nainte. O snoaba l ntreba odata pe savantul Nicolae Iorga: Mi-ati putea explica, dumneavoastra care stiti attea, ce diferenta este nt re timp si eternitate? Fara ndoiala, doamna, ca eu as avea tot timpul sa va explic, doar ca dumn eavoastra nu v-ar ajunge o eternitate sa ntelegeti ROBERT KOCH (1834-1910) medic bacteriolog german Robert Koch, ilustrul d escoperitor al bacilului tuberculozei, n tinerete era un simplu medic de plasa, s i daca nu ar fi primit n dar de la sotia lui un microscop, poate ca nu s-ar fi gnd

it niciodata sa observe microbii. Cnd a avut siguranta matematica a cercetarilor lui le-a destainuit unui mare profesor de la Dresda, care a comunicat experiente le lui Koch celui mai mare patolog din oras. Acesta, entuziasmat, ajunsese sa le spuna studentilor sai: Daca vreti sa aflati ceva nou n medicina duceti-va acasa la Koch! PIERRE SIMON (MARCHIZ DE) LAPLACE (1749Matematician, astronom si fizician francez Dupa publicarea celebrului tr atat de Mecanica cereasca , autorul ei, Laplace, a fost invitat de Napoleon I la ma sa. Dupa ce i-a elogiat nespus cartea, Napoleon a facut totusi aceasta remarca: Domnule marchiz, am apreciat mult opera dumneavoastra. Ma surprinde nsa c a vorbind despre cer numele lui Dumnezeu nu apare deloc n carte. Aveti dreptate, Sire, dar cum n toata opera ma bazez pe certitudini, nu a m mai avut nevoie de aceasta ipoteza, i raspunse subtilul matematician. JOSEPH LIENTAUD (1703-1780) medic francez Lientaud, primul medic al lui Ludovic XVI, discutnd cu un alt medic care pretindea ca este atotstiutor, capabil sa vindece orice boala, s-a exprimat astfel: Si totusi, noi doctorii suntem aidoma unor paznici de noapte; cunoastem toate strazile orasului, dar nu stim ce se petrece n fiecare casa. Era o forma atunci pentru a exprima ceea ce afirma azi orice medic: exis ta bolnavi si nu boli, fiecare avnd reactia lui. Medicul Lientaud, pe patul de moarte, era scit de preotul sau cu diferite n trebari: Credeti n asta? Credeti n astalalta? Iscodindu-l cu tot felul de examene asupra credintei sale. Plictisit ca preotul nu mai nceta cu ntrebarile, medicul i raspunse sceptic si ironic: Parinte, voi muri nempartasit, cu attea ntrebari. Cred n orice, n afara de medicina! GHEORGHE MARINESCU (1863-1938) medic neurolog romn Un student n medicina s e prezinta la examen n fata profesorului Marinescu. Domnul meu, ti prezint acest caz. Simptomele sunt etc., etc. Cazul este gr av. Care e diagnosticul dumitale? Si ce prescrii n asemenea situatie? Studentul ia reflexele bolnavului, are impresia ca a cazut exact pe diag nostic si se grabeste cu raspunsul. Ai gresit, domnule, regret, dar ai pierdut examenul. Studentul mai analizeaza putin pacientul si de asta data da raspunsul as teptat de profesor. Dar profesorul Marinescu i spuse: n medicina conteaza si un minut. Raspunsul dumitale a venit prea trziu. ntr e timp pacientul putea sa decedeze. Profesorul Marinescu obisnuia sa le spuna studentilor la cursuri: Nu nveti cnd asculti lectia profesorului, ci mai degraba nveti cnd explici t u altuia lectia ascultata. Profesorul Gheorghe Marinescu, parintele neurologiei romnesti, e ntrebat nt r-o zi de un student de-al sau: Domnule profesor, dati-mi un sfat: ce sa fac ca sa ajung celebru ca dumn eavoastra? Esti prea tnar pentru a fi celebru, dragul meu. Dar dumneavoastra erati renumit nca de pe vremea studentiei! Poate, i raspunse zmbind profesorul, tocmai prin faptul ca eu nu am avut n evoie de asemenea sfaturi Peste masura de distrat, savantul Gheorghe Marinescu, dupa ce ramasese ct va timp sub o ploaie torentiala n fata casei, absorbit de problemele lui de neur

ologie, intra grabit n casa si o ntreba pe sotia lui, Marioara, ntr-un suflet: Draga mea, ia spune-mi tu, eu plecam de acasa sau veneam, ca nu mai stiu exact? ntr-o zi, la consultatii, i se prezinta doctorului Marinescu un pacient c are-si tinea un deget ntr-o ureche. ntelese imediat ca e vorba de un maniac, cu id ei fixe. Ce te supara pe dumneata? l ntreaba neurologul. Am o musca n ureche si-mi bzie ntruna. Medicul ntinde pacientul pe masa, se preface ca-i umbla n ureche si apoi i spune: Poti fi linistit. Ti-am extras musca. Dupa o saptamna l zareste, printre bolnavii care asteptau n salon, pe acela si pacient, tot cu degetul n ureche. Profesorul l ntreaba: Dar ti-am extras musca, ce mai e acum? De atunci tin degetul asa ca sa nu-mi mai intre alta! i raspunse bolnavul . ISAAC NEWTON (1642-1727) matematician, fizician si astronom englez ntr-o seara, Newton, care avea atunci douazeci si trei de ani, medita n curtea casei pa rintilor sai. n tacerea noptii vazu caznd un mar pe jos. Luna stralucea pe cer. Tnarul se ntreba cum de nu cadea si luna aidoma marului. Cautnd raspunsul, Newton descoperi legea gravitatiei. Cum de ai reusit l ntreba un prieten pe Newton Sa descoperi Principiile matematice ale filosofiei naturale ? Gndindu-ma zi si noapte, i raspunse Newton. Cum de nu te-ai casatorit pna acum? Continua sa-l ntrebe prietenul. N-am avut timp sa ma gndesc la asta. n afara attor opere stiintifice, Newton a lasat si un mediocru Comentariu la Apocalips. Voltaire cu ironia lui incomparabila spunea: Prin aceasta scriere a vrut sa consoleze rasa umana de complexul pe care si l-ar fi putut crea n fata superioritatii lui Newton. Newton, distrat ca orice om de stiinta, se lasa absorbit de lucru si nu observa ca-si dusese fotoliul prea aproape de soba. Striga deodata valetului: Ia imediat soba asta de aici, ca ma frige al dracului! Valetul, obisnuit cu originalitatile stapnului, ndrazni: E mai nimerit sa va mut eu fotoliul ceva mai departe de soba. Destept esti, replica savantul, sigur ca-i mai normal sa-mi trag fotoliu l mai departe de soba VICTOR PAPILIAN (1888-1956) scriitor si medic romn Un chirurg, suparat pe ste masura ca-i murise un pacient care avusese o apendicita acuta, pe masa de op eratie, i spuse colegului sau, Victor Papilian, cu scepticism: Cteodata am impresia ca medicina e zero! Am salvat attia pacienti de boli mai grave si-mi mor altii cu diagnostice banale! Papilian, gnditor, i raspunse: Si eu ma gndesc cteodata ca noi medicii nu am fost n stare sa descoperim ni ci leacul guturaiului. Mai mult dect sa-l numim, rinita sau coriza, nu prea vad c u ce am avansat ntr-o seara, ntr-un salon, o doamna l ntreaba pe doctorul Papilian: Dumneavoastra credeti n spiritism? E posibil sa revina mortii? Iar Papilian i raspunse pe un ton foarte serios: Doamna, nu cred absolut deloc. Altfel as fi renuntat de mult la medicina , ramnnd scriitor. Odata un prieten l ntreaba pe doctorul Papilian:

E adevarat ca nu exista categorie mai rea de bolnavi dect medicii? Si doctorul i raspunse: Se poate, dar prin compensatie trebuie sa stii ca nu exista mai rai medi ci dect bolnavii! FRANOIS QUESNAY (1694-1774) medic si economist francez, la curtea lui Lud ovic al XV-lea Quesnay e ntrebat de Ludovic: Daca nu ai fi doctor si ai fi rege, ce ai face? N-as mai munci. N-as mai face absolut nimic. Si atunci cine ar guverna? Legea. Franois Quesnay e ntrebat de un client daca boala lui e vindecabila. Fara ndoiala ca te vei vindeca i raspunse Quesnay deoarece cazul e mention at astfel: unu la suta din aceasta maladie e vindecabil . Si asta ce nseamna, domnule doctor? ntreba nedumerit bolnavul. E clar: dumneata esti al o sutalea caz pe care-l ngrijesc si pna acum n-am salvat pe niciunul! GIUSEPPE RONCATI medic italian de la sfrsitul secolului trecut Giuseppe R oncati, ilustrul medic, directorul spitalului de boli mintale din Bologna, dupa vizita facuta pe la paturile nebunilor sai , nainte de a iesi pe poarta spitalului l e spunea studentilor care-l nconjurau si-l conduceau totdeauna pna la iesirea din spital: Dragii mei, dupa acest mic balamuc sa ne avntam n cel mare! O pacienta l opreste pe strada pe cunoscutul medic Roncati si aratndu-i o sticluta l ntreaba: Domnule doctor, nu v-am gasit pe dumneavoastra si farmacistul mi-a presc ris doctoria asta. O fi buna? Ct ai platit-o? ntreba Roncati privind eticheta de pe sticluta. Foarte scump, raspunse pacienta. Perfect! Face foarte bine farmacistului. RUDOLF VIRCHOV (1821-1902) medic german La profesorul Virchov vine ntr-o zi un pacient congestionat. Gfind i spune doctorului: Domnule doctor, noaptea dorm linistit, n schimb ziua, de cum ies n strada, simt ca ma nabus, respir greu, ma congestionez n timp ce vorbea, doctorul se apropie de el si-i pipai usor gtul. Ei bine, acum cum te simti? si ntreba pacientul. Foarte bine! Ce mi-ati facut, domnule doctor? Te strngea gulerul. Ti-am descheiat primul nasture de la camasa. VESEL RAGAZ N CULORI SI CONTURURI APELLES (a doua jumatate a secolului IV .e.n.) pictor grec Apelles, care a trait la curtea regelui Alexandru cel Mare, i-a facut ntr-o zi portretul, dar r egele nu parea prea ncntat de asemanare. Din ntmplare a trecut pe acolo unul din cai i lui Alexandru Macedon, si parca fermecat de vederea portretului, a nceput sa ne cheze. Apelles i-a spus regelui, rznd: Am impresia ca mai mult pricepe calul tau din pictura dect tine! Un pictor tnar i arata o lucrare de a lui renumitului Apelles, spunndu-i: Nici nu stiti ce iute am terminat aceasta opera! Nu insista sa ma convingi, ca se vede imediat ca nu minti, i raspunse pli ctisit Apelles. JAN BRUEGHEL (1568-1625) pictor flamand Brueghel, care era numit "Bruegh el de Velours (al Catifelelor) " din cauza splendidelor costume pe care le picta

, primi ntr-o zi comanda unui tablou. El picta un peisaj minunat cu o bisericuta alaturi, de o rara frumusete, dar pe tablou nu se vedea nici o persoana. Cumparatorul se arata contrariat cnd vazu pnza: Domnule Brueghel, i spuse, dumneata ai uitat sa pui figurile pe tablou. Nu, nu, i raspunse pictorul, nu am uitat. Toata lumea e la biserica. Foarte bine, i raspunse cumparatorul, mi voi lua tabloul de ndata ce vor ie si macar ctiva oameni din biserica. ANTONIO CANOVA (1757-1822) sculptor italian Ramas orfan la vrsta de trei ani, micutul Antonio a fost crescut ntr-un orfelinat. ntr-o dimineata de iarna Antonio facu un om de zapada att de reusit, nct se opri multa lume sa admire minunatia aceea. Un domn bine mbracat se interesa al cu i era copilul. Aflnd situatia lui disperata, l lua cu el pe micul Antonio Canova s i-i cultiva acest simt artistic, putin obisnuit la vrsta lui frageda. Antonio Canova pe lnga multi admiratori avea desigur si destui adversari. Printre acestia era sculptorul francez Sausy care-l numea Venetianul tradus n gre aca . Prietenul lui Canova, Antonio d'Este, lua ntr-o zi mna Minotaurului si pic iorul lui Teseu, fireste, n formele de ghips care-i servisera lui Canova drept pr obe nainte de sculpturile propriu-zise, le mpacheta pe fiecare separat si se duse n vizita la Sausy. Ce ai n pachetele acelea, l ntreba Sausy pe Antonio d'Este. Doua piese extraordinare de anticariat, i raspunse d'Este. Splendide! Exclama Sausy, vazndu-le. Asta da, e un stil! Sa i le arati si prietenului dumitale, Canova, sa mai nvete ceva! A doua zi gluma lui d'Este era stiuta de toti artistii, si de atunci nic i sculptorul Sausy nu a mai ndraznit sa-l vorbeasca de rau pe Canova. Papa Pius al VI-lea i oferi lui Canova titlul de marchiz de Ischia si tre i mii de scuzi pe an. Fericit de suma oferita, Canova se grabi sa creeze imediat pensii, premi i si subventii batrnilor si tinerilor artisti sarmani, neuitnd copilaria lui trist a de orfan. Ct despre titlu, Canova a refuzat sa-l primeasca. Dar papa nu i-a dat sat isfactie. Deci va trebui sa-l pastrez, ofta Canova rznd cu modestie. ANNIBALE CARRACCI (1560-1609) pictor italian Annibale Carracci, invitat sa-si dea o parere asupra unei picturi, nu ezita sa-i remarce toate defectele. Auzind autorul tabloului critica aspra a lui Carracci a doua zi l provoca la duel. Cum Carracci tocmai picta i arata penelul, si-i striga: Asta e arma ta si a mea si cu aceasta arma sper sa te nving! ANTONIO ALLEGRI DA CORREGGIO (1489-1534) pictor italian Correggio era pe ste masura de modest. Picta tablourile si le vindea imediat la un pret de nimic, neavnd prea mare ncredere n el. Pna ntr-o buna zi cnd i cazu n mna Santa Cecilia a afael. Privindu-l ndelung, exclama cu mare entuziasm, cuvintele ramase celebre: Ei bine, atunci, si eu sunt pictor! (Anch' io son' pittore!) Trecnd prin Parma, n suita lui Carol Quintul, Tiziano a vrut sa vada pictu rile lui Correggio din Dom. n timp ce le privea, se apropie de el un preot si creznd ca-l maguleste pe marele maestru, i spuse: Sunt picturi de diletant, maestre, chiar avem de gnd sa le stergem de aic i, sa le nlocuim cu altele Tiziano l ntrerupse si uitndu-se dur la el i striga: Fiti atenti la ceea ce aveti de gnd sa faceti! Daca eu n-as fi Tiziano, a

s vrea sa fiu Correggio! JEAN-BAPTISTE-CAMILLE COROT (1796-1875) pictor francez La nceputul carier ei sale, Corot vindea putine tablouri. Dar, dezinteresat cum era, nu se necajea deloc. Dimpotriva, odata dupa ce-si vnduse un tablou, parea chiar suparat ca-si descompletase colectia. Unui pictor care i se vaita ca si el vinde putine tablouri, i spuse ncurajn du-l: Fii linistit, n genere, tablourile cele mai bune sunt tocmai acelea care nu se vnd. ntr-o zi se prezenta cineva la Corot, rugndu-l sa-i semneze un tablou pe c are-l cumparase de curnd. Dar nu-i pictura mea, i raspunse Corot. Bietul om era sa lesine de suparare, deoarece l platise cu un pret foarte ridicat, cheltuindu-si toate economiile sale. nduiosat, Corot ceda: Da-mi tabloul sa-l iscalesc! Dar daca nu e facut de dumneavoastra? Replica celalalt. Tabloul e frumos, mi place, si dect sa te vad att de disperat, prefer sa tr ec peste principiile mele. EDGAR DEGAS (1834-1917) pictor si sculptor francez Degas, fiind invitat la masa de un bun prieten, accepta invitatia dar si permise sa adauge cteva condit ii: sa nu fie unt pe masa si nici flori, odaia nu prea luminata, pisica lasata p e balcon, nici un invitat sa nu vina cu cinele (daca-l are), femeile sa nu se par fumeze ca sa nu nabuse mirosul placut al bucatelor, iar masa sa nceapa la sapte si jumatate. Nu s-a stiut niciodata daca prietenul lui Degas s-a simtit onorat sa-l a iba oaspete sau daca l-a anuntat ca amna primirea. Pictorul Vilbert se adresa ntr-o zi lui Degas: Tu ai putea spune ca pictura mea e prea bogata, luxoasa chiar, dar n fond pictura nu este un obiect de lux? Degas, pictorul prin excelenta al vietii cotidiene, i raspunse: Poate pictura ta, a mea nsa este un obiect de prima necesitate. n fata tabloului lui Laurens care o reprezenta pe Regina Elisabeta fugind din palatul regal, un prieten al lui Degas l ntreba: n fond de ce fuge regina? Si Degas: Fiindca se simte n dezacord cu fundalul. Degas nu cruta pe nimeni de ironiile lui. Vaznd un portret al lui Eugcne Carricre, n care capul, dupa tehnica lui pr eferata, era n culoarea fildesului si fondul era fumuriu, exclama: Pare un creier prajit n unt ars! EUGCNE DELACROIX (1798-1863) pictor francez Delacroix era nzestrat cu o f antezie uluitoare. ndraznet la culme n picturile sale, colegii l dojeneau cu blndete. Dar eu nu pictez pentru voi, eu pictez pentru cei ce vor veni mai trziu, sa zicem peste treizeci de ani! Le raspundea Delacroix. Cnd prietenii lui Delacroix l invitau sa iasa n oras sa se mai distreze, el le raspundea: Artistul adevarat trebuie sa-si sacrifice tentatiile omenesti. Nu aveti idee ce nseamna pentru un artist mizeria primilor ani, dificultatile pe care treb uie sa le depaseasca, sacrificiile inerente

JEAN-LOUIS FORAIN (1852-1931) pictor, gravor si caricaturist francez Art istul Forain se simtea foarte rau. Chema un medic. Desi medicul si dadea seama ca situatia e grava, n-a vrut sa-si deprime p acientul si de aceea spunea: Prin urmare pulsul e bun, inima functioneaza perfect, respiratia normala , febra pare ca cedeaza Dar Forain l ntrerupse, deoarece el prevedea sfrsitul: Cu att mai bine, nseamna ca voi muri perfect sanatos, ceea ce nu oricui i se ntmpla! LUCA GIORDANO (1632-1705) pictor italian n timp ce Luca Giordano se afla la Firenze, un pictor mediocru, invidios pe talentul lui, l ruga pe un prieten de al sau, poet, sa scrie o satira feroce pe care o raspndi n tot orasul. Luca Giord ano tinu sa-l cunoasca pe poetul ndrjit mpotriva lui si i spuse: Satira ta dezvaluie talent, dragul meu, unele versuri au sclipiri nebanu ite, le-am apreciat: dar de ce nu-ti folosesti talentul n scopuri mai nobile? Despartindu-se de el, i darui si doua monezi de aur. Poetul se retrase umilit si convins de greseala lui. Luca Giordano era foarte abil n a reproduce picturile marilor maestri. St aretul mnastirii din Napoli, n mai multe ocazii, se aratase nencrezator n acest tale nt al lui Giordano, de aceea pictorul se gndi sa-i faca o mica farsa. ntr-o zi un anticar i prezenta staretului o pnza spunea el de Albrecht Drer si staretul se grabi sa-i ofere imediat pretul cerut de anticar. n aceeasi seara el si invita ctiva prieteni ca sa-i admire noua achizitie, printre ei fiind si Luc a Giordano. Staretul, de cum l vazu, aratndu-i pictura lui Drer, i spuse: Asta e, ntr-adevar, pictura! Tu n-ai sa poti executa niciodata asemenea c apodopera! Luca Giordano i chema pe toti invitatii ct mai aproape de tablou, si dnd de -o parte un colt al pnzei, spre stupefactia tuturor, descoperi propriul sau nume. Staretul se nfurie la culme si nu se mpaca dect dupa ce pictorul i restitui suma platita n dimineata aceea anticarului pe asa-zisa pictura a lui Drer. ntr-o perioada mai grea din viata lui, Luca Giordano lucra cu ziua n casa unui negustor pe ct de bogat pe att de avar. Se ntmpla ca ntr-o dimineata sa soseasca mai trziu la lucru. Samuele, negustorul, se rasti la el: Ziua de azi nu ti-o platesc! Te priveste ce vrei sa faci! Iar Giordano: Atunci azi pictez pentru mine si nu primesc nimic. Samuele l platea cu 25 de scuzi pe zi. Pictorul ncepu cu mare elan sa picteze o Madonna. Dupa doar cteva ore era gata. Si negustorul se arata att de ncntat de ea ca tinu neaparat sa i-o cumpere. n loc de 25 de scuzi, ziua aceea l costa pe avarul Samuele 100 de scuzi. GIORGIONE (GIGRGIO BARBARELLI) (1477-1510) pictor italian Un prieten al lui Giorgione si lauda propria sa arta de sculptor, socotind-o superioara picturi i, datorita enormului avantaj de a putea arata o figura din orice parte. Discuti a l-a stimulat pe Giorgione n ideea de a nascoci un sistem n pictura ca figura sa poata fi vazuta aidoma unei sculpturi, din toate partile. Spre uimirea sculptoru lui, reusi: picta un barbat asezat cu spatele spre cei ce l-ar fi privit, n timp ce o fntna limpede i reflecta chipul, o oglinda ntr-o parte si o armura lucioasa de cealalta parte i reproduceau profilul stng si cel drept. Desi originala, aceasta p ictura nu a fost socotita una din cele mai reusite ale lui Giorgione. Ducele de Parma trimise un gentilom de la Curtea sa la Giorgione ca sa-l invite sa paraseasca Venetia si sa se stabileasca la Parma unde toate curtezane le ar fi dorit ca Giorgione sa le faca portretul.

Giorgione, care lucra tocmai la un tablou, i trimise vorba ca avea sa se gndeasca dupa ce va termina acel tablou. Dar n loc sa-i raspunda ducelui, cnd termi na pictura aceea, ncepu alta. Si ducele exasperat trimise din nou gentilomul la G iorgione ca sa insiste pentru oferta lui. Dar Giorgione i raspunse: Cum crede ducele de Parma ca eu mi-as lasa atelierul care e n fond Curtea mea, ca sa ma duc sa lucrez la Curtea altuia? GIOTTO DI BONDONE (1266-1337) pictor italian Se povesteste ca Giotto, pe cnd era nca copil si lucra n atelierul lui Cimabue, picta ntr-o buna zi o musca pe nasul unui portret facut de maestrul sau. Cimabue cnd vazu musca, att de vie si de naturala, ncerca de cteva ori cu un gest s-o dea la o parte. Doar cnd privi mai at ent tabloul, vazu ca musca nu era reala. ntr-o duminica, Giotto iesi la plimbare cu ctiva prieteni. Tocmai cnd discu tau mai nfierbntati, trecu o turma de porci si din toti l trnti tocmai pe Giotto. Prietenii pufnira n rs, dar Giotto, fara sa-si piarda cumpatul, n timp ce s e ridica, le spuse: Au avut dreptate sa ma aleaga pe mine din toti. De pe urma parului lor a spru, cu penelul meu, am cstigat sume importante de florini si nu le-am dat o dat a macar un blid de mncare! Pe vremea cnd Giotto picta la Napoli, regele venea adesea sa-l priveasca lucrnd. ntr-o zi, pe la amiaza, pe o caldura infernala, regele veni la el, ca de o bicei. Cum Giotto picta cu greu, stergndu-si mereu fruntea, regele simti nevoia s a-i spuna: Sa fiu eu n locul tau n-as mai continua sa pictez pe zaduful asta! Iar Giotto: ntocmai asa as face si eu daca as fi rege! GOYA (FRANCISCO JOS DE ~ Y LUCIENTES) 1828) pictor spaniol Goya era fiu de taran. ntr-o zi, lenevind la Prado a laturi de alti tarani ca si el, ca sa-si mai nsele timpul, si nmuie batista n noroi si ncepu sa picteze o scena de razvratire. O picta att de bine, nct multimea se adun a n jurul lui, admirndu-l.

Goya se simtea de mii de ori mai bine ntre prietenii lui, adevaratii oame ni din popor, dect alaturi de ipocritii snobi de la Curte. ntr-o zi, ntr-un costum de matase, lucrat n fir de aur, pe cnd se ndrepta spr e palat, si ntlni ctiva prieteni. n gluma i atinse usor pe spate. Taranii rsera de aer le lui de boier si se gndira sa glumeasca si ei cu el, strigndu-i: Oh, Goya, ce frumos costum ai! Ce elegant! Si tot laudndu-l, l atingeau si ei cu minile lor prafuite, l alintau, l luau n brate, l mngiau ntratt, nct a fost obligat sa ramna cu ei toata seara, deoarece nu s mai putut prezenta la Curte. JEAN-BAPTISTE GREUZE (1725-1805) pictor francez ntr-o zi Greuze se afla nt r-o plimbare la tara mpreuna cu un prieten de al sau, un literat, cnd din spatele unor copaci aparu o mndrete de fata cu o cofa pe cap, care se ndrepta spre rul din apropiere sa ia apa. Att pictorul ct si literatul ramasera impresionati de aparitia aceea ferme catoare. Rentorcndu-se fata de la ru, auzi glasul nfuriat al maica-si care-o grabea sa se ntoarca cu cofa cu apa. Fata tresari visatoare si scapa cofa cu apa, care s e sparse. Voi scrie o minunata povestire, exclama literatul. Iar eu voi picta un tablou, spuse Greuze. Si Greuze si tinu promisiunea crend unul din cele mai frumoase tablouri al e lui, La cruche casse (Cofa sparta), azi la Muzeul Louvre. De ndata ce Napoleon afla ca pictorul Greuze murise n mare mizerie, sincer sau nu, el se exprima astfel:

De ce n-a venit la mine? I-as fi dat o cofa plina cu aur pentru cofa lui sparta! Doamna Geoffrin era inteligenta dar foarte urta, de aceea Greuze o ocolea pe ct putea, nfuriata, se razbuna pe pictor, vorbindu-l de rau fata de mai multi prieteni de ai lui. Unul din ei se grabi sa-l puna n garda pe Greuze, relatndu-i r autatile spuse de doamna Geoffrin, dar Greuze, impasibil, i raspunse: Te rog sa-i atragi atentia acestei Doamne Geoffrin ca oricnd ma pot razbu na si eu pe ea, facndu-i portretul si expunndu-l imediat n cea mai mare Galerie! WILLIAM HOGARTH (1697-1764) pictor si gravor englez Tatal lui Hogarth, u n biet tipograf, i gasi o slujba fiului sau ca ucenic n atelierul unui gravor. Fir este ca astfel a avut ocazia de a-si dezvolta talentul sau la desen. O revelatie a fost caricatura facuta proprietaresei lui, pe care a desenat-o ca pe o vrajit oare, fiindca l necajea mereu cu plata unei mici datorii pe care William o avea l a ea. Entuziasmat, la vederea caricaturii, un editor i-a ncredintat ilustrarea po emului burlesc Hudibras al lui Samuel Butler, care a placut foarte mult, deschizn du-i calea succesului. Cnd William Hogarth a ajuns vestit, era firesc sa devina tinta colegilor lui meschini si invidiosi. De aceea obisnuia sa spuna: Accept critica oricui n ceea ce priveste arta pe care o slujesc, n afara p ictorilor. JEAN ANTOINE HOUDON (1741-1828) sculptor francez Bustul lui Voltaire, op era lui Houdon, este unul din cele mai frumoase ornamente din holul Comediei Fra nceze. ntr-o seara, Houdon intra n teatru si controloarea i cere biletul. N-am bilet, raspunse sculptorul Houdon. Aveti poate vreun titlu special ca sa puteti intra gratis? Insista controloarea. Mda! Raspunse sculptorul, eu sunt tatal acelui Voltaire pe care-l vedeti acolo, si-i indica bustul. Cu un aer solemn controloarea de bilete l pofti, spunnd n gura mare: Faceti loc domnului Voltaire, tatal. JEAN AUGUSTE DOMINIQUE INGRES (1780-1887) pictor francez Ingres pretuia mult muzica lui Beethoven. ntmplarea a facut sa-l surprinda pe Stendhal vorbind despre muzica si spunn d: Beethoven nu are nici o melodie n simfoniile lui! Ingres nu interveni, dar spuse raspicat celor de acasa: Tineti cont de ce va spun: Niciodata nu voi fi acasa pentru Stendhal! ntr-o zi se prezenta n atelierul lui Ingres un elev care lucrase pna atunci n atelierul pictorului Regnault. Oprindu-se n fata lucrarii noului elev, Ingres stiind unde pictase mai nai nte tnarul, din delicatete i spuse: Bravo, bravo. Dovedesti mare abilitate n penel. Dar noul elev, pe nume Sturler, l ntrerupse imediat: Domnule Ingres, daca as fi fost convins ca pictez bine nu as mai fi veni t la dumneavoastra. Tocmai pentru ca stiu ca felul meu de a picta e defectuos am venit aici! Ingres l privi lung pe Sturler, apoi relua: Ei bine, ai dreptate dumneata! Dovedesti o mare abilitate si nimic mai m ult. Daca esti dispus sa privesti adevarul n fata, atunci uita tot ce ai nvatat pna acum si ia totul de la capat. Vad ca dumneata tintesti sus! Elevii lui Ingres plateau o cota lunara pentru chiria atelierului, lumin a, modele, ncalzire etc. Printre scolari era si unul foarte sarac, Lefcvre, care-ti cstiga existen

ta pictnd decoratii: doi franci pentru o cruce de cavaler si pentru cte un ordin s train, mai complicat, alti ctiva banuti n plus. La un moment dat, Lefcvre disparu de la atelier. Din ntmplare Ingres se ntlni cu el pe strada si, binenteles, i ceru o e xplicatie pentru absenta lui ndelungata. Rosu de rusine, elevul i destainui adevar ul: Maestre, nu mai aveam cu ce plati taxele de la atelier si De asta-data se nrosi Ingres. Dar dumneata ma insulti! Crezi ca eu sunt un negustor si ca-mi vnd sfatur ile? De mine te ntorci la atelier si la taxe ma gndesc eu pentru dumneata. Lefevre ramase ncremenit de emotie si cu ochii n lacrimi. Lui Ingres nu-i placeau laudele excesive, adulatiile absurde. Odata un d omn, admirndu-i un tablou, exclama: Nici Rafael n-a pictat asemenea minunatie! Dar Ingres striga exasperat: Nu admit sa se rosteasca asemenea nume sacre n legatura cu tablourile mel e. Nu pot fi comparat cu acest om divin! Fata de asemenea colosi eu sunt zero Comparati-ma cu contemporanii mei. O confruntare cu ei nu ma sperie. Ast a da! ntr-o zi un coleg al lui Ingres l surprinse stnd neclintit n coltul unei str azi cu un aer de profunda admiratie. Contempla un zidar care dadea culoare fatad ei unei cladiri. Maestre, ce faceti aici? l ntreba colegul. Priveste zidarul! Cu ct talent ia el atta culoare ct i ajunge sa ntinda pe zi d. Cu ce precizie o face cu ce justete, nici o picatura n plus. Avem mereu de nvata t. Sa luam exemplu de asta data de la el! Thiers, poate pentru ca nu avea nici o stima fata de pictorii contempora ni, avea mania de a-si umple salile numai cu copiile marilor maestri ai trecutul ui. Cnd a aflat ca Ingres pleaca n calitate de director al Academiei din Roma, i-a comandat o copie dupa Transfiguratia lui Rafael. Eu, domnule ministru, i raspunse Ingres, nu ma dau n laturi sa copiez pe m arii maestri ai Renasterii, dar o fac doar ca studiu. Nimeni n-a ndraznit nsa sami comande o copie dupa tabloul altuia. Daca doriti, va fac o Transfiguratie de In gres! O doamna obtine cu mare greutate promisiunea lui Ingres de a-i face port retul alaturi de copilul ei. Sase luni Ingres n-a facut dect sa fixeze ntlniri pent ru a-i poza, ca apoi sa le amne. n fine, ncepe o sedinta, doua, apoi din nou le amna . Sedintele devin din ce n ce mai rare, o data la o luna, la doua, la un an, ba c hiar trec mai multi. Doamna nu deznadajduise. ntr-o zi cnd e chemata dupa mai multi ani la marele maestru Ingres, ea nu n trzie sa se prezinte. Cnd sa treaca la lucru, Ingres o ntreaba nedumerit: Parca aveati un copil de zece anisori, unde e? Nu-l vad. Mda! Face armata, domnule Ingres! Au trecut anii ntr-o zi Ingres surprinse pe un elev de al sau masurnd o statuie antica. F urios la culme, exclama: Tinere! Statuile anticilor nu se masoara cu metru, ci cu simturile! Sau mai bine zis nu se masoara, se simt! Avea optzeci si sase de ani Ingres, cnd un prieten l vazu copiind ntr-un mu zeu o opera a lui Giotto. Uimit peste masura, prietenul l ntreba cu ce gnd intentio na sa copieze opera aceea. Pna la moarte ai de nvatat, dragul meu! i raspunse cu modestia care-l carac teriza. Ca sa nvat, copiez, adauga el. JEAN BAPTISTE ISABEY (1767-1855) pictor si miniaturist francez La nceput

