Ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane!

Radu Gyr Nu pentru-o lopat de rumen pine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru vzduhul tu liber de mine, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! Pentru sngele neamului tu curs prin an!uri, pentru cntecul tu !intuit "n piroane, pentru lacrima soarelui tu pus "n lan!uri, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! Nu pentru mania scr nit-n msele, ci ca s aduni chiuind pe tapsane o claie de zri i-o cciula de stele, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! # a, ca s bei libertatea din ciuturi i-n ea s te-a$unzi ca un cer "n bulboane i zrzrii ei peste tine s-i scuturi, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! %i ca s pui tot srutul $ierbinte pe praguri, pe prispe, pe u i, pe icoane, pe toate ce slobode-!i ies inainte, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! Ridic-te, Gheorghe, pe lan!uri, pe $unii! Ridic-te, Ioane, pe s$inte ciolane! %i sus, spre lumina din urm-a $urtunii, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane!