Sunteți pe pagina 1din 52

Calauziri pentru cresterea si educarea ortodoxa a copiilor de IRINEU - EPISCOP DE ECATERINBURG SI IRBITK

PROLOG Fara nici o ndoiala, tineretul de astazi trece printr-o serioasa criza. Iar pentru acesta nu este eI nsusi responsabil. Cea mai mare parte de vina ne apartine noua, celor mari -- parinti, nvatatori, clerici, ndrumatori duhovnicesti. Ne-am pierdut noi nsine orientarea duhovniceasca si, cum era de asteptat, am pierdut si adevarata, ''dupa Dumnezeu'', educatie a copiilor nostri. Rolul parintilor si al caminului familial este determinant pentru v rsta copilariei si a adolescentei. !l trebuie sa fie prin e"celenta un rol educational. #ucrarea peda$o$ica corecta si nteleapta a parintilor asupra sufletelor copiilor, nca de la cea mai fra$eda v rsta, trebuie sa puna bazele unei vieti ntru %ristos, a sin$urei cai viabile si adevarate, pe care nici o furtuna a v rstei tinere sau adulte nu o va mai putea clatina. &cest mare adevar este pus n evidenta n cartea de fata. 'criitorul celor zece omilii peda$o$ice catre parinti, ce sunt cuprinse aici, este episcopul rus Irineu, pastorul eparhiei de !caterinbur$ si Irbit(, care a trait la sfarsitul secolului al )I)-lea. Cuprinsul acestor minunate cuv ntari este foarte bo$at n observatii psiholo$ice si peda$o$ice si constituie un $hid pretios pentru delicata lucrare educationala a parintilor. 'criitorul se dovedeste a fi un foarte bun cunoscator al problemelor de educatie, un fin psiholo$ si peda$o$. *odul sau de e"punere este simplu si popular, astfel tnc t poate fi urmarit de oricine. 'i cu mare surpriza se poate constata ca, desi sunt scrise cu aproape o suta de ani n urma, aceste omilii nu si-au pierdut nicidecum actualitatea. !le ram n permanent valabile, dat fiind ca sunt in-spirate si ntemeiate pe nvatatura si sfaturile Dom-nului. De altfel, problemele v rstei tinere au ramas aceleasi, indiferent de scur$erea timpului si de schimbarea epocilor istorice.

Cele zece omilii peda$o$ice fac parte din lucrarea ''Invatatura Iui Irineu, episcopul de !caterinbur$'', care a fost editata n anul +,-+ n orasul cu acelasi nume. Din aceasta le-am tradus n $receste si le-am editat cu mici modificari. #a sf rsit, n adau$iri, am e"pus si un te"t foarte instructiv si placut, care le ofera parintilor c teva e"emple despre ce nu trebuie sa faca, pentru a nu contribui ei nsisi la distru$erea caracterului copiilor lor. /ravurile care nsotesc te"tul provin din diverse reviste rusesti editate n secolul trecut. Int lnim aici vesnica si unica nvatatura peda$o$ica a !van$heliei, care ram ne peste veacuri net superioara sistemelor peda$o$ice omenesti aride si confuze. Daruim aceasta pretioasa 'am nta a peda$o$iei crestine, care este cuprinsa n omiliile de fata, tuturor parintilor crestini si educatorilor, n dorinta ca ea sa rodeasca nsutit n cadrul fiecarei familii. 'fnta Mnastire Paraklitos

CND NCEPE EDUCATIA 0n vremurile de demult un parinte, care se distin$ea prin sfintenia vietii si prin cunoasterea sufletului omenesc, i-a dat urmatoarea porunca ucenicului sau1 '''a scoti din radacina acest copac''. 'i i-a aratat un copacel t nar, un curmal, care apucase nsa sa prinda radacini foarte puternice si ad nci. Fac nd ascultare de duhovnicul sau, ucenicu+ ncerca sa duca la ndeplinire aceasta porunca, nsa, cu toate eforturile depuse, nu reusi sa faca nimic. ''2arinte'', i spuse, ''ceea ce mi-ati cerut sa fac de-paseste cu mult puterile mele''. &tunci parintele i arata un alt copacel, cu mult mai mic si mai firav, pe care ucenicul reusi sa l smul$a din pam nt de la prima ncercare, fara a depune prea mare efort. 3edem asadar, ca nimic nu a reusit ucenicul fata de copacul care apucase sa prinda radacini puternice si, ca fara nici o $reutate, a smuls copacelul abia rasarit. Fac nd o le$atura ntre povestirea aceasta si educatia copiilor, am putea

spune ca, de multe ori, parintii ram n aproape neputinciosi n a schimba comportamentul copiilor mai mari de v rsta, daca nu au nceput sa se ocupe de educatia lor nca din fra$eda pruncie. 'pune si un proverb1 ''Ceea ce nveti de mic, nu uiti p na la batranete''. Iar nteleptul 'irah nvata1 ''&i feciori4 Invata-i pe ei si nconvoaie din pruncie $rumazul lor'' 5Cartea ntelepciunii lui Iisus, fiul lui 'irah ''!cclesiasticul'' 6,789. 2utini sunt acei parinti care ar putea fi laudati pentru acordarea unei educatii corecte copiilor lor. :neori se nt mpla chiar, ca anumiti parinti, care sunt ei nsisi foarte buni si evlaviosi, sa aiba copii cu un caracter rau, absolut diferit de al lor. :na dintre cauzele de baza ale acestui fenomen, trebuie cautata n nsasi educatia pe care acestia o ofera. 'e nt mpla asadar, ca acestia sa nu se n$ri;easca ndea;uns de educatia reli$ios-morala a copiilor lor, sau sa fie at t de orbiti, de o e"a$erata iubire parinteasca, nc t sa nu vrea sa vada si sa recunoasca n acestia nimic rau sau condamnabil. Refuza sa ia aminte, la observatiile bine intentionate ale celor din ;ur, nu iau n seama sfaturile lor si contesta cu putere adevarul celor constatate. 'i abia c nd problemele copiilor lor devin insuportabile, ncep sa se $ ndeasca la modul de ndreptare al fiicei sau al fiului lor. &bia atunci fac apel la educatie. De multe ori nsa, se nt mpla sa fie de;a prea t rziu. De aceea consider necesar sa va e"plic, de ce educatia copiilor trebuie nceputa nca de la cea mai fra$eda v rsta. 3a este tuturor cunoscut, c t de repede se dezvolta o sam nta aflata sub pam nt. Factorii care contribuie +a dezvoltarea ei ncep imediat sa si faca simtita influenta. Caldura si umiditatea trezesc t narul vlastar n pam nt, care ncepe ncet-ncet sa urce catre suprafata. &celasi lucru se nt mpla si cu copilasul care, asemenea semintei, vine n aceasta lume si creste nencetat. !ste cunoscut faptul ca firea umana se dezvolta cel mai repede, din toate punctele de vedere, mai ales la v rsta copilariei. <ot acum are nevoie si de cea mai mare n$ri;ire si atentie. Dezvoltarea trupeasca are loc repede si continuu, n vreme ce si mai repede nainteaza cea sufleteasca. Copilul ncepe sa vorbeasca, sa ntelea$a primele lucruri, sa $ ndeasca, sa ;udece1 3ointa sa se ntareste si nvata ncet-ncet sa actioneze de la sine. *intea sa se mbo$ateste cu ntele$erea obiectelor care

l ncon;oara, n vreme ce, mpreuna cu acestea, ncepe sa ntelea$a si c te ceva despre e"istenta lui Dumnezeu. Incepe sa si puna problema destinatiei sale n aceasta lume si nvata sa faca diferenta ntre bine si rau. Inlauntrul sau se trezeste constiinta. Incepe sa constientizeze iubirea si antipatia, apar sentimentele de rusine si de onoare.2entru ca toate aceste puteri, care l ridica pe om catre asemanarea cu Dumnezeu, sa se dezvolte asa cum trebuie, parintii sunt datori sa urmareascacu mare atentie dezvoltarea morala a copilului Ior. !ducatia are o dubla menire1 pe de o parte sa anuleze pornirile rele, iar pe de alta sa le sadeasca pe cele bune. De aceea este necesar, ca ea sa nceapa nca de la cea mai mica v rsta a copilariei. *ulti dintre parinti nu acorda nsa importanta cuvenita acestei realitati. Nu considera necesara nceperea educatiei chiar de la cea mai fra$eda v rsta. :nii dintre ei, mai ales cei tineri, privesc copilul lor ca pe o ;ucarie sau ca pe o papusa. Il hranesc, l adorm, l m n$ ie, se ;oaca cu el, l cocolosesc, l pazesc n fel si chip sa nu raceasca sau sa se mbolnaveasca de altceva,etc. In rest l lasa sa aler$e, sa se ;oace, sa faca tot ce vrea, numai sa nu i deran;eze cu pl nsul si cu stri$atele sale. 'i pentru multa vreme nu si dau seama ca adoratul lor ''n$eras'', a devenit odata cu trecerea timpului din ce n ce mai ncapat nat, mai pl n$acios, mai alintat, mai neascultator, mai pofticios, tot timpul nemultumit si rautacios. &bia in ultimul ceas li se deschid ochii. &tunci se hotarasc sa se intereseze, n sf rsit, si de educatia copilului lor alintat. Insa, iubiti parinti, acum este de;a foarte t rziu. Copacelul a crescut. &lti parinti $resesc la r ndul lor, nsusindu-si anumite conceptii peda$o$ice $resite, care din pacate n zilele noastre sunt foarte rasp ndite. &ceste conceptii sunt foarte $reu apoi de schimbat, deoarece ele sunt folosite si ca prete"te, pe de o parte pentru a ;ustifica scaderile si obisnuintele rele ale copiilor, iar pe de alta pentru a acoperi ne$li;enta si indiferenta parintilor fata de corecta ndrumare ce ar fi trebuit acordata. ''2ai, sunt copii...'', spun parintii sensibili, ''putem sa dam o asa de mare importanta cusururilor lor... 4''. Cu astfel de ;ustificari sunt iertate de obicei obrazniciile copiilor. Intr-adevar sunt copii. Insa ce fel de copii...4 Ce vor a;un$e mai t rziu acesti copii...4 &u ei dreptul, chiar daca sunt copii, sa sav rseasca raul...4 !ste oare lo$ic sa ne$li;eze cineva o $reseala, pentru ca aceasta a fost sav rsita de un copil...4 Daca n casa noastra izbucneste un incendiu, oare spunem1

''=, ce foc frumos....'', sau chemam pe toata lumea n a;utor...4 2utem asadar sa i privim linistiti pe copiii nostri, c nd vedem ca nlauntrul lor ncepe sa arda din ce n ce mai tare focul patimilor, care ameninta at t cu o distru$ere a trupului, temporala, c t si cu cea a sufletului, vesnica...4 ''Cu timpul o sa ntelea$a'', se multumesc sa spuna alti parinti. ''Copilul o sa nceapa sa $ ndeasca mai mult, ntele$and si sin$ur ce este bine si ce este rau''. C t de distru$atoare este si aceasta nselare de sine. #o$ica este un cutit cu doua taisuri1 ea poate fi ndreptata fie spre bine fie spre rau. Insa simpla cunoastere a binelui nu a;uta la nimic. <rebuie n plus, sa doresti binele si sa fi obisnuit sa l sav rsesti. Catre o astfel de obisnuinta trebuie condus omul prin educatie, nca din primii ani ai copilariei, astfel nc t mai t rziu, cunosc nd binele si cu a;utorul ratiunii, sa l sav rseasca, a;utat fiind si de puterea vointei. Daca educatia nu ncepe de la v rsta copilariei, ratiunea devine apoi un dar foarte periculos. *ulti oameni dotati cu o foarte mare inteli$enta se $asesc prin nchisori sau institutii corectionale. De ce au a;uns acolo4 !"act pentru faptul ca ''ntele$erea a venit cu timpul....''. 'a nu credeti ca omul este prin firea sa bun si cinstit. Chiar daca este inteli$ent, daca nu primeste o educatie corespunzatoare, la v rsta potrivita, nu va evolua n chip pozitiv. 2entru ca, asa cum ne confirma si cuv ntul lui Dumnezeu, din firea sa omul este nclinat spre a sav rsi raul. >ustific nd defectele copiilor si ale tinerilor si n acelasi timp atitudinea lor, multi dintre parintii ne$li;enti spun urmatoarele1 ''nu putem sa cerem si sa ne asteptam la o viata mpodobita cu virtuti, nca de la v rsta copilariei ... .''. Insa de ce nu putem4 =are Domnul nostru Iisus %ristos, Care ne-a oferit e"emplul vietii 'ale, nu a fost la r ndul 'au copil si t nar...4 Ce ne spune 'fanta !van$helie1 ''iar copilul crestea si se ntarea cu duhul, umpl ndu-'e de ntelepciune, si harul lui Dumnezeu era asupra lui''. 5#uca I, 8-9. =are nu sunt de a;uns de multe marturiile cuprinse n vietile sfintilor, care ne arata ca acestia, nca de la cea mai fra$eda v rsta, si cultivau virtuti ca evlavia, asculta-rea, bunatatea...4 'i daca * ntuitorul ne spune des-pre copii1 ''lasati copiii sa vina la *ine'' 5*atei + ,, + 89 si nca1 ''vai celui care va sminti pe unul dintre acestia mici care cred n *ine ... '' 5*atei + ?,@9 rezulta oare concluzia, ca le este imposibil copiilor sa faptuiasca virtutea...4 Dimpotriva. Domnul spune toate acestea, ca sa scoata n evidenta ca virtutea poate fi

lucrata de la v rsta fra$eda, lucrarea ei fiind n acelasi timp cu mult mai curata, mai nevinovata, mai autentica. De aceea va spun1 vai de acei parinti, care ne$li;eaza cultivarea sufletelor copiilor lor, cu obisnuinte bune si cu nclinatia catre sav rsirea binelui, nca de la v rsta mica a copilariei. 3or da socoteala n fata lui Dumnezeu. 3oi nsa, parintilor, care cititi aceste r nduri, sa nu treceti cu vederea nici cea mai mica aparitie a raului n comportamentul si a celui mai mic dintre copii. 2entru ca si acesta are - la nceput inconstient, nsa mai t rziu constient- scaderile sale, ramasitele triste ale pacatului stramosesc. &stfel, spre e"emplu, daca pruncul si da seama si de obicei foarte repede se nt mpla aceasta -- ca prin pl ns si stri$ate poate sa obtina foarte usor ceea ce si doreste, se va obisnui sa faca astfel mereu. 'i cu c t mai des se repeta aceasta, cu at t mai ndaratnic si mai alintat devine. #a fel se nt mpla si cu celelalte slabiciuni omenesti, care cu trecerea timpului se dezvolta din ce n ce mai mult. Radacinile lor s-au dezvoltat nca din primii ani ai copilariei. . 'e istoriseste despre mparatul roman Diocletian, care a fost unul dintre cei mai crunti pri$onitori ai primilor crestini, ca de c nd era mic, i placea sa chinuiasca si sa ucida diferite animale. 2rin urmare, aceasta nclinatie spre a chinui orice fiinta vie, s-a cultivat n el nca din copilarie. De aceea, noi trebuie sa avem $ri;a sa punem bazele unei educatii corecte. nca din copilarie. :rmariti tot timpul nclinatiile copilului vostru. 'i orice tendinta rea si face aparitia, smul$eti-o din radacina cu a;utorul educatiei. &semanati-va $radinarului, care n epoca potrivita a anului, tunde ramurile rebele si nefolositoare ale copacilor. &celasi lucru trebuie sa l faceti cu copiii vostri. Inima copilului poate fi comparata cu o $radina, iar parintii cu niste $radinari ai lui Dumnezeu, care sunt datori sa curete la vreme $radina -- adica inima copilului -- de buruienile pacatelor si de ne$hina obisnuintelor rele. Daca vor nt rzia sa faca aceasta, iar raul va prinde radacini ad nci, daca inima copilului va fi cuprinsa de deprinderi ur te, atunci nu vor mai putea face fata luptei mpotriva acestora. ''<e pl n$i'', scrie 'fantul Ioan /ura de &ur, ''ca fiuI tau este neascultator4 Cu usurinta ai fi putut, pe vremea c nd

era nca mic, sa l fi ndreptat, sa l fi obisnuit cu ordinea, sa l fi nvatat sa fie constiincios n ndatoririle sale, sa vindeci boala sufletului sau. C nd pam ntuA era nca bun pentru a fi cultivat, atunci trebuia sa smul$i buruienile, mai nainte de a fi apucat sa prinda radacini ad nci. Ne$li;enta ta este de vina, pentru ca acum patimile fiului lau sunt foarte puternic statornicite n inima sa''. !ducatia nsa nu consta numai n a combate pornirile rele ale copilului, ci si n a-l obisnui de mic sa sav rseasca binele. Care sunt principalele virtuti pe care trebuie sa le cultivam n sufletele copiilor4 3om vedea mai amanuntit n capitolele ce urmeaza. 'fanta 'criptura ne relateaza motivul principal pentru care trebuie sa l obisnuim pe copil, de mic sa sav rseasca binele. 0nteleptul 'irah scrie, ca daca un t nar apuca pe un drum, nu se va abate de la acesta p na la batr nete. &dica, daca omul, de t nar apuca pe drumul cel bun, daca din copilarie a iubit binele, nu se va schimba p na la moarte. &celasi lucru l spune si proverbul popular1 ''din Iea$an p na la morm nt acelasi vei fi'' 3a reamintesc deci, parintilor, cuvintele nteleptului 'irah1 ''ai feciori4 Invata-i pe ei, si nconvoaie din pruncie $rumazul lor'' 5'irah 6,789. 'i de asemenea mai amintesc si proverbul poporului1 ''ceea ce nveti de mic, nu uiti p na la batr nete.'' !A"ELE EDUCATIEI &m e"plicat de;a, ca educatia crestina a copiilor trebuie sa fie nceputa de la cea mai fra$eda v rsta, pentru ca primii cinci-sase ani ai copilariei sunt hotar tori pentru tot restul vietii omului. &m aratat de asemenea, cam n ce consta, n $eneral, nceputul educatiei, si anume ca parintii sunt datori sa alun$e din sufletul copilului orice tendinta spre rau si sa cultive aplecarea spre cele bune. In acest capitol, precum si n urmatoarele, vom urmari mai amanuntit, care sunt acele defecte care trebuiesc ndreptate si care sunt principiile binelui, spre care copilul trebuie ndrumat. Dupa cum ne spune nteleptul 'olomon, ''nceputul ntelepciunii este frica de Dumnezeu'' 52ilde +,69. Bazati pe aceasta, trebuie sa spunem ca prima virtute pe care parintii trebuie sa o cultive n sufletele copiilor lor, c t mai devreme

posibil, este frica de Dumnezeu, adica credinta si evlavia fata de &cesta. 0nsa de ce --- veti ntreba poate --- trebuie ca noi parintii, si n special mamele, sa i nvatam pe copii nostri despre credinta si despre evlavie, nca de la v rsta prunciei4 Raspunsul este urmatorul1 pentru ca, daca de mic copilul este nvatat sa fie evlavios si sa fie prezent n s nul vietii bisericesti, numai atunci vom putea spera ca si c nd va a;un$e la maturitate, c nd ispitele l vor ncon;ura din toate partile, iar patimile salbatice l vor asedia, acesta va ram ne nenvins si drept, pastr nd acele principii cu care a fost crescut de mama sa. &cele sfaturi crestinesti simple, pe care mama trebuie sa le dea pruncului odata cu laptele matern, l vor nsoti pe tot parcursul vietii. 'i daca vreodata un astfel de copil, nvins de vreo patima sau debusolat de vreun e"emplu rau, o ia pe drumul $resit, de cele mai multe ori, el se caieste mai usor si se ntoarce mai repede, fata de acela care nu a cunoscut o educatie crestineasca n anii copilariei. Copilul care a primit o educatie crestin ortodo"a, chiar daca o apuca pe un drum $resit, simte la un moment dat, ca nlauntrul sau se trezeste amintirea puternica anilor nevinovati si fericiti ai copilariei si se poate ntoarce la adevar. Isi aduce aminte de acele ru$aciuni simple, pe care le-a nvatat de la mama sa -- chiar daca ea acum se odihneste poate n morm nt -- se $ ndeste la sfaturile pe care aceasta i le dadea, pe c nd statea nca pe $enunchii ei. 'i cu toate ca traieste o viata pacatoasa, ca a uitat acele ru$aciuni, se poate ca ntr-una din nopti, mer$ nd sa se culce, sa si aduca aminte, fara sa vrea, cum mama sa l nvata sa si faca semnul sfintei cruci nainte de a se culca, cum l nsemna chiar ea cu sf nta cruce si cum se ru$a pentru el. &mintirea dulce a anilor nevinovati ai copilariei i-a trezit pe multi din letar$ia pacatului si i-a adus din nou aproape de Dumnezeu. Intele$eti acum ce mare binecuv ntare este pentru copii sa aiba mame evlavioase. &cestea, de la cea mai fra$eda v rsta i vor nvata despre credinta si despre evlavie. De la mama -- nu de la doica, nvatatoare sau profesoara -- trebuie sa nvete copilul sa l cunoasca pe Dumnezeu. In fata icoanei din casa trebuie sa nvete copilul sa si faca ru$aciunea de dimineata si nu abia la scoala, pentru ca mama sa este aceea care trebuie sa l nvete cum sa se roa$e. &sa s-a obisnuit din totdeauna n familiile cu adevarat ortodo"e.

''Indata ce copilul ncepe sa ntelea$a'', scrie 'f ntul Ioan /ura de &ur, ''parintii i nvata 'imbolul de Credinta, cum sa se roa$e si sa psalmodieze, precum si r nduiala slu;belor sfinte''. &celasi ierarh da mamelor urmatorul sfat1 ''sa i nvatati pe copiii vostri sa si faca semnul 'fintei Cruci. Iar c ta vreme ei nca nu pot sa si-l faca sin$uri, sa i nsemnati voi cu m na voastra''. Iar unei mame care era vaduva si pe care o chema #ito, i scriaC ''este foarte frumos pentru o mama crestina sa l nvete pe copilul ei cum sa pronunte dulcele nume al #ui Iisus, c nd nca $lasul sau este foarte plap nd iar limba sa abia poate sa pronunte''. Din toate cele amintite, se e"plica, cred, de ce parintii, si n special mamele, care au cea mai mare parte de responsabilitate, pentru educatia copiilor lor n primii ani de viata, trebuie, ca de la cea mai fra$eda v rsta, sa cultive n sufletele lor sentimentul reli$ios -- sau mai bine spus, modul de viata ortodo" -- din care sa rodeasca mai t rziu fructele credintei si ale evlaviei. 3reti sa aflati cum este posibil sa se mplineasca aceasta4 Cum sa le inspiram copiilor nostri trairea credintei crestin ortodo"e4 &ceasta se poate realiza, daca vom ncepe sa i nvatam pe acestia, nca de mici, adevarurile de baza ale sfintei noastre credinte. Nu va speriati. !ste foarte simplu si fiecare dintre mame poate sa o faca. Cu cuvinte simple, izvor te din inima, trebuie sa +e vorbeasca pruncilor ei, c t se poate de des, despre bunul si milostivul 2arinte ceresc, Care i iubeste mult pe toti copiii si le trimite bunatatile 'ale. *ai t rziu, din timp n timp, le poate povesti despre viata primilor oameni n paradis. Despre cum traiau ei acolo fericiti, at ta vreme c t au ascultat de Dumnezeu. 'a le spuna ca n ceruri va fi ntotdeauna mai bine, pentru aceia -care asculta de Domnul si de parintii lor. 'a le istoriseasca de asemenea cum au pacatuit &dam si !va, cum au fost alun$ati din rai si au facut ca nefericirea lor sa fie mostenita apoi de toti ceilalti oameni. De aceea, a fost nevoie sa vina pe pam nt * ntuitorul, ca sa poata din nou oamenii sa mosteneasca mparatia cerurilor. 'a le povesteasca despre nasterea Domnului, despre pastorii cei smeriti,

despre cei trei ma$i care I s-au nchinat si despre Irod cel rau, care a ucis pruncii din Ierusalim. 'a le descrie copilaria pruncului Iisus, nchinarea 'a la templu la v rsta de doisprezece ani si viata 'a n Nazaret. 'a le povesteasca patimile si rasti$nirea 'a, e"plic ndu-le ca toate acestea #e-a suferit pentru ca oamenii devenisera foarte rai. Fiecare copil va ntele$e ndata ca el nu trebuie sa fie rau. 'a continue apoi mama, sa vorbeasca despre Invierea si Inaltarea la cer a Domnului. 3a vedea ca ncet-ncet, copilul va ncepe sa i ceara sa povesteasca n fiecare zi tot mai multe. 3a putea asadar sa istoriscasca si despre *aica Domnului, despre aducerea ei la templu la v rsta de trei ani, despre viata ei acolo. 'a i spuna nca despre iubirea ei fata de toti oamenii si despre mplinirea cererilor acelora care se roa$a catre D nsa. 0i va vorbi si.despre sfintii n$eri, mai ales despre n$erul sau pazitor, care se n$ri;este de d nsul. *ama poate de asemenea, sa se foloseasca si de prile;ul anumitor sarbatori, ca sa i povatuiasca pe copiii ei pe calea adevarurilor de credinta. #e va arata sfintele icoane, care nu trebuie sa lipseasca din nici o casa ortodo"a, e"plic ndu-le cine este reprezentat n fiecare. #e va darui copiilor sa poarte la $ t c te o cruciulita si le va e"plica cineeste rasti$nit pe aceasta. 0l va duce pe prunc n fiecare zi n fata iconostasului din casa, si va face sf nta cruce si l va nsemna apoi si pe acesta cu m nuta lui nvat ndu-l cum sa se roa$e. De asemenea, nu va uita sa l ia pe copilul ei n fiecare Duminica la biserica si sa l mpartaseasca cu 'fintele <aine. :rm nd toate aceste sfaturi, mama cea buna l va nvata pe prunc, mai nainte ca acesta sa mear$a la scoala, adevarurile de baza ale credintei, pe care orice copil are posibilitatea sa le ntelea$a. Copiii n $eneral, au o mai mare receptivitate catre cele sfinte dec t cei mari. !ste dea;uns ca ei sa creasca ndrumati de o mama evlavioasa. C t de usor este, de e"emplu, sa se faca le$atura ntre pomul de craciun si istoria nasterii lui %ristos. 'au c t de usor este ca de 2asti, sa le e"plicam copiilor ca * ntuitorul a patimit si a fost rasti$nit pentru pacatele oamenilor. Copilul va ntele$e, ca pentru aceasta nu trebuie sa pacatuim. Ii vom spune,

de asemenea, despre Inviere si despre faptul ca desi suntem muritori, daca vom fi buni, * ntuitorul ne va nvia si pe noi, asa cum a facut cu dreptul #azar. C t de usor este sa i inspiram - copilului nostru dra$ostea si evlavia pentru sfintele slu;be ale Bisericii. &;un$e doar sa I facem sa ntelea$a ca n biserica se simte si mai mult prezenta lui Dumnezeu, care i iubeste at t de mult pe copii si i cheama l n$a D nsul. 2rin urmare, n biserica trebuie sa stam linistiti, sa facem cu atentie semnul sfintei cruci si sa ne ru$am cu evlavie. Da, iubiti parinti. Daca inima voastra este inundata de credinta si de dra$oste fata de Dumnezeu, veti $asi tot felul de mi;loace, spre a le transmite aceste sentimente si copiilor vostri. C t de mare nedreptate le facem acelor copii, pe care i privam de bo$atia credintei, de tezaurul =rtodo"iei. !ste foarte adevarat ceea ce s-a spus, si anume ca ''sufletul omului -- si deci si al copilului --este din fire crestin''. De aceea si Dumnezeu asteapta ca pruncii sa aiba un comportament evlavios. Bine spune si 2salmistul1 ''din $ura pruncilor si a celor ce su$ ai sav rsit lauda'' 52salmi ?,D9. 2entru a prinde deci radacini, modul de viata crestin ortodo" n sufletele copiilor, parintii sunt obli$ati sa i nvete de mici sa intre n le$atura cu Dumnezeu, sa se roa$e. =ric t de mic este copilul, el poate ncet-ncet, sa nvete sa se roa$e. Din momentul n care stie sa ceara parintilor sai ceva care si doreste, va putea sa nvete sa ceara si de la 2arintele ceresc cele cuvenite. Invatati-l deci pe copilul vostru sa se roa$e. Daca va nvata de mic sa se roa$e, cu timpul ru$aciunea i va deveni ncet-ncet obisnuinta si apoi chiar o necesitate. 'a faceti n fiecare zi dimineata si seara ru$aciunile cuvenite, precum si nainte si dupa fiecare masa. 'a nu se apropie de masa, precum se apropie animalele cele necuv ntatoare de iesle. <rebuie sa nvete ca oricine doreste sa se bucure de darurile lui Dumnezeu, trebuie mai nt i sa le ceara, iar dupa ce le-a primit sa multumeasca pentru acestea. Ru$aciunile ''<atal nostru'', ''Cuvine-se cu adevarat'' si altele ca acestea, trebuie sa le stie fiecare copil. !ste un fenomen foarte trist n vremurile noastre, si anume ca ru$aciunea comuna n familie, la masa, s-a pierdut aproape peste tot. &ceasta este cauza pentru care vedem at tea familii nefericite si at tea ratari, n ceea ce priveste

educatia. 2entru ca oamenii, familiile, au ncetat sa se mai roa$e. Cuvintele Domnului sunt vesnic actuale1 ''cereti si vi se va da.'' 5*atei 6,69. 2oate ca multi vor raspunde1 ''pai, copilul nu ntele$e ru$aciunile''. Desi$ur ca la, - nceput- nu va ntele$e prea mult din cele cuprinse n ru$aciuni, dar el intra astfel ntr-o atmosfera de evlavie, chiar daca este foarte mic. &cesta este de fapt lucrul de care are nevoie. Cu toate ca nu si poate nchipui n sine prea clar, chipul lui Dumnezeu, el simte prezenta #ui. 'imte ca e"ista o Fiinta superioara, care ne iubeste si pe care noi trebuie sa o iubim. C nd copilul spune cuvintele ru$aciunii, se $ ndeste la Dumnezeu, i daruieste &cestuia sentimentele sale. 'i o astfel de ru$aciune, care se nalta din inima nevinovata a unui copil, este cu mult mai placuta n fata lui Dumnezeu dec t ru$aciunea unui ntelept, care ntele$e e"act fiecare cuv nt, dar care se roa$a de obicei numai cu ratiunea rece, fara caldura inimii. C t de mult i place lui ru$aciunea copiilor, o spune repet, psalmistul c nd scrie1 ''din $ura pruncilor si a celor ce su$ ai sav rsit lauda'' 52salmi ?,D9. Ca sa fie mplinita nsa o corecta educatie reli$ioasa a copiilor, trebuie mai nt i de toate ca parintii nsisi sa fie evlaviosi si cu frica de Dumnezeu. <rebuie ca ei nsisi sa iubeasca ru$aciunea. Daca mama nu este credincioasa si evlavioasa, daca nu $aseste - pentru ca nu cere bucurie - si m n$ iere n ru$aciune, atunci ea nu poate mplini cum trebuie educarea copiilor ei. Numai atunci c nd mama are o viata duhovniceasca nentrerupta, c nd copilul o vede ca se roa$a ea nsasi des si cu caldura, si va nsusi si el aceleasi principii de viata. &ti nteles acum, iubiti partnti, si n special voi mamelor, de ce trebuie sa i nvatati pe copiii vostri credinta si trairea ortodo"a nca de la v rsta prunciei4 'i de ce trebuie sa i nvatati sa se roa$e, mai nainte chiar de a mer$e la scoala4 Catre voi ma adresez deci1 Cea mai buna mostenire pe care o puteti lasa copiilor vostri este educatia crestin ortodo"a. 'a i nvatati, asa cum v-am e"pus pe scurt, adevarurile de baza ale credintei noastre. 'a i nvatati sa fie evlaviosi si sa se roa$e, din fra$eda pruncie, at t cu cuv ntu+ vostru, c t mai ales prin e"emplul vostru. De$eaba se vor chinui mai t rziu preotii sau profesorii de reli$ie sa i nvete toate acestea, daca nu veti pune voi bazele acestei educatii nca de acasa.