Isabey se dedica mereu altui gen de pictura, pna cnd ntr-o zi Mirabeau, vazndu-i mar ea lui dispozitie de a reproduce fizionomia persoanelor, i spuse: Nu trebuie sa te irosesti, Isabey, n diverse genuri. Trebuie sa faci n viata doar ceea ce-ti da siguranta ca vei ajunge primul dintre toti. Tu ai talent la portrete. Deveni ntr-adevar primul portretist al epocii sale, si n fata lui au pozat cele mai importante personaje ale timpului sau si cele mai frumoase femei. Lund masa cu ctiva prieteni n cel mai faimos restaurant din Paris, cnd sa pl ateasca lui Isabey i s-a parut excesiv de scump pretul ratei pe care o mncasera. Chema pe directorul restaurantului si discret i spuse: Fii gentil si uita-te la pretul cu care e trecuta rata. Nu ti se pare exagerat? Saizeci de franci cnd tu daca ai platit-o cinci f ranci Ce spui? Domnule Isabey, i se adresa directorul, zmbind, cnd dumneata faci un tablo u, daca te costa douazeci de franci culorile, si totusi, dupa ce semnezi tabloul , ceri pe putin sase mii de franci. Ei bine, si rata mea poarta firma celui mai mare restaurant din Paris. Isabey primi comanda unui tablou care sa reprezinte Congresul de la Vien a cu toate personajele care participasera. Va atrag atentia, i spuse ducele de Wellington, plin de orgoliu britanic, ca eu consimt sa figurez doar daca sunt asigurat ca voi ocupa primul loc. Dragul meu, interveni Talleyrand, ca reprezentant al Frantei mie mi se c uvine primul loc, nu-i asa? Pictorul ramase pe gnduri. Dupa o profunda meditatie, Isabey se hotar sa-l reprezinte pe Wellington n clipa n care intra n sala Congresului cu toti ochii cel or de fata atintiti asupra lui; astfel el se va putea considera personajul impor tant se gndea pictorul n timp ce Talleyrand, asezat pe un fotoliu n centrul scenei, avea n realitate locul de onoare n tablou. Avea nevoie pentru aceasta idee sa-l c onvinga pe Wellington sa-i pozeze din profil. Reusi sa-l convinga spunndu-i ca profilul lui semana cu al lui Henric al IV-lea. Dupa multe insistente, un bogatas reusi sa aiba din partea lui Isabey pr omisiunea unei miniaturi care sa reprezinte catelul acestuia. Dupa doua saptamni Isabey i prezinta miniatura care era o capodopera. Frumoasa! Exclama bogatasul mofturos. Dar am uitat sa va spun ca mi-ar f i placut sa-i faceti si cusca. n genere, acest catel, cnd e privit, se ascunde n cu sca. Asta nseamna alti zece ludovici, i spuse Isabey. Si bogatasul consimti. Isabey lua miniatura cu portretul catelului si se ntoarse dupa alte doua saptamni cu miniatura custei, dar fara catel. Vad cusca, dar nu mai vad catelul, spuse amart bogatasul. N-ati spus dumneavoastra ca el obisnuieste sa se ascunda n cusca? MAURICE QUENTIN DE LA TOUR (1704-1788) pictor francez La Tour a fost inv itat la palat ca sa-i faca portretul lui Ludovic al XV-lea. Cnd a acceptat, n fine , dupa multe refuzuri, sa se duca la Curte, regele l-a primit ntr-o sala unde era totul pregatit pentru pictura. Dar pictorul observa ca sala aceea era prea ntune coasa pentru a putea picta. Eu am ales aceasta camera, ca sa fim mai retrasi si sa nu ne deranjeze n imeni. Sire, din cte nteleg, dumneavoastra nu sunteti stapn nici n casa dumneavoast ra? Raspunse La Tour. La insistentele regelui ca La Tour sa-i faca un portret doamnei de Pompa dour, pictorul accepta, dar cu conditia ca doamna de Pompadour sa vina la el n at

elier, deoarece lui nu-i placea sa picteze n casele altora. Totusi doamna de Pomp adour reusi sa-l aduca pe La Tour la Versailles, promitndu-i ca nimeni nu avea sa le tulbure sedintele de pictura. Curios, Ludovic al XV-lea intra la un moment dat n sala unde La Tour i fac ea portretul doamnei de Pompadour. Fara sa se emotioneze, pictorul, continund sa picteze, spuse doamnei: Nu mi-ati promis dumneavoastra ca nimeni nu ne va plictisi n timpul lucru lui? Regele rse de ndrazneala pictorului. Dar ncapatnat, de La Tour si strnse culorile si penelurile si spuse: n asemenea conditii eu nu mai pot lucra. Iar doamna de Pompadour a fost nevoita sa se duca ea la atelierul pictor ului ca sa-si vada terminat portretul. LEONARDO DA VINCI (1452-1519) pictor, sculptor, arhitect, fizician, anat omist, scriitor italian Leonardo era elevul lui Verrocchio, si acesta i-a dat ntr -o zi sa faca un nger ntr-un tablou de-al lui. Lui Verrocchio, ngerul executat de e levul lui i s-a parut att de reusit, nct fermecat si n acelasi timp ndurerat ca elevu l si ntrecuse maestrul n-a mai vrut sa atinga un penel, si ncetnd pentru totdeauna d e a mai picta, s-a dedicat ntru totul sculpturii. Lodovico il Moro reunise mai multi muzicieni celebri din Italia, deschizn d un concurs: cel mai bun avea sa ramna la Curtea lui. Leonardo se prezenta la co ncurs cu o harpa inventata de el, si pe acest instrument improviza att de inspira t o canzona melodie si cuvinte nascocite de el nct toti ceilalti muzicieni se cons iderara nvinsi, iar cine nu se prezentase nca renunta de a se mai prezenta. Si ast fel Leonardo ramase n serviciul lui Lodovico il Moro ca muzician si nu ca pictor. Leonardo trebuia sa picteze Cina cea de taina n biserica Santa Maria dell e Grazie la Milano. Trecuse mult timp de cnd o ncepuse. Staretul mnastirii vazndu-l adesea n contemplatie n fata frescei, nepricepnd nimic din arta picturii, cu convin gerea ca un pictor nu lucreaza dect daca picteaza, se grabi sa-i comunice ducelui Lodovico il Moro ca Leonardo se uita la pictura n loc sa picteze. Moro l chema pe Leonardo si-i ceru o explicatie. Leonardo i spuse ducelui ca un pictor lucreaza si cnd gndeste asupra operei sale, adaugind ca operei nu-i lipseau dect doua figuri , a lui Iuda si a lui Isus. Pentru Iuda am gasit! Voi face figura staretului! Josnicie, ingratitudine, tradare! Se potriveste de minune, exclama Leona rdo. Leonardo era platit de Comuna din Firenze lunar pentru o lucrare. ntr-o z i i se prezenta casierul cu banii, dar toti erau numai n maruntis. Leonardo i refu za, simtindu-se jignit: Dumitale ti se pare ca eu sunt un pictor de bani marunti?! Ros de invidie, Pier Soderini spuse mai multor florentini ca Leonardo da Vinci luase de la Comuna o suma de bani care nu i se cuvenea. Ajungnd aceasta calomnie la urechile lui Leonardo, desi se stia mai mult dect nevinovat, el economisi respectiva suma de bani si o duse direct lui Soderin i. Acesta ramase ncremenit n fata gestului lui Leonardo, si plin de remuscari i marturisi marelui artist ca-l calomniase fara nici un motiv. Generosul artist l ierta, umilindu-l si mai mult. Generos si dezinteresat, Leonardo trecea prin trg si ntlnea vnzatori de pasa ri care tineau n cusca pasarile cntatoare, el le cumpara de la acestia, ca apoi sa le dea drumul sa zboare libere n vazduh. Adesea le spunea artistilor, prietenilor sai: Aviditatea banilor nu trebuie sa depaseasca onoarea artei, deoarece dobnd irea onoarei e mult mai mare dect dobndirea avutiilor.

MAX LIEBERMANN (1847-1935) pictor si grafician german Liebermann a primi t comanda unui portret. Era vorba sa o picteze pe sotia unui mbogatit de razboi. Ajungnd n casa neg ustorului bogat, acesta l pofti n salonul unde intentiona sa atrne tabloul cnd va fi gata si-i spuse: Acum, maestre, fii gentil si priveste bine mobila si toate aceste lucrur i din salon ca sa stii ce culori sa ntrebuintezi la portretul sotiei mele ca sa m earga cu toate acestea. Pictorul nu s-a simtit ofensat, ci i-a raspuns pe aceeasi limba. Mult mai bine, dupa parerea mea este sa vezi dumneata gata tabloul si ap oi ce crezi ca nu se va armoniza n colorit n-ai dect sa nlocuiesti cautnd sa gasesti culori ct mai apropiate tabloului meu. Liebermann se duse ntr-o zi sa viziteze expozitia unui tnar pictor. Onorat , tnarul pictor l conduse n toate salile, aratndu-i tablourile, apoi i spuse maestrul ui: Vedeti, maestre, eu am pictura n snge! Daca-i asa, tinere, nu ti-ar strica o cura de fortificare, mpotriva anemi ei! FILIPPO LIPPI (1406-1469) pictor italian Copil, Filippo Lippi nu prea er a studios si n timpul lectiilor nu facea altceva dect sa zmngaleasca desene pe un c aiet. Profesorul lui, vazndu-i desenele, se arata ncntat, si-l trimise sa studieze pictura cu Masaccio. ntr-o zi, calatorind spre Ancona si aflndu-se ntr-o barca pe mare, a fost c apturat de o corabie de corsari turci, care l-au tinut prizonier. Lippi, fara sa -si piarda cumpatul, a nceput sa faca tot felul de caricaturi marinarilor de pe c orabie, si chiar comandantului care s-a aratat foarte multumit si drept recunost inta l-a eliberat. EDGUARD MANET (1832-1883) pictor francez La una din expozitiile lui Mane t, s-a discutat mult despre un tablou care reprezenta un singur sparanghel. Cum de un pictor ca Manet a putut alege asemenea subiect restrns? Se ntreb au toti. Explicatia a dat-o urmatoarea anecdota. ntr-o zi un client i-a comandat un manunchi de sparanghel, oferindu-i o suma derizorie. n gluma, Manet i raspunse: La acest pret nu vas putea face dect un singur sparanghel. Si celalalt accepta. As a ca Manet si-a tinut promisiunea si i-a pictat un tablou cu un singur sparanghe l. Un pictor necunoscut i se plngea lui Manet: Maestre, lucrez o zi la un tablou, dar mi trebuie un an sa-l vnd. Manet l sfatui: Ia ncearca sa faci invers: straduieste-te un an la un tablou si sa vezi c um l vinzi ntr-o zi! ANDREA MANTEGNA (1431-1506) pictor, gravor si sculptor italian

Papa Innocentiu al VIII-lea i-a comandat pictorului Mantegna o opera car e sa reprezinte cele patru virtuti cardinale si cele sapte pacate mortale. Dupa ce lucrarea a fost gata, lui Mantegna i s-a parut ca fusese prea putin rasplatit a, de aceea el i spuse Papei, pe departe: Sanctitate, ar mai fi si un alt pacat mortal de pictat: ingratitudinea. Papa, care pricepuse imediat aluzia, i raspunse: E adevarat, e foarte adevarat, dupa cum mai exista si o alta mare virtut e si anume: rabdarea. HENRI MATISSE (1869-1954) pictor francez Matisse pictase tavanul dintr-u n palat nou al unui mare bancher. n ziua inaugurarii, o doamna, dupa ce examinase mult timp opera lui Matisse, putin stnjenita l ntreba pe pictor:

Maestre, ce anume reprezinta pictura dumneavoastra? Pentru mine, cinci sute de mii de franci, doamna! i raspunse Matisse, rid icnd din umeri. MICHELANGELO BUONARROTI Pictor, sculptor, arhitect si poet italian Tatal lui Michelangelo nu voi a ca fiul lui sa se dedice picturii. Surprinzndu-l ntr-o zi n fata unui desen, se nf urie la culme, profernd tot felul de vorbe urte. Michelanfelo l privea plin de admiratie, si ntrerupndu-i explozia de mnie, ex clama: Esti formidabil, tata! Ia te uita ce cap interesant de om nfuriat ti-am f acut! Si-i arata desenul pe care-l facuse n timp ce tatal lui credea ca-l poate l ecui de pictura. Unui pictor minor care pictase ti el o Pietr (Mila). Michelangelo, privindu-i pictura, spuse: Inspira, ntr-adevar, mila! ntr-o zi, cnd Michelangelo se duse sa-l vada pe papa Iuliu al II-lea, un u sier l opri, spunndu-i ca papa nu putea fi deranjat. Indignat peste masura, marele artist striga din rasputeri: Spune-i ca va veni ziua cnd va voi el sa ma vada si eu nu-i voi ngadui! Si a doua zi pleca furios din Roma. Unui pictor care-i arata lui Michelangelo un tablou inspirat din mai mul ti maestri, un adevarat mozaic de mprumuturi, putin de ici, putin de colo, Michel angelo, n loc de orice apreciere, exclama: Fereste-te de ziua judecatii acestui tablou! Cnd fiecare si va retrage cee a ce-i apartine vei ramne cu pnza goala! Michelangelo ramase n extaz n fata Baptisterului din Firenze, nmarmurit de frumusetea portilor de bronz facute de Lorenzo Ghiberti, pe care erau sculptate Cr eatia si izgonirea din rai a lui Adam si Eva. Trecnd un prieten de-al lui Michelangelo si vazndul att de absorbit, l ntreba ce parere are. Sunt att de frumoase nct s-ar putea numi Portile Paradisului . Si asa au ramas. Admirndu-i sculpturile, istoricul Benedetto Varchi i spuse lui Michelangel o: Domnule Buonarroti, dumneata ai mintea lui Jupiter! Se prea poate, raspunse glumet Michelangelo, dar fara ciocanul lui Vulca n n-as face nimic. Michelangelo, cel mai nsemnat pictor, sculptor si arhitect al Renasterii, pictnd, din ordinul papei Paul al III-lea, Judecata de apoi n Capela Sixtina (Vat ican) reflecta mult nainte de a picta. Nentelegnd nimic din aceasta arta, Biagio da Cesena, maestru de ceremonii, l plictisea adesea pe Michelangelo n timpul lucrulu i, criticndu-l ca lucra prea ncet. Michelangelo se razbuna pe el, redndu-i trasaturile pe chipul lui Minos. Biagio, de ndata ce se recunoscu, alerga sa se plnga papei. Dar Paul al III-lea i s puse: Dragul meu Biagio, daca te-ar fi asezat n Purgatoriu poate te-as mai fi s alvat: din Infern nsa nu te mai pot scoate, deoarece ivi nulla est redemptio (de ac olo nimeni nu mai poate fi mntuit). Si figura lui Biagio ramase pentru o eternitate pe pictura, jos, n coltul din dreapta. Michelangelo ncepuse sa sculpteze capul lui Brutus, dar l lasa neterminat.

Cnd cineva l ntreba de ce nu termina figura lui Brutus, el raspundea: A-i da nca o data viata prin scalpelul meu, mi s-ar parea ca i devin compl ice la teribila lui tradare fata de Cezar! Cnd Michelangelo l cunoscu pe fiul pictorului Francia, vazndu-l ct era de fr umos, nu se abtinu sa nu exclame: Tatal tau se dovedeste a fi mult mai bun artist n crearea figurilor vii d ect a celor pictate Papa Iuliu al II-lea se vaita ntr-o zi lui Michelangelo ca n Capela Sixtin a nu stralucea nici aur si nu se putea admira nici un peisaj. Michelangelo, care nu se gndise dect la austera realitate a vietii si a naturii umane ca scop al art ei, i raspunse, clatinnd din cap: E adevarat, Sanctitate, sunt doar simple persoane, persoane simple fara podoabe si fara aur Michelangelo spunea ca o sculptura buna este cea care nu seamana cu pict ura, n timp ce o buna pictura este cea care seamana cu sculptura. JEAN FRANOIS MILLET (1814-1875) pictor si gravor francez Un negustor de t ablouri i spuse odata lui Millet: Vacile dumitale miros a staul. Nu le-ai putea picta mai curate? Si Millet: Crezi ca vacile mele se plimba prin saloane, frecventnd nalta societate, s au nu esti convins ca traiesc n staul si pasc pe cmpuri? Cnd Millet a pictat celebrul tablou Angelus se afla n mare mizerie. Un ame rican i oferise o cifra foarte modesta, dar a doua zi veni sa se scuze ca renunta sa-l mai cumpere. n cele din urma Feydeau i oferi 1.800 de franci pe tablou, desi toti prietenii i-au spus ca face o mare prostie cumparnd tabloul lui Millet. n 18 70 Feydeau vinde tabloul Angelus cu 3.000 de franci cuiva care-l revinde im ediat cu 38.000 de franci. n cele din urma, l-a cumparat Guvernul francez cu 553. 000 de franci. CLAUDE MONET (1840-1926) pictor francez Cuvntul impresionism a aparut n 1874 , datorita unei pnze a lui Monet care figura n expozitia Nadar, cu titlul Impressio n : Soleil levant. Reprezenta un port de mare; tabloul suscita multe discutii. Imp resia lui Monet parea ca nchide n ea formula si credo-ul noii scoli, dndu-i si titl ul. Cuvntul impresionisti e folosit prima data n 24 aprilie 1874 de redactorul Louis Leroi n ziarul Le charivari, cu sens dispretuitor. Dar adeptii acestei noi scoli l-au ridicat la titlu de onoare, intitulnd n 1877 un ziar de arta: L'Impressionis te, journal d'art. Pictorul Monet era de o ingenuitate fermecatoare. Un negustor de tablour i i arata ntr-o zi pictorului Monet un tablou care purta iscalitura lui si-l ntreba daca era autentic. Era o lucrare din tinerete a lui Monet. Rupnd tabloul, Monet striga: Pe vremea aceea nu stiam nimic despre pictura! Negustorul se arata dezolat de paguba avuta prin gestul impulsiv al pict orului, dar generos cum era, Monet l invita imediat pe negustor n atelierul lui sa -si aleaga oricare alt tablou n locul aceluia. Negustorul zmbi satisfacut, scuznduse ca el nu avusese nici o intentie cnd i-a aratat tabloul acela din tinerete, la care Monet i raspunse: Si chiar daca ai avut un scop precis eu nu ma supar, ci dau orict numai s a nu ramna n urma mea aceste zmngalituri de nceput! Un colectionar de tablouri, vrnd sa cumpere un tablou care reprezenta un pod din Bougival atribuit lui Monet, se duse direct la pictor acasa ca sa se con vinga de autenticitatea tabloului.

Da, i spuse pictorul, l-am pictat n 1868 si l-am vndut unui oarecare Martin care mi l-a platit cu o suma derizorie. Nu ma ntreba ce cifra astronomica mi cere mie azi acest Martin! mi mai amintesc, spuse Monet, ca jumatate mi-a dat n bani, iar pentru ceal alta jumatate mi-a dat tabloul mic al unui pictor pe atunci necunoscut. Acest ta blouas este pictat de Czanne, deci pna la urma ar trebui sa ma socotesc platit bin e! Claude Monet l ntreba ntr-o zi pe actorul Lucien Guitry: De obicei ce faceti cu decorurile vechilor scene? Depinde: daca au fost un fiasco se folosesc pentru alte scene, daca au a vut succes se folosesc n continuare pna la distrugere, daca directorii nu le pastr eaza cumva ca porte-bonheur Am putea afla ce s-a ales din scena din ultimul act din Cigale a lui Mei lhac si Halvy? Scena reprezenta un atelier al unui pictor si era plina de tablouri pict ate direct pe acele decoruri. Dar de ce va intereseaza? ntreba Guitry. Fiindca Renoir si cu mine am pictat acele pnze, deoarece pe vremea aceea tablourile noastre strneau rsul Cnd Monet se afla la profesorul oculist pentru a fi operat de cataracta i spuse profesorului: Nu uitati, domnule profesor, ca operati ochiul pictorului Monet. Daca m-as gndi ca operez ochiul unui geniu cred ca de emotie nu as reusi operatia. Mai degraba ma voi gndi ca operez ochiul unui cretin si voi fi mai dezi nvolt. Dealtfel pentru mine ochiul bolnav e sacru, fie al unui geniu, fie al un ui om obisnuit. MURILLO BARTOLOME ESTEBAN (1618-1682) pictor spaniol Murillo avea ca ser vitor un mulatru, un anume Sebastiano Gomez. ntr-o zi, cnd pictorul pleca cu ctiva discipoli, lasnd sevaletul cu o Madona abia schitata, mulatrul, cednd unei ispite irezistibile, lua un penel si continua lucrarea nceputa de Murillo. Cnd pictorul r eveni n atelier, observa imediat ca cineva continuase opera lui. Insistnd cu ntreba rile. Sebastiano i marturisi ca el pictase mai departe Madona, dar spre marea lui uimire, Murillo nu-l certa, ci dimpotriva, i spuse: Sebastiano, de azi tu nu mai esti servitorul meu, ci elevul meu preferat . Voi face un pictor din tine. Si cu timpul Sebastiano Gomez a dobndit o oarecare celebritate. ROBERT NANTEUIL (1623-1678) gravor si portretist francez Sosind la Paris , Nanteuil nascoci un fel foarte ciudat de a se face cunoscut. Intra ntr-o zi ntrun restaurant unde stia ca mncau studentii de la Sorbona: cu un portret n mna se pr efacu ca ar cauta pe cel caruia i facuse portretul. Dar cine e persoana pe care o cauti? ntreba cineva. Aceasta e care se vede n portretul facut de mine, raspunse Nanteuil senin . Desi nu reprezenta pe nimeni cunoscut portretul lui placu tuturor. Nante uil le propuse ca pe un pret derizoriu sa le faca portretele. Multumindu-i pe to ti, reusi sa-si faca o numeroasa clientela. Nanteuil era un delicat si un dezinteresat. Cnd a facut portretul doamnei Scudri, ea i-a trimis o punga brodata de mna ei si plina de ludovici de aur. Nant euil restitui ludovicii, scriindu-i astfel: Pastrez punga brodata de mna Domniei-V oastre; cum ludovicii nu cred ca i-ati faurit tot Domnia-Voastra, vi-i restitui . THEODOR PALLADY (1871-1956) pictor romn Doctore, izbucni o femeie, dnd buzna n camera lui Theodor Pallady. Spune-m i sincer tot ce crezi despre mine.

Uluit, Pallady o masura din cap pna n picioare si n cele din urma i raspunse : n primul rnd ar trebui sa fiti mai putin impulsiva si sa mai slabiti vreo 20 de kg, n al doilea rnd sa mai diminuati fardul fiindca va vulgarizeaza si n al treilea rnd sfaturile mele sunt sfaturile unui pictor. Doctorul locuieste la etajul supe rior. PARRHASIOS (circa 420 .e.n.) pictor grec Parrhasios studiase filosofia cu Socrate ca sa cunoasca sufletul si pasiunile omenesti. Era adulat de ntreaga Ate na, cucerindu-si popularitatea n foarte scurt timp. La o ntrecere cu pictorul Eufranore, tema fiind Teseu, nsusi rivalul s-a e xprimat astfel: Teseul meu pare hranit cu carne de bou, pe cnd al lui Parrhasios pare hra nit cu petale de roze. Cnd Parrhasios afla de la vreun prieten ca alti pictori, colegi de ai lui , criticau un tablou de al sau, nu mai putea de bucurie, spunnd: Semn bun! nseamna ca sunt invidiosi pe opera mea, deci e frumoasa! PABLO PICASSO (1881-1973) pictor, grafician si ceramist spaniol stabilit n Franta Picasso invita ntr-o zi pe un vechi prieten de al sau n luxoasa vila de p e Coasta de Azur. Vizitndu-i casa, prietenul lui Picasso remarca faptul ca pe pereti nu era nici un tablou de al lui Picasso. Pablo, l ntreba prietenul, cum de nu ai nici un tablou de al tau pe nici u n perete. Nu-ti plac picturile tale? Unele mi plac chiar foarte mult, dar se vnd mult prea scump ca sa-mi permi t sa le cumpar eu si sa le pun pe pereti! Pictorul Picasso, un as al abstractionismului, i spunea odata unui alt pi ctor, prieten bun cu el: Stii ca cel caruia i-am facut portretul a venit azi la mine si mi-a ceru t sa-i modific nasul. Ei, si pentru atta lucru esti att de abatut? l ntreba prietenul. Iar Picasso, zmbind malitios, i raspunse: Nu de asta sunt suparat, ci pentru ca de azi dimineata ma uit la portret si nu-mi amintesc unde i-am pus nasul! RAFAEL (RAFFAELLO SANZIO) (1483-1520) pictor italian Doi cardinali l doje neau cu asprime ntr-o zi pe Rafael pentru faptul ca foloseste culori prea vii pen tru apostoli. Si totusi n-ar trebui sa va mire, replica Rafael, apostolii se nrosesc n p aradis de rusine cnd vad pe ce mini a ncaput biserica! ntrebat Rafael ntr-o zi cum a reusit sa atinga cel mai nalt grad al perfect iunii, el raspunse: N-am neglijat niciodata nici cel mai mic amanunt. Rafael n-a reusit sa fie prieten cu Michelangelo. ntr-o zi, Michelangelo, vazndu-l pe Rafael nconjurat de un grup de elevi, exclama: Ai un cortegiu n urma ta, aidoma unui capitan! Si Rafael i raspunse foarte aspru: Iar tu esti mereu singur ca un eremit! Rafael primea adesea sfaturi de la prietenii sai literati, printre care, de la Ariosto, despre care se spune ca l-ar fi inspirat pentru Amor si Psyche. Conceptia lui artistica era ca Artistul nu trebuie sa reproduca natura ntocmai cum e, ci cum crede el ca ar trebui sa fie . REMBRANDT (HARMENSZ VAN RIJN) (1606-1669) pictor si gravor olandez Se sp une ca Rembrandt, de acord cu sotia, ca sa ridice putin pretul tablourilor sale,

pleca de la Amsterdam pentru ctva timp, lansnd zvonul ca murise. Ba chiar sotia l ui purta doliu n tot timpul acela. Toti amatorii de tablouri veneau din toate colturile Olandei ca sa-i cum pere desenele, gravurile, tablourile. Ofereau preturi nebanuit de mari pentru epoca aceea. La un moment dat aparu nsa si Rembrandt, dar victimele farsei lui nu se s uparara. Cuiva care-i reprosa ca sunt prea sumbre culorile tablourilor sale, Remb randt i raspunse rautacios: Eu sunt pictor si nu zugrav! AUGUSTE RODIN (1840-1917) sculptor francez Anatole France spunea despre Rodin: muschii statuilor lui Rodin par saci cu nuci. Iar Rodin, facnd aluzie la un stil fara substanta, spunea despre Anatole France: Mare scriitor France, pacat ca de cte ori prepara sosul uita sa puna si i epurele nauntru. PETER PAUL RUBENS (1577-1640) pictor flamand Rubens era foarte cult: vor bea sapte limbi, cunostea bine pe cei mai mari scriitori din Europa. n timp ce pi cta cineva i citea pagini de istorie sau literatura. Cunostea stiintele economice si politice. Marchizul Spinola spunea ca Ru bens avea attea calitati. nct cea mai nensemnata era aceea de pictor. Ducele de Mantova, intrnd n atelierul lui Rubens, i vorbi n latina, creznd ca Rubens nu-l va ntelege. Dar Rubens i raspunse ntr-o latina att de pura si rafinata n ct ducele de Mantova, extaziat de Rubens. i ncredinta o misiune diplomatica la Fili p al III-lea al Spaniei. Odata, la o receptie de la Curte, un gentilom ntreba pe vecinul sau: Cine e domnul acela care pare foarte respectat de toti? Cum nu-l cunoasteti? E Peter Rubens, pictorul. Ah, nteleg, trebuie sa fie un mare diplomat care-si petrece timpul liber pictnd. Exact invers. E un mare pictor care se distreaza n timpul liber facnd pe a mbasadorul. Un personaj foarte infiuent l ruga pe Rubens sa-l ia ca ajutor n atelierul lui pe un tnar pictor talentat. i spuse: Maestre, te va ajuta la fonduri, la ceruri etc. Daca tnarul recomandat de dumneavoastra stie sa faca bine un fond si mai ales un cer l iau ca maestru si nu ca elev. De ani de zile ma straduiesc sa fac u n cer si nu reusesc! i raspunse marele Rubens. Abraham Jeanssens, invidios pe faima lui Rubens, l provoca la o ntrecere d e pictura. Dar Rubens i raspunse taios: Cnd vei ajunge la naltimea picturii mele ti voi primi provocarea! TINTORETTO (JACOPO ROBUSTI) (1518-1594) pictor italian Tintoretto era di scipolul lui Tiziano. ntr-o zi maestrul sau, ntorcndu-se dupa mai multe ore de abse nta, a vazut cteva schite si desene de ale lui Tintoretto care lau impresionat fo arte mult, prin frumusetea lor. ntratt nct, temator ca ar putea cu timpul sa-i umbre asca gloria, renunta sa-i mai dea lectii. Tintoretto nu i-a pastrat ranchiuna marelui Tiziano, dimpotriva, colegil or lui le spunea: Important n arta noastra este sa nu uitam de desenul lui Michelangelo si de coloritul lui Tiziano!

