Sunteți pe pagina 1din 4

DETERMINAREA ACCELERATIEI GRAVITATIONALE CU AJUTORUL UNUI PENDUL FIZIC

Scopul lucră rii. În lucrare se studiaz ă mi ş carea oscilatorie a unui corp, montat astfel încât s ă constituie un pendul fizic; se determină acceleraţ ia gravitaţ ional ă ş i momentul de inerţ ie al corpului.

Considera ţii teoretice. Se numeş te pendul fizic un corp montat în aş a fel încât să poat ă oscila într-un plan vertical, în jurul unei ax care nu trece prin centrul său de masă. În Fig. 1 este arătat un astfel de pendul. Corpul C având o form ă oarecare este suspendat în punctul O ş i poate oscila cu frecări neglijabile în jurul unei axe care trece prin acel punct. Fie O CG punctul care marcheaz ă centrul de greutate al corpului. În poziţ ia de echilibru, centrul de greutate se găseş te pe verticala ce trece prin punctului de susţ inere(în Fig. 1 - dreapta OO’). Dacă punctul O CG se afl ă pe vertical ă sub punctul O, atunci echilibrul este stabil. Acţ ionând cu o forţă exterioară putem scoate corpul din pozi ţ ia de echilibru prin rotirea lui cu unghi θθθθ în plan vertical în jurul axului ce trece prin O.

La înl ăturarea acestei forţ e corpul rămâne sub acţ iunea

greut ăţ ii (G) ş i a reacţ iunii N a axului de rotaţ ie. Componenta G t a forţ ei de greutate produce un moment de rotire a corpului, care caută s ă-l aducă în pozi ţ ia de echilibru. Acest moment de revenire este:

(1 )

ţ ia de echilibru. Acest moment de revenire este: ( 1 ) Fig. 1 M =

Fig. 1

M

= −mgh sin θ

în care m este masa corpului, iar h este distanţ a de la centrul său de greutate la axa de rotaţ ie. În cazul deplas ărilor mici sinθθθθ ≅≅≅≅ θθθθ ş i pendulul se află în aş a numitul regim de amplitudini mici, când:

(2)

M

≅ −mgh θ

ş i pendulul oscileaz ă armonic, de o parte ş i de alta a poziţ iei de echilibru.

Perioada de oscilaţ ie a pendulului se afl ă din ecuaţ ia diferenţ ial ă de miş care:

2 θ

I d

2

d θ

=

M

(3)

în care I reprezint ă momentul de inerţ ie al corpului faţă de axul ce trece prin O. Din relaţ ile (2) ş i (3) rezult ă:

d

2

θ = −

mgh

d

t

2

I

θ

(4)

Coeficientul derivatei de ordinul zero a lui θθθθ se noteaz ă cu ωωωω o 2 ş i reprezint ă p ătratul pulsaţ iei proprii a pendulului fizic; se vede că ecuaţ ia (4) reprezint ă, de fapt, ecuaţ ia diferenţ ial ă a oscilatorului armonic:

(5)

d

2

d t

2

θ 2

+ ω

0

θ =

0

Soluţ ia generală a ecuaţ iei diferenţ iale (5) poate fi scrisă sub forma real ă astfel:

θθ=

m sin(

ω

0

t

+ ϕ

)

(6)

în care constantele θθθθ m ş i ϕϕϕϕ reprezint ă amplitudinea ş i, respectiv, faza iniţ ial ă a mi ş cării, ele putând fi determinate din condi ţ iile ini ţ iale ale mi ş cării. Având în vedere notaţ ia făcut ă pentru pulsaţ ie, putem determina perioada de oscilaţ ie a pendulului fizic ş tiind că ω =2π/T vom ob ţ ine:

I mgh
I
mgh

T = 2π

(7)