2ovatuiti-i pe copiii vostri sa traiasca crestineste si cu frica de Dumnezeu. Numai asa puteti spera, ca mai t rziu sa fiti m ndri de ei si nu sa a;un$eti sa pl n$eti pentru d nsii Daca copiii vostri traiesc cu frica lui Dumnezeu, vor fi si ascultatori si recunoscatori fata de voi mai t rziu. Daca i veti nvata sa l iubeasca pe Dumnezeu, atunci cu si$uranta ca va vor iubi n mod sincer si pe voi. DEPRINDEREA A#CULTARII 'unt doar c teva te"te n 'f nta !van$helie, care se refera la anii copilariei Domnului. !le sunt nsa foarte $raitoare si cu un bo$at continut peda$o$ic. &stfel, despre copilul Iisus de doisprezece ani, sf ntul evan$helist #uca scrie1 ''si a cobor t cu ei si a venit n Nazaret si le era supus'' 5#uca 7,E+9. Ceea ce accentueaza aici sfantul evan$helist #uca este faptul ca Iisus, copil fiind, era ascultator si supus fata de parintii sai pam ntesti. &ceeasi ascultare o avea nsa si fata de <atal cel ceresc. &ceasta se vede din cuvintele 'f ntului apostol 2avel, care scrie despre Iisus, a;uns acum la v rsta maturitatii, urmatoarele1 ''...ascultator Fac ndu-'e p na la moarte, si nca moarte pe cruce.'' 5Filipeni 7,?9. *ai mult, 'f ntul apostol ne arata ca de aceasta ascultare a depins m ntuirea lumii1 ''caci precum prin neascultarea unui om s-au facut pacatosi cei multi, tot asa prin ascultarea unuia se vor face drepti cei multi.'' 5Romani @,+,9. Nu este nevoie sa vorbim despre imensa importanta a ascultarii n viata oamenilor, n $eneral. C t de importanta este ea, n special n educatia copiilor, o stie fiecare parinte. 2utem chiar sa spunem ca acela care a rezolvat problema ascultarii cu copiii sai, a rezolvat chiar problema educatiei. Nu voi vorbi deci, despre importanta ascultarii. 3oi arata doar parintilor, cel mai simplu si mai si$ur mod de educatie, astfel nc t copiii lor, sa devina foarte cur nd ascultatori. &ceasta, cred, ca i intereseaza cel mai mult. *ai nt i de toate, trebuie sa accentuam faptul ca ascultarea este ca o planta foarte sensibila, care nu se poate dezvolta si rodi oriunde. Rasare numai acolo, unde pam ntul i este prielnic. Cu tristete constatam asadar, ca n multe familii nimic nu reuseste sa a;ute la nsusirea virtutii ascultarii de catre copii. &cestea sunt familiile n care domina asa zisul duh al libertatii. care

consta de fapt n contestarea si nepasarea fata de orice re$ula, atunci c nd vor sa-si apere propriile interese. Daca parintii sunt contaminati cu un astfel de duh este imposibil sa se mai foloseasca orice forrna de educare a ascultarii. =ricine vrea sa aiba copii ascultatori, trebuie el nsusi sa respecte orice forma de autoritate recunoscuta, fiecare principiu si le$e. &stfel de autoritati sunt Dumnezeu, Biserica si statul. Iar le$ile care trebuiesc respectate sunt asadar, cele ale lui Dumnezeu, ale Bisericii si ale statului. Respectam noi nsine nsa, primii aceste le$i4 0n anumite familii, Dumnezeu este ultima persoana careia I se acorda vreo importanta. Despre !l se discuta numai ocazional, spre e"emplu dupa citirea vreunei carti n care se promoveaza necredinta sau ne$area unuia dintre adevarurile de credinta ale crestinismului. In multe astfel de carti, credinta n Dumnezeul cel personal si viu este considerata un fel de poveste, potrivita numai pentru femeile batr ne. *ulti nici nu simt nevoia de a intra n le$atura cu Dumnezeu, n timp ce acela care o face, este adeseori bat;ocorit. <oate acestea sunt observate si auzite de copil. Ce concluzie va tra$e deci4 Cu usurinta ne-am putea da seama1 ''daca tatal meu nu l cinsteste pe Dumnezeu si nu asculta de &cesta, nseamna ca si eu pot sa nu l cinstesc si sa nu ascult de tatal meu. Daca Dumnezeu si poruncile 'ale sunt povesti, atunci porunca a cincea1 Cinsteste pe tatal si pe mama ta... ,este si aceasta un mit fara importanta. 2rin urmare parintii nu reprezinta nimic important pentru mine. 'i nu am nici o obli$atie fata de ei''. <rebuie sa recunoastem, ca n acest fel, lo$ica este de partea copiilor. &stfel, daca ne $ ndim ca pentru multi pa-rinti Biserica nu nseamna nimic, cu usurinta vom ntele$e ca n astfel de familii, nici nu poate fi vorba de educarea ascultarii. ''Ce ma intereseaza pe mine ce spune preotul4 Ce nevoie am eu de sfaturile sale4 2ot eu sa cred ceea ce spune4''. &stfel de cuvinte - sau poate chiar mai rele - aud adesea copiii n casele lor, n vreme ce la biserica li se spune ca trebuie sa asculte de parinti, de preot si de profesorii lor. 'i n vreme ce acasa se submineaza cu o abundenta ironie per-soana si lucrarea preotului,

copilul aude de la acesta1 ''cinsteste pe tatal tau si pe mama ta... ''. &tunci copilul a;un$e sa tra$a o concluzie definitiva1 ''de vreme ce tatal meu nu recunoaste nici una dintre poruncile lui Dumnezeu, despre care vorbeste preotul, atunci nu e"ista nici un motiv sa l ascult pe preot, atunci c nd nvata porunca a cincea''. #o$ica este din nou de partea copilului. &celasi lucru se nt mpla si atunci c nd este vorba despre autoritatea statului1 ''de ce sa ascult eu de le$ile statului4 !u sunt propriul meu stap n si fac ce vreau.. &stfel de afirmatii $ratuite face tatal, lipsit de discernam nt si fara sa ia seama cine l asculta. Desi$ur ca aceste cuvinte, ndreptate mpotriva autoritatii statului, nu au prea mare valoare. Deoarece statul dispune de mi;loacele de constr n$ere necesare, n vederea respectarii le$ilor sale. Nu acelasi lucru se nt mpla, atunci c nd este vorba de Dumnezeu si de Biserica. 2rin urmare, n astfel de conditii, nu e"ista un teren propice pentru educarea copiilor n spiritul ascultarii fata de parinti. &colo unde nu este recunoscuta si respectata puterea dumnezeiasca, acolo unde le$ile statului sunt respectate din frica, acolo deci, nu poate rodi educarea ascultarii. =ricine i$nora autoritatea lui Dumnezeu, a Bisericii si orice alta forma de autoritate, nu va reusi sa impuna copiilor sai, sa respecte autoritatea sa parinteasca. De aceea, daca vreti sa fiti ascultati de copiii vostri, respectati mai nt i voi autoritatile recunoscute n mod curent si le$ile acestora. &stfel vor nvata si copiii vostri sa asculte de voi. 'a presupunem nsa, ca e"ista acele conditii, necesare cultivarii acestei virtuti n sufletele copiilor. Cum vom reusi sa facem aceasta4 &scultarea consta n a supune vointa noastra vointei altcuiva. Insa pentru a supune vointa mea, vointei unei alte persoane, trebuie sa nutresc fata de aceasta un ad nc respect. In plus, trebuie sa o iubesc, pentru a o putea urma. Cea mai tare putere a sufletului este vointa. &ceasta domneste asupra tuturor celorlalte puteri sufletesti ale omului. #ucrul pe care l vrem, la acela ne si $ ndim, despre acela vorbim, si pe acela l sav rsim. Dumnezeu ne-a nzestrat cu aceasta putere sufleteasca, pentru a ne dori sa sav rsim numai binele, si n acelasi timp, pentru a opune rezistenta si a ur raul. Insa vointa

noastra a fost slabita din cauza pacatului si tinde mai mult catre sav rsirea raului. Cu toate ca recunoastem binele, nu avem puterea nici de a ni-l dori, n mod constant, nici de a-l sav rsi1 ''caci nu fac bine pe care l voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela l sav rsesc.'' 5Romani 6, + ,9. 'labirea vointei ndreptate catre sav rsirea binelui este un rezultat al pacatului stramosesc. #a fel cum am vazut si n cazul alintarii si al ndaratniciei, care trebuiesc din pruncie dezradacinate. 3ita de vie da multe roade dulci, nsa nu atunci c nd este lasata sa se dezvolte n voia ei, ci atunci c nd este taiata si le$ata de araci. &celasi rezultat l ofera si disciplina. Iar stap nirea alintarii si a ncapat narii copilaresti ofera roadele ascultarii. Insa ca sa va bucurati de aceste roade, tineti minte re$ulile pe care trebuie sa le urmati. Nu le permiteti ndaratniciri si alintari copiilor vostri, fie ei c t de mici. &ceasta nu nseamna desi$ur, ca trebuie sa limitati la ma"im libertatea lor de vointa. Copilul poate sa ceara ceva bun si folositor, ceva de care are ntradevar nevoie, ceva pe care l merita. &tunci voi trebuie cu toata bunavointa sa le ndepliniti cererea. Daca, spre e"emplu, la ora potrivita copilul cere de m ncare, deoarece i este foame, nu trebuie sa i refuzati acest lucru. Daca ati face-o, v-ati dovedi rai si nenduratori. Daca, la fel, copilul cere ceva care i este necesar la scoala, trebuie sa i satisfaceti aceasta cerere, deoarece altfel e"ista riscul ca el sa apeleze la alte mi;loace nedorite. !ste nsa complet diferit cazul n care copilul cere ceva care nu i este permis. &ceasta trebuie sa i-o refuzati cu tarie, fac nd abstractie de lacrimile sale. Niciodata sa nu cedati capriciilor copilaresti. Cine se arata o data n$aduitor, va deveni pentru totdeauna rob al mofturilor copilului sau. In straduinta de a forma caracterul copiilor lor, parintii trebuie sa conlucreze armonios. 'a nu dar me unul, ceea ce construieste celalalt. Niciodata

un copil nu devine mai alintat, ca n cazul n care vede ca unul dintre parinti i n$aduie ceea ce cela-lalt i interzice. 3ine, de e"emplu, t n$uindu-se la mama sa, si se pl n$e ca tatal nu i-a dat un lucru, pe care l-a cerut. *ama nu trebuie sa si e"prime spri;inul si mila fata de copil si cu at t mai mult, nu trebuie sa si arate nemultumirea fata de $estul tatalui, chipurile pentru ca acela nu a facut voia vlastarului. &celasi lucru trebuie sa l faca si fratii mai mari, rudele si toti cei care locuiesc n casa respectiva, mai ales bunicii. !ste cunoscut faptul ca cei n v rsta cauta mereu un spri;in si un lucru caruia sa se dedice. Dat fiind ca parintii sunt mai mult plecati si ocupati, si ndreapta atentia catre nepoti. 'i cum4 'atisfac ndu-le toate hat rurile. De aceea nepotii, de multe ori, si $asesc un aliat n persoana bunicului sau a bunicii. 'pera ca l n$a acestia vor putea obtine orice si doresc. Niciodata nu trebuie cultivata alintarea copiilor. Nu trebuie sa le permitem sa comande celor mai mari dec t d nsii, fratilor, servitorilor, bunicilor, sau sa ceara ceva care nu le este permis sa aiba. C nd copiii si doresc orice lucru, trebuie sa l ceara, nu sa comande sa i se dea. <rebuie sa fie multumiti cu ceea ce primesc, si sa multumeasca pentru aceasta. Niciodata nu trebuie sa ne$li;am orice $est de neascultare din partea copiilor. Ceea ce spune mama si tata, trebuie urmat ntotdeauna fara nt rziere. Copilul trebuie sa a;un$a, prin educatie, sa $ ndeasca n constiinta sa1 ''daca nu voi ndeplini imediat ceea ce mi-a spus mama si tata, nu ma comport cum se cuvine''. 2arintii trebuie sa fie de asemenea si$uri la r ndul lor, ca ceea ce au spus copilului sa faca, a fost dus la ndeplinire. Numai asa vom putea sa nvin$em ndaratnicia copilului, a;ut ndu-l sa si dezvolte o vointa puternica, ndreptata catre sav rsirea binelui si cultiv nd n acelasi timp si virtutea ascultarii. Dupa ce reusiti deci, sa alun$ati alintarea si ndaratnicia din sufletul copilului, trebuie sa continuati sa va purtati mereu n acelasi mod educativ, astfel nc t copiii sa va acorde constant respectul cuvenit. Respectul este conditia de baza a ascultarii.

Copiii nutresc n mod firesc un respect special fata de parintii lor. &cest sentiment natural este revelat si n porunca a cincea a Decalo$ului. &r fi desi$ur de prisos sa spunem parintilor1 purtati-va n asa fel nc t, sa va respecte copiii vostri. Copilul cunoaste, ca trebuie sa i respecte pe tatal si pe mama sa, si apoi afla ca aceasta o cere si Dumnezeu. Ce se nt mpla nsa, n momentul n care vede la parintii sai ceva care provoaca repulsie, antipatie si tulburare n sufletul sau nevinovat de copil, a;un$ nd astfel sa nu i mai poata respecta, n pofida vointei #ui4 Cum poate un copil sa respecte un tata betiv, sau o mama care tot timpul blestema si ocaraste, doi parinti care se cearta mereu ntre ei4 !"emplul rau oferit de parinti, nu numai ca zdruncina respectul copiilor fata de ei, dar submineaza si temelia ascultarii. Nu va $ ndi oare copilul1 ''pai, ce fel de parinti sunteti voi4'' De aceea parintii trebuie sa aiba $ri;a cum se comporta si sa evite orice $est, care ar putea zdruncina respectul copiilor fata de ei. <rebuie mai nt i ei nsisi sa fie condusi de sentimentul de respect reciproc si sa se poarte cu delicatete unul cu celalalt. 'a nu se certe si sa nu dea curs unor discutii necuviincioase mai ales n fata copiilor. Copiii nu trebuie sa auda niciodata e"presii de $enul1 ''n-o sa a;un$i nici tu deparie, ca si taica-tu.'', ''o sa a;un$i un ratat, ca si taica-tu.''. 'au1 ''risipitoare esti si tu ca si maica-ta.'', ''numai minciuni spui, ca si maica-ta.''. De$eaba cerem respect si ascultare, de la copiii care aud astfel de cuvinte de la parintii lor. 2arintilor. Niciodata sa nu va permiteti ;ocuri sau $lume necuviincioase fata de copiii vostri. <atal care se maimutareste n mod e"a$erat n fata copiilor sai, nu se poate astepta la respectul cuvenit din partea acestora si nici nu poate ndrepta comportamentul lor necuviincios. &ceasta nu nseamna desi$ur, ca trebuie sa fim tot timpul n fata copiilor nostri aspri si e"cesiv de seriosi. <rebuie sa avem discernam nt si sa facem diferenta ntre seriozitatea delicata si $lumele nevinovate si decente. Fata de un tata iubitor dar si serios n acelasi timp copiii nutresc un ad nc respect. !ste de a;uns o sin$ura privire, pentru ca acestia sa asculte ndata ru$amintea sa. 3reti sa va asculte copiii vostri4 &ratati-le nencetat iubirea voastra. Nu nsa

acea forma de iubire e"primata prin cocolosire si prin cedarea la oricare dintre cererile lor, ci prin iubirea nteleapta, din inima, care sa urmareasca doar binele lor. C nd co-pilul simte o astfel de iubire asculta nu de frica, ci din respect. Nu ram neti indiferenti fata de bucuriile si tristetile copiilor vostri. Nu spuneti niciodata, ca pentru voi copiii sunt o $reutate si un chin. Nu aratati niciodata ca orice ;ertfa pentru binele lor este prea mare, sau prea $rea pentru voi. Daruiti-le tot ceea ce le este necesar cu bucurie si caldura sufieteasca. Cum poate un copil sa iubeasca pe acel parinte, care i da bombanind o bucata de p ine4 =feriti-le din c nd n c nd copiilor si acele mici bucurii si satisfactii. :n dar de sarbatori sau de ziua numelui ntareste iubirea lor. Incercati sa c sti$ati inima copilului vostru, dezvolt nd o relatie bazata pe sinceritate si ncredere reciproca. 'uspiciunea si lipsa de ncredere ucid dra$ostea. Nu adau$ati la pedepsele cuvenite e"presii ;i$nitoare si observatii care ranesc. :n astfel de cornportament asupreste inima si distru$e orice urma de iubire. 2arintilor. 3-am aratat mi;loacele de baza, care folosite cu constiinciozitate, vor duce la nsusirea virtutii ascultarii de catre copiii vostri. *ai nt i sa i nvatati ca trebuie sa va asculte, deoarece aceasta este voia lui Dumnezeu. &veti $ri;a din timp sa nu rasara n inima lor buruiana alintarii. Nu n$aduiti nici o forma de ndaratnicie si de obraznicie. Nu le dati tot ceea ce va cer. =bisnuiti-i cu retinerea, cumpatarea si economia. Cereti-le sa faca ndata si cu e"actitate ceea ce le-ati poruncit. 'a nu fie nevoie sa mai repetati aceeasi indicatie. Nu le cereti nsa niciodata, sa faca