Tintoretto picta cu mare facilitate. El ntreba odata pe un pictor flamand n ct timp pictase cteva portrete pe care acesta i le aratase. Vreo cincisprezece-douazeci de zile, i raspunse pictorul flamand. Iata cum lucram noi venetienii! Exclama Tintoretto si din cteva tuseuri d e penel facu un cap. TIZIANO (VECELLIO) (1490-1576) pictor italian ntr-o seara, pe furtuna, n p lina noapte Tiziano se vazu obligat sa ceara adapost la o ferma. I-au ngaduit sa stea ntr-o prapadita de magazie, sa doarma pe fn, ca un cine . Avea culorile la el. Nefiindui somn, picta pe pereti un incendin cu flacari si fum de parea aievea. Dimineata, cnd sa dea usita magaziei la o parte, stapnul fer mei a avut o reala emotie privind opera lui Tiziano, nct striga: Foc! Foc! Sariti! Un prieten i-a transmis lui Tiziano ca Michelangelo, vazndu-i odata o pic tura, ar fi exclamat: Pacat ca venetienii nu cunosc bine desenul. De aceea, Tizian o, de cte ori se ducea undeva unde i se cerea sa execute un portret, obisnuia sa spuna: Ma duc sa-mi compromit reputatia. ION TUCULESCU (1910-1962) pictor romn (biolog si medic) Odata Tuculescu i prezenta una din pnzele lui unui renumit cumparator de t ablouri. Departe de a ntelege conceptia lui Tuculescu, negustorul i oferi o suma d erizorie. Suparat, Tuculescu l ntreba: Att de putin? Suma oferita de dumneata nu acopera nici pretul pnzei. Malitios negustorul i replica: Poate sa ai dreptate. Dar nu uita ca nca n-o pictasesi dumneata cnd ai cum parat-o! DIEGO VELSQUES (1599-1660) ou Las Meninas pictor spaniol Velsques terminase celebrul tabl

(Damele de onoare), n care se pictase si pe el nsusi. Regele Filip al IV-lea l admira ndelung apoi recunoscnd si figura pictorulu i pe tablou, spuse: Si totusi lipseste ceva n acest tablou! Si lund penelul lui Velsques, completa tabloul desennd pe pieptul lui ordin ul Crucea rosie a lui San Giacomo. Velsques facuse portretul lui Pareja si-l asezase ntrun colt semiobscur al atelierului. Cnd regele intra n atelier lua tabloul drept original, si se rasti l a Pareja: Nu ti-am dat ordin sa pleci? Cum de mai esti aici! CLAUDE JOSEPH VERNET (1714-1789) pictor francez Invitat de Voltaire, ace sta l primeste cu bratele deschise, facndu-i un mare compliment. Dumneata. Vernet, esti destinat nemuririi. Culorile dumitale sunt de nes ters. Mult mai de nesters si destinata nemuririi este cerneala dumneavoastra. Maestre Voltaire! i raspunse Vernet. VERONESE (PAOLO CALIARI) (1528-1588) pictor italian Risipitor si generos , venetianul Veronese se afla deseori n dificultati financiare. n Palazzo Reale di n Napoli este un tablou al sau de dimensiuni obisnuite, dar pnza pe care e pictat tabloul e facuta din sase bucati puse cap la cap, deoarece bietul Veronese n-a avut attia bani nct sa cumpere o bucata mare de pnza! ANTOINE WATTEAU (1684-1721) pictor francez Watteau venise la Paris sa st

udieze pictura. Cnd termina un anume numar de tablouri le duse la Academia de pic tura, cernd o bursa ca sa poata sa studieze si sa se perfectioneze la Roma. Trecnd pe coridorul unde erau tablourile lui Watteau, pictorul La Fosse ramase fascina t si i spuse tnarului pictor: Dumneata nu-ti cunosti meritele. Dumneata esti mare! Eu te sustin sa int ri imediat la Academie. La scurt timp dupa aceasta ntlnire fericita, Watteau a fost primit ca memb ru al Academiei. SUBTILE POANTE PE STRUNE LUDWIG VAN BEETHOVEN (1770-1827) compozitor german nca foarte tnar, Beetho ven s-a dus la Viena unde domnea muzica lui Mozart. Ctiva prieteni, admiratori ai muzicianului din Bonn, au reusit sa-l prezinte celebrului maestru Mozart. Oarec um sceptic, acesta l-a ascultat pe Beethoven improviznd ceva la pian, dupa care a exclamat: Nu-i rau, dar mi-e teama ca nu-i o improvizatie, ci e o bucata nvatata pe dinafara. Orgoliosul Beethoven i-a cerut o tema lui Mozart pe care sa i-o improviz eze sub ochii lui. Mozart i-a dat-o. La sfrsitul executiei stralucite, Mozart n-a spus dect a tt: Retineti numele acestui baiat. Va face o omenire ntreaga sa vorbeasca de el! Cnd Napoleon era doar Prim Consul, Beethoven l admira nespus. ntr-att, nct, co mpunnd pe atunci Simfonia a treia, scrise deasupra ca titlu: Bonaparte. Dar cnd Ries i-a adus vestea ca Napoleon se proclamase mparat, Beethoven, furios, ncepu sa strige: Pna si Napoleon nu-i dect un vulgar ambitios! Va calca pe toti n picioare, satisfacndu-si doar orgoliul lui de tiran! Sterse cu ura numele Bonaparte de pe frontispiciul simfoniei si scrise n oul titlu: Eroica. Beethoven era celebru n toata lumea, cnd ntr-o buna zi, discutnd cu elevul l ui, Czerny, i spuse cu modestie: Adevarul, dragul meu, este ca de copil am avut o educatie muzicala, nu p rea stralucita. Totusi eu pentru muzica simteam o oarecare nclinatie. Si vorbea cu atta seriozitate nct elevul sau ncepu sa rda, spunndu-i ca numele lui era cunoscut pe tot globul pamntesc. Prostii! i raspunse Beethoven, parca nencrezator. Niciodata nu m-am gndit sa scriu pentru glorie, pentru onoruri! Realitate a este ca ceea ce am n inima trebuie sa mpartasesc si altora, de aceea scriu muzic a. Pur si simplu. n 1807 sau n 1808, Beethoven si Goethe se ntlnesc la Karisbad si ntr-o dimine ata ies mpreuna la o plimbare cu trasura. Toata lumea, recunoscnd cele doua genii, i salutau raverentios att pe unul ct si pe celalalt. E totusi plicticos interveni ngmfat Goethe sa fii celebru: priveste cta lum e se nchina n fata mea, obosindu-ma sa le tot raspund. Excelenta, nu faceti atta caz de asta, observa Beethoven, s-ar putea sa m a salute doar pe mine! HECTOR BERLIOZ (1803-1869) compozitor si critic muzical francez La nceput Berlioz concepuse Troienii n opt acte interminabile. Impresarul Carvalho nu reus ea deloc sa-l convinga pe maestru sa mai reduca din acte. n van i repeta el: Maestre, sunt sase ore de muzica! Mie nu mi se par prea multe, i raspundea Berlioz. Dar mai e nevoie si de intervaluri. Ct sa stea lumea la spectacol? Insist a impresarul.

Carvalho, fiind si un bun psiholog, ncerca sa-l convinga astfel: Maestre Berlioz, dar la bis-uri nu va gnditi? Si Berlioz, magulit, se lasa convins si reduse opera la numai trei acte. Trecnd prin Magdeburg, Berlioz s-a oprit la vama. Cnd si-a rostit numele, vamesul l-a ntrebat: Cine? Berlioz? Compozitorul? ntocmai, i raspunse Berlioz. Cum ndraznesti dumneata sa te dai drept Berlioz, care e o celebritate? Fara ndoiala ca vamesul credea ca un compozitor de talia lui Berlioz nu p utea calatori cu diligenta, sau oricum, nu lipsit de o suita de discipoli, servi tori, adulatori Povestindu-i ntmplarea unui prieten, Berlioz i marturisea: nchipuie-ti ca daca as fi fost bogat si nu as fi calatorit modest ntr-o bi ata diligenta, nu as fi aflat ca sunt att de cunoscut si de stimat! Desi celebru, Berlioz era foarte des criticat si denigrat, nct, daca citea cte o fraza elogioasa din partea vreunui critic, ajungea sa spuna, cu un aer res emnat, prietenilor: Ce sa faci nu-i poti nemultumi chiar pe toti criticii! n ultimii ani ai vietii, n sfrsit, publicul venea din ce n ce mai numeros sa asculte muzica lui Berlioz. Vin, vin din ce n ce mai multi, i spuse entuziasmat un prieten lui Berlioz . Iar el, adnc mhnit si suferind, i raspunse: Tocmai acum vin si ei cnd eu ma duc GEORGES BIZET (1838-1875) compozitor francez Marele pianist Franz Liszt, n 1861, executase n casa lui Halvy una din ultimele sale compozitii de mare virtuo zitate si dificultate. n entuziasmul general, cnd termina de cntat, el exclama: Lasnd la o parte falsa modestie, afirm ca numai doi pianisti sunt n stare de asemenea executie: Hans von Blow si cu mine. Printre cei de fata se afla si tnarul Bizet. Fara a scoate un cuvnt se ins tala n fata pianului si, cu o memorie prodigioasa, executa compozitia lui Liszt. Atunci Liszt, stupefiat, spuse: Credeam, ce-i drept, ca numai doi pianisti sunt n stare de asemenea virtu ozitate, acum nsa sunt convins ca suntem trei, si poate ca dumneata, tinere, ai e xecutat-o chiar cu mai mare stralucire si ndrazneala dect mine. Bizet n conversatie era scnteietor si uneori paradoxal. Avea o aleasa cult ura literara si filosofica. Este o eroare sa credem, spunea el, ca muzicianul este ignorant. Civiliz atia si progresul fara ndoiala ca mbunatatesc obiceiurile, dar arta ca sa progrese ze are nevoie de fantezie, imaginatie, ireal, zne si vrajitoare. Ratiunea si precizia nu tin de arta, ci de stiinta. ntr-o zi, Bizet i spunea unui prieten: Am visat ca eram la Napoli, instalat ntr-o vila splendida. Sub un guvern totalmente artistic. Senatul era compus din Beethoven, Michelangelo, Shakespeare , Giorgione, si altii de acest fel Garda nationala era nlocuita cu o orchestra fan tastica dirijata de Listolff, o lume de vis, de aceea amara mi-a parut trezirea Cnd Friedrich Nietzsche a ascultat Carmen, a vazut n Bizet eliberatorul ca re-l emancipa definitiv de wagnerism. Bravo! Exclama el n fata lui Bizet. Muzica trebuie mediteraneizata. Auzin d capodopera dumitale devenim noi nsine parca celebri Accente mai tragice si mai d ureroase n-am mai vazut pe scena ca n seara asta si obtinute fara false lamentari. Te invidiez, Bizet, pentru curajul acestei sensibilitati care nu si-a mai gasit pna azi expresie n muzica Europei civilizate!

ARRIGO BOITO (1842-1918) o, n timp ce asista la unul din un tnar ca intra intempestiv n Maestre, n fine, v-am am venit acasa la dumneavoastra, Bravo! Raspunse Boito. ar pretios pentru asta! Unui tndu-l sa i Tu ete, usurnd netrebnic" Dar: u duel!

poet si muzician italian ntr-o seara Arrigo Boit spectacolele lui cu Mefistofele, se pomeneste cu loja lui. prins! Doresc un autograf, i spuse tnarul. De cte ori portareasa nu mi-a permis sa intru. Ai facut bine ca mi-ai spus, merita sa-i fac un d

bun prieten care continua sa-i scrie, adresndui-se cu dumneata, invi se adreseze per tu , Boito i argumenta astfel: mprospateaza o prietenie, ntinereste interlocutorii, da o nota de franch discutiile, si mai ales evita consecinte neplacute ca aceasta: Esti un ntre prieteni trece aproape neobservat. dumneata esti un netrebnic echivaleaza cu trimiterea martorilor pentr

JOHANNES BRAHMS (1833-1897) compozitor, pianist si dirijor german Cineva l ntreba ntr-o zi: Ce parere aveti despre gloria nemuritoare? Brahms i-a raspuns: n zilele noastre, daca o glorie nemuritoare dureaza treizeci de ani nseamn a foarte mult Hugo Wolf, desi un ndrjit adversar al muzicii lui Brahms, entuziasmat totu si de una din simfoniile acestuia, i scrise un articol nespus de elogios. Brahms, auzind de articolul lui Wolf, zmbi si exclama: Fantastic, nici n dusmani nu mai poti avea ncredere! Pna mai deunazi ma njur a ct putea mai vehement, si astazi ma lauda! PABLO CASALS (1876-1973) violoncelist si dirijor spaniol Cineva l ntreba p e Pablo Casals daca interpretarea lui nu trada uneori originalul. Nu cred, raspunse Casals. Un interpret trebuie sa stie ceea ce vrea sa e xprime compozitorul. Marturisesc ca eu nu urmaresc notele lui, ci totdeauna i urm aresc intentia. Pablo Casals povestea ca, pe vremea cnd era nca un copil si studia violonc elul, profesorul se rasti brusc la el: La vrsta ta eu cntam splendid bucata asta pe care tu o masacrezi acum! Iar micutul violoncelist i raspunse nfuriat: Pesemne ca ati avut un maestru mult mai bun dect am eu! Pablo Casals dadea un concert ntr-o casa a unui prieten. Printre alti inv itati se afla si un autor de comedii foarte discutat de critici. Nelinistit el d iscuta cu vecinul lui n timp ce Casals executa cu patos o piesa la violoncel. ntre rupndu-se brusc, Casals i se adresa autorului de comedii cu glas tare: Te rog, domnule, sa nu mai rzi la concertele mele! Ai vazut pe cineva rznd la comediile dumitale?! PIOTR ILICI CEAIKOVSKI (1840-1893) compozitor rus Desi Ceaikovski s-a de dicat trziu muzicii, cnd era la o vrsta destul de frageda i spuse ntr-o zi guvernante i lui: Simt muzica aici, si-i arata tmplele. Ma chinuie ngrozitor. La Conservatorul din Petersburg, Ceaikovski a fost elevul lui Anton Grig orievici Rubinstein, marele compozitor si pianist. La nceput el nu a intuit deloc ceea ce avea sa devina elevul sau. Esti prea dulceag si prea corect, i spuse odata descurajndu-si elevul, num ai din spiritele agitate, tumultuoase apar adevaratele capodopere. Dar Ceaikovski si recapata curajul si merse nainte.

Ceaikovski se afla pe culmile gloriei. Rezervat, modest n orice mprejurare , n afara muzicii lui. ntr-un salon cineva l ntreba: Si dumneata carei scoli i apartii? Eu sunt Ceaikovski, i raspunse compozitorul. FRYDERYK (FRDRIC) CHOPIN (1810-1849) pianist si compozitor polonez

Chopin veni pe lume n sunetul muzicii, deoarece n ziua n care s-a nascut ve cinii sarbatoreau o nunta, asa ca primele scncete ale lui Fryderyk Chopin au fost acompaniate de cntece. ntr-o seara, pictorul Delacroix, prietenul lui Chopin, i spuse ca scriitoa rea George Sand si scrie Memoriile. La care Chopin cu ironie amara i raspunse: Imposibil! Toata viata ei n-a facut dect sa uite, cum si-ar putea scrie a zi Memoriile? Ctiva contemporani s-au exprimat astfel n legatura cu Chopin: Field: Chopin este o muzica de camera a unui bolnav. Auber: Un om care moare toata viata. Berlioz: Mngieri si rasfaturi ale divinitatii. Liszt: Vapori de dragoste, trandafiri de iarna, miracol real, vis ce-ti patrunde n viata pe o poarta fermecata. Marchizul de Custine: Cnd l ascult pe Chopin mi se pare ca sunt doar eu cu el cu ceea ce-i mai minunat n el. DOMENICO CIMAROSA (1749-1801) compozitor italian Elevilor sai Cimarosa l e spunea adesea: Ca sa scrii muzica buna e nevoie sa o ai n cap, dar si aici! Si si punea mn a pe inima si atunci esti sigur ca ai reusit n arta! Un pictor l dojenea pe Cimarosa pentru prea multa modestie. Dumneata valorezi de o mie de ori mai mult dect Mozart! Cimarosa, ca sa-l aduca la realitate, se apropie de tabloul pe care-l pi cta prietenul sau chiar atunci si-i spuse: Aceasta Sacra Familie pe care o pictezi crezi ca valoreaza mult mai mult d ect Sacra Familie a lui Michelangelo sau a lui Rafael? ALFRED CORTOT (1877-1962) pianist si dirijor francez Cortot dadea lectii de pian unei domnisoare de familie buna, plina de ifose de atotstiutoare. Odata ilustrul pianist o ntreba: Dumneata stii macar cte simfonii a scris Beethoven? Cum sa nu! Facu eleva cu un aer de suficienta: trei Eroica, Pastorala si a Noua. CLAUDE DEBUSSY (1862-1918) compozitor, pianist si critic muzical francez Celebrul muzician ajuns n culmea gloriei si ntlneste un vechi prieten, care-l mbrati seaza si-i spune entuziasmat: Am o mare admiratie fata de tine. Dar lasa-ma sa-ti marturisesc ca pe de bussysti i dispretuiesc, ma scot din sarite! Si Debussy: Te cred. Pe mine ma ucid! ntr-o seara, Debussy cnta o compozitie de-a sa unui prieten, spunndu-i ca m uzica lui evoca marea, undele marii, valurile izbite de stnca etc. Da, da, nchid ochii si vad tot ce-mi spui tu, admise prietenul lui. Debussy rse: Si totusi aceasta piesa am scris-o la Paris n timpul unei ploi pe care ur maream s-o evoc. Da, da, ai dreptate ncuviinta prietenul lui.

Auzi parca ploaia cum rapaie Dovada ca muzica e cea mai nobila arta, lasnd ascultatorului libertatea d e a gndi ce vrea el, rse Debussy. GEORGE ENESCU (1881-1955) compozitor, violonist, dirijor si pianist romn Un prieten mai tnar al marelui Enescu venea adesea n vizita la maestru ca sa-l roa ge sa-i asculte muzica pe care o scrisese el. Compozitia acestuia era sub orice nivel, lipsita de inspiratie. Pe figura lui Enescu se citea plictiseala si n acelasi timp stnjeneala de a-i marturisi prietenului ca era lipsit de talent. Ghicind oarecum gndurile lui E nescu, prietenul lui i spuse: N-am alte pacate dect acesta de a scrie mereu muzica Asa o fi, i raspunse Enescu, dar daca ai avea alte pacate le-ai ispasi si ngur, pe cnd astfel ar nsemna sa faca publicul penitenta! Si cu o gluma, marele geniu al muzicii l lecui pe prietenul lui de a se m ai juca de-a compozitia Se stie ca celebrul violonist Jehudi Menuhin era unul din elevii prefera ti ai lui George Enescu. n intervalele lectiilor, marele maestru i strecura mereu cte o povata: Ca sa vezi ct mai departe n viata trebuie sa ajungi ct mai sus . O reala dihna dupa ore n sir de muzica este o activitate n orice alt domeniu . Iar pentru cei ce plagiau muzica avea parerea lui. Cine nu e n stare sa scrie muzica din mintea lui nu e n stare sa se serveas ca bine nici de muzica altora! CSAR FRANCK (1822-1890) compozitor si organist naturalizat francez Critic ii vremii si-au revarsat tot dispretul fata de Simfonia n re minor a lui Csar Fran ck. Un profesor de la Conservator striga scandalizat: Asta e o simfonie? La Haydn sau la Beethoven s-a mai pomenit vreodata un corn englez? La care Gounod, autoru l operei Faust, i-a raspuns: Este tipica afirmatie a neputintei absolute, mpinsa pna la dogma! MIHAIL IVANOVICI GLINKA Compozitor rus Una din capodoperele lui Glinka este Viata pentru tar, re prezentata n 1836, cnd el avea 32 de ani. Hm! Exclama un sclifosit de la Curte, dupa prima reprezentatie a operei ce muzica plebee! Mi s-a parut ca ascult muzica n mijlocul unui sat si nu la Oper a. Cale de o posta simti ca e muzica taraneasca si nu aristocratica. Cnd i-a fost adusa la cunostinta aceasta parere lui Glinka, el a exclamat : Nu mi se putea aduce o lauda mai mare! CRISTOFOR WILLIBALD VON GLUCK (1714-1787) compozitor german Jean Jacques Rousseau era un asiduu admirator al muzicii lui Gluck. Dupa ce a auzit Orfeu, si exprima astfel impresia lui asupra minunatei opere: Uite o opera pe care as fi vrut sa n-o aud niciodata sau toata viata! Trecnd pe strada Saint Honor, se ntmpla ca Gluck sa calce gresit pe o piatra care nimeri apoi n geamul unei vitrine si-l sparse. Patronul iesi imediat n strad a si-i ceru lui Gluck jumatate de scud. Muzicianul i-a oferit un scud asteptnd re stul, dar patronul se scuza ca nu i-l poate schimba fiindca nu are maruntis. Gluck arunca intentionat o alta piatra n al doilea geam si, plecnd, i strig a patronului: Acum suntem chit! Cnd s-a reprezentat Ifigenia lui Gluck a strnit tot felul de discutii n mij locul adversarilor, comentndu-se multa vreme valoarea acestei opere. Unul dintre adversarii lui Gluck o defini destul de placut astfel: Este o muzica n proza aceasta opera!

Cristofor Gluck facea o scurta repetitie cu faimoasa Arnould n casa ei, cn d aparu prietenul acesteia, printul. Gluck continua sa cnte la pian fara sa-i aco rde deloc atentie printului. Acesta simti nevoia sa remarce: Uzanta franceza e de a te ridica n fata persoanelor de rang. Uzanta germana e de a te ridica numai n fata personalitatilor, raspunse G luck si pleca imediat. CHARLES GOUNOD (FRANOIS) compozitor, organist si dirijor francez La Colegiul Charlemagne unul din profesori, Loberge, avea o mare slabiciune pentru versurile latine. ntr -o zi, un baiat facu o pozna n timpul orei lui. n tacerea unei complicitati genera le, nereusind sa afle vinovatul, profesorul pedepsi ntreaga clasa, din care facea parte si Gounod, interzicnd elevilor sa iasa duminica din Colegiu. Gounod, care cunostea slabiciunea profesorului pentru versurile latine, i compuse o oda n latin a si i-o puse n ziua urmatoare pe catedra. Profesorul o vazu si o citi. Cine a scris-o? ntreba el cu un aer satisfacut. Gounod iesi din banca si-i raspunse: Eu. Profesorul l mbratisa si-l lauda n fata tuturor colegilor: Multumiti-i lui Gounod! Gratie talentului si delicatetei lui va iert pe toti. Gounod, fiind elev la Colegiul Charlemagne, a obtinut doua zile libere, drept rasplata a bunei sale purtari. Mama lui l-a dus la Opera unde se reprezenta Othello de Rossini. Baiatul simti o emotie extraordinara: sala, luminile, muzica, o cntareata ca Malibran, n fine, totul l-a entuziasmat la culme, de i se parea ca delireaza cnd a iesit din sala. Mai trziu va povesti prietenilor: Am iesit de acolo definitiv dezgustat de realitatea banala din jur si nu mi-am mai dorit altceva dect sa compun muzica. Devenise o obsesie pentru mine. V oiam sa scriu, cu orice pret, si eu muzica, si mama m-a ajutat sa studiez. La nceput mama lui Gounod se sperie la ideea de a-l lasa pe micutul Charl es sa studieze muzica, gndinduse la momentele de mizerie si la dificultatile ntmpin ate de viata de artist a tatalui lui Charles, care era pictor. De aceea ea vorbi cu directorul colegiului, rugndu-l sa-l convinga pe fiu l ei sa se razgndeasca. Lasati-ma pe mine, doamna, i raspunse directorul scolii. Fiul dumneavoast ra nu va studia muzica. Si chemndu-l pe micutul Gounod, i vorbi astfel: Dragul meu, a fi muzician nu e o profesie. Cum nu e o profesie? Dar Mozart? Rossini? Ah, bine, daca tu te compari cu ei Deocamdata pune-mi pe note poezia asta , si discutam dupa aceea, ncheie directorul. Dupa cteva ore, directorul l vede pe Gounod ca-i ntinde foaia de hrtie cu ro manta pusa pe muzica. Nencrezator, o lua n mna. Apoi i-o ntinse din nou: Hai, sa auzim! Si Gounod se aseza n fata pianului si cnta. Deodata ochii directorului sticlira de emotie. Se apropie de baietas sii spuse: Dragul meu Gounod, ai dreptate, fa-te muzician! Maestrul Reicha, dupa ce-l asculta mai mult timp pe micul Gounod, i spuse mamei acestuia: Fiul dumneavoastra stie mai mult dect aveam eu de gnd sa-l nvat. Doar ca el nu stie cte stie.

Dupa ctva timp, mama lui Gounod se interesa din nou cum merge baiatul ei cu studiul, la care maestrul i raspunse: Am facut imposibilul pentru a-l descuraja, dar rezultatul e invers fata de cel asteptat. Dificultatile l entuziasmeaza si, mai mult, n loc sa-l nfrneze, sal resemneze. l stapneste o mare curiozitate de a cunoaste. E un pasionat. Atunci, exclama mama lui Gounod, va trebui sa ma resemnez eu. La premiera operei Faust, cnd Gounod avea patruzeci de ani, un prieten l nt reba: Ce vrsta are Faust n primul act? Anii batrnetii! Vreo saizeci de ani, nu? i raspunse Gounod. ntmplarea face ca aceeasi ntrebare sa i-o puna alt prieten dupa vreo douaze ci de ani, deci cnd Gounod avea saizeci. Doamne, ce ntrebare! Anii adevaratei batrneti, vreo optzeci, nu?! Gounod era un mare admirator al muzicii lui Sebastian Bach pe care-l num ea cu devotiune "Sfntul Tata Bach". Nu admitea ca cineva sa-l imite. Cnd Saint-Sans a vrut sa-l imite pe Berlioz n Requiem, Gounod a spus: Cnd se imita un model, se ajunge totdeauna la stlcirea defectelor si nicio data la repetarea calitatilor care sunt inimitabile. Se spune ca Gounod ar fi scris pe usa casei lui: Cine vine n casa mea mi fa ce o onoare, iar cine nu vine mi face o placere . Un tnar muzician i spunea lui Gounod: Sunt Sunt r artistice, Ai fiii lor si mpotriva maestrilor! mpotriva doctrinei! Maestrii si doctrina altereaza puritatea operelo personalitatea artistica a muzicienilor! mare dreptate, i raspunse Gounod, sa nu mai auzim de parinti! Numai de att!

Gounod sustinea splendoarea muzicii italiene, n timp ce pictorul Ingres s e arata foarte sceptic, ntr-o seara, Gounod i pregati o surpriza: l invita la el, p romitndu-i o seara de muzica de Mozart, fata de care Ingres avea o mare admiratie . n realitate, toata seara s-a executat numai muzica de Rossini. Ingres, convins ca era muzica lui Mozart, nu mai contenea cu laudele, peste masura de ncntat. Goun od i spuse deodata: Dar toata seara ai ascultat muzica de Rossini. Ingres ramase ncremenit, nestiind sa raspunda altceva dect: Imposibil! Rossini? Rossini nu putea scrie asemenea minunatii, si daca l e-a scris el, le-a scris din greseala! ntorcndu-se de la un concert la care Requiemul lui fusese executat mizerab il, Gounod era dezamagit. Ca sal mai ncurajeze putin, un prieten i spuse: Nu mai fi necajit ca va veni si ziua cnd va fi interpretat la perfectie. Sunt convins, i raspunse autorul, si stiu si ziua. Ziua cnd voi muri. Ziua suprema n care ma voi razbuna pe toti criticii mei care vor fi morti, n timp ce eu voi continua sa exist! ntr-o zi un prieten l ntreba pe Gounod: Ai cstigat mult cu muzica ta? Muzica e la fel ca oricare alta arta, i raspunse Gounod, e cea mai minuna ta din toate, dar ca profesie e detestabila. Si este explicabil, de-altfel. Pamnt ul nu este n masura sa primeasca ceea ce nu e terestru. EDVARD HAGERUP GRIEG Compozitor, pianist si dirijor norvegian ntr-o buna zi, Grieg, care avea

vreo treisprezece ani pe atunci, se duse la scoala cu un caiet de muzica. Pe pri ma pagina el scrisese cu litere de tipar Variatiuni pentru pian pe o melodie germ ana de Edvard Grieg. Era prima lui opera. Fireste ca de cum intra n clasa i-o arat a colegului sau de banca si acela facu o grimasa de uimire. Profesorul i surprins e pe cei doi si, curios sa stie ce se petrece, se apropie de Grieg. Dnd cu ochii de caietul lui de muzica, pe un ton foarte ironic, exclama n fata ntregii clase: N-ati stiut niciunul ce geniu muzical aveti alaturi de voi! Si cu mare bruschete i striga lui Edvard: Alta data asemenea prostii le poti lasa acasa! ntr-o seara, cnd Grieg, mpreuna cu alti colegi ai lui, au ajuns trziu la Con servator, directorul Conrad Schleinitz se ridica si spuse fata de toti cei preze nti: Punctualitatea e geamana cu cinstea! Desi si recunoscu greseala, Grieg se simti profund jignit; de aceea a dou a zi dimineata se duse nfuriat direct n biroul directorului, ca sa protesteze. Scos din sarite de tonul lui Grieg, directorul i arata usa, poftindu-l sa paraseasca imediat ncaperea. Nu mai nainte de a va spune tot ceea ce am pe suflet, adauga Grieg. Aceasta dovada de ndrazneala l mbuna pe director care-i spuse: Bravo! Te admir pentru curajul dumitale! Si din ziua aceea directorul deveni foarte amabil cu Grieg si Grieg foar te respectuos cu directorul, ferindu-se de a mai ntrzia vreo-data. Fiind nca foarte tnar, Grieg se logodi cu Nina Hagerup, n ciuda vointei mam ei ei. Grieg nu are nici o situatie, e un ilustru necunoscut, nu are nici o per spectiva, spunea ea prietenelor, ngrijorata de soarta fetei. Cantorul Steinberg, aflat din ntmplare lnga ea, i sopti: Fiti linistita, doamna, va asigur ca n curnd Grieg va deveni un ilustru cu noscut n toata lumea! Grieg daduse un concert dedicat n ntregime operei sale. Totusi n ultimul mo ment, dintr-o fantezie a lui, nlocui ultima bucata cu o compozitie a lui Beethove n. A doua zi unul din cei mai severi critici muzicali publica ntr-unul din c ele mai renumite ziare o aspra critica a concertului, insistnd asupra ultimei com pozitii lipsita dupa el de orice valoare. Citind articolul, Grieg, obisnuit cu rautatile criticilor, uneori chiar nepregatiti, pufni n rs si apoi se grabi sa-l cheme la telefon pe respectivul crit ic: Alo! Cine e la telefon? ntreba criticul incult. Sufletul lui Beethoven, i raspunse Grieg, care-ti spune ca esti un magar ca ai ajuns sa critici pna si mortii. Afla ca ultima compozitie era a mea si nu a lui Grieg! n ultimii ani ai vietii, Grieg era adesea dojenit de prietenii sai buni p entru faptul ca de mult nu mai compusese nici o opera. La care Grieg, cu tristet e, le raspundea: Cnd Pegas nu mai vrea sa mearga, este mai ncapatnat dect un magar si cu ct l iciuiesti mai mult cu att mai mult se ndrjeste sa nu mearga. Cum eu sunt unul din m embrii Societatii de protectie a animalelor nu pot da un exemplu rau. JACQUES FRANOIS FROMENTAL HALVY (1799Compozitor francez ntr-o zi, sedinta de deschidere a Academiei ncepuse cu un frumos discurs al lui Lebrun. Imediat lua cuvntul Halvy, care vorbi ntr-un limba j foarte elevat si elegant. Lebrun intentionnd sa-i faca un compliment la sfrsitul plenarei cauta un limbaj muzical spunndui: Maestre, cu ce melodioasa arie ne-ati delectat azi!