Dispozitivul experimental Pendulul fizic const ă, în experimentul de faţă. dintr-o bară (B) din o ţ el inoxidabil cu

dimensiunile de aproximativ 1 m lungime ş i secţ iune 0,5 cm 2 . În bară sunt practicate câteva orificii, dispuse simetric de o parte ş i de alta a centrului de greutate (Fig. 2). Orificiile sunt executate în aş a fel, încât permit suspendarea barei pe un cuţ it din agat (A) sau din oţ el de înalt ă duritate. Cristalul este montat orizontal printr-un dispozitiv, fixat în perete. Aş ezând bara pe muchia cuţ itului, folosind unul din orificii, se obţ ine un pendul fizic de o

anumit ă lungime, h ş i un anumit moment de inerţ ie I. Schimbând orificiul, se modifică atât h cât ş i I, astfel că pendulul va avea o altă perioadă de oscilaţ ie. Fie I 0 momentul de inerţ ie al barei faţă de axa ce trece prin centrul său de greutate, O CG , ş i care este paralelă cu axul de rotaţ ie ce trece prin O. Conform teoremei lui Steiner:

este paralel ă cu axul de rota ţ ie ce trece prin O . Conform teoremei

Fig. 2

Folosind relaţ ia (8), relaţ ia (7) devine:

T

h I 0 + g mgh
h
I 0
+
g
mgh

= 2 π

(9)

d ă perioada de oscilaţ ie a pendulului pentru orice distan ţă h, la care se afl ă

axul de oscilaţ ie O faţă de centrul de masă al barei.

M ăsurând perioadele de oscilaţ ie, T, ş i distanţ ele corespunz ătoare h, din ecuaţ ia (9) se poate calcula acceleraţ ia gravitaţ ional ă, g, prin transformarea:

(1 0)

4

Ecuaţ ia (9)

2

π

h

2

4

2

π

I

0

hT

2

=

+

g mg

care exprim ă dependenţ a liniară a m ărimii hT 2 în funcţ ie de h 2 . Panta dreptei permite calcularea acceleraţ iei gravitaţ ionale, iar ordonata la origine ne permite determinarea valorii momentului de ineţ ie I O.

Modul de lucru.

! Pentru determinarea valorii acceleraţ iei gravitaţ ionale se procedeaz ă astfel:

" se cântăreş te bara (m);

# se m ăsoară, cu ajutorul ş ublerului, distan ţ ele (2h) dintre vârfurile simetric dispuse fa ţă

de centrul barei, iar valorile lui h se trec în Tabelul 1 .

$ se sprjină bara cu mare grij ă pe cu ţ itul de sus ţ inere, începând cu primul orificiu dintr-

un capăt al ei ş i continuând cu restul de 11 orificii;

% se îndepărteaz ă u ş or de la poziţ ia de echilibru (θθθθ<5 o ) ş i se m ăsoară timpul în care se

produc 1 00 oscilaţ ii (t 1 ); de aici se calculează perioada de oscilaţ ie a pendulului;

& se schimbă pozi ţ ia punctului de suspensie în al doilea orificiu ş i se m ăsoară în aceleaş i

condi ţ ii, perioada T 2 ;

' se repet ă procedeul pentru toate orificiile, după care se întoarce bara cu 1 80 o ş i se

repet ă m ăsurătorile;

( rezultatele se trec într-un tabel de date de forma:

Tabelul 1

Determinarea acceleraţ iei gravitaţ ionale folosind pendulul fizic

Nr.

h

T

h

2

hT 2

det.

(cm)

(s)

(cm

2)

(cm s 2 )

1

         

2

       

) folosind ecuaţ ia (1 2) se reprezint ă grafic dependenţ a liniară hT 2 funcţ ie de h 2 ş i se

determină panta, tg α, a graficului. Având în vedere că:

2

tg α = 4

π

g

se găseş te uş or valoarea lui g; ordonata la origine a dreptei va permite găsirea

momentului de inerţ ie al barei.

* În acelaş i scop se va aplica apoi metoda celor mai mici pătrate, aş a cum a fost

prezentat ă în introducere. Aici dependenţ a de verificat este de forma:

y = mx + n

Va fi necesar să se impună o valoare minim ă pentru suma:

S

(

y

i

mx n

i

) 2

în raport cu variabilele m ş i n. Impunând ca derivatele lui S în raport cu m ş i n s ă fie

nule se găsesc cele două ecuaţ ii care permit calculul pantei ş i ordonatei la origine.