ceva care le depaseste puterile. Fiti constanti n atitudinea voastra si nu le n$aduiti astazi, ceea ce ieri le-ati interzis. Nu va contraziceti unul cu celalalt n fata copiilor. &veti $ri;a ca respectul copiilor vostri sa fie un sentiment de durata, evit nd orice $est care l-ar putea zdruncina. In sf rsit, nu uitati niciodata sa invocati binecuv ntarea lui Dumnezeu, n lucrarea de educare a copiilor vostri. Numai astfel, straduintele, $ri;a si lupta voastra vor fi ncununate de succes. DEPARTE DE $INCIUNA 0n capitolul precedent am vorbit despre modul n care trebuie sa cultivam n inima copiilor virtutea ascultarii si despre mi;loacele ce trebuiesc folosite pentru a reusi aceasta. In continuare vom arata, cum sa le inspiram copiilor dra$ostea de adevar, cum sa i nvatam sa pretuiasca adevarul si evite minciuna. Nevoia de adevar si iubirea fata de acesta sunt elemente ad nc sadite n om si deci si n copil. 2acatul stramosesc, cu toate ca a tulburat si a slabit simtul adevarului, nu a reusit sa l stin$a definitiv. Chemarea catre adevar a persistat n om. &ceasta chemare se manifesta n copil, prin acea dorinta nesf rsita de a cunoaste totul. De aceea, copilul ntreaba despre toate. 'i orice raspuns din partea celor mari este acceptat ca fiind adevarat. In puritatea sa copilul nu cunoaste minciuna si prefacatoria. *ai t rziu, i este rusine si se nroseste nu numai c nd el, din $raba sau din necu$etare spune vreo minciuna, ci si atunci c nd i aude pe cei mari mintind. Iubirea pentru adevar este sadita n sufletul copiilor de nsusi Dumnezeu. <rebuie nsa, ca aceasta vocatie naturala sa fie a;utata sa se dezvolte si sa se ntareasca. &ceasta este lucrarea destinata parintilor. Cum sa o reuseasca4 2rimul lucru pe care trebuie sa l faca, este de a-i povatui de la cea mai fra$eda v rsta. Cum se poate realiza aceasta4 'unt trei re$uli de baza1

a9 'a i nvatati pe copiii vostri sa iubeasca adevarul, $ ndindu-se la Dumnezeu. Copilul trebuie sa stie ca Dumnezeu, care este &devarul cel vesnic si neschimbat, doreste ca si noi sa spunem ntotdeauna adevarul. Numai atunci copilul va ur minciuna, c nd va ntele$e ca si Dumnezeu o uraste si o condamna. Numai iubirea de adevar, care se ntemeiaza pe credinta si iubirea fata de Dumnezeu, va putea sa treaca prin orice ncercare. b9 'a va purtati cu copiii vostri cu simplitate si sinceritate. 'a credeti n spusele lor, daca sunteti si$uri ca nu spun minciuni. Nu le cereti niciodata sa ;ure, pentru a va ncredinta de adevarul celor afirma-te. Daca aveti vreo ndoiala n ceea ce priveste ade-varul afirmatiilor lor, nu o aratati din prima clipa. Incercati sa va asi$urati, ca acesta a spus ntr-adevar o minciuna. 'i daca acest lucru s-a nt mplat, che-mati-l l n$a voi, priviti-l n ochi cu seriozitate dar si cu iubire si spuneti-i urmatoarele1 ''Dumnezeu ne cere sa spunem adevarul. !l este &totstiutor, cunoaste si cele mai ascunse $ nduri ale noastre, si uraste pe aceia care spun minciuni''. 2e fata copilului va apare ndata nrosirea provocata de rusine. 3a spune adevarul si nu va mai minti niciodata. c9 'a aratati ntotdeauna fata de copiii vostri ca si voi iubiti si respectati adevarul. 'a fiti sinceri si directi n tot ceea ce faceti. *ai nt i de toate sa cinstiti adevarul dumnezeiesc, credinta si le$ea lui Dumnezeu. Nu va aratati niciodata ne$li;enti sau nepasatori fata de credinta. Nu dati niciodata ocazia copiilor vostri sa auda e"presii de $enul1 ''nu este necesar sa creada cineva n Dumnezeu, este de a;uns sa fie un om cinstit''. 2rin astfel de e"primari, care din pacate se aud foarte des, se imprima un duh de minciuna de sine, duhul celui viclean. Daca veti pronunta n fata copiilor astfel de conceptii $resite si mincinoase, veti distru$e n inima lor orice sentiment de respect si de iubire fata de adevarul de credinta si fata de orice alt adevar. Daca ntr-adevar, ar fi acelasi lucru pentru Dumnezeu, ca noi sa avem o conceptie $resita sau corecta fata de !l si adevarul 'au, sa marturisim, dupa ;udecata noastra, ca fiind adevarata sau rnincinoasa credinta crestina, atunci de ce omul s-ar mai interesa de adevar n viata de zi cu zi4 Daca Dumnezeu i accepta n acelasi mod, si pe cel care Il marturiseste corect, si pe cel care Il nea$a sau se ndoieste de !l. daca nu e"ista nici o

diferenta ntre sustinerea adevarului sau a minciunii, atunci cum se e"plica faptul ca adevarului i se acor-da at ta importanta n viata de zi cu zi4 'i daca. n sf rsit, au dreptate aceia care spun ca nu e"ista credinta revelata de Dumnezeu, sau cu alte cuvinte, daca Dumnezeu nu a binevoit sa ne reveleze adevarul, care priveste cele mai importante chestiuni de viata, atunci cum mai putem cere de la oameni - si prin urmare si de la copii - sa spuna adevarul n toate chestiunile minore ale vietii de zi cu zi4 De aceea, parintilor, daca vreti ca pruncii vostri sa iubeasca adevarul omenesc, nvata-i mai nt i sa nutreasca un mare respect fata de adevarul dumnezeiesc. Nu permiteti sa intre n inimile voastre si nici ale lor, ne$li;enta si nepasarea fata de credinta ortodo"a si fata de Biserica. Copiii, daca observa ca voi tratati cu superficialitate adevarurile credintei crestine si canoanele Bisericii, sau daca observa ca va prefaceti c nd e vorba despre viata crestina, atunci si vor impropria si ei acelasi comportament si nu vor mai crede n cele spuse de voi. 'a fiti asadar pentru copiii vostri un e"emplu de iubire fata de adevarul crestin si fata de credinta. Iar aceasta dra$oste sa le-o transmiteti si lor. Numai asa vor iubi adevarul. Insa si n celelalte situatii sa fiti sinceri si cinstiti. 'a va paziti de minciuna si de prefacatorie. 2entru ca daca ei vor observa, ca i nselati pe ceilalti ntr-un fel sau altul, ca va folositi de viclenii si ipocrizii, ca nu sunteti sinceri n relatiile voastre - de e"emplu va prefaceti n fata cuiva ca i sunteti prieten si apoi, dupa ce pleaca, ncepeti sa l criticati si sa l condamnati - puteti fi si$uri ca si copiii se vor purta la fel, at t cu voi c t si cu altii. Daca doriti deci, ca ei sa devina oameni iubitori de adevar, de sinceritate si de onestitate, straduiti-va mai nt i voi - si c nd este vorba despre credinta si n $eneral n tot comportamentul vostru - sa va distin$eti prin evitarea minciunii, a ipocriziei, a servilismului, a vicleniilor. In toate manifestarile voastre sa fiti sinceri, directi, demni si credibili. Cultiv nd astfel, pe de o parte, n inimile copiilor vostri respectul si iubirea

fata de adevar, trebuie, pe de alta parte, sa va luptati voi nsiva, cu toate puterile, mpotriva minciunii. 'a i nvatati pe copiii vostri, de la cea mai fra$eda v rsta, sa urasca minciuna, sa cunoasca faptul ca Dumnezeu este &devarul si ca orice minciuna este un pacat. Copiii ar trebui sa a;un$a sa evite minciuna, nu pentru faptul ca ar fi pedepsiti, daca ar fi descoperiti, ci pentru faptul ca Dumnezeu o condamna si nu o poate suferi. &ratati-le copiilor, prin cuvintele 'fintei 'cripturi, c t de ur ta este minciuna n fata ochilor &devaratului si Dreptului Dumnezeu1 ''naravul omu-lui mincinos este ocara si rusinea lui este cu el pu-rurea'' 5'irah 7-,769. 'a i nvatati ca minciuna este inspirata de diavol si de aceea Domnul spune ca acesta, diavolul, ''este mincinos si tatal minciunii'' 5Ioan ?,889. 2nn urmare, copiii care spun minciuni l imita pe satana si se aseamana cu el. Nu ne$li;ati nici cea mai mica minciuna a copiilor vostri. Daca pruncul a facut o $reseala pen-tru prima data, pe care nsa a recunoscut-o imediat, iertati-l, sau daca $reseala este $rava, pedepsiti-l usor. !"plicati-i n acelasi timp ca l-ati iertat sau l-ati pedepsit mai usor, numai si numai pentru ca a avut cura;ul sa marturiseasca imediat fapta sa. &ceasta nsa nu trebuie sa devina o re$ula, deoarece se poate nt mpla un rau dublu. *ai nt i, copilul ar putea sa nceapa sa nu mai dea atentie $reselilor sale. Iar n a doua situatie, el se poate obisnui sa spuna adevarul numai atunci c nd prevede un oarecare avanta;, si nu s-ar sfii sa ascunda adevarul, atunci c nd crede ca marturisirea i-ar putea aduce vreo pedeapsa. In cazul n care copilul a sav rsit o $reseala si n plus a mai ncercat sa si minta, trebuie pedepsit de doua ori - e"plic ndu-i-se n acelasi timp - o data pentru $reseala si odata pentru minciuna. In cazul n care copilul, din razbunare, sau din rautate a aruncat vina pe altcineva, pe vreun frate mai mic sau mai mare, trebuie pedepsit si pus sa si recunoasca minciuna n fata tuturor. &stfel este pre-vazut de morala crestina. Niciodata, n nici o situatie sa nu ncercati sa i nselati pe copii. 'i nici celor din ;ur sa nu le permiteti acest lucru. De multe ori parintii, ca sa l linisteasca pe copilul pl n$acios, l sperie cu diverse lucruri nchipuite sau i promit

lucruri, pe care nu i le dau niciodata. C t de mult rau face aceasta. Copilul ntele$e foarte cur nd ca a fost nselat. Increderea sa n cuvintele parintilor este zdruncinata, iar sentimen-tul de pretuire a adevarului este slabit. Nu i aduceti pe copii n situatia de a spune minciuni, pentru a scapa n$roziti de bataie. De e"emplu, daca el a facut o $reseala, sa zicem ca a spart ceva, si voi stri$ati furiosi si va repeziti catre el cu m na ridicata, spun nd1 ''tu ai facut asta4 'a vezi tu acuma ce ai sa patesti.''. !ste aproape si$ur ca n aceasta situatie copilul va fi $ata sa spuna o minciu-na, pentru a se salva de bataie. Ce sa mai spunem de acei parinti care z mbesc, se m ndresc sau l lauda pe copilul lor pentru minciunile FdestepteF pe care le scorneste. 'au cum sa i catalo$am pe aceia, care i ndeamna ei nsisi pe copiii lor sa spuna minciuni, nvat ndu-i cum sa si nsele profesorii sau pe alti oameni, pentru a scapa nepedepsiti dintr-o situatie dificila4 &stfel de parinti sunt adevarate e"emple de coruptie pentru copiii lor. !i vor a;un$e nu numai sa spuna minciuni, dar si sa n;ure, sa fure si sa faca orice rau. 'a ne fie deci foarte clar, ca cel care nu con-sidera minciuna ca fiind un pacat, va fi n stare mai t rziu sa fure si sa nsele. Cel care este necinstit n cuv nt este necinstit si n fapte. 3-am aratat asadar, parintilor, cum sa cultivati n sufletele copiilor vostri respectul si iubirea pentru adevar, si dez$ustul pentru minciuna. 'a ne arnintim tot mereu re$ulile pe care le-am mentionat, si sa le aplicam n mod constiincios. %NTUL IU!IRII DE PLACERI TRUPE#TI :n v nt, care se numeste #ivas 5v nt de sud-vest9, este insuportabil de cald si de distru$ator. =riunde sufla, usuca toate plantele de pe c mpuri si din $radini. *aracinii aspri si cu radacini ad nci nu patesc nimic. #ivas distru$e numai plantele folositoare, ale caror roade sunt necesare oamenilor si animalelor. &cest v nt salbatic si uci$ator seamana cu una dintre cele mai nefaste

probleme ale epocii noastre, care asemenea lui #ivas, usuca si face sa dispara din viata oamenilor roadele virtutilor. !ste vorba despre placerile si patimile trupesti. &cesta este cel mai mare rau al vremurilor noastre. Distru$e familiile, i dezonoreaza pe oameni, barbati si femei deopotriva, i conduce pe tineri la decadere si i afecteaza pe copii cu adierea sa veninoasa. 'i parca nimic nu este n stare sa mpiedice aceasta influenta devastatoare. De aceea, avem aceasta mare raspundere de a va ndemna pe voi, parintilor, pentru ca prin $ri;a si suprave$herea voastra atenta, sa i paziti pe copii de aceasta boala distru$atoare. Ce minunata e"istenta era omul pe vremea c nd abia iesise din m inile Creatorului sau. 'ufletul sau pastra neatinsa pecetea lui Dumnezeu. <rupul era pe cea mai nalta treapta a lumii vii. In concordanta cu ratiunea Creatiei, sufletul trebuia sa fie conducatorul absolut al trupului. 'i chiar asa se nt mpla la nceput. In vreme ce sufletul omului asculta de Dumnezeu, trupul era supus sufletului, fara sa l n$reuneze sau sa-l supuna vreunei ispite. = alta directie au luat nsa lucrurile, dupa caderea n pacat. 'ufletul omului s-a revoltat mpotriva lui Dumnezeu, av nd ca rezultat imediat revolta trupului mpotriva duhului. = consecinta a caderii a constat n faptul ca simtirea a fost atrasa catre cel viclean, iar dorintele trupesti au nceput sa tiranizeze sufletul, nabusind orice forma de rezistenta spirituala a oamenilor. 2atimile au reusit sa i conduca si sa le robeasca vointa. &stfel a aparut n om, acea tendinta de a-si satisface ndata, orice fel de dorinta trupeasca. Cu alte cuvinte, omul a devenit supus trupului. !senta iubirii de placeri si a dorintelor trupesti este urmatoarea1 sufletul este supus ncet-ncet poftelor trupestiC dorinta trupeasca l stap neste pe om, l corupe si l orbeste at t de mult nc t, nu se mai poate $ ndi de;a la Dumnezeu, la credinta n &cesta, la poruncile si la voia 'a. In cele din urma, patimile ucid n om orice sentiment de puritate, sfin-tenie sau evlavie. &ceasta stare reprezinta cel mai mare rau si cea mai mare catastrofa, care i se poate nt mpla omului. 'i daca este adevarat ca pomul se cunoaste dupa roadele sale, atunci trebuie sa spunem ca sen-zualitatea este un copac

otravitor, care da roade dez-$ustatoare. 2rimul dintre aceste fructe otravite este tr ndavia, fu$a de orice efort, ndreptat spre sav rsirea binelui. =mul iubitor de placeri este lenes. Nu cunoaste niciodata multumirea de a construi ceva util. *unca pentru el este o $reutate, un ;u$, un blestem si nu un mi;loc de a dob ndi virtutea sau o obli$atie serioasa si importanta, stabilita de Dumnezeu. =mului iubitor de placeri i este frica de munca si de $reutati, deoarece acestea perturba viata sa tr ndava. Ii este frica n acelasi timp si de efortul intelectual, deoarece aceasta ar presupune o trezire a puterilor spirituale. 3i s-a nt mplat desi$ur de multe ori sa cu-noasteti oameni despre care ati auzit sa se spuna1 ''acest om ar fi putut sa faca foarte multe. Insa nu face nimic.''. Care este de cele mai multe ori cauza4 Iubirea de placeri, care l face pe om tr ndav. 'i n vreme ce are toate conditiile si posibilitatile de a pro$resa, sufera de saracie si de lipsuri. 'i cu toate ca ar fi fost cu mult mai fericit daca ar fi muncit si ar fi pro$resat pe plan social, prefera sa ram na rob al leneviei si al placerilor ;osnice. &celasi lucru se nt mpla si pe plan spiritual. = constatam mai ales n cadrul scolii. De e"emplu, nt lnim adeseori copii cu deosebite calitati si talen-te. Copii care nvata sa citeasca repede, ca si cum s-ar ;uca. Cu aceasta vocatie spre studiu pe care o demonstreaza, cei mai multi se asteapta ca acesti copii sa devina oameni importanti ai societatii. 'i cu toate acestea, n multe cazuri, acesti copii nu reusesc sa a;un$a prea departe. De ce4 2entru ca odata cu trecerea timpului, cresc nd, ei devin lenesi, neinteresati, n$rop nd talantul primit la nastere, n loc sa l nmulteasca printr-un efort sustinut. &stfel de oameni sunt incapabili sa obtina rezultate deosebite at t pe plan social, c t si pe cel duhovnicesc, al dob ndirii virtutilor. 'i nu sunt putine cazurile n care, oameni foarte nzestrati, au fost necati n mocirla patimilor senzuale. *ulti, care aveau daruite de Dumnezeu vocatia si puterea de a deveni modele de moralitate si virtute, s-au pierdut, deoarece au fost corupti de iubirea de placeri. &stfel, atractia lor catre virtute a fost nabusita de buruiana tr ndaviei si a indolentei. &l doilea fruct al iubirii de placeri este lacomia fata de m ncare si bautura. !ste foarte adevarata acea zicala a poporului rus, care spune1