Si Halvy, pe acelasi ton de gentilete: Inspirat de splendida dumneavoastra uvertura ! Halvy auzi ntr-o dimineata, n curtea casei sale, pe un oarecare fredonnd une le din motivele principale din "Muschetarii Reginei". Ramase uimit si apoi deznadajduit. Sunt disperat, i spuse prietenului care intra chiar atunci la el, nu mai sunt n stare sa compun nimic original. Eram convins ca eu am compus acest motiv, ca sa-mi dau seama acum ca am plagiat. De-as sti macar ce anume motiv este Impresionat de amaraciunea lui Halvy, prietenul alerga n cautarea acelui n ecunoscut. Reusi sa-l gaseasca si-l aduse n casa maestrului. Era un zugrav. ntrebat de unde stia aria aceea pe care o fredonase cu put in timp nainte, el raspunse: Hm! Stiu si eu?! Eu sunt decorator la Opera Comica. Asist cu mare placer e la repetitiile unei noi opere pe care o pregatesc. Acolo cred ca am auzit si m elodia asta Halvy ofta adnc, lundu-si o mare povara de pe inima. Opera n pregatire era c hiar "Muschetarii Reginei". Pna la batalia de la Sadowa, ziarele erau n discordie, unele simpatiznd cu prusacii, altele simpatiznd cu austriecii. Halvy se apropie distrat de un chiosc d e ziare si cere un ziar la ntmplare, ignornd manevrele din culisele ziaristice. l de schide si adresndu-se ziaristului, i spune: Curios! Mi s-a spus ca a fost o mare victorie austriaca si n schimb n ziar scrie despre o mare victorie prusaca! Oh, domnule, de ce nu mi-ati spus ce cautati? Daca vreti sa cititi despre o victorie austriaca trebuie sa cumparati al t ziar! Maestrul lasa ziaristului si ziarul pe care-l citise si se ndeparta, cufu ndndu-se n gndurile lui absorbite de muzica. Muzicianul Halvy, persoana de mare cultura si sensibilitate, n ciuda unui formidabil succes dupa reprezentarea operei Muschetarii Reginei, cnd de la rege pn a la portarul Operei a fost felicitat cu entuziasm, iesind dupa spectacol cu pri etenul sau, era nespus de trist. Ce ai? l ntreba nedumerit prietenul sau. Nu m-a satisfacut deplin spectacolul de asta-seara. Cum asa? Dupa attea aplauze frenetice? Cnd nsusi regele te-a felicitat fata de toata lumea? Cnd portarul te-a mbratisat, impresionat pna la lacrimi? Ce vrei mai mult? E ceva care m-a mhnit adnc. Ceva ce tu nu ai observat. Un domn ce-i drept, singurul pe care l-am vazut, oarecum n vrsta l-am surprins de mai multe ori cascnd. Asta nseamna ca trebuie sa-mi mai revad totusi opera. GEORG FRIEDRICH HNDEL Compozitor, organist si violonist german Tatal lui Friedrich, un chirurg din Halle, dorea sa-si vada fiul avocat, dar micutul Hndel se scula n toiul nopti i ca sa exerseze, pe ascuns ntr-un hambar, la un pian hodorogit. ntr-o noapte tata l lui l surprinse n hambar, adormit pe clape. I se facu o mila nespusa. n aparenta l certa putin, dar n realitate din ziua aceea i ngadui sa-si alterneze studiile de g ramatica si literatura cu cele de muzica. Se povesteste ca Hndel avea un temperament irascibil si cnd dirija el, vib ra toata orchestra. Si n concertele date n prezenta principelui de Galles, daca pr incipele si principesa nu soseau la timp, si manifesta coleric nerabdarea, iar da ca damele de companie vorbeau n timpul concertului, el se ntrerupea, apostrofndu-le pe nume. Atunci intervenea principesa care le spunea: Veti comenta dupa concert! Doar l cunoasteti pe maestru ct e de sever. Si cu noi chiar

La probele celebrului Te Deum, mai nainte de a ncepe, Hndel striga: Atentie, domnii mei, ncepem si vai de nenorocitul care va face vreo grese ala, obligndu-ne sa ne ntrerupem! Dar frumusetea propriei sale compozitii l exalta ntratt, nct la un moment dat ramase n extaz n fata unei splendide fraze muzicale, uitnd sa marcheze tempo-ul ur mator. Revenindu-si din reverie, a avut sinceritatea sa recunoasca fata de toata orchestra: De asta data nenorocitul am fost chiar eu Hndel obisnuia deseori sa compuna muzica, stnd n pat. ntr-o zi, servitorul c are-i aducea o ceasca de ciocolata, la pat, l surprinse cu foile de muzica ude to ate de lacrimi. Putin jenat, Hndel i spuse: Cnd compun nu mai stiu daca sunt eu sau un altul. Dumnezeu stie. Si exalt area lui era fara margini cnd era multumit de ceea ce compunea. Hndel a pretuit totdeauna o masa buna. Intrnd ntr-un restaurant din Londra a comandat pentru trei persoane. Dupa ce a asteptat ndelung i s-a adresat chelner ului, cu nerabdare: nca nu e gata ceea ce am comandat? Va servesc de ndata ce vin si celelalte persoane pentru care ati comandat . Daca asa stau lucrurile, adu tot ndata. Eu fac ct trei. Hndel repeta cu faimoasa cntareata Faustina Guzzoni un arioso pe care-l co mpusese pentru ea si pe care urma sa-l cnte mpreuna n seara aceea. Cntareata, capricioasa, rasfatata de public si plina de pretentii, insist a ca maestrul sa faca unele modificari n favoarea glasului ei. Hndel i-a ndeplinit dorinta de mai multe ori. Dar cum cntareata avea continuu noi pretentii, el si pie rdu rabdarea si lund n mna opera, asa cum o scrisese el la nceput, i-o puse cntaretei n mna, aruncnd n foc foaia pe care facuse modificarile pretinse de ea. Daca dumneata nu vei cnta aria ntocmai cum am scris-o eu, striga Hndel, te arunc pe fereastra! Tonul lui Hndel o sperie att de rau pe capricioasa cntareata nct jura sa resp ecte textul ntocmai. Ea si mentinu fagaduiala si seara a fost un triumf pentru amndoi, compozit or si cntareata. Hndel a fost invitat ntr-o buna zi la masa de un lord englez care era bine informat ca maestrul aprecia o masa buna si mai ales un vin bun. Oferindu-i un pahar cu cel mai savuros vin de pe mosia lui, lordul englez l ntreba pe maestru: Va place, maestre? Este ntr-adevar att de minunat nct sa-l pot compara cu mi nunatia unuia din oratoriile voastre? Da, da raspunse Hndel, este ntr-adevar un vin bun. Daca nu este ntocmai pe gustul Domniei-Voastre, va puteti alege orice alt vin: Tokai, Porto, Bourgogne, vin de Rin etc Foarte bine, sa vina toate aici. Nu exista oratoriu fara cor! La batrnete, Hndel a orbit. De multe ori reusea sa faca haz de nenorocirea care-l lovise. Cnd l acompania la clavecin organistul Hambey, orb si el, glumea: Suntem ca n Biblie: un orb conduce pe un alt orb, ca la urma sa cada amndoi n groapa . Dar cnd auzea motivul dramatic din Samson O noapte neagra, teribila noapte palea, pierindu-i orice chef de gluma, notele acelea tnguitoare sugerndu-i prea tr agic vederea pierduta. JOSEPH HAYDN (1732-1809) compozitor austriac Ca sa poata trai si cultiva pasiunea lui muzicala, micul Haydn nu s-a rusinat sa fie si cntaret ambulant. Dar iarna cine sa se opreasca sa-l asculte? Se afla ntr-o mizerie neagra. S-a gndit sa devina calugar; de aceea, pentru un nceput, se prezenta la bisericut

a din Mariazell, strecurndu-se printre coristii din sanctuar. Reusi sa cnte si un solo ntr-o buna zi. Cine a cntat azi adagio-ul? ntreba staretul, la sfrsitul slujbei. Slabuta v ocea, dar plina de sentiment. Dezvaluindu-i-se, staretul l felicita pe Haydn si-i dadu imediat bani sa se ntoarca la Viena sa studieze. La Viena, Haydn l-a cunoscut pe Metastasio. Dndusi seama de geniul scnteie tor al lui Haydn, Metastasio i-a vorbit prietenului sau, Porpora, de calitatile acestuia, dar Porpora, nfuriat de ingratitudinea vechilor sai elevi, nici n-a vru t sa auda de un nou elev, de o noua trista experienta. Haydn nu s-a lasat descur ajat de acest refuz, si dupa ctva timp s-a prezentat acasa la Porpora n chip de va let. Grijuliu fata de stapn, i-a cucerit simpatia. ntr-o zi a reusit sa se faca as cultat de maestru la clavecin, iar Porpora, descoperind calitati extraordinare l a Haydn, nu s-a mai lasat rugat sa-i dea lectii de muzica. Haydn, fiind foarte modest, nu stia ca se bucura de o faima mondiala, de aceea a fost peste masura de uimit cnd, cu ocazia unei calatorii la Londra a fos t primit cu un fast regal. Haydn si-a dat seama ca la concertele sale cteva doamne mai n vrsta motaiau cnd si cnd. Se gndi atunci sa le faca o surpriza. Si compuse anume pentru ele Simf onia Surprizelor, n care pe nepregatite, cnd te asteptai mai putin, n mijlocul unei muzici suave, explodau sunete puternice de timpane, care ar fi trezit si mortii , asa ca trezeau brusc si pe cele ce motaiau. Haydn reusi astfel sa le ntrerupa somnul si sa le faca atente la muzica l ui. Printre operele acestui rafinat muzician, Haydn, se afla si un menuet ca re poarta un nume foarte bizar Menuetul boului . Datoreaza acest nume nu numai ritm ului lent care aminteste pasul agale al boului, ci si faptului ca a fost compus pentru nunta unui negutator de boi care l-a rasplatit pe autor cu un bou. Haydn era la Londra cnd i se prezenta un capitan al unei nave engleze car e i ceru un mars ca sa-i distreze pe oamenii din echipajul sau. i promitea treizec i de guinee. De ndata ce a plecat capitanul, Haydn s-a asezat la pian si n nici o ora a compus marsul cerut. Parndu-ise ca-i plateste prea mult capitanul, Haydn mai com puse alte doua marsuri, n zorii zilei urmatoare, capitanul veni sa-si ia marsul c omandat. Haydn i-l cnta la pian, capitanul i oferi cele treizeci de guinee promise si voi sa plece. Haydn insista mult sa primeasca si celelalte doua marsuri ca u n dar din partea lui, dar capitanul l refuza. Sunt n dar! Striga Haydn n urma lui. mi place marsul pe care l-am luat, nu mai vreau altceva, striga capitanul n timp ce se ndeparta. Haydn afla pe ce nava plecase capitanul si-i expedie celelalte doua mars uri, dar dupa ctva timp primi plicul intact napoi. ntr-o zi Haydn i spuse lui Beethoven: Dumneata ai un talent nemaipomenit! Vei reusi sa depasesti tot ce s-a sc ris pna acum n muzica, n materie de straniu si obscur. Fiindca stranie si obscura t i-e firea si stilul unui muzician e totdeauna nsasi firea lui. Daca ti arunci priv irea asupra compozitiilor mele vei gasi la oricare ceva jovial, ceva senin, fiin dca nimic si nimeni nu mi-a putut distruge seninatatea! n timp ce Beethoven compunea n dezordinea cea mai acuta a camerei sale, Ha ydn nu putea scrie un rnd pna nu era o ordine desavrsita n camera. Ca sa poata compu ne se mbraca n ceea ce i se parea lui mai frumos si mai elegant. Uneori si punea si peruca cu care se ducea la Curte. Maestrul spunea: Eu compun inspirat dimineata cnd cnta pasarelele si scriu o muzica elegant

a, cnd port cel mai elegant costum! ntr-o zi cineva i-a spus ca Beethoven, care fusese elevul lui, l numise cu un profund dispret Peruca batrna . Maestrul se nfurie: Ce ndrazneala! Cine e acest Beethoven, n definitiv? Ce a compus el ca sa-s i permita sa ma dispretuiasca pe mine, vechiul sau maestru?! Cte o sonata ici col o, nimic exceptional Quartete oarecum bune Simfonii! Ei da! Alea sunt bune, sunt m inunate de fapt sunt divine, la drept vorbind! Si toata furia lui disparu n fata entuziasmului fata de simfoniile fostul ui sau elev. Haydn era maestru de capela, depinznd direct de principele Esterhazy, car e ntr-o zi de proasta dispozitie decise sa desfiinteze orchestra. Cnd Haydn afla d e hotarrea principelui, se grabi sa compuna o simfonie de adio, Simfonia despartir ii , n care muzicienii aveau sa-si paraseasca locurile de ndata ce fiecare si-ar fi cntat partea lui. La primul concert, Haydn executa simfonia ca o surpriza, nefiin d trecuta n program. De ndata ce fiecare si executa ultima nota a partii lui, sting ea lumina din dreptul sau si se retragea. Contrabasul executa cele cteva note scrise pentru el, stinse lumina din d reptul lui si se retrase ultimul. Principelui nu i-a fost greu sa nteleaga aluzia lui Haydn. Emotionat de e ntuziasmul lui Haydn pentru muzica si retrase hotarrea de a desfiinta orchestra. Atunci Haydn gasi prilejul sa-i fie recunoscator, compunnd alta simfonie n care se ncepe cu un instrument, adaugndu-se apoi, pe rnd, celelalte. n ziua executi ei, fiecare muzician si aprindea lumina de la pupitrul lui si ataca primele note de ndata ce venea rndul lui, pna cnd orchestra lua parte n ntregime la executarea simf oniei, ntr-o lumina totala. RUGGIERO LEONCAVALLO (1858-1919) compozitor italian Pe vremea succesului lui Mascagni cu Cavalleria rusticana, Leoncavallo ndura o mare mizerie. Fiind pe lnga muzician si poet si scrise libretul operei Pagliacci (Paiate), si cnd termina ultima nota, o ruga pe cntareata Frandin s-o prez inte editorului Sonzogno. Imposibil, i raspunse inexorabil Sonzogno! Am si asa prea multi maestri ln ga mine. Frandin i expuse atunci reala situatie a compozitorului, reusind sa-l ndui oseze pe Sonzogno care accepta n cele din urma sa asculte opera lui Leoncavallo. Nervos, n timp ce Leoncavallo executa Paiate la pian, Sonzogno se plimba n sus si n jos, fara astmpar. Frandin care cunostea semnificatia acestei stari se ruga n gnd sa vina mom entul cnd editorul avea sa se aseze n fotoliu, semn nendoielnic ca muzica ncepea sal atraga. Si deodata, Sonzogno se aseza n fotoliu, nfrnt de frumusetea muzicii. Era clar ca acceptase opera. Domnule Leoncavallo, te felicit, i spuse Sonzogno la sfrsit, opera va fi r eprezentata n curnd si dumneata vei avea o suma fixa lunara din partea mea. La origine opera lui Leoncavallo se numea Il pagliaccio (Paiata). Dar cum trebuia sa participe baritonul Victor Maurel, fire foa rte orgolioasa si ndaratnica, acesta i spuse editorului: n operele din repertoriul meu, rolul baritonului trebuie sa fie inclus n t itlu. Aici titlul cuprinde numai rolul tenorului. Daca nu modificati titlul eu n u cnt! Se apropia ziua premierei si aceasta situatie neprevazuta ameninta repre zentatia. O idee geniala a editorului de a schimba titlul Il pagliaccio n I pagli acci (Paiatele) linisti orgoliul baritonului. n sfrsit, a avut loc reprezentati a cu un succes triumfal.

Leoncavallo se afla la Manchester pentru anumite treburi. Cum ntr-una din seri se dadea opera lui, Paiatele, la un teatru din oras, a tinut sa asiste si el, incognito. Cu intentia de a face o gluma, se adresa vecinului sau, vorbind de rau p ropria sa opera, ca sa vada reactia acestuia. Stimate domn, si eu sunt muzician asa ca ma pricep putin. Mi se pare toa ta opera o plagiere. Cavatina pare din Berlioz, duetul din primul act mi sugereaz a Gounod, si finalul pare o copie nereusita din Verdi. Dumneata ce parere ai? Vecinul lui nu spuse nimic, ci se limita doar sa-l priveasca. Dar a doua zi ntr-un ziar, tiparit n litere de o schioapa aparu urmatorul articol: Opinia lui Leoncavallo asupra operei lui, Paiatele: declara el nsusi ca e o plagiere, ca nu are nici o valoare etc. Etc Leoncavallo ramase pe gnduri. Din nefericire vecinul caruia i se adresase era directorul acelui ziar n care aparuse articolul si care, binenteles, l recunos cuse. Cnd Paiatele, opera lui Leoncavallo a fost tradusa n franceza pentru a fi reprezentata n teatrele din Paris, Catulle Mendcs a avut impresia ca vede o mare asemanare ntre aceasta opera si o opera de a lui, Femme de Tabarin. De aceea Mend cs l-a citat pe Leoncavallo n Tribunal, pentru plagiere. Leoncavallo, vazndu-l pe Mendcs nainte de proces, l asigura ca el se inspir ase pentru libret dintr-un caz real din Calabria, la care asistase tatal lui, ca Presedinte al Curtii de Justitie. Protagonistul acestui fapt era nca n viata si s e oferea sa fie martor. Convins de eroarea comisa, Catulle Mendcs ti-a retras citatia. FRANZ LISZT (1811-1886) pianist, compozitor si pedagog ungur ntr-o dumini ca a anului 1817, Adam Liszt cnta la pian un concerto de Ries. Fiul lui, care ave a doar sase ani, l asculta foarte atent. Seara, micutul Franz fredona motivele pi esei auzite la pian, pentru prima data n dupa-amiaza acelei duminici, spre marea uimire a parintilor sai. Baietasul si exprima dorinta de a studia muzica. Aratnd s pre un portret agatat pe perete, spuse: Vreau sa ajung ca el! Era portretul lui Beethoven. Primele lectii de muzica, Liszt le primi de la tatal sau, facnd progrese uluitoare. Cnd s-au stabilit la Viena, Franz continua lectiile cu marele pianist al vremii, Czerny. Auzindu-l pe Franz interpretnd sonata n la bemol de Beethoven, Czerny exclama: Micutule Franz, tu vei deveni mai mare pianist dect mine dect toti chiar. Cnd Czerny a fost ntrebat ct va pretinde pentru lectii, el raspunse: Numai un fiorin pe fiecare lectie. Dar la urma, refuza orice recompensa, spunnd: Progresele neasteptate ale acestui baiat sunt cea mai mare recompensa a stradaniei mele! Liszt era invitat la o ducesa foarte sclifosita care-l prezentase celorl alti oaspeti mai mult ca pe o fiinta curioasa dect ca pe un mare pianist si compo zitor. La un moment dat, Liszt surprinde un gest nu prea delicat al ducesei, ca re facuse un semn de dezgust valetului, sugerndu-i sa la imediat zaharnita din ca re Liszt luase cu mna o bucatica de zahar, negasind clestisorul. Plictisit peste masura de ifosele ei, Liszt cnd termina de baut cafeaua se duse direct la fereast ra si, spre disperarea gazdei, lasa sa cada cescuta japoneza n care bause cafeaua . La strigatul dezaprobator al ducesei, Liszt cu foarte mult calm i raspunse: Stimata ducesa, daca v-a facut sila mna mea, consider ca trebuie sa arunc neaparat ceasca pe care am atins-o cu gura, deoarece fara ndoiala am contaminat-

o n stupoarea generala, Liszt parasi imediat casa ducesei nedelicate. La o vrsta naintata, Liszt tinu mult sa-si revada patria. A fost motivul u nei manifestari de mare adoratie. Pictorii se luau la ntrecere sa-i faca portretul. ntr-o zi, trecnd prin Bud apesta, Saint-Sans, l gasi pe Liszt nconjurat pna la sufocare de admiratori: Ma gasesti aidoma Sfntului Sebastian-Martirul, spuse Liszt prietenului sa u. Doar ca n locul sagetilor ma strapung penelurile acestor dragi pictori! Cnd Franz Liszt s-a prezentat la Viena, la printul Metternich, printesa l -a ntrebat cu naivitate: Domnule Liszt, ati facut afaceri bune? Iar Liszt i-a raspuns: Printesa, diplomatii si bancherii fac afaceri, eu nu fac dect pur si simp lu muzica. Liszt dadea un concert n fata tarului Nicolae I care nu era un pasionat a l muzicii. De aceea, pe la mijlocul concertului ncepu sa vorbeasca destul de tare celor din loja lui. Liszt nceta imediat de a mai cnta la pian, nct se auzea numai v ocea tarului n tacerea salii. Tarul l ntreba imediat fata de toata lumea: De ce ai ncetat sa mai cnti la pian, domnule Liszt? Liszt i raspunse: Cnd vorbeste mparatul toti trebuie sa taca si sa-l asculte! Marele muzician, fiind oaspete ntr-un castel din Iasi, a avut ocazia ntr-o zi sa-l auda cntnd pe Barbu Lautarul si orchestra lui. Liszt, peste masura de ncnta t, exclama: Bravo! Foarte frumos! Acum, Barbu, asculta si muzica mea! Si Liszt se aseza n fata pianului si executa o improvizatie complicata cu zeci de variatiuni. La sfrsit, aplauze frenetice din partea tuturor celor prezen ti. Maestre, i spuse Barbu, mi-a placut att de mult muzica ta, nct ngaduie-mi s-o reproduc si eu. Nencrezator, Liszt l invita sa cnte. Barbu si puse vioara sub barbie si atac a muzica improvizata de Liszt cu putin nainte, fara sa omita nici un tril, nici u n arpegiu, nici o variatiune, si orchestra fascinata de el i tinu isonul. Maestre! i spuse Liszt la sfrsit. Maestre Barbu, esti mare artist, mult ma i mare dect mine! Bravo! Cnd un impresar american i-a propus lui Liszt un turneu de concerte, ofer indu-i o suma fabuloasa, maestrul, care avea atunci 74 de ani, ntelept si pondera t i-a raspuns: Nu accept, deoarece un batrn ca mine nu are nevoie de attia bani si nici d e atta oboseala. Si-i executa, cu virtuozitatea care-l caracteriza, una din minunatele lu i improvizatii, nct americanul uita de refuz, fascinat de marele pianist al secolu lui. PIETRO MASCAGNI (1863-1945) compozitor si dirijor italian Cnd Mascagni a trebuit sa duca la Roma partitura Cavaleriei rusticane ca sa participe la concur sul deschis de Sonzogno, neavnd banii necesari pentru calatorie, a facut o datori e de trei sute de lire la banca din Cerignola, lasnd polita respectiva. Dupa triu mful Cavaleriei rusticane la teatrul Costanzi, directorul bancii n-a vrut sa pri measca banii mprumutati de Mascagni, multumindu-se doar cu autograful de pe polit a. Era n plin triumf Cavaleria rusticana cnd, ntr-o seara la Torino, Pietro Ma scagni era asteptat la hotel de Edoardo Sonzogno. Prin urmare, ncepu Sonzogno de cum l vazu pe Mascagni, ai semnat un contra

ct cu Ricordi pentru o opera noua Adevarat, era vorba de Guglielmo Ratcliff, gata scrisa. Dar n schimbul promisiunii unei noi opere, gentilomul Giulio Ricordi ceda n favoarea lui Sonzogno. Dar nu am nici o opera gata, ndrazni Mascagni. Si astfel lua fiinta opera Iris. Dupa succesul cu Guglielmo Ratcliff, un admirator al lui Mascagni, felic itndu-l, i spuse: Maestre, e o opera wagneriana! Fara ndoiala, raspunse Mascagni, dar fara defectele lui Wagner! Cnd Mascagni reprezenta pentru prima oara Silvano, un critic muzical publ ica astfel cronica acestui insucces: "Mai nainte de a fi ridicata cortina, public ul a aplaudat autorul dintr-un act de admiratie si ncredere. Cnd a cazut cortina la sfrsitul actului nti, publicul a aplaudat din nou din tr-un act de speranta, speranta ca al doilea act ar fi mai bun dect primul. Dar l a sfrsitul actului al doilea si ultimul, publicul a aplaudat foarte slab, dintr-u n act de caritate." Spiritul satiric al lui Mascagni se descatusa adesea n timpul repetitiilo r. ntr-o seara repeta la Teatrul Costanzi opera Dimorah de Meyerbeer, si un biet cntaret, nou angajat, netalentat, cntase aria vnatorului din actul al treilea, deplor abil. Bravo! i spuse la urma Mascagni. O adevarata performanta, o interpretare cu totul originala! n timp ce cntai nu auzeam doar vnatorul, ci si cinele ntocmai ca toti toscanii si Mascagni nu putea suferi limbajul impropriu. n tr-o seara, maestrul fuma pe scena n timpul unei pauze. Se apropie de el un pompi er si-i spuse: Aici nu se poate fuma. Mascagni nfuriat i raspunse: Ba se poate fuma perfect. Iata! Si-i sufla fumul n nas. Nu se poate, repeta pompierul. Nu se poate, se nfurie mai tare Mascagni, ca pna la vrsta asta sa nu stii i talieneste: trebuie sa spui nu e voie sau nu trebuie , dar nu nu se poate fuma! Fiindca se poate fuma, dar nu e voie. Si fiindca nu e voie eu nu mai fum ez! Iesind mpreuna cu Alfredo Casella si cu Giordano de la o comisie care tre buia sa judece un concurs, Casella i arata lui Mascagni o masina foarte eleganta si-l invita sa-l conduca acasa, spunndu-i: n parte ti datorez tie aceasta masina. E rezultatul unei lungi serii de co ncerte n care am dirijat cu precadere muzica ta. Iar Mascagni, privindu-l pe Giordano, nu ntrzie sa-i raspunda: N-as putea spune acelasi lucru daca as dirija muzica lui Casella, ce spu i Giordano? Poate o roata, dar nu mai mult?! JULES MASSENET (1842-1912) compozitor francez Primul maestru de armonie al lui Massenet a fost Bazin, un foarte bun profesor, doar ca avea pretentia de a fi si un bun compozitor. De aceea despre el se spunea: Dimineata si nvata elevii n conservator cum sa compuna, iar seara, la teatru, demonstreaza cum nu ar trebui sa se compuna . De la Bazin, Massenet trecu la Reber. ntr-o seara, la Paris, avea loc premiera operei Faust de Gounod. Succesul a fost impresionant. Cel mai entuziasmat dintre toti parea tnarul care ocupa un loc umil n orch estra, dar care nu mai contenea cu aplauzele. Gounod l observa si ntreba de numele lui. Era Massenet.

Dupa douazeci de ani, se dadeau n acelasi timp, la Paris, doua opere: Rom eo si Julieta de Gounod si Regele din Lahore de Massenet. Celebra cntareata Heilbron si-a nceput cariera cu o opera a lui Massenet, pe vremea aceea si el un ncepator. Massenet, la sfrsitul spectacolului, i darui o c opie a partiturii cu urmatoarea dedicatie: Un ncepator unei ncepatoare . Dupa mai multi ani, Heilbron l ntlneste pe Massenet, devenit celebru ntre ti mp. Cu timiditate, cntareata l ntreaba: Un fost ncepator o mai cunoaste pe fosta ncepatoare? Massenet, fericit c-o revede, i propune rolul principal din ultima lui op era, Manon. Sovaitoare, Heilbron, deoarece nu mai cntase de mult, pna la urma acce pta rolul. A fost prima interpreta a operei Manon, cntnd optzeci de seri ncontinuu. Massenet intra la restaurantul unde se ducea de obicei si unde era servi t foarte bine. De asta-data nsa mncarea servita lasa de dorit, iar pretul era fabu los. Dupa ce achita nota de plata, Massenet chema pe directorul restaurantulu i, l privi cu un aer foarte trist, fara sa-i spuna nimic. ngrijorat, directorul l nt reba: Domnule Massenet, ce vi s-a ntmplat? Regret enorm ca nu ne vom mai vedea niciodata! Debussy, la nceput un entuziast admirator al lui Massenet, la un moment d at si-a manifestat o reala antipatie fata de muzica acestuia, ntr-o zi scria unui bun prieten: n casa n care locuiesc, la etaj, o doamna cnta n fiecare zi o arie dint r-o opera de Massenet. mi sugereaza o cura prescrisa de un medic . n teatru, o opera a unui tnar a avut un fiasco total. Massenet mpreuna cu alti prieteni ai tnarului cautau sa-l consoleze pe pri etenul lor deprimat. Massenet spuse: Fii bucuros ca n-au fluierat-o! Iar tnarul, zmbind amar, i raspunse: Era si greu sa fluiere n timp ce cascau sau sforaiau IACOB MEYERBEER (1791-1864) compozitor german De mai multe saptamni durau repetitiile operei Hughenotii a lui Meyerbeer, la Opera din Paris, n prezenta co mpozitorului. ntr-o zi, celebrul tenor Nourrit i marturisi lui Meyerbeer ca rolul lui i se parea prea scurt. Un duet de dragoste, dupa parerea lui, ar merge foart e bine. Unde sa-l introduc? ntreba Meyerbeer. La sfrsitul actului al patrulea! Imposibil! Dupa muzica aspra a conspiratiei nu poate urma un duet de dra goste. La insistentele lui Nourrit, Meyerbeer scrise duetul, libretistul Scribe l seconda si n cteva zile duetul cerut de tenor deveni cea mai frumoasa parte din n treaga opera, care avea sa reziste si dupa ce tot restul muzicii din Hughenotii nu avea sa mai conteze. WOLFGANG AMADEUS MOZART (1756-1791) compozitor austriac Cnd Mozart, copil , pleca de la Salzburg, orasul sau natal, la Viena, ajungnd la portile orasului, vamesii se pregateau sa faca controlul vamal, dar cum Amadeus cnta la vioara n tra sura, ramasera cu totii fascinati ascultndu-l si uitara de obligatiile lor de vam esi. Un domn din nalta societate din Salzburg, la rentoarcerea lui Mozart dupa concertele lui de la Viena, vrnd sa-i vorbeasca micului mare muzician, nu stia da ca sa-i spuna tu sau dumneavoastra . ncurcat oarecum, ncepu astfel: Asadar, noi am fost n Franta, si n Anglia, am fost primiti la Curtea din V iena, am fost aplaudati frenetic

Micutul Wolfgang l privi uluit si apoi i spuse: Si totusi eu nu v-am vazut n niciunul din toate aceste locuri! Cu ocazia premierei Don Giovanni mparatul Austriei l invita n loja pe Mozar t si-l felicita. Cum nu ntelesese mare lucru din opera, mparatul spuse: Ce de note! Si totusi niciuna n plus! Adauga Mozart. ntr-o seara, Mozart face un pariu cu Haydn ca nu va fi n stare sa execute o compozitie a lui, improvizata n dimineata aceea. Haydn accepta ramasagul. Se as eza la pian si ncepu sa cnte, dar la un moment dat cnd se afla cu ambele mini la ext remitatea clapelor se ntrerupse si se considera nfrnt. Mozart se asaza linistit la pian si reusi sa treaca si peste nota fatala , apasnd pe clapa din centru cu nasul! Cei prezenti au rs, dar Mozart a cstigat pari ul. Insultat de un nobil orgolios Mozart i raspunse: n sufletul meu ma simt mult mai nobil dect dumneata care, desi nobil de fa milie, nu esti dect o fiinta josnica din moment ce ma insulti pe mine. Cineva l-a ntrebat pe Auber, cine era cel mai mare muzician dupa parerea lui. Cel mai mare? Beethoven! Si Mozart? E unic! Se povesteste ca ntr-o zi, n 1791, n timp ce Mozart era cufundat ntr-o compo zitie a lui, se prezenta un necunoscut care-i comanda un Requiem. Necunoscutul p leca misterios, dupa cum misterios venise la Mozart, care ramase profund impresi onat. Scrise acest Requiem ca si cum o voce launtrica i l-ar fi dictat. Cu putin timp nainte de a-l termina, Mozart se stinse. JAN IGNACY PADEREWSKI (1860-1941) pianist si compozitor polonez Paderews ki povestea ca odata, cnd era copil, l-au rugat sa cnte la pian, ca un omagiu adus marelui dramaturg Labiche. La sfrsit, de unde se astepta sa fie laudat de Labich e, fiindca n onoarea lui cntase, l auzi spunndu-i: Slava Domnului, strengarule, ca ai terminat cu zdranganitul la pian. Acu m te rog sa fii cuminte! La douazeci de ani Paderewski cunostea pianul att ct sa-i serveasca la com pozitiile lui si nu mai mult. Editorul sau i spuse ntr-o zi: Compozitiile dumneavoastra nu se vnd pentru ca nimeni nu le cnta. Ar trebu i sa le cnte vreun pianist, ca sa ajunga sa fie cunoscute. De ce n-as fi eu pianistul ? Se ntreba Paderewski. Si ncepnd sa studieze serios pentru a-si executa propriile-i compozitii, d eveni un mare pianist. Chiar cel mai popular din Europa. FERDINANDO PAR (1771-1839) compozitor italian Maestrul Par era uneori foar te caustic. Un parvenit i trimise o invitatie pe care era scris: Va rugam sa venit i fara cizme . Maestrul raspunse: Pantofii maestrului va multumesc pentru invitatie, dar stapnul lor din pa cate nu-i va putea nsoti." Mai mult, n seara invitatiei trimise n casa mbogatitului cea mai frumoasa p ereche a lui de pantofi. Cnd Par reprezenta la Viena modesta sa opera Leonora, Beethoven, care asis tase, i spuse: Dar stiti ca-mi place opera Domniei-Voastre? Mi-a venit pofta s-o transf

orm ntr-o opera mare. Si ntr-adevar, din ea s-a inspirat cnd a scris Fidelio. NICCOL PAGANINI (1782-1840) violonist si compozitor italian La doisprezec e ani tatal lui Niccol l trimite la Parma, la celebrul maestru Alessandro Rolla sa nvete vioara. Cnd maestrul l-a auzit interpretnd a prima vista (la prima vedere) un conc ert foarte greu compus de el, i-a spus: Ai venit la mine ca sa te instruiesc, dar eu nu am nimic n plus sa-ti spu n fata de cte stii tu! Era att de extraordinara interpretarea lui Paganini, nct se crease o legend a n jurul lui. Nu parea posibil ca natura sa ofere att de mult unui muritor. Si at unci nchipuirea oamenilor a creat legenda ca Paganini si-ar fi vndut sufletul diav olului pentru a-l nvata arta viorii. Un admirator vienez sustinea ca el ar fi vazut mna diavolului n timp ce co nducea arcusul lui Paganini, la un concert. ntr-o zi, la Viena, n martie 1828, Paganini, intrnd n magazinul de muzica al prietenului sau Pietro Michetti, vazu nauntru un individ care, ncarcat de o grama da de busturi din ghips ale violonistului, striga ct l tinea gura: Cumparati-l pe Paganini! Michetti, uitndu-se spre realul Paganini, i-l arata vnzatorului: Uite-l pe adevaratul Paganini. Vnzatorul nu se pierdu, ci, apropiindu-se de violonist, i repeta: Cumparati-l pe Paganini! E frumos! Iar maestrul i raspunse: Eu ma vnd, nu ma cumpar! n timpul brat, se opri n oaspat. De cum l Nici un scurtei sederi la Milano, Paganini, plimbndu-se cu vioara lui sub fata unei ospatarii de unde venea un miros atragator de peste pr vazu patronul, l invita sa plece, spunndu-i: muzicant ambulant nu pune piciorul n ospataria mea!