''*ai multi oameni s-au necat n pahar dec t n r ul 3ol$a''. Nu vom analiza aici amanuntit c ta nenorocire, nefericire si dezastre a pricinuit oamenilor darul betiei. = putem observa foarte des la persoane cunoscute, vecini sau rude, care au a;uns sa deformeze n mod respin$ator chipul lui Dumnezeu din ei, pierz ndu-si si cea mai mica urma de umanitate. &l treilea rod al iubirii de placeri este desfr -narea. Daca e"ista pe pam nt ceva cu adevarat mi-nunat si ceresc, aceasta este e"act puritatea si nevi-novatia pruncilor. 'i dimpotriva, daca e"ista ceva mai ;osnic si mai dez$ustator, aceasta este predarea sufletului catre desfr narea trupeasca. Nu vom vorbi nsa, acum, despre roadele acestei porniri a senzuali-tatii. Cu totii cunoastem catre ce si conduce victi-mele imoralitatea... Insa ce sa facem, veti ntreba, ca sa mpiedicam dezvoltarea pornirilor senzuale la copii4 *ai nt i de toate sa i nvatati sa munceasca. 'a le inspirati respectul pentru munca cinstita. 'a nvete pe dinafara si sa poarte n inimile lor cuvintele 'fantului apostol 2avel1 ''daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu man nce.'' 5II <es. D,+-9. 'a i nvatati ca munca nu este niciodata o rusine ci dimpotriva, rusine pentru om este tr ndavia si nepasarea. 'a le dati chiar e"emplul Domnului, care a a;utat-o pe 2reasf nta sa *aica si pe 'f ntul Iosif, care era t mplar, la muncile de zi cu zi. 'a i obisnuiti pe copii cu efortul fizic, mai ales atunci c nd nu sunt obli$ati sa si c sti$e e"is-tenta prin munca zilnica. In anii din vechime, n familiile re$ale, toti membrii familiei erau obli$ati sa nvete o meserie manuala. 3edem n 'f nta 'criptura ca si apostolul 2avel, alesul lui Dumnezeu si marele predicator al credintei, nu se rusina sa munceasca la mpletirea corturilor, meserie pe care o nvatase nca din copila-rie. 3orbiti-le despre el copiilor vostri si nu le permiteti sa fie lenesi, pentru ca lenevia este nceputul tuturor relelor. 'a i obisnuiti sa man nce m ncaruri simple si numai la orele stabilite pentru

masa. 'a nu le n$aduiti sa man nce multe dulciuri, oric nd acestia ar avea pofta. 'a i nvatati sa man nce tot ceea ce le-ati pus n farfurie si sa multumeasca pentru aceasta lui Dumnezeu. &;utati-i sa ntelea$a faptul ca omul nu traieste ca sa man nce, ci man nca pentru a trai. 2aziti-i n special pe copii, sa nu consume nici un fel de bautura alcoolica. Cele mai sanatoase bauturi pentru copii sunt apa, laptele si sucurile de fructe. !ste un mare rau, fizic si moral, ca parintii sa i ndemne si sa-i obisnuiasca pe copii sa consume vin sau alte bauturi. 'aditi ad nc n inimile copiilor vostri cuvin-tele Domnului1 ''Fericiti cei curati cu inima'' 5*at. E,?9. &veti $ri;a ca aceste cuvinte sa fie spuse si despre copiii vostri. Cum veti reusi aceasta4 *ai nt i de toate pastrati n inimile lor puritatea fireasca a copilariei. Dumnezeu nsusi ne a;uta sa facem aceasta. !l ni-i preda pe copii curati si puri si ne ofera n a;u-tor pe n$erul pazitor. Dumnezeu a sadit n sufletele copiilor puritatea. &stfel, sin$ura datorie ce le revine parintilor este de a o pazi si de a o face sa se dezvol-te. De cele mai multe ori nsa, ei sunt aceia care $resesc si distru$ floarea $in$asa a puritatii copilariei. Catre acestia se adreseaza si cuvintele Domnului, prietenul copiilor1 ''Iar cine va sminti pe unul dintre acestia mici care cred n *ine, mai bine i-ar fi lui sa I se at rne de $ t o piatra de moara si sa fie afundat n ad ncul marii'' 5*atei +?,@9. !ste desi$ur necesar ca mai nt i nsisi parintii sa aiba inima curata si pura. !ste foarte bine cunoscut faptul ca patimile parintilor se transmit copiilor, fie pe calea mostenirii, fie din cauza e"emplului rau. &stfel, patimile si defectele care i caracterizeaza pe parinti, foarte devreme si fac aparitia si la copii. !ste de asemenea, foarte important ca parintii sa fie atenti la vorbele si $esturile lor. C t de mult rau poate sa faca o discutie nepotrivita, sau un $est necu$etat, facute n fata copiilor. Fiti atenti de asemenea, la cartile, revistele, tablourile sau bibelourile care se $asesc din nt mplare n camera voastra. Daca e"ista ceva provocator printre acestea, $ nditi-va ca ele sunt privite n fiecare zi de copiii vostri si ca odata

cu trecerea timpului ei vor ncepe sa se $ ndeasca si sa discute despre acestea. Care va fi rezultatul...4 Nu spuneti niciodata, ca el nu ntele$e nimic din toate acestea. 3ine vremea c nd el ncepe sa ntelea$a. !ste plin de curiozitate si va cauta nencetat pe cineva care sa i raspunda la toate aceste ntrebari. 3oi ca si crestini aveti datoria sa va n$ri;iti, ca ei sa nu auda sau sa vada la voi nimic care sa atin$a cinstea sau pudoarea. Iar curiozitatea lor trebuie lamurita din timp, cu mare ntelepciune si ponderare, de voi nsiva si nu de cineva strain. Consolidati n sufletele copiilor vostri sentimentele bunei cuviinte si ale decentei. Nu le permiteti sa se arate dezbracati n fata altora. Nu le permiteti sa se dezbrace sau sa se mbrace n fata cuiva. Nu r deti de ei, atunci c nd se arata a fi rusinosi si pudici. Dimpotriva sa i laudati, d nd slava lui Dumnezeu ca aveti un astfel de copil. Fiti atenti la orice fel de manifestare a copilului1 cum sta, cum mer$e, cum se aseaza. Fiti atenti la fiecare vorba si miscare. <ot ceea ce se dovedeste a fi necuviincios sa ncercati sa rectificati imediat, fara nt rziere. Folositi mai nt i cuvintele1 ''nu este frumos sa faci aceasta, este rusine. In$erul tau pazilor se va supara, vaz nd aceasta.''. Daca aceasta nu a;uta, atunci, urmatoarea data, trebuie aplicata pedeapsa potrivita acelei fapte. &veti $ri;a ca niciodata copiii vostri sa nu se $aseasca n compania vreunei persoane corupte, care sa i ndemne spre fapte rusinoase. #uati bine aminte la acest sfat. Din pacate, n epoca n care traim, aceasta se nt mpla foarte des. De multe ori copiii sunt corupti spre fapte pacatoase, fapte ce cu $reu se pot descrie. :rmariti-i pe copii n pat, c nd se odihnesc, la ;oaca, fara ca acestia sa va observe. Nu le permiteti copiilor de se"e opuse, sa ram na sin$uri n locuri izolate. :rmariti prieteniile pe care le nchea$a cu alti copii si nu le permiteti sa aiba de a face cu cei care nu sunt cuminti, sau care sunt lipsiti de rusine si de buna educatie. Fiti atenti la colaboratorii, functionarii sau servitorii vostri. 3enind n casa

voastra, ei pot influ-enta educatia morala a copiilor vostri. De multe ori acestia, asemenea diavolului, seamana semintele co-ruperii n sufletele copiilor, nvat ndu-i lucruri ;os-nice, care i-ar putea distru$e definitiv. 'i nca ceva. Nu ne$li;ati sa va ru$ati nencetat pentru puritatea sufletelor copiilor vostri. Cereti prote;area lor din partea 2reasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a n$erului lor pazitor, nalt nd catre acestia n fiecare zi ru$aciuni fierbinti. 2arintilor, va spun din nou1 nu uitati ca, asa cum ne-a spus Domnul, marele prieten al copiilor, fericiti sunt cei curati cu inima. 5*atei E,?9. Daca pruncii vostri nu vor fi pastrati cu inima curata, nu l vor vedea pe Dumnezeu. Iar daca aceasta se va nt mpla din cauza voastra, nici voi nu i veti vedea pe Dumnezeu, care va cere din m inile voastre sufletele copiilor vostri. #E$INTELE RAULUI 0n capitolele anterioare am vorbit despre ascultare, despre iubirea de adevGr si despre puritate, ca despre niste virtuti, pe care pGrintii trebuie sG le sGdeascG cu o deosebitG $ri;G n inimile copiilor lor, ncep nd de la v rsta prunciei. Cu toate acestea, iubiti pGrinti, trebuie sG vG spun cG nu este de a;uns doar sG sGditi n sufletele copiilor sGm nta cea bunG. <rebuie n acelasi timp sG luptati si mpotriva rGului, smul$ ndu-+ din rGdGcinG. <rebuie sG vG luptati n primul r nd, cu defectul cel mai important, pe care l constatati n comportamentul si n caracterul copilului vostru si sG l ndreptati definitiv. 'e observG cG fiecare copil are o nclinatie cGtre un anumit defect. 'i zece copii dacG a-ti avea, a-ti vedea cG fiecare are un anume obicei rGu. :nul este prea or$olios, altul este e$oist, altul este lacom si iubitor de bo$Gtie. &l patrulea tinde spre iubirea de plGceri si tr ndGvie. &l cincilea pl n$Gcios si rGutGcios. 'i asa mai departe... InsG de ce, veti ntreba poate, trebuie sG nlGturGm defectul principal din sufletul copilului nostru...4 Cu totii cunoasteti desi$ur istoria lui /oliat1 israelitii erau n rGzboi cu filistenii. &rmatele inamice se aflau una n fata celeilalte, $ata de luptG. &tunci unul dintre filisteni cu o staturG uriasG, pe nume /oliat, a iesit n fata trupelor sale si a nceput sG i provoace pe evrei. 0si bGtea ;oc de ei si de Dumnezeul lor si

n chip provocator chema pe oricare dintre ei, sG vinG sG se lupte cu el. Nimeni nsG nu ndrGznea sG l nfrunte pe nfiorGtorul $i$ant, p nG c nd un t nGr cioban, pe nume David, av nd credintG n a;utorul lui Dumnezeu, reusi sG l nvin$G si sG l ucidG, lovindu-+ n frunte cu o micG piatrG, aruncatG cu prastia. &tunci filistenii n$roziti, vGz nd cG cel mai tare dintre ei fusese ucis, au fu$it rusinati. 'G aplicGm aceastG istorisire la problema pusG mai sus. 2rintre diversele defecte ale fiecGrui copil, se aflG si c te un /oliat, adicG un defect principal, mai mare ca celelalte. 2e acesta trebuie sG l nvin$eti mai nt i. Deoarece, dacG reusiti sG anihilati acest defect - /oliat, atunci si oastea lui, celelalte defecte, vor fi pe r nd nimicite. Cu alte cuvinte1 #uptati mpotriva principalei slGbiciuni a copilului vostru si toate celelalte vor fu$i cur nd de la sine. 3reti sG nu rGsarG n o$orul vostru ne$hina si buruienile4 Distru$eti rGdGcinile lor si veti vedea cG frunzele si florile lor se vor usca si vor cade. #a fel se nt mplG si n sufletul copiilor. Defectul principal reprezintG rGdGcina din care rGsar toate celelalte cusururi si pGcate. DacG distru$eti deci, aceastG rGdGcinG a pGcatului, n cur nd se vor ofili si vor cGdea si toate celelalte. Cine vrea sG sece un p r u, trebuie sG punG un bara; n calea izvorului sGu. Defectul de bazG, pGcatul cel mai ndrG$it de copil, este e"act izvorul din care se revarsG torentul pGcatelor. 'G blocGm deci acest izvor si pGcatul si va pierde puterea. De multe ori p nG acum, am accentuat faptul cG educatia trebuie sG nceapG c t mai devreme posibil. &cest lucru este valabil pentru ntre$ul proces al educatiei, dar cu at t mai mult, atunci c nd este vorba despre defectul principal. &vem deci aici o re$ulG foarte importantG1 DezrGdGcineazG c t de cur nd poti acest defect principal al copilului tGu, deoarece cu c t nt rzii mai mult, cu at t devine mai puternic si mai $reu de anihilat. :n tatG, scrie n 'f nta !van$helie, si-a adus copilul, care era demonizat, la Domnul, deoarece apostolii nu reusiserG sG l a;ute. InsG de ce nu reusiserG4 &ceasta reiese din dialo$ul dintre tatGl ndurerat si %ristos. FC tG vreme este de c nd i-a venit aceasta4F, a ntrebat Domnul. FDin pruncieF, a rGspuns tatGl. 5*arcu ,,7+9.IatG deci, de ce diavolul avea o asa de mare putere asupra copilului1 deoarece nu fusese alun$at mai devreme. #a fel se nt mplG si atunci c nd se instaleazG n sufletul copilului vostru demonul slavei desarte, al tr ndGviei, al iubirii de plGceri trupesti s.a. DacG el nu este alun$at at ta vreme c t copilul este ncG mic, mai t rziu dob ndeste o asemenea putere, nc t i este foarte $reu cuiva sG l nfrunte. C ndva, dupG trecerea timpului, eliminarea sa devine chiar imposibilG si nu se mai poate de;a spera, dec t ntr-o minune a iubirii lui Dumnezeu. 'unteti si$uri nsG, cG veti avea at ta trecere n fata Domnului, nc t sG sperati ntr-o astfel de minune4 DacG nu, ca sG fiti mai si$uri, n$ri;iti-vG c t mai cur nd posibil sG alun$ati din inima copilului vostru

demonul patimii principale. 3eti ntreba desi$ur1 Cum vom putea reusi acest lucru4 0ncercati mai nt i sG aflati, care sunt defectele pe care le aveti voi nsisi si luptati mpotriva lor, cu toate puterile. =ricine se cunoaste bine pe sine, l va cunoaste cu usurintG si pe cel de l n$G el. &ceasta este n special valabil pentru pGrinti. DacG tatGl si mama si cunosc bine inima, slGbiciunile pe care le au si defectele, vor putea fGrG prea multG $reutate sG distin$G slGbiciunile si defectele copiilor lor. 'i pentru cG, de multe ori, acestia din urmG mostenesc nclinatiile rele ale pGrintilor lor, este foarte probabil sG aibG aceleasi slGbiciuni principale. Nu este nsG destul de usor pentru pGrinti, sG a;un$G la o astfel de cunoastere de sine. !ste nevoie de o mare putere de observatie, de o ndelun$atG strGduintG si pricepere. !ste nevoie si de multG smerenie. 0nsG cel mai mult este nevoie de a;utorul si harul lui Dumnezeu. DacG doriti deci, sG dob nditi aceastG cunoastere de sine, trebuie sG urmGriti cu o atentie deosebitG sinele vostru cel mai ad nc, nclinatiile si pornirile inimii voastre. Ru$ati-vG adesea lui Dumnezeu, cu toatG cGldura sufletului vostru, ca sG vG lumineze, sG a;un$eti sG vG cunoasteti bine pe voi nsivG. &nalizati-vG n fiecare zi constiinta si cultivati nGuntrul vostru o evlavie autenticG, deoarece numai omul cu adevGrat evlavios, poate sG se cunoascG pe sine, sG identifice si sG se lupte mpotriva patimilor sale. Iar dacG tu, mamG sau tatG, nu te cunosti bine pe tine nsuti, deoarece ti lipseste adevGrata evlavie, si de aceea nu reusesti sG ti descoperi defectul tGu de bazG, poti nsG sG distin$i, poate chiar cu mult mai bine, defectul principal al partenerului tGu de viatG. &ceasta te poate a;uta foarte mult n strGduinta ta, de a descoperi problema cea mai $rea, din comportamentul copilului tGu. Fii atent deci, tatG, poate cG reusesti sG identifici n comportamentul fiicei tale, aceleasi slGbiciuni pe care le -are si solia ta. Iar tu, mamG, fii atentG, ca + 0n strGduinta de a identifica si a lupta mpotriva patimilor 5defectelor9 at t a pGrintilor c t si a copiilor, sfatul venit din partea unui bun duhovnic este deosebit de important si de nenlocuit. <raditia ortodo"G subliniazG adeseori - iar realitatea confirmG - aceastG nevoie absolutG de a avea un duhovnic ca ndrumGtor. 'f ntul Ioan 'inaitul scria referitor la aceasta1 F&ceia care s-au spri;init numai pe puterile lor proprii, crez nd cG nu au nevoie de nici un ndrumGtor 5n lupta mpotriva patimilor9 s-au nselat inevitabilF 5'cara &, +89. nu cumva fiul tGu sG fi mostenit aceleasi tendinte rele pe care le are sotul tGu si care te amGrGsc at t de mult.