Paganini avea un temperament foarte labil. Trecea cu usurinta de la mali tiozitate la exces de bunatate. Se opri ntr-o dimineata n fata unui copilas slab s i jigarit care zdranganea anapoda la o scripca, cu intentia de a aduna ctiva bani pentru mama lui bolnava si surioara lui mai mica. Emotionat de ceea ce-i spuse copilul, Paganini executa la vioara lui o improvizatie de mare virtuozitate, nct s e aduna o gramada de lume, fiecare lasnd sa cada ceva n palaria copilului. n scurt timp palariuta sarmanului baiat se umplu si acesta, multumindu-i generosului nec unoscut, alerga ntr-un suflet acasa. ntr-o discutie ntre artisti, un pianist nfumurat spuse: La toate concertele mele vine atta lume, nct e o mbulzeala nemaipomenita pe coridoare, pna sa se ajunga n sala. Ironic, Paganini, care era de fata, replica: La concertele mele vine n schimb atta lume, nct tocmai eu sunt silit sa stau n picioare! Cei ce nu-l iubeau pe Paganini generos. Berlioz, nca necunoscut, si ea un concert cu muzica compusa de el. t geniul creator al lui Berlioz. Dupa concert, Paganini veni n i, l declara regele compozitorilor n i i oferea n dar, din partea tatalui de lire. l socoteau avar, cnd n realitate era un mare lipsit de mijloace de existenta, reusi sa d Era de fata si Paganini care intui imedia loja lui Berlioz si aplecndu-se n fata tnarulu viata. Dupa cinci minute, baiatul lui Paganin sau, un plic nchis n care erau douazeci de mii

Fiind la Paris, Paganini, grabit sa ajunga la teatrul unde avea un conce rt, opreste o trasura n piata, cerndu-i sa-l duca la respectiva adresa, care era d ealtfel destul de aproape. Cnd sa-i plateasca, Paganini l ntreba ct i datoreaza. Vizitiul, recunoscndu-l pe virtuozul violonist, i spuse: Douazeci de franci! Dar de cnd s-au scumpit trasurile? Se uimi Paganini. Nu s-au scumpit trasurile, raspunse vizitiul, dar cnd cstigi patru mii de franci ca sa cnti pe o singura coarda, poti plati douazeci de franci celui care t e aduce la destinatie. Deocamdata ia doi franci, ct scrie pe tarif, ceilalti optsprezece i vei pr imi cnd ma vei duce pe o singura roata dovedindu-ti astfel si tu virtutea! i spuse Paganini n timp ce cobora din trasura. Legenda l-a nsotit pe Paganini pna la ultima suflare. Muribund, lnga el se afla confesorul. n loc de a-l spovedi, confesorul l ntr eba ce avea n ea vioara care era alaturi de el, de putea scoate sunete att de minu nate. Rznd, Paganini ntr-un ultim efort ceru vioara si executa cu un elan diabolic o bucata de rara virtuozitate, tipndu-i preotului: Are pe dracu n ea, nu vezi? Preotul, superstitios si incult, fugi din camera, convins ca vioara avea pe dracu n ea. Bietul Paganini izbucni ntr-un rs amar, din rs dadu n tuse si tusind se sufo ca si muri. n clipa aceea vioara i aluneca pe jos si se sparse. Revenind, preotul ramase cu ideea ca spiritul demonic din vioara iesise si-l sufocase pe artist, desi procesul se petrecuse invers. GIOVANNI CASTALDO PAISIELLO (1740-1816) compozitor italian Paisiello ave a tendinta de a acorda prea mare importanta metricii muzicale n detrimentul inspi ratiei. Cum si el era constient de aceasta scadere, de cte ori trecea la pian ca sa compuna spunea: Ce bine ar fi sa uit ca sunt muzician .

GIACOMO PUCCINI (1858-1924) compozitor italian Ca student la Conservator ul din Milano, Giacomo Puccini a trait n mare mizerie. n anii de succes, de cte ori si amintea de timpurile acelea spunea ca nca mai simte parca dureri n stomac din c auza tuturor orelor de masa pe care le sarise. Totdeauna am fost zvelt, dar nici o gimnastica nu m-a chinuit att ct m-au chinuit sariturile acelea. mi lasau un gol n suflet spunea Puccini, gndindu-se la re anta psihica a durerilor fizice. Puccini a fost totdeauna contra publicitatii si maniacilor de autografe. n America, un admirator i propune 500 dolari pentru un autograf. Puccini l refuza. Dupa cteva zile, plimbndu-se cu fiul lui, Tonio, vede ntr-o vitrina o barca cu mot or care-l ncnta nespus. Ce frumusete, Tonio! Mi-ar placea s-o avem! Dar de unde attia bani? ntreba fiul lui Puccini. Vei vedea ca va fi a noastra! Puccini fuge la hotel, copiaza valsul Musettei, l iscaleste si-l trimite maniacului de autografe. Si astfel cu 500 de dolari cumpara barca cu motor si o expediaza la Torre del Lago. Numirea ca senator i facu lui Puccini o imensa placere. Dar, timid cum er a, pe acest om care fascina multimea n sala de spectacol, l ngrijora mult formalita tea depunerii juramntului. Dar trecu si peste acest moment si n gluma, scriindu-i unui bun prieten la Torre del Lago, iscali Giacomo Puccini, sunator al Regatului . JEAN PHILIPPE RAMEAU (1683-1764) compozitor, teoretician si organist fra ncez O doamna l ntreba ntr-o zi pe Rameau:

Maestre, e greu sa compui muzica? Deloc! Se ia un ac si se gaureste o foaie de hrtie la inspiratie. Doamna l lua n serios, gauri o foaie de hrtie si i-o ntinse lui Rameau. Rameau facu portativul, dadu gaurilor valoare de note, adauga cte un bemo l si cte un diez si scoase o melodie care a ramas celebra cu numele de Arie de da ns salbatec. GIOACCHINO ROSSINI (1792-1868) compozitor italian Rossini era un copil f oarte vioi, mai degraba un strengar dect un elev silitor. Odata, dupa mai multe s otii, mama lui l-a trimis la un fierar, sa-l ajute la ntretinerea focului, manevrn d foalele. Mai trziu, Rossini povestea prietenilor: Si totusi am avut de cstigat din pedeapsa aceea: sa manevrezi bine foalel e e un bun exercitiu pentru a nvata ritmul. Cnd, n 1823, Rossini veni pentru prima data la Paris, se opri la un priete n de al lui. Dar l gasi foarte necajit din cauza unui frate de al sau care pleca soldat. Avea nevoie de bani. Rossini i propuse sa aranjeze un concert. Nu as scoate nici cheltuielile, i raspunse acesta care avea ceva voce, do ar daca ai admite sa ma acompaniezi tu, ndrazni sa adauge. Ei bine, te acompaniez eu, raspunse Rossini. Era pentru prima oara cnd Rossini se prezenta publicului parizian. ncasari le au fost peste asteptari. De cte ori prietenul lui Rossini si amintea de actul s au generos, i se umpleau ochii de lacrimi. Pentru a scrie muzica la Barbierul din Sevilla, Rossini munci t. Cu putin timp nainte de premiera, Rossini observa ca lipseau doua da lui Almaviva: Eu sunt Lindoro si aria lui Don Bartolo: Lipseste o foaie si banuiesc Epuizat, nu mai era n stare sa enorul Garcia, interpretul lui Almaviva, scrise aria lui Lindoro, iar omani, bun prieten al lui Rossini, scrise aria lui don Bartolo. foarte mul arii: serena scrie un rnd. T maestrul R

Dupa cum se stie, Barbierul la prima reprezentatie a fost fluierat, iar de la a doua si pna azi aplaudat frenetic. Rossini, la a doua reprezentatie, a tr ebuit sa stea mult timp la balconul casei sale ca sa-i salute pe entuziastii car e nu mai conteneau cu aplauzele, venind emotionati de la spectacolul cu Barbieru l. Ce deprimant e pentru o cntareata sa-si dea seama ca a pierdut vocea! i sp unea o cntareata mai vrstnica ntr-o zi lui Gioacchino Rossini. E mult mai deprimant daca nu-si da seama, draga mea, i raspunse Rossini. Principele Carafa, autor a saptesprezece opere teatrale, era mereu contr acarat de succesul continuu al operelor lui Rossini. Nu fara o oarecare invidie spuse: Ce norocos e Rossini! Fara talent si ce succese nemaipomenite obtine! Rossini care auzise ce spunea Carafa despre el i dadu replica meritata: Ce ghinionist Carafa! E plin de talent si nu are o data un succes! Adesea se ntmpla ca Rossini sa se inspire din operele precedente si sa ia cte un motiv muzical sa-l insereze ntr-o opera noua. La premiera operei Othello, dupa marsul funebru care o acompaniaza pe ne fericita Desdemona la mormnt, un prieten ndrazni sa-i spuna lui Rossini: Dar e motivul din La calunnia (Calomnia) din Barbierul! Si ce vezi rau n asta? ntreba Rossini, Desdemona oare n-a fost calomniata? Rossini era la un moment dat directorul Teatrului Feydeau, din Paris. Au zise ca la Toulon un condamnat la munca silnica avea o voce deosebita. Se duse i mediat la nchisoarea din Toulon, l asculta, ramase entuziasmat si reusi sa-i obtin a gratierea. Stnjenit, ocnasul i spuse: Cum sa ndraznesc eu sa cnt alaturi de gentilomi, eu care port stigmatul in

famiei pe umar? Facea aluzie la cele doua litere T. F. adica Travaux Forcs (munca silnica ). Nu te ngrijora de asta. Pentru mine cele doua litere vor nsemna Teatrul Fe ydeau, adica exact T. F. Si daca tii, i voi marca si pe ceilalti artisti cu acest e doua litere. Se repeta Tancredi. Cntareata Malanotti, cu o voce splendida si cu un car acter capricios, i refuza cavatina maestrului Rossini, cerndu-i alta mai melodioas a. Sa le ia dracu pe toate cntaretele! Striga Rossini si veni furios acasa. Acasa, valetul l ntreba daca sa puna orezul la fiert, stiind ca maestrul l dorea fiert doar cinci minute. Rossini i spuse: da . Se aseza apoi la pian si-i modifica aria sopranei dupa voia ei, terminndo exact n clipa n care i se aducea orezul la masa. Aria se numeste Di tanti palpiti (Attea suspine), dar se mai numea si aria o rezului , date fiind mprejurarile n care a luat nastere. La moartea lui Meyerbeer, nepotul lui a scris un mars funebru pentru fun erariile unchiului, trimitnd o copie si lui Rossini. Cernd parerea maestrului, Ros sini i-a raspuns: Fara ndoiala ca daca mureai dumneata si marsul l scria Meyerbeer ar fi fos t mult mai reusit! Rossini spunea despre cntareti: Sunt cntareti cu voce, dar care nu stiu sa cnte, sunt cntareti care stiu sa cnte, dar nu au voce: unii nau voce si nici nu stiu sa cnte si totusi apar pe scen a. Era de mult anuntata opera Wilhelm Tell, dar nca nu aparea nici un afis. Criticul Maurice scria ntr-o revista de teatru: "n America a fost plantat un abano s, care va produce lemnul necesar construirii unui pian la care Gioacchino Rossi ni va compune opera Wilhelm Tell". n cinci luni, ntre o partida de pescuit si alta, nconjurat de prieteni, Ros sini compuse Wilhelm Tell. Cnd Donizetti auzi pentru prima data Wilhelm Tell exclama: Primul act si al treilea le-a scris magnificul Rossini, al doilea nsa l-a creat un Zeu! Regele Portugaliei executa o piesa la violoncel n fata maestrului Rossini . Natural ca la sfrsit i ceru parerea maestrului. Cum vi s-a parut, maestre? ntreba regele. Pentru un rege nu-i rea executia, dealtfel un rege nici nu trebuie sa de a cont nimanui de ceea ce face ANTON GRIGORIEVICI RUBINSTEIN (1829-1894) compozitor, dirijor si pianist rus O doamna, priceputa n muzica, l ntreba pe Rubinstein: Maestre, dat fiind ca ati ajuns la abilitatea tehnica extraordinara la c are sunteti azi, mai aveti nca nevoie de studiu? Rubinstein i raspunse: Daca nu as studia o zi, mi-as da imediat seama; daca nu as studia doua z ile, v-ati da dumneavoastra seama, daca nu as studia trei zile la rnd si-ar da se ama tot publicul. CAMILLE SAINT-SANS (1835-1921) compozitor, pianist, organist, dirijor si pedagog francez O fata talentata cnta la pian n fata lui SaintSans. Dupa executia pie sei, maestrul a fost ntrebat ce parere are despre pianista. Se vede, spuse el, ca aceasta fata a avut o educatie religioasa. Cnta ntr-

un mod absolut evanghelic. Nu stie dreapta ce face stnga. inent: Saint-Sans tinea n casa un catelus. Proprietareasa i scrise un bilet impert Casa mea nu e gradina zoologica ! Saint-Sans nainte de a se muta i raspunse: Eu plec; mutndu-te dumneata n locul meu, va putea deveni usor gradina zoologica!

Un tnar compozitor, total lipsit de talent, se prezinta la maestrul Saint -Sans cu o lucrare de a sa care nu era altceva dect o palida si nereusita imitatie a celebrei Lebede a lui Saint-Sans. Dupa ce executa bucata, tnarul compozitor i sp use maestrului: Cred ca mi-ati apreciat inspiratia. Mai ramne sa-i gasim un titlu adecvat . Dat fiind ca aduce pe departe cu Lebada numeste-o Gsca si cred ca e cel mai potrivit titlu. FRANZ SCHUBERT Compozitor austriac n octombrie 1808, Franz Schubert se prezenta la scoal a de muzica, numita Capela Imperiala, ca sa dea examenul de admitere. mbracat foa rte modest, ntr-un costumas alb, strni rsetele colegilor rautaciosi, care-l numira m orar . Dupa ce se prezentara mai multi candidati, veni si rndul lui Franz Schubert. Sa vezi acum distractie! Strigara ceilalti colegi. Dar ramasera imediat cu gura cascata, de la primele acorduri ale morarulu i , att micutii candidati ct si cei din comisie, ncntati de maiestria nebanuita a tnaru lui Franz. Schubert era foarte modest. Binevoitor totdeauna cu colegii si niciodata invidios, de multe ori prefera sa asculte muzica altora si nu pe a lui. ntr-o zi , ntr-un salon, dupa ce cineva executase mai multe din lied-urile lui, Schubert e xclama: Gata! Acum sa-l ascultam pe divinul Mozart! Si executa chiar el, la pian, o bucata din Rapirea din Serai. ROBERT SCHUMANN (1810-1856) compozitor german n saloane era vesnic tacitu rn. Cnd o doamna l ntreba: Maestre, nu vorbiti niciodata? Schumann i raspunse: Ma exprim mult mai bine prin muzica. Schumann era invitat la Curte mpreuna cu sotia sa. Ignoranta Maiestatii Sale era att de mare nct era convins ca marea compozit oare era sotia lui Schumann si nu el. O invita prin urmare pe sotia lui Schumann sai cnte ceva la pian. Ea se ridica timida si interpreta la pian muzica de Schum ann. Toata lumea o aplauda. Iar Maiestatea Sa, adresndu-se lui Robert Schumann, l n treba fata de toti: Si dumneata esti muzician? Uneori, Maiestate n timpul liber, i raspunse zmbind marele Schumann. GIOVANNI SGAMBATI (1841-1914) pianist si compozitor italian Wagner si Li szt ramasera ncntati de executia si de muzica lui Sgambati, dar un pianist napolit an, invidios pe succesul lui Sgambati, care era din Roma, i striga! Ct de curnd ti voi scrie un Mars Funebru! Iar Sgambati prompt: Tine cont ca pentru prima oara vei auzi fluierat un Mars Funebru! ARTURO TOSCANINI (1867-1957) dirijor italian n 1925 la Scala se reprezent a Boema, dar ntre actul al doilea si al treilea, n pauza, maestrul Panizza care di rija opera se simti rau si un prieten l conduse imediat acasa. Publicul fremata n fata unei ntrzieri neobisnuite pentru nceperea actului al treilea, cnd cineva din sala se duse direct spre podium, ridica bagheta si initi

e actul al treilea. Orchestra cnta dumnezeieste. Publicul entuziasmat abia astept a sa se dezvaluie misterul, dar n improvizatul dirijor publicul l recunoscu pe cele brul Toscanini. ntr-o zi Toscanini dirija orchestra din New York. Era o repetitie. Cnta cnt areata Farrar. La un moment dat dirijorul i face o observatie cntaretei. Oh, dar eu sunt o mare artista! Exclama ea plictisita. Va puteti baza pe mine ca nu voi spune nimanui, fiti linistita, spuse se rios Toscanini. GIUSEPPE VERDI (1813-1901) compozitor italian Vadita dispozitie fata de muzica a tnarului Giuseppe, ct si inteligenta sa iesita din comun, i-a facut pe to ti consatenii lui sa se ia la ntrecere care sa-i ofere ct mai multe mijloace de a reusi n viata. Antonio Barezzi, negustor, i oferi bani, organistul Provesi i dadu p rimele lectii muzicale, Seletti l nvata latina. Preotul canonic ar fi nclinat sa-l faca preot pe Verdi, dar, cnd l auzi cntnd la orga, i spuse: Ai dreptate, tu studiaza muzica, e divina! Verdi, tnar, dar cu renume, locuia la Milano. ntr-o zi, un general austria c i ceru un mars care sa serveasca trupelor sale. Cum Verdi era renumit patriot s i ndrjit n fata oricarei stapniri straine, i raspunse generalului astfel: Domnule general, deocamdata am gata tot felul de arii de retragere . Daca v reti, va ofer una imediat! RIGOLETTO era scrisa si se afla n repetitie. Si totusi, Verdi nu scrisese nca aria finala a tenorului. Abia la repetitia generala i veni inspiratia faimoas ei La donna c mobile , primele note fiind reminiscenta unei Sonatine a lui Beethove n. Tenorul o nvata imediat, iar publicul, la iesire, o fredona cu usurinta. Dupa reprezentatia Traviatei la teatrul Fenice n Venetia, atori ai lui Verdi i oferira un vermut ca sa-i poata face urarile Un nfumurat ofiter austriac, facnd aluzie la razboiul cu Vom bea un vermut si mai bun la Torino! Verdi pricepnd aluzia i replica: Nu cred ca Vittorio Emanuele este att de bogat ca sa-si vermut prizonierilor sai! mai multi admir de rigoare. Piemonte, spuse: permita sa le dea

Verdi era mpotriva persoanelor care-l plictiseau, insistnd sa le dea autog rafe. ntr-o zi nimeri totusi la el un inoportun. Va dau un autograf, spuse Verdi, n schimbul unei penitente. De acord, raspunse inoportunul. Verdi se apleca pe fereastra si opri un biet cntaret ambulant, apoi spuse : i veti da o suta de lire acestui prapadit. Ce nseamna o suta de lire pentru un conte?! Se hazarda individul. Atunci i veti da doua sute de lire, se nfurie Verdi. Verdi a fost ntrebat fata de ce opera a lui are preferinta? E o ntrebare la care n-as sti sa raspund. Ca dirijor as prefera Rigoletto, ca diletant as prefera Traviata, daca n -as fi nici dirijor si nici diletant, mi-ar place Il Trovatore! (Trubadurul). Seful unei gari afla ca ntr-un vagon din prima clasa calatorea maestrul V erdi pentru care el avea o admiratie infinita. Alearga sa-l vada. Deschide usa c ompartimentului si, cum stia ca Verdi nu ar fi stat de vorba cu un necunoscut, nc epe o conversatie stereotipa pentru un controlor de bilete. E cam murdar acest vagon Mai toate sunt la fel, raspunse Verdi. Si totusi nu trebuia sa va puneti picioarele pe canapea! Replica seful d

e gara. Adica dumneata ma consideri un rau-crescut?! Se irita Verdi. Cam asa ceva. Dumneata da-mi imediat registrul de reclamatii si o sa vezi ce te asteap ta! Seful de gara scoase iute albumul lui de autografe, si i-l ntinse cu o fo aie alba la ndemna maestrului. Cnd acesta scrise tot ceea ce i venise n minte si isca li, seful garii i marturisi mica farsa la care recursese pentru a putea sta de vo rba si a avea autograful celui mai mare compozitor al lumii. Verdi intra n obisnuita lui frizerie din Genova, din piata Campetto. Vene a de la Milano unde avusese un succes enorm cu Falstaff. Verdi i spuse barbierului: Tunde-mi parul! Ia te uita ce s-a ndesit! Pacat ca si anii se nmultesc. Dar ce vrsta aveti? ntreba barbierul. Optzeci, raspunse Verdi. Dar nu-i aratati nici pe departe! Arata-mi dumneata n schimb ca nu-i am daca esti n stare! ntr-o zi, Verdi, ntlnindu-l pe Mascagni, l ntreba cum l trateaza criticii. Mas cagni ramase oarecum stnjenit nestiind ce sa-i raspunda, deoarece unii l criticau cu asprime. Verdi ntelese ceea ce Mascagni nu i-a spus prin cuvinte si-l ncuraja: Dragul meu, ca sa fii stimat si ndragit trebuie sa fii batrn, din pacate Un prieten i arata un ziar lui Verdi n care era extraordinar de laudat. Ve rdi citeste titlul, mpatureste ziarul si-i spune prietenului: Laude! Laude! La ce sunt bune? Daca muzica e frumoasa, e frumoasa! Dar d aca muzica e urta si fluierata, n-o salveaza nici o lauda! RICHARD WAGNER (1813-1883) compozitor, dramaturg, dirijor, teoretician d e arta, scriitor, eseist german La noua ani Wagner auzi pentru prima data Freisc hutz de Weber. Impresionat nespus de mult i spuse mamei lui ca vrea sa devina muz ician. Ca sa-l multumeasca, ea i lua profesor de pian. Dar micutul Richard nu fac ea nici un progres. i lua profesor de vioara, rezultatul a fost acelasi. Cum vrei sa ajungi mare muzician daca nu esti n stare sa cnti la nici un i nstrument? l ntreba marna lui. Nu conteaza! Vei vedea ca voi ajunge totusi un mare muzician! i raspunse Wagner. Baudelaire a vrut sa-l cunoasca pe Wagner. Acesta l-a primit ntr-un halat foarte elegant, galben. Ca sa-i faca placere lui Baudelaire i cnta ceva la pian. Baudelaire paru nespus de ncntat. Atunci Wagner iesi din camera, aparu ntr-un splen did halat verde si din nou i cnta lui Baudelaire ceva. Se mai ridica o data la sfrs itul acelei bucati ca sa revina mbracat ntr-un halat rosu. Baudelaire era entuzias mat. Am observat ca fiecare bucata ati executat-o n alta culoare. Sunt foarte curios sa aflu simbolul, ntreba Baudelaire. Wagner rse cu pofta, destramnd tot extazul n care cazuse Baudelaire: Totdeauna mi schimb halatele, deoarece punnd mult suflet cnd cnt, transpir s i simt nevoia sa ma schimb. Muzica wagneriana a fost trziu nteleasa. Si nu numai de profani. Marii com pozitori nu reuseau s-o asimileze. n muzica lui Wagner, spunea Rossini, sunt minute splendide, dar dupa acee a ne face sa platim minutele splendide cu jumatati de ora nfioratoare! Nu voi reusi niciodata s-o nteleg! Am auzit Tannhuser, spunea Verdi, o nebunie! Berlioz dupa ce ascultase Tristan si Isolda exclama: Momente sublime si ore de curata nebunie! E un om nebun! Nebun de legat!

Wagner spunea: Ador muzica lui Rossini, dar nu ma spuneti wagnerienilor ca ma ucid! Asc ultnd Wilhelm Tell, cu greu m-am desprins de minunata melodie, cnd am compus Lohen grin. Giuseppe Verdi, daca n-a apreciat Tannhuser, admira n schimb nespus de mul t Tristan si Isolda. El spunea: n fata acestui edificiu gigantesc ma nchin cu teroare si stupoare. Nu pare creatia unui simplu om. Actul al doilea este una din cele mai sublime opere ale spiritului uman! REPLICI HAZLII N CULISE SOPHIE ARNOULD Cntareata franceza Spirituala Sophie Arnould l vazu ntr-o zi pe prietenul e i Gentil Bernard plimbndu-se singur n adnca meditatie. Ce faci? l ntrerupse ea. Stau de vorba cu mine nsumi, i raspunse prietenul. Fii foarte atent si nu crede tot, deoarece stai de vorba cu un mare adul ator, i atrase atentia Sophie. Sophie Arnould l asculta pe un autor de comedii care-i spunea plictisit c a publicul i fluierase ultima lui comedie. Ma consolez totusi, spunea comediograful, ca publicul de ieri nu era poa te totusi att de pregatit ca so nteleaga. Pentru ei para n-o fi fost coapta nca Coapta sau nu, spuse actrita Arnould, tot a cazut! Sophie Arnould s-a dus n vizita la Voltaire. Am optzeci si patru de ani, spuse venerabilul Voltaire si n viata mea am comis optzeci si patru de stupizenii. Consoleaza-te, maestre, i replica ncurajatoare Sophie, am numai treizeci d e ani si am depasit de mult suta de stupizenii Cineva o ntreba pe fata cntaretei Arnould ce vrsta are mama ei. Nu mai stiu ce sa cred, raspunse fata, mama mea n fiecare an spune cu unu l mai putin. n curnd voi ajunge eu mai mare dect ea. Tragedianul Lemierre i spuse Sophiei Arnould: Va amintiti ca D'Alembert, dupa prima reprezentatie a Hipermnestrei, mia spus ca am facut un pas important n cariera mea. Sunt de acord cu el, raspunse Sophie, mai ramne de vazut daca e vorba de un pas nainte sau napoi JEAN PIERRE AUMONT (1911-2001) actor de cinema, francez Jean Pierre Aumo nt, unul din cei mai cunoscuti actori de cinema din anii '40, plictisit de un ba trn militar care-i mpuia mereu capul cu peripetiile si vitejiile sale din timpul r azboiului, i spuse: De unde pna unde actele de curaj nfaptuite n timp de razboi ti dau n mod auto mat dreptul sa plictisesti prietenii n timp de pace?! HENRY BECQUE (1837-1899) dramaturg francez Henry Becque era primit n salo anele aristocratilor pentru spiritul sau fin, pentru cultura sa, pentru faima sa . ntr-o seara, ajungnd n casa ducilor de Novilles, n cartierul Saint Germain, un val et cu peruca l ntreaba numele: Henry Becque. Si mai cum? ntreba valetul uimit. Henry Becque, pur si simplu. Fara un De n coada? Dar toti oaspetii ducesei sunt cu titluri de noblete Ei bine, spuse Becque, atunci Henry Becque "De Gaz".

Si valetul, ncntat, l anunta ntocmai. Paul Ferrier l ntlni odata pe Henry Becque. Ce mai faceti, maestre? Am n minte o comedie. Vrei s-o scriem mpreuna? Asculta! Si Becque ncepu sa povesteasca, celalalt lua note, Becque se nflacara, des criind cele mai mici amanunte cu o evidenta plastica perfecta. Att de bine nct la urma, spuse: Ferrier, ti-a placut? Da. Atunci putem sa scriem alta, la asta neramnnd dect sa-i punem la punct ulti mele retusuri SARAH BERNHARDT (1844-1923) actrita tragediana franceza Cnd Sarah a intra t la Conservator ca sa nvete arta actoriceasca, s-a ivit problema la ce clasa ave a sa studieze. Beauvallet spunea: Va fi o tragediana. Comicul Rgnier: Va fi o comediana. Provost: Va fi tragediana si comediana. Si Sarah a ales clasa lui Provost. O actrita mai putin cunoscuta si mai putin talentata o privi n cabina pe Sarah Bemhardt nainte de a intra n scena si se uimi de emotia care i se citea pe f ata: Nu credeam ca o actrita ca dumneata poate tremura nainte de a intra n scen a! Eu una nu am avut niciodata nici o emotie de cte ori am intrat n scena, i spuse colega lui Sarah. Enervata, Sarah i raspunse, oftnd: Vei vedea ca si dumneata vei avea emotii daca vei ajunge o artista adeva rata MARLON BRANDO (1924-2004) actor american de cinema La Hollywood, n timpul turnarii unui film, un ziarist l privea pe Marlon Brando. ntr-o pauza i lua un int erviu. ntre altele l ntreba ce nseamna pentru el a fi actor. Brando i raspunse: Un actor este un individ care nu asculta niciodata pe cel de lnga el, dect daca-l aude laudndu-l. Este cea mai magnifica definitie a preacunoscutei vanitati a actorilor. TONY B. BULANDRA (1881-1943) actor romn de teatru si cinema Tony Bulandra , actor frumos si talentat, a luat odata parte la un bal de binefacere. Observndu -l un bun prieten de al sau ca nu invita la dans dect pe cele mai urte femei, nu s e abtinu sa-l ntrebe: Cum se face Tony, ca nu te apropii de nici o splendoare din femeile de a ici si inviti la dans doar pe pocite? Simplu. Nu e asta un bal de binefacere?

GHEORGHE CIPRIAN (1883-1968) dramaturg si actor romn Gheorghe Ciprian, au torul pieselor Omul cu mrtoaga , si Capul de ratoi , se ntlni ntr-o zi cu un vechi prie de al sau, artist de circ, tare necajit, deoarece ramasese de mult timp fara an gajament. M-ai putea ajuta, maestre? Lucrez cu porumbei, iepuri, rate. Din cte stiu ndragesti animalele. Nu ma lasa. Preocupat de teatrul lui mai mult dect de circul prietenului, Ciprian a l asat timpul sa treaca. Cnd si aduse aminte de prietenul sau, aranja ceva cu un impresar si-l anun ta imediat pe solicitant. Dar si mai necajit ca n ziua ntlnirii lor, acesta-i spuse

: Prea trziu, maestre Ciprian. Tot asteptnd un raspuns, mi-am mncat recuzita. La o masa, o doamna sustinea n fata prietenului lui Ciprian ca ea nu avea mai mult de patruzeci de ani. Vazndu-l perplex pe prietenul sau, Ciprian i spuse n soapta, zmbind: Te rog s-o crezi, deoarece de zece ani, la fiecare masa mai simandicoasa , sustine acelasi lucru! LUISA DENIS (1712-1790) artista franceza Desi urta, prin spiritul ei fin, artista Denis a fost foarte admirata de Voltaire. ntr-un salon, un prostanac cau ta sa fie amabil cu artista, facndu-i complimente, dupa interpretarea ei din Zair a, piesa lui Voltaire. Oh, nu exagerati, spuse cu modestie Luisa Denis, este un rol mai degraba pentru o fata tnara si frumoasa Iar prostanacul: Si totusi, cu talentul dumneavoastra ati dovedit exact contrariul! ELEONORA DUSE (1858-1924) tragediana italiana Urmndu-l pe tatal ei, cu o companie de comedianti de mna a doua, dintr-un oras ntr-altul, Eleonora Duse a avu t o copilarie prea putin fericita. Fiind bine primita mai multe zile n gazda, la o familie foarte generoasa din Udine, la plecare, Eleonora, plngnd, si lasa papusa pe o sofa, spunnd cu glas ta re: Rami n casa asta minunata, macar tu sa fii fericita La nceputurile carierei, Duse povestea ca un director i propusese un angaj ament cu o cifra derizorie. Citindui nemultumirea pe figura ei, directorul adaug a: n schimb, va asigur si o reclama zilnic n ziar. Asigurati-mi un prnz zilnic, i raspunse Duse, si voi fi mai multumita. Vizitnd studioul sculptorului Rodin, Duse se opri fascinata n fata bustulu i Francescai da Rimini, inspirat din viziunea dantesca, inserat n grupul "Poarta Infernului". Nespus de emotionata, declama versurile din Dante, evocatoare a suf erintii ei. Ascultnd tragica recitare, Rodin se inspira pentru operele lui, Durer e si Melancolie, sculpturi ramase celebre. Un critic, care o suparase cumplit pe sensibila Eleonora Duse cu un arti col, voind sa se mpace cu marea tragediana, veni la ea n cabina cu o ramura de mas lin, o privi si nu-i spuse un cuvnt. Duse lua ramura de maslin, zmbi, si-i dadu n s chimb unul din trandafirii pe care-i avea n glastra. Criticul se retrase fericit, scriind de atunci numai cuvinte de lauda la adresa marei artiste. Cnd Duse urma sa plece la Paris, pentru prima data, l ruga pe bunul ei pri eten, Gabriele d'Annunzio, sa-i scrie o opera poetica: Gndeste-te la Sarah Bernhardt, regina poetilor, si scrie-mi si mie ceva f rumos. n zece zile, D'Annunzio i oferi Sogno d'un mattino di primavera (Visul unei dimineti de primavara). n Dama cu camelii a lui Alexandre Dumas, la sfrsitul actului al patrulea, Duse a reusit sa creeze un final din inima si mintea ei n loc sa lesine, cnd Armand i arunca n fata banii, ea protesteaza, e indignata, sufera, se lamenteaza, spunnd de cteva ori Armand! cu inflexiuni diverse. Auzind-o, Giuseppe Verdi exclama: Pacat ca Traviata mea e gata. Daca as fi vazut-o pe Duse nainte, interpre tarea ei originala m-ar fi facut sami modific si eu opera. O interpretare magist rala, de mare artista.

ARMANDO FALCONI (1871-1951) actor italian. Cndva mania dichisitului i-a jucat festa lui Armando Falconi. Se afla la Santos, n Brazilia, si cum nu era n fonduri, accepta, la un han , o camera cu alti doi indivizi. Mai nainte de a se duce la culcare, el atrase atentia hangiului sa-i peri e si sa-i calce hainele cu care avea sa joace a doua zi la teatru. Nici nu se cr apase bine de ziua, cnd Falconi vazu pe cineva intrnd n camera, grijuliu, lund de pe scaune doua rnduri de haine si vrnd sa se retraga. Cnd strainul era chiar n dreptul usii, Falconi i atrase atentia: Ia-le te rog si pe ale mele. Si-i indica locul unde le pusese. Respectivul ramase mai nti ncremenit n dreptul usii, apoi sovaitor le lua si pe acelea, spunnd: Da, aveti dreptate, le uitasem tocmai pe ale dumneavoastra! Dimineata, la cafeaua cu lapte, toti discutau la mese de un hot dibaci c are furase n timpul noptii hainele tuturor calatorilor. Armando Falconi juca n Portugalia piesa Romeo si Julieta. l interpreta pe Mercuzio. Tocmai cnd trebuia sa-i povesteasca lui Romeo despre Regina Viselor, ui ta cu desavrsire rolul. Contnd pe faptul ca portughezii nu prea stiau italiana, i s opti partenerului, adica lui Romeo: Nu mai stiu un cuvnt. Salveaza-ma. Voi spune ceva din Regele Lear. Abia s tapnindu-si rsul, interpretul lui Romeo i raspundea cu replici din Visul unei nopti de vara . Julieta era singura care nu lua parte la hazul dintre ei doi, fiind o ac trita foarte constiinciosa. Dimpotriva, sarmana, cu greu reusea sa-si recite cor ect partea ei, nefiind nici o legatura ntre ce spunea ea si ce raspundeau Romeo s i Mercuzio. A doua zi au citit nsa toti trei n ziare ca una din cele mai stralucitoare scene a fost aceea dintre Romeo si Mercuzio. FARINELLI (CARLO BROSCHI) Cntaret italian Celebrul cntaret Farinelli interpreta rolul, unui rege pri zonier, dintr-o melodrama. Rolul tiranului i fusese dat unui actor nou care nu-l mai auzise cntnd pe Farinelli. n timp ce Farinelli si interpreta rolul cu vocea lui calda si impresionant a, actorul nou care interpreta tiranul se lasa emotionat de vocea aceea duioasa si uitndu-si rolul de tiran l lua n brate pe Farinelli si-i spuse: Cum sa fii tiran cu cineva care cnta att de dumnezeeste! Sala, lund parte la o emotie att de puternica, aplauda frenetic. DAVID GARRICK (1717-1779) actor englez Un ctor Hille, a scris o comedie, lamentabil fluierata Garrick se exprima astfel: Fara ndoiala ca Hille este un mare medic r ca scrie ca un medic, comedii care sunt adevarate edii cnd si viziteaza bolnavii, deoarece vizitele medic londonez, un oarecare do n seara premierei. si un mare autor de comedii. Doa somnifere: si e autor de com lui sunt o adevarata comedie!

Garrick era solicitat de prietenii lui cu vaza sa admita sa fie deputat la Camera Comunelor. Prefer, le raspunse Garrick, sa recit frazele pline de sens dintr-o mare tragedie n teatrul meu, dect frazele stereotipe lipsite de sens n Camera deputatil or! LUCIEN GERMAIN GUITRY (1860-1925) actor dramatic francez Lucien Guitry, tocmai cnd si schimba costumul n cabina lui, ntre un act si altul, vede intrnd un nec unoscut n cabina, care se repede sa-i strnga mna cu mare entuziasm, exclamnd: Domnule Guitry, esti n mare forma si n seara asta, dar nu atingi sublimul

pe care l-ai atins n Cyrano! Artistul ramase ncremenit. Nu jucase niciodata pe Cyrano. Dar ntre timp ne cunoscutul scoase din buzunar o fotografie a lui Guitry, rugndu-l sa-i dea un aut ograf. Buimacit, actorul i spuse: Bucuros, si i scrise dedicatia: Singurului spectator din lume care m-a vaz ut jucnd n rolul lui Cyrano de Bergerac . ntr-o zi, dupa ce Guitry a luat masa la unul din cele mai bune restaurant e, vaznd nota de plata l-a chemat pe patron. Dumneata trebuie sa-mi faci o reducere, i spuse actorul. De ce? ntreba uimit directorul. Fiindca suntem colegi, replica Guitry. Atunci e natural sa va fac 25%. nsotit cu amabilitate pna la usa, n momentul despartirii, patronul l ntreba p e Guitry: mi spuneti, va rog, dumneavoastra unde aveti restaurant? Eu nu am nici un restaurant. Ati spus colegi, nu? Da. Si sustin. Eu sunt actor. Si dumneata la fel. Amndoi ne ntrecem sa ne expunem talentul pentru a atrage ct mai multa lume. Lucien Guitry si daduse seama ca servitorul sau i folosea deseori cravatel e. Era convins, dar i lipsea curajul sa i-o spuna. Totusi, ntr-o dimineata i se adresa astfel: Dragul meu, as vrea sa schimb ordinea lucrurilor n dulap. Aici sa fie cam asile mele, aici batistele mele, aici ciorapii mei si aici cravatele noastre. Servitorul a priceput si, din ziua aceea, n-a mai pus mna pe o cravata de -a actorului, dect ca sa i-o nmneze stapnului. ION IANCOVESCU (1887-1966) actor romn Mucalitul Ion Iancovescu i spunea ntr -o zi unui coleg: Deseori francezii afirma ca cei ce se aseamana se aduna . Ei bine, dupa min e, nu ntotdeauna trebuie sa fie judecati oamenii dupa relatiile lor. Ce vrei sa spui? l ntreba colegul. Si Iancovescu abia astepta sa-si plaseze poanta: Gndeste-te la Iuda de ce prieteni admirabili era nconjurat si totusi, ce ca nalie era! JODELET (JULIEN BEDEAU) (1590-1660) actor comic francez ntr-o calatorie, Jodelet ntlni doi iezuiti, pe care-i recunoscu imediat desi erau travestiti. ntrebnd u-i cine sunt, cei doi iezuiti i raspunsera: Noi suntem doi calugari din Ordinul lui Iisus. Ar fi bine de stiut daca sunteti din Ordinul lui Iisus abia nascut sau a l lui Iisus muribund? Ce vrei sa spui? Se uimira calugarii iezuiti. E simplu de tot. La nastere Iisus a avut ca tovarasi doua animale, iar l a moarte doi tlhari! EDMOND KEAN (1787-1833) actor englez Kean, aflnd ca James Thompson, autor ul poemului Anotimpurile, se afla n nchisoarea datornicilor, se gndi cum sa-l elibe reze fara sa-i jigneasca susceptibilitatea prea bine cunoscuta. i veni o idee. Se duse direct la nchisoare si-i spuse lui Thompson: Eu ti datorez dumitale o suta de lire sterline. Thompson se ncrunta imediat, gata sa-l pofteasca sa plece. ti explic imediat de ce, relua Kean. Citind zilele astea Anotimpurile, mam desfatat att de mult nct team trecut pe testamentul meu cu o suta de lire sterli ne. Dar cum am aflat azi de nenorocirea care s-a abatut asupra dumitale m-am gndit ca e absurd sa astepti moartea mea, cnd dumneata ai nevoie de bani acum Subtilitatea lui Kean nvinse susceptibilitatea lui Thompson care putu ast

fel sa paraseasca nchisoarea datornicilor. ALEXANDRU KIRITESCU (1888-1961) dramaturg romn Renumitul dramaturg, Alexa ndru Kiritescu, autorul Gaitelor, Nuntii la Perugia si al multor altor piese de succes, ntlneste pe un asa-zis tnar dramaturg. Ce mai faci, dragul meu? l ntreba Kiritescu pe tnarul dramaturg. Epuizat, maestre, i raspunse el ngmfat. Sunt pe punctul de a termina al tre ilea act, foarte lung, din ultima mea piesa extraordinara, care se va juca n stag iunea viitoare la National. Dumneavoastra la ce mai lucrati? Am terminat o piesisoara banala, n trei acte mititele, dar e n repetitie l a National si smbata are loc premiera NAE LEONARD (1886-1928) tenor romn Regretatul tenor Nae Leonard fusese in vitat dupa spectacol n casa unor parveniti. Dupa cina, gazda l ruga pe tenor, binen teles, sa cnte ceva invitatilor. Cum lui Leonard nu-i placea sa-si plateasca astf el masa, ncerca sa se scuze: Mi se pare trziu pentru a ncepe sa cnt. Putem trezi vecinii Dar sotia gazdei interveni cu promptitudine: Ce conteaza! N-au si ei o javra de cine care latra cnd i se nazare si ne t rezeste cnd ne e somnul mai dulce? ALEXANDRU B. LEONESCU (1864-1918) actor si impresar de teatru romn ntr-un turneu cu Nottara, Leonescu juca rolul lui Polonius din Hamlet. La Craiova piesa se juca n gradina Belle-Vue. Cum cerul se nnourase si n realitate, la scena dintre Hamlet si Polonius, la ntrebarea printului Danemarcei: Vezi norul acela? Leonescu, oftnd din rasputeri, se departa de fictivul Polonius si privind spre cer, i raspunse cu naduf: Cum sa nu-l vad? Norul acela si altii De zile ntregi o tine lant de o sa a jungem la faliment! Neobositul Al. B. Leonescu a fost poate cea mai populara figura de turnei st . Porecla de Vampiru i-a venit n urma unui spectacol cu O scrisoare pierduta n care interpreta pe Pristanda. n scena cu prefectul Tipatescu, cnd el repeta curat vampir etc. Se pomeni luat de ceafa de un politist real din Ploiesti si admonestat n pli n spectacol, politistul considernd actiunea de pe scena realitate: Bine, ma, spuse el, asa vorbesti tu cu un prefect? Vampir esti tu! Si din seara aceea toti colegii l-au numit LeonescuVampiru. PETRE LICIU (1871-1912) actor romn Petre Liciu, o personalitate de seama a teatrului romnesc, interpreta ntr-o seara rolul lui Stefanita Voda din Viforul l ui Delavrancea. Vornicul Carabat era interpretat de Ion Petrescu si, n finalul ac tului al treilea, reusea sa obtina mai mult succes dect nsusi personajul principal . De aceea Liciu i vorbi astfel: Nene Iancule, mai domoleste replicile de la sfrsitul actului al treilea, nu uita ca eu sunt Domnul tarii! Oi fi, nu zic nu. Dar eu sunt Moldova! i raspunse ntelept Ion Petrescu. ION LIVESCU (1873-1944) actor, regizor, publicist, dramaturg romn Actor t alentat, Livescu interpreta rolul lui Napoleon din Madame Sans-Gcne a lui Victor ien Sardou. Se spune ca nu-i prea placea sa nvete rolul pe dinafara. De aceea de multe ori cu cte o replica se ntmpla sa mai tradeze chiar adevarul istoric. Colegii s-au nteles sa-i dea o lectie. ntr-una din scene, interpretul maresalului Lefcbvr e, n loc sa-i nmneze un raport pe care Livescu sa-l citeasca cu voce tare si pe car e nici nu se gndise sa-l nvete, i nmna foi albe. Cu prezenta de spirit, Napoleon, ali as Livescu, i le ntinde maresalului, rugndu-l pe el sa i le citeasca: Maresale, citeste dumneata acest mesaj, nu ma simt prea bine Fara sa se piarda, interpretul maresalului i raspunde spontan:

Sire, stiti ca am intrat n serviciul vostru ca simplu soldat, marinimia v oastra m-a facut maresal Sire, nu stiu sa citesc! MARIA MALIBRAN (1808-1836) cntareata italiana

(de origine spaniola) Cntnd la Londra, celebra Malibran, ntr-o seara de gala, la sfrsitul operei p loua cu flori pe scena. Dar printre flori ea a vazut si un cec de o mie de lire sterline. Publicul a tinut sa i se citeasca cifra si tenorul citi: Banca Angliei, o mie de lire sterline Malibran l ntrerupse, continund: Noi din greseala am deschis cecul, el fiind de fapt pentru saracii acest ui oras. ntr-o frenezie de aplauze publicul a nteles imediat gestul delicat al cntar etei italiene. Cnd Malibran a interpretat pentru prima oara rolul Desdemonei din Othello , avea ca partener pe tatal ei, celebrul cntaret Garcia. Patimas, tenorul Garcia interpreta att de realist rolul, nct tnara Malibran se sperie de el, si cnd o apuca d e mna cu furie, ea l musca, att de tare, nct tatal ei scoase un geamat de reala durer e. Publicul, strain de realitate, lua geamatul drept o interpretare fenomenala a disperarii lui Othello si se lasa prada unui entuziasm nemaipomenit, aplaudnd cu furie. La Teatrul din Paris, o tnara corista, frumoasa si foarte constiincioasa, se mbolnavi grav. Din cauza mizeriei n care traia nu se putea ngriji. Malibran se oferi imediat sa dea un concert n favoarea acestei coriste bo lnave. Numai ca la ora stabilita n ziua acestui concert, Malibran ntrzie o jumatate de ora. Sosi ntr-un suflet, n sfrsit, cu mna ntinsa spre corista care o astepta emot ionata, si-i spuse: nainte de a veni aici am mai dat un concert n casa printului d'Orleans. Ai tai sunt, cinci sute de scuzi, iata-i! STEFAN MIHAILEANU (1821-1909) actor romn Stefan Mihaileanu juca pe Ollive r Cromwell, iar Solomonescu rolul unui ofiter de garda n tabara. Ofiterul intra grabit n cort si striga: Gen' rale, gen' rale! A sosit bastamentul! Publicul pufni n rs. Indignat, Mihaileanu, adica generalul Cromwell, se grabeste sa dea o lec tie incultului: Mizerabile! Cum te exprimi tu n fata generalului Croncovel?! MATEI MILLO (1814-1896) actor si dramaturg romn Abandonnd cariera stiintif ica si diplomatica, Millo ajunsese cel mai mare actor de comedie, cnd teatrul romn esc se afla la primii sai pasi. ntr-o vara, la Ploiesti, Millo cu compania lui teatrala anunta cteva comed ii, scrise de Vasile Alecsandri, dar lumea nu se grabea deloc sa ia bilete. nglod at n datorii, Millo se gndi la o stratagema. Un afis anunta: Asta seara piesa Tranc a Fleanca, mere acre piesa de mare actualitate . ntre timp, actorii lui umplusera o rasul ca n piesa aveau sa fie satirizate cele mai de seama figuri ale orasului. mb ulzeala mare la casa. Seara, Millo aparu singur pe scena si ntr-un monolog de neu itat, spuse: Cu profund dispret constat ca o piesa buna de teatru nu v-a atras, n timp ce anuntul de intrigi, scandaluri, satire si calambururi v-a facut sa dati buzn a la casa de bilete! Si tot asa le-a vorbit vreo ora, ncheind astfel: Cum piesa de asta-seara are drept interpreti pe mine si pe Domniile voas tre, eu mi-am terminat rolul, adica Tranca fleanca, revenindu-va voua Merele acr

e pe care m-astept sa mi le aruncati n cap! La Braila, Matei Millo ramasese dator unui hangiu grec o suma importanta : chiria si ntretinerea trupei pe doua saptamni, urmnd ca de ndata ce avea sa soseas ca la Bucuresti, sa-i trimita hangiului suma datorata. Au trecut doi, trei ani s i hangiul grec n-a mai primit nici un ban. Veni furios la Bucuresti unde se ntlni cu Caragiale. Cu un pistol turcesc ncarcat, el i spuse lui Caragiale: Domnul Millo m-a ruinat! Am venit sa-mi iau banii sau de nu, l mpusc! Seara, din ntmplare, Caragiale se ntlni din nou cu grecul pagubit si furios. De cum l vazu l si ntreba: Ei bine, ce-ai facut? Of, of, saracul domnul Millo, daca nu-i dadeam eu tinti galbeni, murea de foame CORNELIU MOLDOVANU (1883-1952) scriitor, director de teatru Pe vremea cnd Corneliu Moldovanu era directorul Teatrului National, se pomeni ntr-o buna zi cu o petitie foarte originala, semnata de talentatul actor George Franga, care era angajat ca probist la National. Un tip original, Franga, vaznd ca nu mai era chip sa se descurce cu leafa lui de atunci, i scrise directorului, urmatoarele trei cuvinte: "Domnule Directo r General, Mizerie Mizerie Mizerie " Cu umorul pe care scontase si Franga, directorul Moldovanu i raspunse, la rndul lui, original. Rezolutia lui a fost ca n dreptul fiecarui cuvnt care exprima mizerie , sa fi e pusa cte o hrtie de cinci sute de lei. ncntat, Franga, glumind cu colegii lui, le spuse: Hei, sa fi stiut eu cum avea sa rezolve cererea mea, o faceam pe doua pa gini! YVES MONTAND (1921-1991) actor si cntaret de origine italiana, stabilit n Franta Yves Montand, dobndind o situatie buna gratie activitatii sale de cntaret s i actor de cinema, n-a uitat niciodata copilaria lui grea. De aceea, ntr-o societ ate n care un pictor la moda elogia bogatia si avantajele ei, Montand afirma: Bogatia norocosilor la loteria vietii e un fel de ngrasamnt rau mirositor, pe cnd bogatia saracului, creata zi de zi de truda lui, are stralucirea picaturi i de roua n soare! MICHCLE MORGAN (1920-) actrita de cinema franceza O actrita batrioara, pr ietena cu Michele Morgan, i spuse acesteia: La vrsta mea, n fond m-as putea retrage si trai n belsug, cu conditia nsa de a muri ntr-o saptamna! ANGELO MUSCO (1872-1937) actor comic sicilian Angelo Musco juca ntr-o sea ra n comedia Fiica mea. n scena erau tatal fetei, mama si fata lor. De oboseala, actorii vorbeau ceva mai ncet, cnd la un moment dat cineva din sala striga: Mai tare! Voce! Nu se mai aude! Angelo Musco, prompt, cu un aer surprins, adresndu-se publicului, spuse: Cum mai tare? Nu vedeti ca e vorba de probleme familiale? Angelo Musco avea un creditor teribil care-l urmarea peste tot, persecutn du-l la fiecare pas, pna cnd ntro buna zi, Musco reusi sa-i achite datoria. ntr-o seara, cnd sa iasa din teatru, creditorul, pesemne usor ametit de ba utura, uitase ca Musco si achitase datoria fata de el, si nsotit de alti ctiva prie teni l opri pe actor: Ia asculta! Ce ai de gnd cu mine? Ce mai vrei? l ntreba cu aroganta Musco.

Ce vreau? Urla creditorul uituc, banii mei i vreau! Slava domnului! Credeam ca-i vrei pe ai mei! Creditorul ramase buimacit. TUDOR MUSATESCU (1903-1970) scriitor romn, autor de comedii Un tnar autor de teatru, ngmfat ca orice netalentat, se lauda ntr-o societate, de fata fiind si T udor Musatescu: Nu stiu daca ati aflat ca la premiera ultimei mele piese casa de bilete a fost luata cu asalt! Si Musatescu nu se putu stapni sa nu-l ntrebe: Si pna la urma au reusit sa-si recapete toti banii pe bilete? Tudor Musatescu e oprit pe strada de un necunoscut: D-le Stanescu, ma mai recunoasteti? l ntreba individul. Ma tem ca nu, i raspunse Musatescu. nseamna ca va lasa memoria, replica necunoscutul. Se prea poate sa ai dreptate, dar si pe dumneata te-a lasat, fiindca pe mine ma cheama Musatescu. ERMETE NOVELLI (1851-1919) actor italian Novelli era renumit n spontaneit atea raspunsurilor pe scena cnd vreun coleg ncurca replica, ntr-o seara, actorul ca re interpreta rolul unui servitor intra pe scena si-i spuse lui Novelli: Un domn asteapta de patruzeci de ani n camera de alaturi (n loc sa spuna u n domn de patruzeci de ani asteapta n camera de alaturi). Fara sa se piarda, Novelli a gasit imediat replica: Atunci mai poate astepta putin. Si piesa continua fara ca publicul sa fi observat greseala. Ermete Novelli avea un nas respectabil. Colegii rdeau de el, spunnd ca int rnd pe neasteptate n scena e n stare sa doboare toti figurantii, atingndu-i cu nasul lui mare. Altul spunea ca, daca i se asaza o musca pe nas, lungimea bratului nu -i ajunge, nct trebuie sa roage pe un altul sa i-o ia de pe nas. Altul povestea: ntr-o zi Novelli se asaza la o masa ntr-o cafenea. De part ea cealalta, un domn, vrnd sa-si sufle nasul, scoate batista si i-l sterge pe al lui Novelli, ntr-att era de aproape de al sau. ADELINA PATTI (1843-1919) cntareata italiana Adelina Patti avea doar opt ani cnd familia ei se afla n cea mai neagra mizerie. Tatal ei, disperat, intention a sa vnda ultimul obiect de o oarecare valoare, o brosa foarte simpla, de aur, ca o agrafa. Micuta Adelina striga cu disperare: Nu vreau sa vinzi brosa! Eu voi cnta si vom avea ce mnca! Si astfel a nceput cariera micutei cntarete, pe o scena modesta din New Yo rk. A interpretat rondo-ul din Somnambula. Din ziua aceea mizeria din familia Pa tti a ncetat. An de an Adelina adauga cte un briliant la brosa de aur pe care ea o past rase ca amintire din perioada aceea neagra. Adelina Patti nu sovaia n a aduce anumite modificari ariilor pe care le i nterpreta n diferite opere, dupa cum i se parea ei ca-i convine vocii pentru a ob tine un mai mare efect. ntr-o seara, Rossini, dupa ce o auzise n celebra arie Una v oce poco fa din Barbierul din Sevilla, se duse s-o mbratiseze n cabina, exprimndu-si toata admiratia fata de interpreta: Un glas de paradis, n-am ce spune, triluri de privighetoare. Si muzica e ste extraordinara. Cine a scriso? ntreba ironic Rossini. GRARD PHILIPPE (1922-1959) actor de cinema francez Grard Philippe, dupa ce interpretase rolul lui Modigliani, se opri n atelierul unui prieten de al sau, p ictor portretist. La un moment dat, privind ndelung un portret al unei femei, rem arca:

Cred ca orice femeie gaseste ca-i seamana portretul, daca acesta o repre zinta cum ar dori ea sa fie si nu cum este! Un actor l dojenea pe Grard ca adormise n timpul unei reprezentatii la Teat rul Francez. Dragul meu, n-ai stiut pna acum ca si somnul n timpul unei piese nseamna o parere? FROSA SARANDY (1840-1904) actrita romnca Actrita romnca de comedie a veacu lui trecut, din trupa lui Millo, jucase ani n sir, cu mare succes, roluri de coch eta, de subreta etc. Dar cum anii trec, odata i s-a dat si ei rolul unei femei n vrsta. Rautacioasa, o colega mai tnara, cu un oftat teatral, i spuse: Ce sa faci, draga mea, nu poti ramne o vesnicie ceea ce ai fost cndva! Te nseli, draga mea, i raspunse prompt Sarandy, poti fi o nulitate la ncepu tul carierei si nulitate sa rami tot restul vietii! (TIBERIO FIORILLI), poreclit SCARAMOUCHE 1694) actor italian Nascut la Napoli, cnd ajunge celebru actor de comedie se bucura de favorurile lui Ludovic al XIII-lea si al XIV-lea, recitind cu succ es la Paris. Acest nespus de comic artist care a desfatat ani de-a rndul publicul fran cez a ajuns comediant dintr-o ntmplare, fara o vocatie speciala. Se afla fara o centima n buzunar, ntins pe o banca ntr-un parc. La ctiva pas i de el, auzi o discutie care-l interesa. Un grup de actori se vaitau ca le lips ea actorul comic n seara aceea, si nu stiau cum aveau sa faca sa poata juca comed ia Invitatul de piatra . Fiorelli, din fericire, asistase la cteva spectacole cu ace asta piesa la Napoli, deci stia oarecum despre ce era vorba. si amintea mai ales ca la un moment dat interpretul respectiv se ospata la un prnz mbelsugat. Nascocin d n fata acelor actori ca el recitase acest rol, de mai multe ori, i-a ncntat si ia convins sa-i dea rolul. n seara aceea, Fiorelli puse piciorul pentru prima oara pe o scena. Fstcit ca nu stia o boaba din rol, de teama si stngacie, facea tot fel ul de strmbaturi, fara a scoate un cuvnt, reusind totusi sa faca publicul sa lesin e de rs si sa aplaude frenetic. Prinznd curaj, si mort de foame, la scena ospatulu i mnca cu atta aviditate, nct publicul lua atitudinea lui drept mare interpretare, n icidecum o foame reala de lup. n fine, piesa a avut un succes nemaipomenit. Direc torul trupei se apropie de el sa-l felicite: Esti un adevarat talent, dragul meu. N-ai scos o vorba si totusi ai spus att de mult, bravo! GEOEGE STORIN (1883-1968) actor romn Celebrul actor al Teatrului National , G. Storin, desi avusese un succes nemaipomenit la premiera "Regelui Lear", ram ase pe gnduri, dupa spectacol, singur n cabina sa. Un coleg ndrazni sa-i tulbure me lancolia si-l ntreba: Maestre, cum se face ca dupa asemenea succes va retrageti aici, singur, n loc sa fiti n culmea fericirii alaturi de noi toti? La care maestrul, zmbind, i raspunse n versuri: Dragul meu, cazusem pe gnduri n legatura cu alegerea interpretelor celor tr ei fiice ale lui Lear de aceea ti spun: Daca Aura mi-e fiica, Atunci fara nici o pica, Celelalte doua fiice (care sunt n fond bunice) Sa le joace fara sotii Lucia si Mita Filotti! LUCIA STURDZA-BULANDRA (1873-1961) actrita romnca Lucia Sturdza-Bulandra care avusese un mare esec n rolul Toscai a lui Victorien Sardou trecea plictisita pe Calea Victoriei, cnd dadu cu ochii de Iancu Brezeanu, bine dispus. Lucia l apo strofa: Ei bine, nene Iancule, iar cu plosca ?

Brezeanu era la curent cu esecul doamnei Bulandra, asa ca i-a raspuns pr ompt: Ce sa-i faci, coana Lucico, fiecare cu necazurile lui eu cu plosca, matal e eu Tosca! FIODOR IVANOVICI SALIAPIN Cntaret de opera rus Saliapin, celebru interpret al lui Boris Godunov, nce pu sa cunoasca muzica lui Mussorgski la scoala lui Usatof. Mussorgski, spunea Saliapin, mi da senzatia unei puternice infuzii de ier buri parfumate din cmpiile noastre. Fiodor Saliapin era foarte distrat, ca majoritatea artistilor. Se ducea la Geneva, plecnd din Paris cu o masina. La frontiera observa ca uitase pasaportu l acasa. Din fericire, functionarul elvetian nu i-a facut dificultati, recunoscndu -l pe artist. La ntoarcerea de la concertul dat la Geneva l astepta nsa severitatea jandarmului francez. El i spuse: Dumneata pretinzi ca esti marele bas rus, cel care cnta Cntecul luntrasilor de pe Volga? ntocmai, spuse Saliapin. Ei bine, eu ma pricep la muzica. Te rog sa-mi cnti cntecul asta. Si Saliapin n-a cntat n viata lui mai frumos si mai cu suflet ca atunci. La sfrsitul cntecului, vamesul spuse: M-ai convins ca esti marele cntaret, asa ca de data asta te las sa treci! Saliapin cnta la Metropolitan n Mefistofele de Boito. ntr-o seara Presedintele Statelor Unite ale Americii, Coolidge, l invita n loja la el. Emotionat, Saliapin alerga ntr-un suflet, fara sa-si mai schimbe costumul de drac. n fata Presedintelui gasi o scuza: Mister Coolidge, cum convenientele interzic Presedintelui Statelor Unite sa se duca la dracu, iata-l pe dracu venind la el! Presedintele aprecie spiritul lui Saliapin si-l invita la Casa Alba. PETRE STEFANESCU-GOANGA Bariton romn, profesor la Conservator Baritonul Goanga se afla ntr-un rest aurant n provincie. Cheama chelnerul: Nu pot mnca friptura asta! Chelnerul se grabeste sa aduca alta friptura mai slaba, mai frageda. Dar Goanga l cheama din nou: Nu pot mnca friptura asta! Chelnerul nestiind ce sa mai faca l cheama pe directorul restaurantului, care i se adreseaza artistului cu tot respectul cuvenit: Maestre, de ce nu puteti mnca friptura asta? Toti clientii o gasesc excel enta. Tocmai asta el Si eu as vrea s-o gasesc excelenta, dar mi lipseste furcul ita, i raspunse mucalitul de Goanga. Baritonul Goanga era renumit printre prietenii lui pentru ct era de gurma nd. Cnd i placea un fel de mncare, savura acel fel n cantitati impresionante. ntr-o zi, o doamna care abia l cunoscuse, dar era o veche admiratoare a gl asului sau cald si generos, l invita cu timiditate la masa. Ca sa nu ntmpine un ref uz, ea ncerca sa spuna: Maestre, va rog sa acceptati invitatia. Va fi un prnz modest, lipsit de p retentii Sunteti amabila, dar tocmai de aceea nu pot accepta. Ma cunoasteti prea putin ca sa ma puteti invita la masa, i raspunse Goanga cu umorul care-l caracter iza. PETER USTINOV (1921-2004) actor si dramaturg englez Actorul si dramaturg

ul Ustinov fusese invitat la o masa de o simpatica doamna, dar care spuse imedia t: Of! Mi se pare ca vom fi n treisprezece la masa, ce ne facem? Si Ustinov calm: Mie mi puneti doua tacmuri si promit sa le onorez pe amndoua. Peter Ustinov asculta un grup de actori care discutau despre razboi. Uni i erau pentru pace, altii pentru razboi. Ustinov lua cuvntul si el: Dupa parerea mea, daca primesti un pumn n nas n timp de pace fie de la un pacifist, fie de la un dornic de razboi, tot una e. Iar n timp de razboi, daca te nimereste un glonte de la un pacifist sau de la un altul care lupta cu placere, tot te cureti! Ustinov e un actor renumit pentru umorul sau, mereu treaz. Odata, aflnduse n cabinetul unui medic, acesta l ntreba: Asadar, care e greutatea dumitale maxima? 95 de kg, i raspunse Ustinov. Si minima? Continua medicul. Din cte stiu, trei kg si jumatate la nastere! Raspunse Ustinov. GEORGE VRACA (1896-1964) actor romn George Vraca juca la Teatrul National si trecea drept unul din cei mai fascinanti actori frumos si cu o voce calda ba ritonala, cucerea publicul de la primele replici. Cum nsa nici el nu era strain de propriul sau farmec, multi l considerau f oarte ngmfat. Odata, ntre colegi el se exprima astfel: Fata de doua celebritati am mare stima! Si un coleg rautacios, fara a-l lasa pe Vraca sa-si termine fraza, l ntrer upse malitios: Mare minune! Si cine ar fi, ma rog, a doua celebritate?! George Vraca si Nicolae Gardescu asteptau nerabdatori sa vina autobuzul, sa nu piarda o vizionare. Cnd autobuzul se opri n fata lor, Vraca ncerca sa-si faca loc sa urce, prin spate, dar cum era ticsit de lume se vazu nevoit sa renunte. ntre timp, soferul autobuzului, recunoscnd pe marele comic Nicolae Gardesc u, l pofti sa urce prin fata. Cu o clipa nainte de a porni autobuzul, Gardescu i striga, rznd, lui Vraca: Ce spui, mai Gicule, asta nseamna diferenta ntre a fi artistul poporului si a fi un artist popular . N-am ce-ti face! Si Vraca ramase pe trotuar, gnditor ca n Hamlet, n timp ce Gardescu ajunse la timp la teatru. GLUMA SI FILOSOFIE ALCIBIADE (450-404 .e.n.) filosof si om politic atenian Alcibiade si cumpa ra ntr-o zi un cine nemaipomenit de frumos si scump si a doua zi i taie coada. Prie tenii lui buni l dojenira pentru aceasta ciudatenie, despre care spuneau ei vorbe a toata Atena. Bravo, sunt ncntat! Le raspunse Alcibiade, este ntocmai ceea ce am urmarit: ct timp vor discuta despre coada cinelui meu, ma vor cruta pe mine ANAXAGORAS (cca. 500-428 .e.n.) filosof grec Anaxagoras avea un baiat la care tinea nespus de mult. Cnd prietenul lui, Aristippos, i anunta moartea baiatul ui, Anaxagoras cauta sa-si stapneasca suferinta cumplita, raspunzndu-i cu o impusa seninatate filosofica: Stiam ca si fiul meu e muritor.