0n acelasi timp, ascultati cu atentie ce spun si ceilalti oameni despre copiii vostri. 'trGinii reusesc sG vadG adesea cu mult mai bine defectele lor, deoarece ei nu sunt orbiti de acel mod de iubire pGrinteascG orb si patolo$ic. Nu vG scandalizati deci, atunci c nd cineva din afara familiei vG descoperG un pGcat sau altul al copiilor vostri. DacG, spre e"emplu, preotul sau nvGtGtorul vG spun cG educatia lor nu este bunG, nu vG supGrati. DimpotrivG, sG le fiti recunoscGtori, deoarece sfaturile lor s-ar putea sG vG fie de mare folos. 'G i iubiti pe copiii vostri cu acea iubire crestineascG echilibratG. iubirea necontrolatG, patolo$icG, pe care din nefericire multi pGrinti o nutresc fatG de copiii lor, devine principala cauzG a i$norGrii problemelor lor de comportament. 3Gd numai calitGti n F vlGstareleF lor si cele mai mari obrGznicii le considerG virtuti sau Fdovezi de inteli$entGF. :rmGriti-i pe copiii vostri cu atentie, mai ales n momentele n care acestia nu si dau seama cG cineva i vede. De e"emplu atunci c nd se ;oacG si c nd caracterul lor se manifestG fGrG retineri, iesind foarte usor n evidentG nclinatiile lor bune sau rele. &ti aflat deci acum, de ce o educatie corectG are nevoie, mai nt i de toate, de anihilarea si dezrGdGcinarea nclinatiei rele de bazG. &ti aflat si modul n care puteti reusi. 2uteti fi si$uri cG dacG nu veti urma aceste sfaturi, nu veti reusi sG nvin$eti nici celelalte defecte mai mici. &m arGtat de asemenea, modul n care aceste defecte trebuie descoperite. :rmati acei pasi pe care vi i-am trasat mai sus1 0ncercati sG vG cunoasteti propriile slGbiciuni si sG vi le ndreptati. &scultati cu atentie ce spun si ceilalti oameni despre copiii vostri si nu vG supGrati n cazul unor critici constructive. Iubiti-i pe copiii vostri cu acea iubire crestineascG echilibratG si fiti mereu cu atentia ncordatG asupra lor. &stfel, c nd descoperiti acel defect - /oliat, nfruntati-l cu ntelepciune, cu pricepere si cu credintG n a;utorul lui Dumnezeu. 'i nu ncetati sG l combateti, p nG la st rpirea lui definitivG. &stfel, dacG veti reusi sG distru$eti aceastG rGdGcinG a rGului, ncet-ncet va dispare toatG ne$hina din $rGdina inimii copilului vostru, iar purtarea de $ri;G a lui Dumnezeu si a n$erului sGu pGzitor, se vor face simtite fGrG ncetare. I"!A%IREA DE EGOI#$

&m spus deci cG pGrintii, n lupta lor cu tendintele rele din comportamentul copiilor, trebuie mai nt i de toate sG anihileze defectului principal. De foarte multe ori se nt mplG ca acest defect sG fie e$oismul. Ce vom face deci, atunci c nd vom descoperi n sufletul copilului $ermenul acestei patimi cumplite4 Cum vom cultiva acolo virtutile opuse acesteia, adicG altruismul, modestia si smerenia4 Buna cuviintG si smerenia sunt virtuti sGdite firesc n inima copilului, deoarece el de la nceput, are mereu nevoie de a;utorul celorlalti. &stfel, aparitia e$oismului si a m ndriei constituie rezultatul unei educatii $resite si a unei dezvoltGri eronate a sentimentului de ambitie, care este sGdit n fiecare om. 0nsusi Domnul, ca sG le arate ucenicilor sGi un e"emplu de adevGratG smerenie, le-a prezentat un copil mic si le-a spus1 FDeci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare n mpGrGtia cerurilorF 5*atei +?,89. 'i totusi. Din nefericire, de multe ori nt lnim si la copii o formG sau alta de e$oism, ca rezultat de obicei al unei educatii $resite. = primG formG de e$oism, nt lnitG n sufletul copiilor, se manifestG de obicei prin n$ mfarea produsG de felul n care sunt mbrGcati. Bucuria copiilor, manifestatG atunci c nd primesc n dar o nouG mbrGcGminte, este ceva firesc si nevinovat, dacG nu sunt depGsite anumite limite. C nd nsG aceste manifestGri de bucurie sunt e"a$erate si de lun$G duratG, sau c nd acestia se laudG cu vesmintele lor, umilindu-i pe alti copii, care sunt mbrGcati cu haine mai simple, atunci este clar cG limitele firescului au fost depGsite. &ceastG n$ mfare stupidG si deplasatG este cultivatG, de cele mai multe ori, chiar de cGtre pGrintii lipsiti de ntelepciune, care si mpodobesc copii ca pe niste pGpusi, i pun entuziasmati n fata o$linzilor si se m ndresc cu ei. Ca sG nu cultive n inimile copiilor aceastG m ndrie prosteascG, $eneratG de felul n care sunt mbrGcati, pGrintii trebuie sG evite astfel de manifestGri. <rebuie sG i facG sG ntelea$G faptul cG n fata lui Dumnezeu, chiar si cele mai strGlucitoare haine, nu au nici cea mai micG valoare. Dumnezeu nu se

uitG la felul n care suntem mbrGcati, ci se uitG la inima noastrG. 2rin urmare este cu mult mai de pret un copil care, chiar dacG este mbrGcat cu haine simple si sGrGcGcioase, are inima curatG. 'G le aducG aminte de asemenea cG si Domnul, pe vremea c nd era copil, era mbrGcat n haine foarte modeste. 2Grintii ntelepti i vor obisnui pe copiii lor nu cu mbrGcGminti lu"oase si scumpe, ci cu cele modeste si curate. Deoarece copiii trebuie sG fie nvGtati de mici cu curGtenia. 'i nici sG nu considerati o formG de alintare sau de e$oism, refuzul copiilor de a purta haine murdare sau rupte, sau de a m nca sau bea dintr-un vas nespGlat, sau cererea lor ca toate n casG sG fie curate si aran;ate. DimpotrivG, trebuie sG cultivG n sufletele copiilor vostri iubirea fatG de ordine si curGtenie. & doua formG de e$oism, care se nt lneste la copii, este aceea care se manifestG prin m ndria lor fatG de bo$Gtiile, pozitia socialG sau functia de care dispun pGrintii lor, dispretuind pe copiii celor sGraci si simpli. Ca sG contracarati instalarea unui astfel de comportament rusinos, obisnuiti-i sG fie politicosi si sG vorbeascG frumos cu orice persoanG. 'G respecte pe orice om, fie el bo$at sau sGrac, renumit sau anonim. Nu mpiedicati mprietenirea lor cu alti copii, care chiar dacG sunt mai sGraci, au n schimb un caracter ales. Nu le permiteti copiilor vostri sG vorbeascG rGstit sau cu tupeu, falG de oricare altG persoanG. Faceti-i sG ntelea$G cG Dumnezeu pretuieste nu bo$Gtia sau renumele cuiva, ci virtutea si onestitatea. 3orbiti-le despre Iisus, despre Dumnezeu nsusi, care si-a ales pentru sine nu niste pGrinti renumiti si bo$ati, ci pe un simplu t mplar, protectorul sGu si pe smerita fiicG a Nazaretului, Fecioara *aria, *aica sa. & treia formG de e$oism, care se nt lneste n comportamentul copiilor, o constituie lGudGrosenia n fata celorlalti, cu virtutile lor reale sau nchipuite. *ulti sunt acei copii care se laudG cG sunt s r$uinciosi, buni, curati, foarte inteli$enti. Nu e"istG, desi$ur, nimic rGu n acelea pe care copilul le considerG ca fiind obli$atiile sale de bazG, adicG de e"emplu, sG nvete bine la scoalG si sG se distin$G ca fiind un copil foarte bun. = astfel de ambitie rationalG si echilibratG face parte din caracterul fiecGrui om. 0nsusi Dumnezeu este Cel care a sGdit-o n inima copilului.

&ceastG ambitie nsG nu trebuie sG depGseascG anumite limite, deoarece sf rseste prin a se transforma n slavG desartG si m ndrie demonicG. Copilul trebuie sG fie s r$uincios, modest, evlavios nu numai pentru cG acesta i face pe pGrintii sGi sG se m ndreascG cu el, ci mai ales pentru cG aceasta este n acord cu voia lui Dumnezeu. 'i cu c t creste, trebuie sG ntelea$G cG sGv rseste binele din obli$atia moralG pe care o are fatG de Dumnezeu si nu ca sG dob ndeascG slavG din partea oamenilor. De asemenea trebuie sG constientizeze cG abtinerea de la rGu si de la pGcat nu trebuie sG aibG ca principalG motivatie frica de pedeapsG, ci faptul cG aceasta #-ar m hni pe Dumnezeu. &veti $ri;G voi nsivG, pGrintilor, sG nu le inspirati copiilor vostri aro$anta, n$ mfarea, ambitia e"a$eratG, lGudGrosenia. Nu i lGudati n mod e"a$erat atunci c nd fac ceva bun. = privire bl ndG, un sur s de satisfactie, c teva cuvinte calde, dar mGsurate, sunt de a;uns pentru a-i rGsplGti si pentru a-i mobiliza cGtre noi reusite. Nu i lGsati pe copii sG vorbeascG mult si sG se laude cu reusitele lor, nici sG se amestece n mod nepermis n discutiile celor mari, sG i contrazicG sau sG i corecteze cu un ifos bat;ocoritor si impertinent. 'G i nvGtati n sf rsit, dupG cum am mai spus, cu ascultarea precisG, deoarece ascultarea este cel mai bun dascGl al smereniei. DacG vreti ca ei sG urascG orice formG de m ndrie, aro$antG sau slavG desartG, arGtati-le c t de mare este pGcatul e$oismului. 0nvGtati-i cG acesta, asa cum ne spune si 'f nta 'cripturG, este Fnceputul tuturor pGcatelorF si Fur t n fata lui DumnezeuF. 3orbiti-le despre duhurile cele viclene, care din cauza m ndriei au cGzut din cer, precum si despre proto-pGrintii nostri, care din e$oism, la ndemnul diavolului, au vrut sG devinG dumnezei, si au pierdut astfel paradisul. 'puneti-le de asemenea, cGtre ce ne conduce e$oismul si cG el este nceputul celorlalte cGderi. Nu uitati sG i nvGtati pe copii, c t de plGcutG este n fata lui Dumnezeu virtutea smereniei si a simplitGtii, si c t de mult l naltG Dumnezeu pe cel smerit. &rGtati-le, n sf rsit, pe cel mai mare e"emplu de smerenie, pe nsusi Domnul care ne spune1 F0nvGtati-vG de la *ine, cG sunt bl nd si smerit cu inimaF 5*atei ++,7,9. 2Grintilor. Cu totii vreti ca pruncii vostri sG fie buni si ascultGtori. De aceea

luptati-vG sG nvin$eti duhul m ndriei, deoarece copiii care sunt aro$anti, sunt n acelasi timp si obraznici si neascultGtori. Cultivati n sufletele lor smerenia, deoarece copiii smeriti sunt si ascultGtori. <oti doriti sG rGsarG n inimile copiilor vostri floarea recunostintei. 0nvGtati-i deci sG fie smeriti si pGziti-i de e$oism, deoarece omul e$oist este renumit pentru lipsa sa de recunostintG si de multumire. Cu totii vreti ca ei sG fie fericiti. Inspirati-le deci duhul cumpGtGrii. =mul cumpGtat se multumeste cu putin, este bl nd si mpGcat cu sine - deci fericit. 0n sf rsit, toti doriti ca pruncii vostri sG primeascG binecuv ntarea lui Dumnezeu. 0nvGtati-i deci, prin cuv ntul si prin e"emplul vostru ce este smerenia, pentru cG FDumnezeu celor m ndri le stG mpotrivG, iar celor smeriti le dG harF . 5Iacov 8,@9. RADACINA TUTUROR RELELOR #Gcomia este un al doilea pGcat $rav. =mul lacom se dedicG cu tot sufletul si ratiunea str n$erii banilor, a averilor, rGm n nd astfel cu inima de piatrG si nesensibilizatG de nevoile altora. 'i se pare cG acest defect a devenit at t de obisnuit si de des nt lnit, nc t multi nu mai reusesc sG-i ntelea$G seriozitatea si implicatiile. Ne corecteazG, din fericire, cuv ntul lui Dumnezeu, care numeste iubirea de ar$int FrGdGcina tuturor relelorF 5I <imotei @,+-9. De asemenea, pentru aceia care alear$G dupG bo$Gtii, sf ntul apostol 2avel scrie1 FCei ce vor sG se mbo$GteascG, dimpotrivG, cad n ispitG si n cursG si n multe pofte nebunesti si vGtGmGtoare, ca unele care cufundG pe oameni n ruinG si n pierzare.F 5I <imotei @, ,9. 0ntr-un alt te"t, acelasi apostol, include lGcomia printre acele pGcate care i nchid omului drumul cGtre mpGrGtia cerurilor. !l scrie1 F CGci aceasta s-o stiti bine, cG nici un desfr nat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un nchinGtor la idoli, nu are mostenire n mpGrGtia lui %ristos si a lui Dumnezeu.F 5!feseni E,E9. 2e de altG parte si 'f ntul apostol 2etru i numeste pe cei lacomi Ffii blestemuluiF 5II 2etru 7,+89. 0ntele$eti asadar, cG si voi nsivG trebuie sG vG pGziti de acest pGcat si cu at t

mai mult sG i pGziti si pe copiii vostri. 3om ncerca asadar aici, sG rGspundem la ntrebarea1 ce trebuie sG faceti, ca sG nu dob ndeascG fiii vostri pGcatul lGcomiei si al iubirii de ar$int4 De foarte multe ori nsisi pGrintii, Fcu stiintG sau cu nestiintGF, cultivG n sufletele copiilor lor pGcatul lGcomiei. 0n multe familii, copiii nu aud alte discutii, dec t cele care se referG la salariu, cheltuieli si c sti$uri. FsG si $GseascG un post bun cu salariu mareF. &ceasta devine problema principalG a vietii lor. Bo$Gtia este consideratG ca fiind cea mai mare fericire, n vreme ce sGrGcia. este depl nsG ca fiind cea mai mare nefericire. 0n aceste discutii sunt oferite e"emple, pe care copiii le pot vedea n viata de zi cu zi. De la cea mai fra$edG v rstG ei ncep sG observe cG oamenii sunt respectati n functie de situatia lor economicG. 3Gz nd toate acestea, este firesc ca ei sG se obisnuiascG cu $ ndul, cG oamenii trGiesc av nd ca unic scop c sti$area banilor, si cG banii reprezintG lucrul cel mai important din lume. 0n anumite enorii, asa dupG cum am aflat, copiii care nvatG la scolile parohiale muzicG bisericeascG, nu vor sG mai c nte fGrG a fi plGtiti n corul bisericii lor, cu toate cG sunt ncG elevi, ci, n conformitate cu sfaturile pGrintilor lor, cer sG fie plGtiti pentru fiecare slu;bG. 'e pare cG pGrintii acestor nefericiti copii, i vGd de;a, ca pe niste unitGti economice rentabile. Ce se va nt mpla nsG cu acesti copii c nd vor creste mari4 3or face numai acele lucruri care le oferG c sti$ bGnesc4 0n Biserica lui Dumnezeu vor mai intra oare, de vreme ce aceasta nu i plGteste pentru a participa la sfintele slu;be...4 0n acest fel pGrintii se dovedesc a fi principala cauzG a coruperii morale si a ndepGrtGrii copiilor lor de Dumnezeu. Constient sau inconstient, i nvatG sG l slu;eascG pe mamona si sG fu$G departe de * ntuitorul. Dansul evreilor n ;urul vitelului de aur, n desertul 'inai 5Iesire D7,+ s.a.9, ne dovedeste n chip reprezentativ ce influentG are lGcomia asupra vietii reli$ioase. &colo unde oamenii se nchinG vitelului de aur, adicG banilor, nu e"istG respect si nchinare fatG de adevGratul Dumnezeu. #Gcomia se manifestG n copilGrie sub diverse forme. #a copiii mici se

manifestG prin dorinta de a pune m na pe tot ceea ce pot si de a si le nsusi. 0n acelasi timp refuzG cu tGrie sG mpartG ceea ce au dob ndit, cu fratii mai mici sau cu altcineva apropiat. Ca sG i pGziti de aceastG patimG serioasG, trebuie sG le cultivati virtutea $enerozitGtii. &ceasta o veti putea reusi nvGt ndu-i sG mpartG cu ceilalti ceea ce au, sG facG milostenie cu cei sGraci, sG i a;ute pe cei aflati n suferintG. 'G i nvGtati n acelasi timp, cG acest $est de $enerozitate nu trebuie sG aibG ca motivatie doar sentimentele de milG sau compGtimire, care sunt sGdite n mod firesc n fiecare om echilibrat. <rebuie sG aibG si convin$erea cG ceea ce dGruiesc celui sGrac, dGruiesc n acelasi timp lui %ristos. 'G i nvGtati cuvintele * ntuitorului1 F*ai fericit este a da dec t a luaF 5Fapte 7-,DE9. * nuta copilului trebuie sG se obisnuiascG sG facG milostenie, sG simtG c t de multG bucurie si multumire aduce acest lucru. = altG formG de lGcomie care se nt lneste la copii, se manifestG prin aceea cG nu se multumesc cu putin. De aceea, ei trebuie sG fie nvGtati sG se multumeascG cu ceea ce li se oferG, pentru a fi feriti de acest pGcat. <rebuie sG se multumeascG cu m ncarea care li se dG, cu mbrGcGmintea, cu ;ucGriile, cu tot ceea ce le puteti oferi. Ca sG reusiti acest lucru trebuie sG urmati urmGtoarea zicalG1 FCine nu este multumit cu ceea ce a primit, nu i se mai dG nimicF, sau mai popular1 FNemultumitului i se ia darul.F. DacG copilul face nazuri falG de m ncare, mbrGcGminte sau ;ucGriile oferite, luati-i-le napoi. &cest lucru va actiona asupra lui n mod pozitiv, dacG rGsfGtul lui nu a a;uns prea departe. Nu este rar fenomenul prin care copiii si nsusesc lucruri strGine, care nu le apartin. &ici trebuie sG fiii foarte atenti. DacG vedeti n m inile lor ceva pe care nu l are de la voi, ntrebati-+ unde +-a $Gsit, si dacG vG dati seama cG +a luat de la altii, obli$ati-+ sG l napoieze imediat, fGrG nici o nt rziere. Din c nd n c nd aruncati c te o privire si n $hiozdanul sGu de scoalG, nu cumva sG se $GseascG acolo anumite lucruri strGine. DacG aduc acasG lucruri pe care sustin cG le-au $Gsit pe drum sau la scoalG, sfGtuiti-i sG ntrebe n clasG, sG vadG dacG nu cumva le-a pierdut cineva. Nu le permiteti copiilor sG facG schimb cu lucrurile lor si nici sG le v ndG altora, deoarece acesta este drumul prin care nvatG sG i nsele pe altii. 0nvGtati-i c t de cur nd posibil faptul, cG cele c sti$ate prin nselGciune nu aduc bunGstarea.