Cnd Anaxagoras se afla n pragul mortii, discipolii lau ntrebat unde vrea sa fie ngropat, la Atena sau n satul lui natal. Iar filosoful le raspunse: Faceti cum credeti voi de cuviinta, deoarece drumul de dincolo de mormnt e la fel de lung, indiferent de locul de unde o pornim! ARISTIPPOS (435-360 .e.n.) filosof grec Acuzat de servilism, pentru faptu l ca se aruncase la picioarele tiranului Dionisios pentru a obtine o favoare, Ar istippos raspunse sec: Ce sunt eu de vina daca Dionisios are urechile la picioare! Cndva, un prieten i se lauda lui Aristippos ca devorase foarte multe cart i. Dar filosoful i raspunse: Sanatosi nu sunt cei ce devoreaza mult ci cei ce digera bine. Tiranul Dionisios din Siracusa l aseza ntr-o zi pe Aristippos pe ultimul l oc de la masa. Si filosoful, n timp ce se aseza pe scaun, spuse: Se vede ca tu ai vrut sa reabilitezi acest loc, Dionisios! ntr-o zi, un prieten l ntreaba pe Aristippos: De ce oamenii dau mai degraba saracilor dect nteleptilor? Fiindca ei se tem sa nu ajunga saraci, n schimb nu se tem ca ar putea aju nge ntelepti, raspunse filosoful. ARISTOTEL (384-322 .e.n.) filosof grec Cel mai renumit filosof al Greciei antice, fondatorul scolii peripatetice si preceptorul lui Alexandru cel Mare, e ntrebat: Ce risti daca minti? Filosoful raspunse prompt: Sa nu mai fii crezut nici cnd spui adevarul. Cineva i spuse nteleptului Aristotel ca unii oameni l clevetesc n absenta lu i, la care filosoful i raspunse: N-au dect sa ma cleveteasca n absenta, le permit chiar sa ma biciuiasca pna la snge, dar tot n absenta. Un palavragiu care vorbea vrute si nevrute de ore ntregi n prezenta lui Ar istotel, l ntreba la urma: Ce spui de elocventa mea! Nu te mira? Ma mira altceva: ca sunt attea urechi care te asculta, cnd sunt tot attea p icioare care ar trebui s-o ia la fuga, i raspunse filosoful. Discipolii lui Aristotel l-au ntrebat pe ce criterii judeca el o lucrare buna. Trei lucruri sunt importante, raspunse Aristotel. Daca autorul a spus tot ceea ce trebuia sa spuna, daca a spus numai ceea ce trebuia sa spuna si daca a spus asa cum trebuia s-o spuna. PIERRE BAYLE (1647-1706) filosof si critic francez Un bogatas englez i of eri 150 de guinee criticului francez Bayle cu conditia de a-i dedica faimosul sa u dictionar istoric si critic. Bayle i raspunse nsa: Sunt prea dusman al adulatorilor, ca sa devin eu nsumi unul din ei. CONFUCIUS (551-479 .e.n.) filosof chinez Marele filosof chinez, fiind n mi jlocul adeptilor sai, ntr-o buna zi, desfacndu-si larg bratele, exclama: O casa plina de carti si o gradina plina de flori ar trebui sa ne fie de ajuns pentru a ne face fericiti! JEAN D'ALEMBERT (1717-1783) filosof, matematician si scriitor francez Vo

ltaire i trimise ntr-o zi lui D'Alembert tragedia sa Olimpia , vrnd sa-i cunoasca pare rea, deoarece avea mare ncredere n franchetea si n priceperea lui. nsoti manuscrisul cu un bilet: Aceasta tragedie a fost conceputa n sase zile. D'Alembert i trimise manuscrisul napoi, a doua zi, cu urmatorul bilet: Auto rul facea mai bine daca nu se odihnea a saptea zi . Voltaire, n ciuda orgoliului sau, recunostea spiritul critic al lui D'Ale mbert, asa ca departe de a se simti ofensat, corecta tragedia si o mbunatati simt itor. REN DESCARTES (1596-1650) filosof, matematician, fizician si naturalist f rancez Descartes era de o rara noblete sufleteasca. Odata un prieten l-a ntrebat cum de nu s-a razbunat mpotriva cuiva care-l jignise. Descartes i-a raspuns: Cnd cineva ma jigneste, eu caut sa ma ridic att de sus, nct jignirea sa nu m a ajunga. Desi foarte debil ca sanatate, filosoful Descartes nu precupetea nici un sacrificiu pentru a-si mplini datoriile sale. Unui prieten care se uimea de felu l lui de viata i raspunse: Dragul meu, vaznd ca nu am nici un mijloc de ami pastra sanatatea, adica viata, fac tot ce mi-e posibil sa-mi fie usoara moartea. n casa unui mare duce, renumit pentru incultura lui, Descartes se delecta , savurnd cu pofta din toate bunatatile care i se ofereau. Creznd ca e spiritual, ducele l ntreba: Ma surprinde ca si filosofii sunt n stare sa savureze aceste bunuri lumes ti! De ce nu? Raspunse Descartes impasibil. Unde scrie ca natura a lasat toa te aceste delicii numai pentru desfatarea prostilor?! DIOGENE (412-323 .e.n.) filosof grec Diogene detesta ipocrizia. Cnd a vazu t scris ntr-o zi pe poarta unuia care avea renume de om mizerabil: Pe aceasta poar ta sa nu intre nimeni cu sufletul rau , se nfurie si-l ntreba pe stapnul casei: Si atunci tu pe unde intri, pe usa din dos?! ESOP (620-560 .e.n.) fabulist, ntelept grec Esop a fost prins si dus alatu ri de alti sclavi la Efes. Toti acei nefericiti aveau de dus o povara din cele necesare n timpul cal atoriei. Fiecare alese ceea ce i se parea mai usor de dus. Esop alese un cos imens cu pine spre surprinderea celor din jurul lui car e l-au socotit un prost. La amiaza nsa cosul deveni mai usor, dupa ce toti si luara portia de pine, seara cosul scazu simtitor n greutate, iar a doua zi, dupa ce cosul se goli, Esop si-l puse pe cap ca sa se apere de razele puternice ale soarelui arzator, n timp ce ceilalti carau cu greu poverile lor, convinsi acum ca se pripisera cnd l-au s ocotit prost pe Esop. FONTENELLE (BERNARD LE BOVIER DE) (1657Scriitor si filosof francez ntr-o seara de iarna, pe un ger cumplit, Font enelle era invitat mpreuna cu mai multi prieteni acasa la un tnar poet care dorea sa le citeasca primele lui ncercari de poezie. Ce parere aveti? l ntreba poetul pe Fontenelle, dupa ce si termina declamarea propriilor ver suri. Dumnezeule! Exclama Fontenelle. Nu pot spune dect ca daca tu ai fi pus ma i mult foc n versurile tale, sau daca le-ai fi aruncat pe ele n foc, nu am mai nghe ta de frig Un critic i spuse ntr-o zi lui Fontenelle: Daca as avea finetea spiritului dumneavoastra si talentul dumneavoastra, as asterne pagini ntregi, elogiindu-va scrierile

Cu talent sau fara, cu finete sau fara, elogiaza-ma, elogiaza-ma, nu sov ai i raspunse Fontenelle. ntr-o zi, abatele Rgnier, facnd o colecta la Academie, trecnd prin fata pres edintelui Rose, faimos pentru avaritia lui, distrat, i ceru nca o data un scud cel putin, deoarece nu observase cnd presedintele lasase sa cada moneda n palaria lui . Eu va cred, spuse abatele Rgnier, dar nu l-am vazut. Eu l-am vazut, dar nu-mi vine sa cred! Raspunse iute Fontenelle care era lnga presedinte. Casanova, celebrul aventurier, se prezenta ntr-o zi la filosoful Fontenel le, spunndu-i ca venise din Italia anume ca sa-l cunoasca. La care Fontenelle, n vr sta de 93 de ani, i raspunse malitios: Te cred, dar m-ai lasat sa astept, nu gluma Fontenelle avea nouazeci si cinci de ani cnd ntlni pe strada o veche priete na de a lui. Aceasta, n loc de buna ziua , glumi astfel: Ne-a uitat moartea pe noi doi, Fontenelle Taci din gura ca e n stare sa te auda, draga mea! Cnd Fontenelle era pe patul de moarte spuse: Era timpul sa ma retrag, ncepeam sa vad lucrurile prea clar, prea real, nt ocmai cum sunt ele n realitate Si un prieten, ca sa schimbe subiectul, interveni: Si cum o duci? N-o mai duc! Sunt pe duca! Raspunse Fontenelle. Abatele Regnier, prietenul lui Fontenelle, o ntlni n casa acestuia pe duces a de Maine care le puse pe neasteptate o ntrebare foarte ciudata: Ce diferenta este ntre pendula din salon si mine? n consternarea generala, abatele gasi, n sfrsit, o scapare: n timp ce pendula ne aminteste cum trec orele, dumneavoastra ne faceti sa le uitam. Un bogatas i arata odata lui Fontenelle colectia lui foarte pretioasa de bijuterii. ti multumesc foarte mult, i raspunse filosoful, multumesc ca vrei sa mparti cu mine bucuria si emotia acestor splendide bijuterii. Cum asa? Dar eu nu am spus ca vreau sa le mpart cu dumneata! Dar nu-i asa ca mi le arati? Ca ma lasi sa le admir? Iar dumneata, dragul meu, ce altceva poti face dect sa le privesti si sa le admiri? Bogatasul zmbi linistit. Fontenelle era nentrecut n delicatete cnd facea un bine cuiva. Odata, un pr ieten, caruia i facuse Fontenelle un serviciu, veni sa-i multumeasca. ti amintesti ca mi-ai promis ca te vei interesa pentru mine de o anume si tuatie? Ah, scuza-ma, dar am uitat! Raspunse cu un aer distrat Fontenelle. Ba nu ai uitat deloc, am obtinut ceea ce voiam sa obtin si am venit sa-t i multumesc. ntr-adevar, nu am uitat ce m-ai rugat, dar am uitat ca am facut ce m-ai r ugat, raspunse cu modestie Fontenelle. GEORG WILHELM FRIEDRICH HEGEL (1770-1831) Filosof german Cnd Hegel era tnar si locuia n pensiune, de multe ori gazda l dojenea ca duminica, n loc sa asiste la slujba divina, el studia nchis n camera. L a care Hegel i raspundea:

Stimata doamna, dupa parerea mea si gndirea este o slujba divina! Odata filosoful Hegel a fost ntrerupt n meditatiile sale de slujitorul sau care-l anunta ngrozit ca izbucnise focul undeva n casa. Hegel l privi cu un aer ra tacit, ca apoi sa-si revina si sa-i spuna: Spune-i sotiei mele, doar stii ca eu nu ma ocup de treburile casei! Si neclintit la biroul lui se lasa din nou captat de meditatie. ntr-o seara, trziu, veni n vizita la Hegel tnarul poet Heine, student la Ber lin pe atunci. Vazndu-l ocupat pe filosof, tnarul Heine se aseza n dreptul ferestrei si, p rivind stelele, ncepu sa improvizeze versuri. Cnd era mai absorbit n visare, se pom eni cu o mna pe umeri. Hegel i vorbi astfel: Tinere poet, mai important dect ceea ce-ti transmit stelele e ceea ce-ti transmite gndirea oamenilor. ISOCRATE (436-338 .e.n.) orator si scriitor atenian ntrebat Isocrate, cele bru orator grec, ce anume era, dupa parerea lui, elocventa, el raspunse: Este arta de a amplifica lucrurile mici si de a diminua lucrurile mari. Invitat la masa de regele Ciprului, de fata fiind ntreaga lui curte, n tim p ce toti vorbeau, Isocrate nu scotea o vorba. Uimit, regele l ntreba de ce e att d e tacut. Isocrate i raspunse prompt: Ce pot face? Gndirea mea nu e interesanta pentru ei, iar gndurile lor nu s unt interesante pentru mine. Un renumit vorbaret, care trancanea vrute si nevrute, l ntlni odata pe Isoc rate. Maestre, i spuse el, vreau sa ma nscriu la scoala ta de elocventa! Te accept, dar cu o conditie: mi vei plati o dubla taxa! Si de ce trebuie sa dau eu taxa dubla? O taxa ca sa te nvat sa vorbesti si alta ca sa te nvat sa taci! IMMANUEL KANT (1724-1804) filosof german Lui Immanuel Kant i placea sa se mbrace cu oarecare eleganta. ntr-o dimineata, ducndu-se la Universitate ca sa-si t ina o lectie, trecnd sub o fereastra, se pomeni stropit tot, de la apa cu care o doamna si uda linistita florile. Pierzndu-si cumpatul, Kant intra n casa aceea cu un scandal nemaipomenit. Doamna si ceru scuze, cauta sa-i curete haina si apoi l ntreba cine e. Dupa ce Kant se prezenta doamnei, aceasta i spuse: Sunt ncntata sa fac cunostinta cu dumneavoastra. Si eu, doamna, desi mi repugna mprejurarea n care ne-am cunoscut. Dimpotriva, acum cnd pe haina nu se mai vede nimic, va pot marturisi ca t ocmai mprejurarea mi-e favorabila. Cnd cineva va ndrazni sa se mire ca-mi ies din f ire cnd mi se pateaza rochia, i voi da de exemplu pe marele filosof Kant, care-si pierde si el cumpatul, n ciuda faptului ca e cel mai renumit filosof din lume. Departe de a fi un filosof plicticos n saloane, Kant era foarte cautat, a vnd o conversatie captivanta, spirituala. Aprecia chiar un prnz bun, glumind uneori cu aceasta fraza: Dupa Critica ratiunii pure mi-ar placea sa scot un volum Critica artei c ulinare si cred ca as avea acelasi succes. Kant primi ntr-o zi pe un tnar ignorant si nfumurat si statu putin de vorba cu el, elucidndu-i unele nedumeriri elementare pe care le cerea tnarul. Dupa ctva timp, tnarul, aflndu-se ntr-un salon, gasi de cuviinta sa se expri me cu glas tare, astfel: Se slaveste att de mult inteligenta lui Kant. Eu sunt n masura sa afirm ca , dupa ce i-am facut o vizita la Konigsberg si am stat de vorba cu el, nu m-a ep

atat cu nimic, dimpotriva, am auzit de la el numai locuri comune si afirmari sim pliste Plictisit de tonul nfumurat al tnarului, cineva exclama: Dimpotriva! Ce spui dumneata confirma inteligenta subtila a marelui filo sof care stie ce sa discute cu fiecare, dependent de gradul de cultura al celui cu care discuta. La un examen, Kant l ntreba pe un student ambitios care raspunsese destul de bine pna atunci: Ai sti sa-mi spui, tinere, care e adevarata cauza a aurorelor boreale? Stnjenit de faptul ca nu stia, studentul i raspunse cu tipica fraza: Credeti-ma ca am stiut acasa, dar am uitat. Mare pacat! Raspunse ironic Kant. Mare pacat sa uiti, dat fiind ca ai fi fost singurul pe lume care sa stie asemenea lucru! n afara contemplatiei cerului nstelat, Kant ramnea aproape insensibil n fata frumusetilor naturii. Uimit de emotia pe care o simteau ceilalti din jurul lui la redesteptarea naturii, primavara, el raspundea sceptic: Nu va nteleg deloc, ce gasiti att de interesant si emotionant? n fiecare an n acelasi anotimp se petrece aceeasi metamorfoza! E totul att de uniform, de egal ! Si apoi adauga: Pe mine ma emotioneaza doar cerul nstelat de deasupra mea si constiinta m orala din adncul meu. Kant se afla ntr-o zi la masa cu mai multi prieteni. Unul dintre ei era renumit pentru felul needucat n care se comporta uneor i, depasind orice limita. De cum s-a adus pe masa castronul cu salata, el s-a re pezit sa verse aproape tot piperul peste ea, exclamnd satisfacut: Mie mi place salata foarte piparata! Spontan, Kant si scoase tabachera din buzunar si, varsnd tot tutunul peste salata, exclama: Eu o ador cu tutun! JOHN LOCKE (1632-1704) filosof si om politic englez

John Locke era un asiduu frecventator al saloanelor ducelui de Buckingha m; dar n loc sa faca o conversatie placuta acolo, adesea era silit sa asiste la p artidele de carti. Plictisit, ntr-o seara se retrase ntr-un colt si ncepu sa scrie. Dupa cum p revazuse, ducele l ntreba ce face acolo? Profit de compania selecta si mi notez fiecare cuvnt din conversatia plina de spirit a acestor nobili! Ducele tacu, umilit, dar din seara aceea, cnd venea Locke, se ntretinea cu el si evita sa mai joace carti. MONTESQUIEU (CHARLES DE SECONDAT, baron De) (1689-1755) filosof si liter at francez Filosoful Montesquieu, autorul operei sprit des lois, era deseori invi tat la masa, nespus de pretuit pentru finetea conversatiei sale. Odata el spuse: A mnca face parte din cele patru scopuri ale vietii umane! Spre consternarea tuturor, dupa o pauza, filosoful adauga: Care or fi celelalte trei n-am stiut niciodata Papa Benedetto al XIV-lea, extraordinar de ncntat de vizita lui Montesquie u, i acorda privilegiul de a mnca de dulce tot anul. Dupa audienta, filosofului i s-a prezentat bula papala care i confirma acest privilegiu, dar care nsemna o anum ita taxa. Spiritual, Montesquieu o refuza cu eleganta: Papa este cel mai onest om! Deci ma ncred n cuvntul lui fara a avea nevoie de nimic altceva!

FRIEDRICH NIETZSCHE (1844-1900)

filosof, filolog si scriitor german

Cnd Nietzsche cazu greu bolnav, prietenul sau, Overbeck, l sfatui sa se od ihneasca, sa nu se mai gndeasca la nimic. Nietzsche i raspunse: Asta o poti face tu care gndesti, dar eu eu sunt nsasi gndirea. BLAISE PASCAL Matematician, fizician, filosof si scriitor francez Un prieten facea urm atoarea reflectie n fata lui Pascal, vorbind despre un oarecare obez idiot: Nu-mi explic cum poate fi att de voluminos si att de prost! Foarte serios, Pascal i raspunse: Asta dovedeste ca un corp poate avea mult volum si putina capacitate! ntr-o zi, un iezuit, vorbind cu Boileau, crti mpotriva lui Pascal, ntrebnd da ca n timpul liber facea pe crpaciul. Se referea la teoria jansenistilor, adeptul e i fiind si Pascal, conform careia zilnic o ora, doua trebuia dedicata muncii man uale. Boileau i raspunse: Nu stiu daca Pascal repara sau nu pantofi. Stiu doar ca prin Scrisorile provinciale a croit o pereche care va vin de minune! Boileau facea aluzie la demascarea ipocriziei iezuitilor. Pascal observa cu ironie cum autorul unei carti mult prea inspirate din diversi autori se exprima continuu: cartea mea, opera mea, comentariul meu, etc. D e aceea Pascal spuse: Dat fiind ca n aceasta carte e mai mult inspiratia altora dect a lui, nu a r fi mai corect sa se exprime cartea noastra, opera noastra, comentariul nostru" ? PYRRHON (365-275 .e.n.) filosof grec Pyrrhon, fondatorul scepticismului a ntic, sustinea ca nu e nici o diferenta ntre viata si moarte. Atunci de ce nu mori chiar acum? l ntreba cineva care-l asculta. Tocmai pentru ca nu e nici o diferenta ntre viata si moarte. Anaxagoras cazuse ntr-o zi ntr-un sant. Trecnd pe acolo Pyrrhon, nici nu se gndi sa-i ntinda o mna, ci continundu-si drumul, reflecta: Maestrul meu sta bine n sant ca n oricare alt loc! Iar Anaxagoras, care-l auzise, se simti ncntat ca discipolul lui era att de patruns de lectiile sale. PLATON (427-347 .e.n.) filosof grec Biografii lui Platon povestesc ca n ti mp ce parintii lui Platon l lasara pe micut undeva pe muntele Himet, unde ei aduc eau sacrificii zeilor, la ntoarcere l-au gasit pe copil nconjurat de albine care-i lasasera miere pe buze, fara sa-l fi ntepat niciuna. Vaznd pe un elev al lui jucnd zaruri, Platon l dojeni. Ca o scuza, elevul i spuse: Platon, dar eu joc pe sume foarte mici! Nu de bani e vorba, dragul meu, ci de timpul irosit, i explica Platon. Un prieten i spunea lui Platon: Nu te nteleg toti tinerii, acum. Adevarata ta nvatatura o vor ntelege cnd vo r fi vrstnici. Cuvintele tale par ca ngheata ntr-o atmosfera geroasa si ca numai du pa mult timp, odata cu dezghetul, ar capata rezonanta. ntr-o zi, poetul Antimah citea n public una din poeziile sale. La nceput lu mea l-a nconjurat, dar imediat s-a plictisit si s-a ndepartat. Singurul care a ram as sa asculte n continuare a fost Platon. Si Antimah citi cu tot sufletul poezia, iar la urma exclama: Un auditoriu ntreg nu face ct sublima ta prezenta, Platon!

Cicero avea atta stima fata de Platon nct spunea: Oricnd as prefera sa nu-mi dea dreptate Platon dect sa-mi dea dreptate alt i filosofi! Care ar fi cel mai bun doctor? l ntreaba cineva pe Platon. Fara nici o ezitare, Platon i raspunde: Cel care a suferit de toate bolile. PROTAGORA DIN ABDERA (490-420. E.n.) sofist grec Adversarul lui Socrate, Protagora, preda dialectica si oratoria n Atena. Aforismul sau de predilectie era : Omul e masura tuturor lucrurilor . Protagora aprobase casatoria fetei lui cu un om, fata de care el avea se ntimente foarte ostile. Atunci prietenii, fireste, ca l-au ntrebat de ce a accept at aceasta alegere. La care Protagora le-a raspuns: Am acceptat aceasta casatorie, considernd cel mai bun sistem de a ma razb una pe el, deoarece fata mea e rea si ncapatnata! SAADI (SAIDI) (1213-1292) poet si filosof persan Poetul si filosoful Saa di avea un prieten caruia i se conferi un titlu foarte mare. Toti prietenii s-au dus sa-l felicite afara de Saadi, care a spus: Multimea alearga azi la el, eu ma voi duce cnd va fi singur, dupa ce nu v a mai avea acest titlu impresionant. Saadi batu ntr-o zi la usa unui mare bogatas, cerndu-i un mic mprumut. Boga tasul fiind un om de factura josnica, l ntreba pe filosof: Cum ti explici ca nteleptul bate la usa bogatasului si niciodata un bogata s nu va bate la usa nteleptului? Ct se poate de simplu: nteleptul cunoaste binefacerile bogatiei, n timp ce bogatasul nu cunoaste binefacerile ntelepciunii. ARTHUR SCHOPENHAUER (1788-1860) filosof german Modest din fire, cnd Schop enhauer a fost ntrebat unde ar vrea sa fie nmormntat, a raspuns cu demnitate: Nu are nici o importanta locul. Posteritatea ma va descoperi oriunde. Invitat undeva la masa, gazda i oferi lui Schopenhauer, la sfrsit, un paha r cu vin, spunndu-i: Este un vin exceptional, cu cel mai generos buchet din cte am baut! Sceptic, sorbindu-l, Schopenhauer i raspunse: Mda, generos mi pare si mie, deoarece pare sa fi dat tot ce avea n el mai bun! LUCIUS ANNAEUS SENECA (4 .e.n. -65 e.n.) filosof si scriitor latin Seneca , tnar, avea un succes fantastic ca orator. De aceea a strnit invidia lui Caligula , care-i si hotarse moartea. Paloarea chipului sau l-a salvat pe o buna perioada, Caligula fiind convins ca avea sa moara tuberculos, fara interventia lui. Senec a, aflnd ceea ce-i pregatise Caligula, spunea prietenilor sai: Va pare paradoxal, si totusi pe multi oameni i-a salvat boala de la moar te! Jucndu-se cu focul, stoicul Seneca i spunea adevaruri usturatoare lui Nero , ncheind astfel: Prefer sa te nfurii, spunndu-ti adevarul, dect sa te lingusesc cu tot felul de minciuni. Nero, avnd tot felul de suspiciuni n legatura cu supusii sai, i condamna pe foarte multi la moarte. Seneca i spuse: Pe orict de multi i vei trimite la moarte, nu-l vei putea niciodata ucide

pe propriul tau succesor. Filosoful Seneca detesta adulatorii, dar un nou discipol al sau, ignornd acest lucru, din adulatie, discutnd ntr-o zi cu Seneca, nu facea dect sa aprobe tot ceea ce afirma maestrul. La un moment dat, exasperat, filosoful exclama: Te implor, cauta sa ma mai si contrazici cteodata, altfel mi dai senzatia unui monolog! Convinge-ma ca suntem doi care discutam! SOCRATE (469-399 .e.n.) filosof grec Socrate era sculptor la nceput, si av ea destul succes cu operele lui. Dar dupa ctva timp nceta de a mai lucra, gndindu-s e ca: Mi se pare o mare prostie ca un om sa piarda timp ca sa dea un aspect uman unei pietre cnd marea majoritate a oamenilor fac imposibilul pentru a parea o buc ata inerta de piatra! Socrate s-a casatorit cu Xantippa, renumita pentru caracterul ei dificil si afirma ca se casatorise cu ea cunoscndu-i bine caracterul, deoarece daca el a vea sa reuseasca sa suporte firea Xantippei, nsemna ca avea sa poata trata cu ori care alta persoana, orict de dificil caracter ar fi avut. Socrate spuse ntr-o zi n fata ctorva prieteni: n viata am avut de luptat cu doua nenorociri: gramatica si mizeria. Studi ul m-a sustras de la prima si norocul de la a doua. Cnd un cunoscut i-a cerut bani cu mprumut lui Socrate, acesta i-a spus: mprumuta de la tine nsuti, facnd economii din cheltuielile viitoare si vei fi mult mai multumit si mai stimat. Cnd un discipol cu care se plimba Socrate se nfurie ca un oarecare nu rasp unsese salutului lui Socrate, acesta i spuse: De ce sa te nfurii daca tu constati ca maestrul tau e mai bine educat dect acel individ indiferent si raucrescut? n timp ce Socrate se afla n mijlocul discipolilor sai, apare Platon, carei spuse: Maestre, ieri ti-ai certat slujitorul n fata tuturor. Nu l-ai fi jignit daca-l certai cnd ati fi fost doar voi doi si att. Fara ndoiala. ntocmai cum ar fi trebuit sa faci tu azi cu mine, i raspunse Socrate. Socrate era casatorit cu imposibila Xantippa, devenita simbolul sotiei i nsuportabile. ntr-o dimineata, dupa ce a tunat si a fulgerat cu tot felul de inju rii nejustificate mpotriva martirului Socrate, acesta a iesit tiptil din casa ca sa n-o mai auda. Cnd Xantippa si-a dat seama ca a iesit din casa si ca urla singu ra, s-a razbunat, aruncnd n capul lui Socrate o galeata cu apa. Calm ca totdeauna acesta a exclamat: Dupa attea tunete era de asteptat si o ploaie Cnd Socrate a fost condamnat la moarte, Xantippa a venit sa-l vada n temni ta si a nceput sa plnga n hohote. Socrate a cautat sa-i potoleasca lacrimile, spunnd u-i: Nu mai plnge, Xantippa. Ei m-au condamnat pe mine la moarte, iar natura i -a condamnat pe ei. Sunt vrstnici, vor muri si ei n curnd. Dar mie-mi pare rau ca te-au condamnat pe nedrept! Deci ai fi mult mai multumita daca as muri condamnat pe drept? ntreba fil osoful Socrate. TIMON (325-230 .e.n.) filosof si poet satiric grec Timon era renumit pent ru mizantropia sa implacabila. El o explica astfel: i urasc pe oamenii rai pentru rautatea lor si pe oamenii buni pentru ca-i tolereaza pe acestia!

Si, cu alta ocazie, Timon spuse: Dar ntre rai si prosti, i prefer pe cei rai, deoarece uneori si mai potoles c ticalosiile lor, pe cnd cei prosti sunt prosti fara ragaz! ISTORII SI UMOR ALEXANDRU MACEDON (356-323 .e.n.) regele Macedoniei Tatal lui Alexandru, Filip, suferea de o rana foarte dureroasa capatata n ultimul razboi. Fiul lui l ncu raja astfel: Tata, nu mai suferi, ci gndeste-te ca aceasta rana este dovada curajului si a gloriei tale. ntr-o zi, Alexandru Macedon, vaznd statuia lui Ahile, exclama: O, ct te invidiez, Ahile! Ai avut parte de un prieten ca Patrocle n viata si de un Homer dupa moarte! Mai nainte de a pleca n Asia, Aristotel i-a spus discipolului sau, Alexand ru Macedon, sa mai astepte ctiva ani pentru ca astfel va putea sa ajunga la o mai mare prudenta si ntelegere n lupta. Iar Alexandru i raspunse: Asa e precum spui, n schimb as pierde elanul tineretii. GUILLAUME DE BAUTRU (1588-1665) diplomat francez Om cult, de un rar rafi nament, Bautru, traind n preajma cardinalului Richelieu, se contaminase de maliti a acestuia. ntr-o zi, un scriitoras i ceru parerea asupra unui manuscris de-al sau . Bautru nu ezita sa-i spuna: E mult prea lung poemul dumitale. Eu as taia cel putin jumatate din el. Si cealalta jumatate? ntreba emotionat poetul ncepator. Da. As taia si cealalta jumatate. Abatele Rivicre se ntoarse de la Roma fara tichie , adica fara investitura d e cardinal la care se asteptase. n plus, mai racise strasnic pe drum. Malitiosul Bautru, care-l ntlni din ntmplare, vazndu-l ct era de racit, nu se abtinu sa nu-l apos trofeze: Ai vazut ce nseamna sa vii tocmai de la Roma fara tichie? MARCUS TULLIUS CICERO (106-43. E.n.) orator, filosof, scriitor si om poli tic roman ntrebat Cicero daca pune pret pe bogatii, el raspunse: Nu dau doi bani pe bogatii, deoarece un bogatas oarecare, un negustor bo gat, nu ar putea valora mai mult dect un soldat valoros, mai mult dect Lelius, sau mai mult dect Scipione Africanul! n timpul razboiului mpotriva lui Pompei, un luptator viteaz, vazndu-l pe Ci cero abatut, i spuse: Nu uita ca noi mai avem nca sapte vulturi, curaj! Iar Cicero i raspunse zmbind: Mda! La ce ne ajuta? Poate daca ne-am razboi cu pasarile! Cicero era renumit pentru ntelepciunea lui. ntr-o zi se lamenta de tragism ul absurd al razboiului, spunnd: De ce oare omul trebuie sa-si dezvaluie tot ce are mai bun n el, curaj, f orta, initiativa, si asa mai departe, ca sa nfaptuiasca tot ce poate fi mai rau p e lume, sa ucida! GEORGES CLEMENCEAU (1841-1929) om politic si ziarist francez Clemenceau, ministru francez, renumit pentru inflexibilitatea lui, la un moment dat era dir ectorul ziarului Justitia. Observnd o mare neglijenta n munca redactorilor, care n u veneau regulat la slujba, ntr-o zi atrna un carton pe care scria: Domnii redactor i sunt rugati sa nu plece de la slujba mai nainte de a veni .

Cnd era directorul ziarului Justitia, Clemenceau i spuse noului redactor s ef, domnul Mandel: Dragul meu, vei vedea ct e de usor sa scrii: un verb, un subiect, atribut Si dupa o pauza si cnd vrei sa adaugi un adjectiv, vii si te consulti cu mine! Odata, cnd Clemenceau vorbea la Camera Deputatilor, un impertinent l-a ntr erupt de mai multe ori. Clemenceau l-a pus la punct cu vorbe cam tari, si atunci celalalt ncepu sa-i spuna: Dar eu am dreptul Dumneata, l ntrerupse Clemenceau de asta-data, ai toate drepturile dupa lu me n afara de acela de a tine dumneata discursul meu de azi! Cnd Clemenceau a fost facut ministru, fiind sever cu cei ce lucrau cu el, dupa cum sever era si fata de el nsusi, din cnd n cnd obisnuia sa ntreprinda cte o in spectie n minister. ntr-un birou gasi pe un aspirant scriitor care, n loc sa lucrez e n interesul serviciului, scria la romanul lui. Dojenindu-l, acesta-i raspunse: Domnule ministru, va rog sa ma credeti ca daca aveam de gnd sa muncesc di n rasputeri nu veneam ntr-un minister! La care Clemenceau ramase perplex. Continund inspectia, ntr-un alt birou gasi pe un functionar care citea zia rul si altul care dormea pe masa. n rest toti absenti. Cel ce citea ziarul se ofe ri sa-l trezeasca pe cel ce dormea, dar Clemenceau i spuse: Nu e cazul. S-ar putea sa plece si el si sa rami singur n tot biroul! Clemenceau, discutnd cu un prieten de al sau, spuse: Viata trebuie sa ti-o programezi. Sa stii n primul rnd ce vrei. Si cnd stii , sa ai curajul s-o spui. Si dupa ce ai spus-o sa ai curajul s-o realizezi n fapt . BENJAMIN DISRAELI (1804-1881) om politic englez Disraeli fusese de mai m ulte ori ministru al Angliei. Cnd si cnd ntelepciunea sa avea scnteieri caustice. Despre adversarul sau, Gladstone, spunea: Gladstone este un gentilom n sensul cel mai rau al cuvntului: nu numai ca tine asul n manseta ca sa poata nsela oricnd, dar mai are si tupeul sa spuna ca pro videnta i l-a pus acolo! FILIP, REGELE MACEDONIEI (332-336. E.n.) (tatal lui Alexandru Macedon) ntr-o buna zi se prezenta n fata regelui Filip al Macedoniei un cersetor c are-i spuse ca trebuia sa-l ajute deoarece erau rude. Surprins, regele l ntreba: Suntem oare nruditi? Desigur, fiindca sunt fratele tau, daca te gndesti bine, de la Adam. Dar mostenirea a fost mpartita prost. Tie prea mult, mie prea putin. Ai dreptate, i raspunse regele, dndu-i o moneda de aur. Doar att ti se cuvi ne din mostenire din moment ce ma astept sa vina si ceilalti nenumarati frati, r isipiti n lumea ntreaga, care sa-si revendice ca si tine drepturile la mostenire. FRANCISC I (1494-1547) rege al Frantei Francisc I obisnuia sa se exprime astfel n legatura cu primirea generalilor victoriosi la curte: n prima zi sunt primiti ca adevarati regi, n a doua ca principi, iar din a treia zi, abia abia ca simpli soldati Toti generalii lui Francisc I s-au opus ideii de a ataca trupele spaniol e la Marignano. Regele, neavnd nici un argument convingator, rosti inspiratele cu vinte devenite celebre: Cine ma iubeste, ma urmeaza! De ndata ce Francisc I a fost dus n cortul viceregelui de Napoli ca prizon

ier, mai nainte chiar de a-si bandaja ranile, ceru sa-i scrie cteva cuvinte mamei sale, ramase apoi celebre: Doamna, totul e pierdut n afara de onoare! Cnd Triboulet, bufonul regelui Francisc I, a aflat de intentia lui Carol Quintul, dusmanul nversunat al regelui Frantei, de a se duce n Flandra trecnd prin Franta, se exprima astfel n prezenta lui Francisc: Daca ntr-adevar Carol Quintul ndrazneste sa vina n Franta, i cedez imediat s cufia mea de nebun! Si daca eu, spuse regele, l-as lasa sa treaca? Atunci scufia de nebun se cuvine Maiestatii voastre! Raspunse Triboulet. Francisc I l-a invitat la curtea lui pe Leonardo da Vinci. Dar cum picto rul cazu la pat din primele zile ale sosirii lui n Franta, regele veni zilnic sal viziteze, spre uimirea curtenilor, invidiosi ca regele lor dadea prea multa at entie acelui strain. Regele nsa le raspunse: Domnii mei, nobili ca voi pot crea zilnic, daca vreau, dar unul ca Leona rdo. N-as fi n stare toata viata JOSEPH FOUCH (duce de Otrante) (1759-1820) om politic. Seful suprem al po litiei pe vremea Directoratului si a lui Napoleon La o masa de mare gala, data d e Napoleon pentru a sarbatori casatoria lui cu arhiducesa Marie-Louise, vrnd sa-l puna pe Fouch ntr-o situatie penibila, deoarece l ura pe masura ce-si dadea seama ca are nevoie de el, mparatul l ntreba cu brutalitate fata de toata lumea: E adevarat, Fouch, ca ai votat pentru moartea lui Ludovic al XVI-lea, unc hiul mparatesei de lnga mine? Impasibil ca totdeauna, Fouch i raspunse: E foarte adevarat, Maiestate, ba chiar e primul real serviciu pe care lam adus Maiestatii voastre imperiale. Cnd au aparut pretinsele Memorii ale lui Fouch, evident compilate de o mna straina, Heinrich Heine comenta astfel: Fouch, renumit pentru falsitatea caracterului sau, a mpins aceasta falsita te pna la publicarea postmortem a unor false memorii. FRIEDRICH AL II-LEA (CEL MARE) (1712-1786) regele Prusiei

Cnd Benjamin Franklin se duse la regele Prusiei, Friedrich cel Mare, sa-i ceara ajutoare pentru America, regele l ntreba: n ce fel ai ntrebuinta dumneata banii daca ti i-as da? Franklin raspunse: I-as ntrebuinta pentru cucerirea libertatii, privilegiul natural al oamen ilor. Dupa o clipa de gndire, regele i raspunse: Nu pot sa va dau nici un ajutor! Fiind rege si fiu de rege nu se cuvine sa aduc tocmai eu prejudicii meseriei! Friedrich al II-lea l vizita ntr-o zi pe un ngmfat si prea elegant conte, re numit pentru prostia si incultura lui. Intrnd ntr-o camera unde se afla o infinita te de peruci, nu se putu abtine sa nu exclame: Ce de peruci pentru un om fara cap! GIUSEPPE GARIBALDI (1807-1882) general si rarii Romei n 1849 a fost nevoie sa se topeasca si . Calugarii din mnastirea Sant' Onofrio i-au e lor aveau valoare istorica. Garibaldi le-a raspuns: Clopotele care au batut n timpul agoniei i crutate si respectate. om politic italian n timpul apa clopotele ca sa se faca tunuri spus lui Garibaldi ca clopotel lui Tasso sunt sacre, deci vor f

Garibaldi, condotier de faima universala, cnd intra la Palermo, multimea se ngramadi sa-l salute pe eliberator, strignd: Moarte Burbonilor! Traiasca Garibaldi! La care Garibaldi raspunse cu o voce puternica: Traiasca Italia! Si nimanui moarte! n 1861, Garibaldi chema un zidar sa-i refaca un perete, la casuta lui din Caprera. Fireste ca alaturi de zidar Garibaldi zidea si el. La un moment dat zi darul i spuse: Generale, dumneata esti priceput n meseria razboiului! Lasa-ma pe mine la zidarie ca si eu sunt priceput n meseria mea! Ai dreptate, i raspunse delicat generalul Garibaldi, eu voi fi salahorul. Voluntarii garibaldini, comandati de Bruzzesi, sosira n toiul luptei. Cum mersesera n mars, doua zile, numai pe ploaie, erau uzi leoarca. Vazndu-i n ce hal erau, Garibaldi cauta sa-i ncurajeze: Curaj, baieti! Va veti usca, nfierbntndu-va n focul luptei! Rensufletiti, tinerii voluntari se avntara n lupta strignd: Traiasca Garibald i! Garibaldi, omul cu mii de calitati, era de o generozitate fenomenala. Un garibaldin l ntreba revoltat ntr-o zi de ce se poarta att de bine cu dusmanii lui n loc sa-i distruga. Iar Garibaldi i raspunse: ntocmai, transformndu-mi dusmanii n prieteni nu nseamna ca am scapat de dusm ani? FRANOIS GUIZOT (1787-1874) om politic, orator, istoric francez ntr-o zi n C amera Deputatilor Guizot a fost insultat grav de adversarii sai. Cu demnitate se nina el le-a raspuns cu glas tare: Acumulati cte injurii puteti. Ele nu vor reusi niciodata sa ajunga la nalt imea dispretului meu! Guizot nfiintase un ziar n apararea intereselor ministerului sau, intitula t Carta 1832. Desi directorul era foarte bine platit, ziarul n loc sa apara seara , iesea abia a doua zi dimineata. Jenat, directorul i propuse sa transforme Carta n ziar de dimineata n loc d e seara. Asta ar mai lipsi, stimate director, i raspunse Guizot! Sunt convins ca l -ai face sa apara seara! Franois Guizot avea sapte ani cnd tatal lui, avocat, fusese denuntat de au toritatile teroriste din Nmes, ca suspect. A fugit, dar la frontiera cu Elvetia a fost arestat. Din ntmplare, unul din jandarmi l cunostea bine, deoarece Guizot, avocatul, l ajutase n mai multe rnduri. De aceea i propuse sa fuga din Franta, dar avocatul r efuza, justificndu-i: Nu pot si nici nu vreau. Daca eu fug, te omoara pe tine. Iar daca ramneti, adauga jandarmul, va taie capul dumneavoastra. Guizot s-a rentors nsotit de jandarmi la Nmes unde a fost decapitat la 9 ap rilie 1794. ADOLF GUSTAV II (1594-1632) rege al Suediei Cum la asediul Rigai, regele Adolf Gustav al II-lea se expunea prea mult, curtenii lui l dojeneau, rugndu-l sa fie mai prudent. Nu prea sunt n istorie multe exemple de regi care sa moara n vreo batalie, le spuse el. n realitate el a fost unul din foarte rarele exemple n care un rege moare n batalie: la Lutzen n 1632, mbarbatndu-si soldatii care vroiau s-o ia la goana, cu urmatoarele cuvinte: Opriti-va, lasilor, opriti-va ca sa vedeti cel putin cum moa re regele vostru!

Cnd cineva i spunea ca n batalii se expune prea mult el i raspundea mndru: eni nu e mai fericit dect cel ce moare la datorie facndu-si propria sa meserie . Regele Gustav nu era numai un mare soldat ci si un studios. Citea foarte mult. Avea o mare preferinta pentru Grotius. n legatura cu care spunea: ntr-o zi sper sa-i demonstrez lui Grotius diferenta ntre teorie si practic a si ct e de usor sa dai sfaturi fata de ct e de greu sa le urmezi. HARLAY (ACHILLE DE) (1536-1619) magistrat francez Un avocat care-si ncepu se pledoaria maiestuos, amintindu-l pe Hanibal care trecea Alpii, se nfierbnta att de tare de propriile-i cuvinte, nct, divagnd, nu mai revenea la subiect. Presedintele Harlay, ca sa-l aduca la realitate, l ntrerupse: Domnule avocat, te rog sa naintezi mai iute cu trupele dumitale, si sa aj ungi printre noi ALEXEI ISVOLSKI (1856-1919) diplomai rus, ambasador si ministru de Exter ne Pe vremea cnd Isvolski era ministru al Rusiei n Danemarca, afla ca n Petersburg se pregatea o mare miscare diplomatica, iar el spera sa fie numit ambasador la R oma sau la Berlin. De aceea trimise un om de al lui de ncredere la Petersburg ca sa afle situatia. ntelegerea dintre ei era urmatoarea: daca avea sa afle ca Isvol ski va fi numit ambasador la Roma i va expedia o telegrama cu cuvntul spaghetti , iar daca avea sa afle de numirea lui ca ambasador la Berlin, n telegrama avea sa scr ie cuvntul Kraut . Dupa o saptamna Isvolski primeste urmatoarea telegrama: caviar . A nteles ast fel ca fusese numit ministru la Petersburg. PIERRE JEANNIN (1540-1622) magistrat si om de stat francez Jeannin si-a n ceput cariera ca avocat si datorita elocventei sale persuasive deveni n scurt tim p celebru. Un om foarte nstarit, care a avut ocazia sa-l asculte plednd, s-a entuzias mati att de mult de felul de a gndi al lui Jeannin nct s-a dus direct la el sa-i pro puna pe fata lui drept sotie. Prima ntrebare dupa cel felicita a fost: Ce situatie materiala ai dumneata, domnule Jeannin. n fine, ce avere ai? Toata averea mea e aici, raspunse Jeannin, ducndu-si mna la piept si apoi la cap. Presedintele Jeannin a fost trimis ambasador n Spania, dar nefiind de vit a aleasa, marii nobili ai Spaniei se plnsera regelui, considernd ca un afront fapt ul ca nu le trimisese un adevarat gentilom, un nobil. Regele l chema imediat pe J eannin n tara. Cu gndul de a-l umili, regele l ntreba de fata cu toti curtenii: Domnule, dumneata esti gentilom? Fara ndoiala, dupa teoria lui Dante, dupa care nobletea nu e numai eredit ara raspunse cu demnitate Jeannin. Regele, uluit, continua sa-l ntrebe: Al cui fiu esti dumneata? Al propriilor mele actiuni, raspunse si mai demn Jeannin. GEORGE JEFFREYS (1648-1689) judecator si Cancelar al Angliei Judecatorul Jeffreys era faimos pentru asprimea lui. ntr-o zi atingnd cu bastonul pe un individ care statea n banca acuzatilor e xclama cu sarcasm: La capatul acestui baston e o mare canalie! Aveti dreptate, interveni acuzatul, ntrebarea e de care parte a bastonulu i? TADEUSZ KOSCIUSZKO (1746-1817) om nutrea prea mare simpatie fata de doamnele otriva aerelor de superioritate ale doamnei Totusi, ntr-o zi, n societate, ea politic polonez n genere, Kosciuszko nu atotcunoscatoare si n mod vadit era mp de Stal, pe care o evita pe ct putea. reusi sa-l ntretina putin, coplesindu-l c

Nim

u tot felul de adulatii si zmbete, invitndu-l insistent sa povesteasca ceva despre revolutia poloneza. Kosciuszko, iritat peste masura, nu se abtinu sa nu-i raspunda: Madame de Stal, revolutia se face, nu se povesteste! LUDOVIC AL XIV-LEA (1638-1715) rege al Frantei

(Regele-Soare) n 1672, Ludovic al XIV-lea sosise cu armata lui la portile Amsterdam-ului . Magistratii orasului, peste masura de speriati, s-au adunat ca sa delibereze s i dupa o lunga discutie s-au hotart sa ofere cheile orasului regelui Frantei. S-au dus mai nti la primarul orasului ca sa-i comunice hotarrea lor. Trezit brusc din somn, primarul, dupa ce auzi hotarrea magistratilor, i ntreba buimacit: V-a cerut regele cheile? Nu, a fost raspunsul lor. Asteptati atunci pna vi le cere, le sugera primarul. Ideea primarului a salvat Republica. ntr-o zi, Ludovic al XIV-lea l ntreba ntr-o doara pe unul dintre cei mai amb itiosi curteni ai sai: Cunosti limba spaniola? Si curteanul jenat i raspunse: Nu! Pacat! A fost raspunsul regelui. Ambitiosul curtean era convins ca regele l ntrebase daca stie spaniola cu intentia de a-l trimite ambasador n Spania, asa ca n cel mai scurt timp nvata spani ola, si se prezenta regelui. Deci ai nvatat spaniola la perfectie? Da, sire, raspunse cutezator si plin de speranta curteanul. Ma bucur pentru dumneata, i spuse regele, nseamna ca vei avea marea satisf actie de a citi Don Quijote n original! Ludovic al XIV-lea nu era iubit de popor, ntr-o dimineata, fiind la vnatoa re, ntlni ctiva tarani. Acestia vazndu-l pe rege fara manusi ramasera uimiti. Dar unul dintre ei remarca: Regele s-a hotart sa nu mai poarte manusi fiindca are minile calde, dat fi ind ca le tine mereu n buzunarele noastre! CAIUS MARIUS (157-86 .e.n.) capitan roman Armata lui Marius suferea de se te, soldatii cereau disperati apa. Marius le vorbi astfel: Vreti apa? E din belsug n cmpul dusmanilor. Haidem s-o luam! Si vorbindu-le astfel, i conduse la victorie. Pompei Daca Marius Daca trimise vorba lui Marius: esti un mare general, vino sa te lupti! i trimise urmatorul raspuns: tu esti un mare general, obliga-ma sa ma lupt mpotriva vointei mele.

GIUSEPPE MAZZINI (1805-1872) patriot, filosof italian Mazzini, unul din cei mai importanti fauritori ai independentei Italiei, era astfel descris ntr-un raport al politiei: "Caracterul acestui tnar entuziast este dintre cele mai peric uloase, deoarece este lipsit de orice interes personal. El nu conspira dect pentr u regenerarea Italiei, gata oricnd sa nfrunte orice pericol, sa-si sacrifice si vi ata la nevoie, sa fie si asasin, daca i-o cere Italia". Un elogiu att de nflacarat nu i-l adusesera nici cei mai devotati admirato ri. Blnd si generos nu cunostea ura. Alinta copiii si copiii l iubeau. Odata nc eta sa mai fumeze desi era un ndrjit fumator, fiindca stia ca fumul i face rau cinel

ui sau preferat. Mazzini ndragea natura. Spunea: Dati-mi Alpii care hranesc cmpiile tarii noastre cu apele care se revarsa ncontinuu de sub zapezile lor eterne. MECENA (CAIUS CLINIUS MAECENAS) (70 .e.n. -8 e.n.) om politic roman ntr-o zi August era pe punctul de a condamna pe un adversar al sau politic, cnd Mecena, ministrul lui, i trimise pe o tablita urmatoarele cuvinte: Surge, carnifex adica Ri dica-te, calaule! August dadu ascultare sfetnicului sau si si ierta rivalul. nteleptul Mecena i spunea mparatului August: Nu abuza niciodata de puterea ta. Cu ct ti-e puterea mai mare, cu att treb uie sa-i pui limite! LORENZO DEI MEDICI (MAGNIFICUL) (1449-1492) principe al Florentei, poet si protector al umanistilor Familia Pitti si familia Acciaioli conspirasera mpotr iva lui Lorenzo dei Medici. Ilustrul om i descoperi, dar i ierta pe toti conspirat orii, tratndu-i chiar cu generozitate, pna a si-i face reali prieteni. Cum unul di ntre adevaratii prieteni l dojeni pentru aceasta atitudine, Lorenzo i raspunse: Cine stie sa nvinga trebuie sa stie sa si ierte! Din 1434 pna n 1471, n ceva mai mult de treizeci de ani, familia Medici a c heltuit sapte sute de mii de fiorini numai pentru opere de arta. Un bun prieten i spuse lui Lorenzo ca o cifra enorma a fost aruncata pe fantezii artistice. Drept raspuns, Lorenzo i spuse: Dupa parerea mea nu puteau fi mai bine nvestiti acesti bani si viitorul mi va da dreptate. Antonio Tebalducci, cndva mare dusman al lui Lorenzo dei Medici, se cai d e ura lui ne justificata si-l ruga pe prietenul lui, Filippo Valori, sa-l prezin te lui Lorenzo. Dupa mai mult timp de sovaire, Valori se hotar totusi cu destula sfiala sa se duca cu Tebalducci la Lorenzo. Dar care nu i-a fost uimirea cnd l-a auzit pe Magnificul spunnd: Nu ti-as fi ramas obligat, draga Valori, daca mi-ai fi adus un prieten, dar procurndu-mi prietenia unui dusman, mi-ai facut, o placere nespusa pe care te rog, sa nu pregeti, sa mi-o mai faci si cu altii. HONOR GABRIEL DE MIRABEAU (1749-1791) om politic francez Mirabeau se duce a la sedintele Adunarii ntr-o trasura n care avea totdeauna un cufar cu strictul n ecesar. Cnd cineva l ntreba ce rost avea acel cufar, Mirabeau raspundea: Cnd un om face o revolutie, trebuie sa fie pregatit de fuga sau de moarte Cnd ducele de Orleans a fost exilat la VillersCotterets, popularitatea lu i parea sa creasca. De aceea Mirabeau spunea: Iata un print care mpotriva tuturor legilor perspectivei pare ca, pe masu ra ce se ndeparteaza, devine si mai mare. Mirabeau a avut o remarca foarte subtila n legatura cu ponderea neastepta ta a iacobinilor cnd au ajuns ministri: Iacobinii ministri nu mai sunt ministri iacobini! Vorbind despre un om foarte gras, Mirabeau glumi: Natura l-a creat anume astfel pentru a dovedi ct de mult se poate ntinde p ielea umana fara a plesni La moartea lui Mirabeau doliul a durat trei zile. O suta de mii de perso ane au urmat cortegiul funerar. Cnd cteva doamne s-au plns ca primaria nu stropise strazile, un inspirat a dat acest raspuns sublim: Primarul conta pe lacrimile noastre

NAPOLEON I (1769-1821) mparat al Frantei Adolescent, Napoleon era prieten bun cu Pozzo di Borgo cu care discuta ndelung. ntr-o zi Pozzo di Borgo i vorbi des pre diferitele guverne slabe din Italia. Din ceea ce-mi spui tu, exclama Napoleon, cred ca daca as avea zece mii de oameni la dispozitie, as deveni suveranul acestei tari. La asediul Toulon-ului, Barras, comisarul Conventiei nationale, dadu ord in sa fie mutata o baterie de tunuri. Napoleon, care asezase tunurile acelea, spuse: Cetatene, dumneata fa-ti meseria de comisar si lasa-ma pe mine s-o fac p e cea de ofiter de artilerie. Cnd Napoleon a fost numit general n fruntea armatei care pornea spre Itali a, cineva i spuse: Dar esti prea tnar ca sa poti comanda o armata ntr-o expeditie ca asta! N-avea grija, ca voi fi batrn la sfrsitul acestei expeditii! n timpul campaniei din Italia, un soldat se prezenta lui Napoleon Bonapar te cu hainele, ce-i drept cam jerpelite, cerndu-i un costum nou. Cum Napoleon ple case cu bani putini n aceasta expeditie i-a raspuns cu o vorba de duh: Daca ti-as da o uniforma noua, dragul meu, nu sar mai vedea nici urma di n vitejiile tale de erou! n timpul primei campanii n Italia, cnd Napoleon intra ntr-un oras evacuat de austrieci, clerul l implora sa ia sub protectia lui pe cei doisprezece Apostoli , p atronii bisericii. Sunt de lemn? ntreba Napoleon. Sunt de argint, i se raspunse. De argint? Mai bine. Cristos le-a spus sa colinde lumea, iar ei vor coli nda lumea acum. Cnd apostolii de argint au ajuns la Paris au fost transformati n monede. ntr-o zi Napoleon vorbea cu credinciosul sau Bourienne despre proiectele sale de regalitate. Veti avea de ntmpinat dificultati cu vechile familii domnitoare din Europa . S-ar putea sa nu va recunoasca, spunea Bourienne. Daca-i detronez pe toti, ramn eu cel mai vrstnic! RAYMOMD POINCAR (1880-1934) om politic francez n 1885 cnd Poincar se prezent a candidat la alegerile politice, adversarii spuneau ca e prea tnar. Poincar le raspunse prompt: Foarte adevarat! Dar de acest defect ma pot vindeca pe zi ce trece! Cnd rostea cte un discurs el tinea manuscrisul n mna, dar niciodata nu-l pri vea. Un admirator al lui Poincar i spuse ntr-o zi: Deci, dupa ce va scrieti discursurile le nvatati pe dinafara, din moment ce niciodata nu va uitati pe text! Dimpotriva! Spuse Poincare, exact pe dos, adica mi scriu discursul, dupa ce mi l-am ntiparit bine n minte! RICHELIEU (ARMAND JEAN DU PLESSIS) (1585Om de stat, cardinal al Frantei din 1622 La 17 aprilie 1607 Richelieu se ducea la Roma ca sa fie consacrat episco p. Papa l ntreaba: Ai vrsta cuvenita noii functii? Da, raspunde Richelieu. Dupa ceremonial, Richelieu i cere papei sa-l absolve de o minciuna pe car e o spusese cu putin timp nainte, cnd sustinuse ca avea vrsta cuvenita. Sanctitate, nu am vrsta ceruta de aceasta functie, dar acum totul e facut

. Papa l privi adnc si apoi, adresndu-se suitei sale, spuse: Acest tnar ambitios si viclean va ajunge departe! Ducele D'Epernon, n timp ce iesea de la Saint Germain, l ntlni pe scari pe c ardinalul Richelieu, a carui putere se afirma din ce n ce mai mult. Richelieu l ntr eba pe duce a carui putere era n declin: Duce D'Epernon, aveti vreo veste? Da, i raspunse ducele, Eminenta voastra urcati, n timp ce eu cobor. Un gentilom care nu servise nici sub Henric al IV-lea, nici sub Ludovic al XIII-lea i cerea lui Richelieu sa-i confere ordinul Spirito Santo (Sfntul Duh). Cardinalul exclama: Ma surprinde, domnule, ca neservind nici pe Tatal nici pe Fiul acum va gn diti nici mai mult nici mai putin dect la Sfntul Duh! Richelieu, cnd auzea ca se vorbeste foarte rau de cineva, spunea: Insist sa cunosc aceasta persoana. Din moment ce o vorbiti cu atta ndrjire de rau, sunt convins ca are merite alese. Richelieu cnd voia sa se destinda dupa o zi istovitoare facea gimnastica. ntr-o zi, Antonio De Gramont, intrnd n biroul unde lucra de obicei, l surprinse sar ind n camasa. Cardinalul Richelieu parea extrem de furios si stnjenit ca fusese su rprins n salturile acelea care distonau oarecum cu gradul lui de ministru-cardina l. Gramont, prompt, simtind reactia cardinalului, si scoase imediat haina si-i sp use lui Richelieu: Pun ramasag ca si eu fac salturile astea la fel de bine ca si eminenta V oastra! Cnd a murit cardinalul Richelieu, capitanul de garda a spus: Daca Richelieu se afla acum n paradis, nseamna ca pe drum i-a facut de pet recanie diavolului! Dupa moartea cardinalului Richelieu, urt de multi oameni din cauza lipsei lui de scrupule n setea nepotolita pe care a avut-o de putere, circula prin tot Parisul acest epitaf batjocoritor: Zace aici un faimos cardinal care a facut mai mult rau dect bine. Si binele l-a facut rau, iar raul l-a facut bine. FRANKLIN DELANO ROOSEVELT (1882-1945) Presedinte al Statelor Unite ale Americii ntr-o zi, calatorind cu trenul, Roosevelt discuta politica cu un alt calator. Cum n discutie el nu-si ascundea i deile lui democrate, vecinul sau l acuza de incoerenta: Cnd cineva are asemenea idei ar trebui sa calatoreasca n clasa a treia nu n tr-a ntia! Gresit gndit! Raspunse Roosevelt. Eu as vrea ca cel mai umil muncitor si cel mai umil taran sa aiba posibilitatea de a calatori cu clasa nti. La patruzeci de ani a avut un atac de paralizie infantila, maladie epide mica ntr-o anumita perioada n Statele Unite ale Americii, care a facut destule vic time. Optimist, Roosevelt spuse n fata medicilor pesimisti: Ar fi absurd ca un adult sa se lase nfrnt de o maladie infantila! Franklin Delano Roosevelt, care a echilibrat economia americana, era soc otit inconsecvent, deoarece iesea seara la teatru sau la restaurante cu bogatasi i pe care apoi i despuia prin impozite foarte grele. Roosevelt i raspunse unuia di ntre acesti prieteni care-l socoteau inconsecvent: Gresiti! Eu nu am nimic mpotriva bogatasilor! Dimpotriva, ca sa le creez mai putine griji, i mai descongestionez!

Roosevelt citea zilnic douasprezece ziare din care noua erau ale opoziti ei. Am de nvatat multe, spunea el, si chiar daca as putea sa le interzic nu a s face-o pentru ca nu as mai putea afla ceea ce mi-e foarte util sa stiu. Cu ct m a ataca mai mult, cu att mi fac mai bine. THEODOR ROOSEVELT (1858-1919) Presedinte al Statelor Unite ale Americii La funeraliile regelui Eduard al VII-lea, mparatul Wilhelm al II-lea al Germaniei statea lnga Roosevelt, presedintele Statel or Unite. Kaiser-ul cu obisnuitul sau ton de superioritate i spuse presedintelui Roosevelt: Dupa ceremonie vino la mine. Te astept la ora doua. Am numai patruzeci s i cinci de minute la dispozitie. Roosevelt, vrnd sa-i serveasca o lectie de politete, i raspunse: Voi fi punctual la doua fix deoarece nu va pot acorda dect douazeci de mi nute. SCIPIO AFRICANUL (PUBLIUS CORNELIUS) (235183 .e.n.) general roman Scipio era de parere ca un general trebuie sa-si riste viata numai n cazul unei batalii decisive. Un prieten bun de-al lui i spuse : Comportndu-te astfel, tu nu esti un ostas. Foarte adevarat, i raspunse Scipio, sunt un comandant de oaste! n tabara romanilor s-au descoperit doi spioni ai lui Hanibal. Adusi n fata lui Scipio, el dadu ordin sa i se arate tot ceea ce-i interesa. i ospata bine, l e darui doi cai puternici si-i trimise napoi n tabara cartaginezilor. Atitudinea lui Scipio i impresiona att de mult pe toti cartaginezii, nct se simtira nvinsi nainte de a lupta. Scipio se duse la Ennius acasa, avnd ceva important sa discute cu el. Un slujitor i spuse ca Ennius nu era acasa, dar Scipio auzi glasul lui Ennius chemndu -l pe slujitor. Suparat, pleca. Dupa cteva zile, Ennius veni el la Scipio, dar Sc ipio aparu la fereastra si-i spuse clar si raspicat: Nu sunt acasa. Ennius nu savura gluma. De aceea Scipio i explica: Cum asa? Auzindu-ti glasul alaltaieri, eu am dat crezare totusi vorbelor slujitorului tau, iar tu te ndoiesti azi de vorbele mele, prietene?!

SFRSIT