0nvGtati-i de mici sG facG distinctie ntre F ce este al meuF si Fce este al tGuF. De aceea, nu le permiteti sG foloseascG, fGrG a cere permisiunea, lucrurile celorlalti frati. &ceasta duce la slGbirea sentimentului de respect facG de drepturile celorlalti si fatG de dreptul lor de proprietate. In acelasi timp nsG, sfGtuiti-i sG se a;ute ntre ei si sG mprumute lucrurile lor celorlalti frati, n cazul n care acestia au nevoie de ele. In sf rsit, dacG doriti sG i pGziti pe copiii vostri de pGcatul lGcomiei, sub orice formG ar apGrea el, dacG vreti ca ei sG nu devinG robi ai lui mamona, arGtati-le, prin cuvintele si faptele voastre, adevGrata valoare a bunurilor pGm ntesti. !"plicati-le cG banii si averea nu reprezintG cel mai important lucru din lume. CG mult mai importante sunt virtutea si dreptatea, sin$urele pretuite si de Dumnezeu. Faceti-i sG ntelea$G cG nimic nu i foloseste omului dacG ar c sti$a chiar lumea ntrea$G, dar si-ar pierde sufletul. Nu ne$li;ati nsG, nici viata voastrG duhovniceascG, din cauza lGcomiei. 0ntGriti-vG prin ru$Gciune si prin participarea la sfintele slu;be. Demonstratile copiilor vostri prin tot comportamentul de zi cu zi, cG scopul principal al vietii nu este dob ndirea banilor si a averii, ci m ntuirea si pre$Gtirea pentru viata de dincolo. 3-am arGtat asadar, cum sG luptati mpotriva nclinatiei copiilor vostri cGtre lGcomie si cum sG i pGziti de aceastG patimG periculoasG. Recapitulez1 0nvGtati-vG copiii sG fie $enerosi si modesti. Cultivati-le sentimentul cinstei si inspirati-le dez$ustul fatG de minciunG. 0nvGtati-i prin cuv ntul si e"emplul vostru adevGrata valoare a bunurilor pGm ntesti. 2re$Gtiti-i nu doar pentru cele pGm ntesti, dar si pentru cele ceresti. Interesati-vG nu numai de trupul cel trecGtor, dar si de sufletul nemuritor. 0narmati-i nu doar pentru aceastG viatG trecGtoare, ci si pentru vesnicie. OTRA%A IN%IDIEI &l treilea pGcat, care se nt lneste destul de des la copii, este invidia. 'i fatG de combaterea acestui defect, pGrintii trebuie sG arate un interes deosebit,

ncG de la nceput. 2entru omul invidios este de nesuportat fericirea celui de l n$G el. Inima sa tresare de tristele, c nd confratele lui este fericit, si dimpotrivG simte o mare bucurie si satisfactie, atunci c nd acesta este ncercat de suferintG. 0mi doresc, iubitii mei, sG nu se $GseascG printre voi un astfel de om. <rebuie asadar, sG rGspundem la ntrebarea1 Ce trebuie sG facG pGrintii, ca sG nu se dezvolte n inimile copiilor lor $elozia si invidia4 Notati-vG urmGtoarele cinci re$uli1 2rima re$ulG1 'G nGbusiti din timp orice aparitie a invidiei. &cest defect se manifestG si el n felurite moduri, n sufletul copilului. #e vom urmGri cu a;utorul unor e"emple, deoarece numai c teva sfaturi $enerale, nu sunt de a;uns n acest caz. DacG spre e"emplu, la masG, copilul se $rGbeste sG si ntindG farfuria, deoarece se teme cG p nG c nd i vine r ndul, m ncarea cea mai bunG va fi de;a mpGrtitG celorlaltiC dacG mGn ncG repede, arunc nd n ;ur priviri nelinistite, ca sG apuce sG cearG si a doua portieC dacG se uitG supGrat la farfuriile celorlalti, compar nd portiileC dacG face comparatie ntre rechizitele scolare, mbrGcGmintea sau ;ucGriile pe care i le-ati dGruit, cu cele ale celorlalti frati, ca sG vadG cine a primit cele mai multe sau mai frumoaseC toate acestea deci, constituie diverse manifestGri ale invidiei, care trebuiesc imediat anihilate, indiferent de perioada n care au apGrut. *ai mult, n cazul n care copilul nu acceptG ceva ce i-ati dGruit, deoarece si fratele lui a primit e"act acelasi lucru, aceasta dovedeste cG invidia a prins rGdGcini ad nci n caracterul lui. 2entru toate aceste manifestGri copilul trebuie sfGtuit cu ntelepciune, iar n cazul repetGrii, trebuie pedepsit cu asprime. = altG formG de invidie, nt lnitG foarte des la copii, este concretizatG prin purtarea rGutGcioasG. 'i aceasta apare n diferite conte"te. &stfel, n cazul n care copilul z mbeste rGutGcios, c nd vede cG fratele sGu este pedepsit, trebuie sG primeascG si el ndatG, aceeasi pedeapsG. DacG se vorbesc de rGu unul pe celGlalt, trebuie din nou pedepsiti cu asprime. Chiar

si atunci c nd l p rGsc pe fratele sau pe cole$ul lor, pentru o faptG rea sGv rsitG, av nd nsG ca unic scop pedepsirea acestuia, trebuie sG i se facG observatie pentru rGutatea sa. 0n $eneral este bine ca acuzatiile copiilor sG fie acceptate, numai n cazul n care mama, tata sau profesorul, iau nsGrcinat pe acestia, sG aibG $ri;G de cei mai mici de c t ei. 0nsG si n aceste situatii copiii trebuie sfGtuiti, astfel nc t sG nu facG observatiile respective cu rGutate, ci, asemenea bunului Iosif, numai n scopul prevenirii pGcatului. & doua re$ulG1 Nu provocati voi nsivG aparitia invidiei n inimile copiilor vostri. &ceasta se nt mplG des mai ales atunci c nd pGrintii fac diferente ntre copiii lor, nutrind o simpatie mai mare fatG de unul dintre ei. 2entru pGrintii crestini acest comportament este total $resit si inacceptabil. &u obli$atia sG i iubeascG pe toti copii lor la fel si sG se comporte n acelasi mod cu fiecare. &ltfel, cu si$urantG vor $enera ei nsisi sentimentul invidiei, n inimile acelor copii, care se vor considera nedreptGtiti. Fie cG e vorba de m ncare, fie de mbrGcGminte, fie de cadouri, nici unul dintre copii nu trebuie tratat n mod special, ci toti sG se bucure n mod e$al de toate aceste bunuri. &celasi echilibru trebuie sG e"iste si atunci c nd este vorba despre lGudarea sau criticarea, m n$ ierea sau asprimea, rGsplata sau pedepsirea copiilor1 sG nu i iertGm copilului mic o faptG rea, pentru care cei mari ar fi fost imediat pedepsiti. 7 :na dintre anecdote spune1 odatG a fost ntrebatG o mamG, care avea nouG copii, pe care dintre ei l iubeste cel mai mult. &ceea a rGspuns1 Fpe acela care este plecat departe, p nG n momentul c nd se ntoarce. 'i pe acela care este bolnav, p nG c nd se face bineF. C te consecinte nefericite poate provoca tratarea diferentiatG a copiilor, o vedem si n cazul fratilor lui Iosif. Iubirea deosebitG a tatGlui sGu Iacov, fatG de el, a mpietrit at t de mult inima celorlalti frati, nc t, au hotGr t sG l v ndG ca sclav e$iptenilor, dupG ce le trecuse prin $ nd chiar sG l si ucidG. & treia re$ulG1 Nu i nvGtati pe copii sG fie invidiosi prin chiar e"emplul vostru.

&tunci c nd copii aud pe mama sau pe tatGl lor, cG vorbesc tot timpul cu invidie si rGutate falG de apropiatii sau rudele lor, critic ndu-i pe unii, fie pentru cG sunt mai bo$ati dec t d nsii, fie pentru cG au o pozitie socialG mai bunG, ori altele ca acestea, este evident cG n inima lor nevinovatG va ncepe sG prindG rGdGcini pGcatul invidiei. & patra re$ulG1 0nvGtati-i pe copiii vostri sG urascG si sG condamne invidia, ca pe un pGcat care i provoacG o mare tristete lui Dumnezeu. Invidia este un defect dez$ustGtor, un sentiment orb care nu produce nimic pozitiv n viata omului, ci dimpotrivG i oferG numai amGrGciune si i otrGveste-ntrea$a viatG. Copiii trebuie a;utati sG ntelea$G aceasta, precum si faptul cG n fata lui Dumnezeu, invidia este unul dintre cele mai mari pGcate. <rebuie sG le e"plicati cG invidia provine de la diavol. !l a mprGstiat-o n ntrea$a lume. !l a fost primul care, invidios pe fericirea de care se bucurau n rai &dam si !va, a pus la cale cGderea lor. Descrieti-le apoi copiilor c t de mult rGu a adus invidia n lume1 din invidie diavolul i-a corupt spre pGcat pe proto-pGrintii nostri. Din invidie Cain l-a omor t pe fratele sGu &bel. Din invidie fratii lui Iosif +-au v ndut pe acesta e$iptenilor. Din invidie, n sf rsit, fariseii #-au condamnat pe * ntuitorul la moarte prin rGsti$nire. 'i alte e"emple pe care le nt lniti n 'f nta 'cripturG. !"plicati-le cG cel care este invidios, nu face altceva dec t sG l imite pe diavol si de aceea va primi aceeasi pedeapsG pentru faptele sale. Cea mai cuprinzGtoare caracterizare a invidiei o nt lnim n cuvintele nteleptului 'olomon care spune1 FIar prin pizma 5invidia9 diavolului moartea a intrat n lume si cei ce sunt de partea lui vor a;un$e s-o cunoascGF 50ntelepciunea lui 'olomon 7,789. Re$ula a cincea1 Cultivati n sufletelor copiilor vostri, ncG de la v rsta prunciei, virtutea opusG invidiei, bunGvointa, purtarea deschisG fatG de toti oamenii si n $eneral iubirea fatG de aproapele, care este indicatG si de cuvintele Domnului1 F <oate c te voiti sG vG facG vouG oamenii, asemenea si voi faceti lor, cG aceasta este #e$ea ,si proorociiF 5*atei 6,+79. 2Grintii trebuie at t prin cuv ntul, c t si prin faptele lor sG le inspire copiilor lor iubirea sincerG si lucrGtoare cGtre aproapele. Copii trebuie sG i a;ute pe aceia care au nevoie de spri;inul lor. 'G fie n$Gduitori fatG de slGbiciunile

altora. 'G fie sGritori si buni. <rebuie sG urmeze cuvintelor 'f ntului apostol 2avel care ne ndeamnG1 F Bucurati-vG cu cei ce se bucurGC pl n$eti cu cei ce pl n$F 5Romani +7,+E9. 'G nvete, n sf rsit, sG fie ntele$Gtori fatG de defectele celorlalti si sG i ndrepte cu bl ndete. Domnul dG poruncii de a l iubi pe aproapele nostru, aceeasi valoare, pe care o conferG si poruncii de a-# iubi pe Dumnezeu. !+ a definit-o ca fiind virtutea dupG care vor fi recunoscuti ucenicii 'Gi, zic nd1 FIntru aceasta vor cunoaste toti cG sunteti ucenicii *ei, dacG veti avea dra$oste unii fatG de altiiF 5Ioan +D,DE9 3-am arGtat asadar, iubiti pGrinti, modurile principale prin care sG nvin$eti si sG scoateti din inimile copiilor vostri invidia si rGutatea. &ti vGzut c t de orb este acest sentiment, cG el nu oferG nimic pozitiv vietii omului, ci doar i otrGveste viata. &ti vGzut ce pGcat n$rozitor este, de vreme ce se opune poruncii de bazG a crestinismului1 F'G iubesti pe aproapele tGu ca pe tine nsutiF 5*atei 77,D,9. 3-ati dat seama cG invidia este un pGcat diavolesc, deoarece provine de la cel viclean si l face pe om sG se asemene acestuia. De aceea, pGrintilor, pGziti-vG de invidie voi nsivG si pGziti-i si pe copiii vostri. #uptati cu hotGr re cu orice manifestare a invidiei, care apare n sufletul, lor si nu provocati voi nsivG, printr-un comportament preferential, invidia ntre copiii vostri. &rGtati-le prin cuv ntul si e"emplul vostru c t de mult l ntristGm pe Dumnezeu prin acest pGcat. Cultivati, n sf rsit, n sufletele lor curate si deschise, virtutea bunGtGtii, ca sG devinG si ei fii ai <atGlui celui ceresc, care Fface sG rGsarG soarele si peste cei rGi si peste cei buni ,si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedreptiF 5*atei E,8E9. LA#ATI COPIII #& %INA LA $INE' !ra ntr-una din serile n care Domnul Iisus, dupG o zi obositoare, n care predicase nencetat poporului si discutase cu fariseii si cu ucenicii 'Gi, continua sG se afle ncG n mi;locul lor. &tunci c teva dintre mame au vrut sG si aducG pruncii la D nsul, ca sG i binecuv nteze. :cenicii nu doreau nsG sG tulbure linistea Domnului si de aceea nu le lGsau sG se apropie. &tunci * ntuitul a spus aceste cuvinte m n$ ietoare1 F#Gsati copiii sG vinG la *ineF 5#uca +?,+@9. !"act aceasta este cea mai mare datorie a pGrintilor crestini1 sG i cGlGuzeascG pe copiii lor cGtre * ntuitorul %ristos.

3eti ntreba desi$ur, cum este posibil sG facem aceasta, de vreme ce * ntuitorul nu mai predicG printre noi, ci '-a 0nGltat la ceruri4 0mplinirea acestei misiuni sfinte se realizeazG prin aducerea copiilor la bisericG, unde intrG n contact cu nvGtGtura de credintG ortodo"G si cu 'fintele <aine, unde nvatG sG l iubeascG pe %ristos si sG urmeze nvGtGturilor 'ale. Drumul care duce spre %ristos se ntemeiazG pe educatia bisericeascG crestin ortodo"G. Cea mai mare problemG a vremurilor noastre este aceea cG, n multe cazuri, copii nu primesc o educatie corespunzGtoare. *ulti pGrinti se pl n$ de aceasta si pe bunG dreptate. Conceptia pe care o au cei mai multi despre educatie este plinG de $reseli si lipsuri. !ducatia copiilor poate fi asemGnatG cu un or$anism bolnav. &tunci c nd dorim sG ne n$ri;im de un bolnav, primul lucru pe care trebuie sG l facem, este de a afla ce l doare. De aceea si noi ne punem ntrebarea1 F care este durerea educatiei copiilor nostri4F &ceia care petrec mult timp n compania tinerilor, ne vor spune - dacG vor fi sinceri desi$ur - cG ceea ce i caracterizeazG este lipsa unui model de viatG crestin si a unei morale ortodo"e. 2entru aceasta este responsabilG n primul r nd familia. 2rofesorii de reli$ie ne informeazG, cG de cele mai multe ori, copiii intrG la scoalG, fGrG sG aibG nici cele mai elementare notiuni crestine, care ar fi trebuit sG fie dob ndite n cadrul familiilor lor. 0l ntreabG pe copil1 F=bisnuiesti sG te ro$i lui Dumnezeu4F 'i primeste rGspunsul1 F#a noi acasG nimeni nu se roa$G.F &stfel strGduinta educatorului nu $Gseste nici un spri;in din partea mediului familial. De aceea este foarte $reu de $Gsit o formulG eficientG, pentru mplinirea unei educatii duhovnicesti corecte. De multe ori copiii manifestG o mare indiferentG fatG de bisericG sau ru$Gciune sau nu stiu sG si facG nici mGcar semnul sfintei cruci. Din $ura scolarilor se aud adesea discutii obraznice si impertinente referitoare la teme de credintG, minciuni, ;urGminte false, blasfemii sau chiar declaratii cate$orice de necredintG. =bservGm n acelasi timp, cG la copiii din zilele noastre nu mai nt lnim acele virtuti firesti, care ar fi trebuit sG mpodobeascG fiecare v rstG a

copilGriei. Despre copilul Iisus, n v rstG de doisprezece ani, aflGm cG mer$ea cu pGrintii sGi sG se nchine la templul din Ierusalim si cG le era supus. F ...sporea cu ntelepciunea si cu v rsta si cu harul la Dumnezeu si la oameniF 5#uca 7,E79. &cesta este modelul pe care trebuie sG l urmeze fiecare copil. 2e acesta trebuie sG l imite. 'e nt mplG asta n zilele noastre4 3G voi reaminti numai c teva dintre slGbiciunile pe care le au copiii de astGzi, lucru de care si voi vG pl n$eti si cred cG o sG-mi dati dreptate. *ai nt i de toate, asa cum si voi nsivG spuneti, copiii si-au pierdut buna cuviintG, sunt nepoliticosi, alintati, sGlbGticiti si nrGiti. ! de a;uns sG le vadG cineva comportamentul fatG de pGrintii lor, sau fatG de cei mai mari. 3oi nsivG vG pl n$eti pentru neascultarea si minciunile lor, pentru faptul cG sunt foarte superficiali si cG nu vor sG se $ ndeascG serios la viitorul lor. 3G nelinisteste indiferenta lor si dorinta nestGp nitG pentru dob ndirea plGcerilor de orice fel. De asemenea spuneti cG ei cunosc lucruri, despre care cei mari vorbesc de obicei cu multG retinere si pudoare, si care, dupG sfatul 'f ntului apostol 2avel, nu ar trebui discutate nici de cGtre cei n v rstG. Cine $reseste nsG pentru toate acestea4 :n rGspuns scurt si corect este urmGtorul1 dacG ei nu au fost corect educati, cea mai mare parte de vinG le apartine pGrintilor. Desi$ur cG putini sunt aceia care o vor recunoaste. Cei mai multi cred - si sunt m ndri de asta - cG si-au fGcut cu constiinciozitate datoria. Cine $reseste atunci, pentru faptul cG acesti copii ai vostri nu si-au nsutit educatia necesarG4 3eti ncerca poate, sG vG pl n$eti cG Dumnezeu este Cel care poartG toatG vina. Cum putem nsG sG 0l acuzGm pe Dumnezeu, c nd vedem cG !l a fGcut tot ceea ce era necesar, pentru a a;uta la dob ndirea de cGtre copii a unei educatii bune. 0ncG de la nceput !l a binecuv ntat unirea dintre bGrbat si

femeie, si a ntemeiat le$Gtura cea inseparabilG a nuntii, pentru a putea cei doi soti, n unitate, prin iubirea comunG cGtre copiii lor, sG i conducG pe calea cea bunG. Domnul nostru Iisus %ristos a nGltat unirea nuntii la ran$ul de 'f ntG <ainG a Bisericii, dGruindu-le pGrintilor harul cel sf nt, care sG i a;ute sG nainteze duhovniceste, ei si pruncii lor. Dumnezeu a dGruit fiecGrui copil n$erul cel pGzitor. 2rin <aina 'f ntului Botez sufletul pruncului este curGtat de pGcatul strGmosesc, iar prin cea a *irun$erii este dGruit cu harismele 'f ntului Duh astfel nc t, cu spri;inul pGrintilor, fiecare sGm ntG bunG a educatiei sG rodeascG nsutit. 0n sf rsit, prin <aina 'fintei 0mpGrtGsanii, copilul se uneste n mod tainic chiar cu Domnul, se ntGreste n viata duhovniceascG si primeste $arantia vietii celei vesnice. Ce altceva n plus ar fi putut sG facG Dumnezeu, ca sG vG a;ute n strGduintele voastre4 2rin urmare nu $reseste Dumnezeu, pentru cG voi nu puteti oferi o educatie corectG copiilor vostri. =are sG $reseascG dascGlii lor4 #a aceasta vom rGspunde cu cuvintele scriitorului roman Huintilian 5sec I d.%r.91 FCopiii nu si nsusesc obisnuinte rele la scoalG. !i vin la scoalG cu ele $ata nsusiteF. De obicei rGul si are ori$inea n comportamentul pGrintilor, care oferG copiilor un e"emplu rGu. De multe ori, ncG de mici, copiii aud si vGd la acestia lucruri pe care nu ar fi trebuit sG le cunoascG asa de cur nd. &stfel, foarte devreme ei se obisnuiesc cu diverse fapte condamnabile si se umplu de defecte, mai nainte chiar de a constientiza ce este acela un defect. C nd a;un$ deci la scoalG si profesorii ncep sG se ocupe de d nsii este de;a foarte t rziu. !i vin cu un comportament ur t de acasG si cu diverse obisnuinte rele, cum ar fi nclinatia spre minciunG, viclenia, prefGcGtoria, impertinenta. 'i ce mai poate face atunci profesorul, n cadrul putinelor ore pe care copilul le petrece la scoalG, dacG acasG domneste o atmosferG cu totul opusG celei care ar trebui sG fie4 !ste cumva vina copiilor4

Nicidecum, iubitilor. <otul este rodul educatiei. 'ufletul copilului mic seamGnG cu o bucatG de cearG moale. !a poate fi modelatG, fie urm nd modelul chipului lui Dumnezeu, fie al celui viclean. <otul depinde de educatie pe care o va primi. De multe ori pGrintii si numesc pruncii Fn$erasiF. 2rin educatia defectuoasG care li se acordG, acestia pierd nsG orice nsusire n$ereascG. 3eti spune poate cG n copii e"istG sGdite de la nceput anumite nclinatii spre rGu. 0ntr-adevGr, aceasta se nt mplG foarte des si este un rezultat al pGcatului strGmosesc. :n copil poate fi prin firea sa mai a$itat si mai neast mpGrat, altul nclinat spre lenevie, altul dimpotrivG, poate fi linistit. 2entru aceasta e"istG nsG educatia si rolul pGrintilor1 2entru a mpiedica dezvoltarea acestor nclinatii ale firii spre rGu. 2rin diverse FantrenamenteF sunt mbl nzite si dresate p nG si cele mai nfricosGtoare fiare, care uitG n acest fel sGlbGticia si rapacitatea lor. De ce sG nu putem deci, prin educatie, sG F mbl nzimF pornirile rele ale oamenilor cu$etGtori4 !le devin defecte doar atunci c nd sunt lGsate sG se dezvolte liber, nen$rGdite de o sGnGtoasG educatie crestinG. F0nsGF, veti spune, FbGiatul sau fetita mea au fost copii cuminti. I-au stricat nsG prietenii lor. Deci pentru toate este responsabil e"emplul rGuF. 'G zicem cG aveti dreptate. Cine $reseste nsG, pentru faptul cG fii vostri se amestecG n $rupuri rGu educate4 Nu este responsabilitatea pGrintilor, sG aibG $ri;G cu cine se mprietenesc copiii lor4 !ste bun acel pGstor, care se uitG indiferent cum o parte din turma lui se neacG n mlastinG4 Iar dacG pGrintii le permit copiilor sG mear$G necontrolati unde vor si cu cine vor, pe cine cade responsabilitatea ruinGrii acestora4 Desi$ur, pe cei mari. 2ot oare pGrintii sG sustinG, cG responsabil pentru de$radarea copiilor lor este spiritul ne$ativ al epocii contemporane4 *ulti dintre ei se pl n$1 F!poca de astGzi este cu mult mai rea dec t cea n care am crescut noi. C nd eram noi tineri e"ista mai multG fricG de Dumnezeu. Copiii ascultau mai mult de pGrintii lor 'i i respectauF. In aceste cuvinte e"istG un mare adevGr. Din nefericire, atmosfera care

domneste n epoca noastrG nu este deloc bunG. Recunoasterea autoritGtii este din ce n ce mai rar nt lnitG. Respectul fatG de autoritGtile lumesti si duhovnicesti, fatG de profesori si fatG de cei mai mari este considerat de multi ca fiind Fo idee depGsitGF. Nimeni nu poate, din nefericire, ne$a faptul, cG duhul epocii noastre are o mare influentG asupra copiilor, si n special asupra tinerilor care studiazG. &cest fapt nsG nu i ;ustificG pe pGrinti si nu le acoperG responsabilitatea sau vina. =are nu e"istG nici un metodG prin care sG fie pGziti copiii vostri de spiritul de$radant al epocii n care trGim4 C nd afarG bate v ntul si este foarte fri$, ce faceti4 Nu nchideti usile si ferestrele ca sG nu intre fri$ul n casG4 &sa trebuie sG actionGm si asupra spiritului vremii1 0i putem mpiedica intrarea n casa noastrG, cu a;utorul unei ferme educatii crestin ortodo"e. Ce ne facem nsG, atunci c nd chiar pGrintii sunt aceia care sunt de acord cu acest Fspirit contemporanF, si cred cG nu trebuie sG se opunG curentului schimbGrii4 Cu si$urantG cG n acest caz copiii nu vor putea fi prote;ati de efectul distru$Gtor al curentului epocii. DacG tatGl, este FliberalF, FmodernF, Fpro$resistF, dacG nu acordG importantG nici unui principiu moral, dacG vorbeste n chip defGimGtor la adresa Bisericii sau ironizeazG adevGrurile de credintG, cum poate sG mai astepte respect din partea copiilor lui4 DacG pGrintii nu-l respectG ei nsisi pe Dumnezeu si Biserica 'a, cum sG fie respectati la r ndul lor, de cGtre copii4 'i mai mult, dacG pGrintii, chiar de fatG cu copiii lor, defaimG orice autoritate, fie lumeascG, fie duhovniceascG, vorbesc de rGu pe superiorii lor, criticG si condamnG pe toti si pe toate, nu recunosc nici un fel de autoritate, cum atunci sG mai aibG copiii consideratie fatG de d nsii4 DacG doriti asadar, ca duhul devastator al epocii sG nu i contamineze si pe copiii vostri, pGziti-vG mai nt i voi de influenta lui, aplic nd cu constiinciozitate n viata voastrG le$ea lui Dumnezeu si nvGtGtura Bisericii noastre =rtodo"e. &m arGtat, cred, cu claritate, cG cea mai mare responsabilitate vG revine vouG, pGrintilor, pentru o educatie corectG a copiilor vostri.

<ot ceea ce am spus este ntGrit de 'f nta 'cripturG, n care ne vorbeste 'fantul Duh, Fduhul adevGruluiF. 0n 3echiul <estament ni se spune1 FNu l ferici pe om mai nainte de moartea sa, pentru cG omul se cunoaste prin copiii, pe care i-a lGsat n urma saF. Ceea ce nseamnG, cG dupG viata pe care o duc copiii este apreciatG valoarea pGrintilor lor. Insa chiar si n epoca idololatrG pGrintii erau considerati responsabili pentru $reselile copiilor lor. #i(ur$os, celebrul le$iuitor al vechii 'parte, a stabilit prin le$e sG fie pedepsiti pGrintii pentru $reselile copiilor lor. De ce4 Deoarece pGrintii puteau si aveau obli$atia sG prent mpine si sG mpiedice sGv rsirea rGului. Filosoful Dio$ene, de altfel, +-a lovit pe tatGl unui copil, pentru cG cel mic spunea cuvinte ur te n fata sa. 2entru care motiv4 2entru cG tatGl nu si educase n mod corespunzGtor fiul. &ti vGzut asadar, cG pGrintii sunt responsabili mai ales n fata lui Dumnezeu pentru copiii lor. DacG ntr-o $rGdinG frumoasG se poate vedea un copac sGlbatic si nen$ri;it, nimeni nu se va $ ndi sG condamne copacul n sine. Cu totii se vor $ ndi cG responsabilitatea apartine $rGdinarului, care +-a lGsat sG creascG si sG se dezvolte n acest fel. 0n acelasi mod sunt responsabili si pGrintii, pentru ne$hina semGnatG n inimile copiilor lor. / nditi-vG asadar la aceastG responsabilitate, si nu stati n calea apropierii copiilor vostri de Dumnezeu, prin ne$li;entG sau printr-o atitudine $resitG. &veti obli$atia sG i conduceti cGtre * ntuitorul, Care i cheamG l n$G D nsul si vG spune1 F#Gsati copiii sG vinG la *ine si nu-i opriti ... F 5*arcu +-,+89. ADDENDA Cum sG l ... distru(eti, n mod eficient, pe copilul vostru. o 0ncG de c nd este mic, sG nu i refuzati absolut nimic. Dati-i orice si doreste, orice cere, mai ales atunci c nd pl n$e. &stfel va creste si va crede cG toti i sunt datori cu toate si cG are numai drepturi.

o C nd va ncepe sG vorbeascG ur t si sG ocGrascG, voi sG r deti. &stfel l veti face sG ntelea$G cG este foarte FdesteptF. o Nu i spuneti niciodatG1 F&ceasta este o faptG rea.F &sa spun numai cei cu conceptii nvechite. C nd mai t rziu va creste si va nt lni $reutGtile vietii sau ceva rGu i se va nt mpla, atunci va avea certitudinea cG societatea este aceea care l nedreptGteste. o 'G adunati voi, ceea ce el aruncG ncolo si ncoace - cGrti, haine, pantofi ...'G nu i spuneti niciodatG1 F&dunG-le, pune-le la loc.F &stfel va crede cG mama este roaba sa, si cG pentru toate sunt responsabili ceilalti. o #Gsati-l sG vadG orice 5mai ales la televizor9 si sG citeascG de toate, fGrG sG l ndrumati niciodatG. Copilul vostru este $enial si stie sG facG distinctie. !ducatia lui va fi astfel foarte vastG. o 'G nu i dati nici un fel de educatie duhovniceascG. 'G vorbiti n bGtaie de ;oc despre credintG, BisericG, preoti si despre toti aceia care i urmeazG. C nd copilul va creste, Fva putea ale$e si sin$urF. o Dati-i din belsu$ bani de cheltuialG, ca nu cumva sG se simtG mai pre;os dec t ceilalti copii si Fca sG nu ducG lipsG, asa cum am dus noiF. C nd va creste mare, va fi si$ur cG valoarea unui om se ;udecG dupG c ti bani are, indiferent de modul prin care ia dob ndit. o 'G nu i spune-ti niciodatG1 FFG asta.F sau FNu face aia.F, deoarece astfel se va simti opresatC nu respectati libertatea si personalitatea lui. 'e poate chiar sG i provocati... anumite traume psihice. &tunci c nd va creste va crede cG n viatG trebuie numai sG poruncesti si sG nu asculti niciodatG de nimeni. o 'G vG certati, sG vG ocGr ti, sG vG ;i$niti unul pe celGlalt n fata copiilor fGrG nici o rusine. 5Nu vG n$ri;orati, nu i veti provoca astfel nici un fel de traumG psihicG. 9. *ai t rziu, c nd se va cGsGtori, i se va pGrea normal sG facG aceleasi lucruri. o C nd va ncepe sG cunoascG plGcerile trupesti si sG se afunde n plasa acestora, voi sG vG faceti cG nu observati. 'G nu i vorbiti, sG nu l ndrumati, sG nu l sfGtuiti. #Gsati-+ sG se izbeascG sin$ur de probleme, Fde vreme ce asa este firescF.

o 'G i luati ntotdeauna apGrarea fatG de profesori sau vecini. 'G nu credeti niciodatG cG Fn$erasul vostruF poate sG facG obrGznicii si fapte rele. CertativG cu aceia care vG atra$ atentia n mod prietenesc si bine intentionat. 'unt invidiosi si defGimGtori. o C nd veti mer$e la sectia de politie, unde +-au arestat pentru cG a furat bani sau a consumat dro$uri, stri$ati cu putere n fata tuturor cG este un copil rGu, un hot, cG v-ati ;ertfit pentru binele lui dar nu ati reusit niciodatG sG l faceti sG ntelea$G. &stfel, voi veti iesi basma curatG, ;ustificati n fata celorlalti 2re$Gtiti-vG pentru o viatG plinG de durere si tristete. = veti avea. 5preluate din limba francezG9