Sunteți pe pagina 1din 3

Originea vietii

De unde venim, este alaturi de intrebarea Unde ne ducem, una din cele mai vechi preocupari ale omului. Cineva mi-a spus odata ca filosofia a inceput atunci cand un hominid, vazandu-si tovarasul de vanatoare mort, s-a intrebat unde s-a dus. Asa cum bine stim, raspunsul la amandoua intrebarile a fost initial zeii care au primit de-a lungul timpului diferite nume si caracteristici, in asa fel incat si azi, daca intrebam un Homo Sapiens Sapiens e foarte probabil sa ne raspunda cu Dumnezeu. Sau Allah, sau ceva asemanator. Mie (si din fericire nu doar mie) mi-ar placea sa raspund altfel. Prin urmare o sa sustin ca venim, noi si toata materia vie sau nevie, din aceeasi singularitate prezenta la inceputul timpului, care a explodat cu un mare Big Bang, asa cum ne invata fizicienii, formand stele, planete si dand nastere prin abiogeneza care va evolua spre toata diversitatea pe care o gasim azi pe Pamant (asa cum ne invata biologii). In momentul Big Bangului Universul are dimensiunea zero si este infinit de fierbinte pentru ca o secunda mai tarziu temperatura sa scada la 10 miliarde de grade, ducand la aparitia fotonilor, electronilor si neutrinilor. Dupa alte 100 de secunde, la doar un miliard de grade apar primele nuclee: intai deuteriul, urmat de heliu, litiu si beriliu, dupa care timp de un milion de ani Universul se va extinde, continuandu-si racirea pana la cateva mii de grade cand electronii si nucleele nu mai pot invinge forta electromagnetica, rezultand astfel primii atomi. Si deoarece conditiile o permit, apare acum si gravitatia. Norii de hidrogen si heliu se contracta si in interiorul masei lor temperatura creste devenind posibila fuziunea nucleara si prin urmare aparitia primelor stele. In interiorul celor mai masive dintre ele, hidrogenul e transformat in heliu iar heliul in elemente mai grele. In unele cazuri au loc explozii ce dau nastere supernovelor si elementele proaspat formate sunt expulzate in spatiul intergalactic pentru a servi ca ingrediente urmatoarelor generatii de stele, din care face parte si Soarele. Acesta, format acum aproximativ 5 miliarde de ani este alcatuit astfel in mare parte din hidrogen si heliu dar contine si elementele grele produse de catre primele stele. O stea trece prin mai multe faze in cursul evolutiei sale, dar cea mai interesanta

etapa pentru noi o reprezinta faza T Tauri, care in cazul soarelui trebuie sa fi durat cateva milioane de ani, timp in care protosteaua noastra a pierdut aproximativ 10% din masa initiala expulzand gaz in ceea ce se numeste vant T Tauri ce va forma nebuloasa solara. In continuare gazul incepe sa se roteasca in jurul stelei, nebuloasa organizandu-se intr-un disc de acretie. Din acesta, vor lua nastere planetele Sistemului Solar si prin urmare si Pamantul. Initial Pantul este format dintr-o masa topita de diferite elemente si are nevoie de o perioada pentru a se raci. Varsta lui este estimata la 4,5 miliarde de ani iar primele forme de viata apar un miliard de ani mai tarziu. Pamantul nu dispune de compusi organici, iar acestia nu pot fi sintetizati astazi decat din alti compusi organici ceea ce a ridicat serioase probleme biologilor. Acum stim insa ca acest lucru se datoreaza prezentei oxigenului si cum acest factor nu era in inclus in conditiile care determinau starea Pamantului acum 3, 5 miliarde de ani, carcetatorii au elaborat experimente care sa reproduca aceste conditii. Stanley Miller a demonstrat in 1953 ca se poate obtine compusi organici (inclusiv nucleotide) in numai doua zile dintr-un amestec de hidrogen, amoniu, metan si vapori de apa, adica in atmosfera initiala a Pamantului, atunci cand aceasta este expusa energiei. Ceea ce a obtinut el si alti cercetatori care au elaborat experimente in aceasta directie, au fost insa caramizile din care este alcatuit un organism viu. Diferite studii sugereaza ca prezenta unui catalist duce chiar la obtinerea unor lanturi scurte de ADN, iar acest catalist non organic ar fi fost prezent. Celula, cea care desparte organismele vii de materie este cautata in continuare si desi un celula vie nu a fost inca obtinuta in laborator, biologii au obtinut posibile precursoare ale acestora. Mai mult decat atat, raspunsul la problema ridicata de transmiterea informatiei de la o celula mama la celula fiica se pare sa se rezolve prin admiterea existentei unei forme precursoare a ARN- ului. Deoarece ADN-ul nu se poate reproduce singur, iar proteinele sunt doar produse ale transcriptiei facute pe baza “schitei” furnizate de ADN, nici unul din acesti compusi nu putea fi primul iar problema transmiterii unei caracteristici valoroase urmatoarei generatii ramanea deschisa. In 1983 insa, s-a descoperit ca unele celule actioneaza ca molecule catalizatoare. A aparut astfel ipoteza unei lumi ARN anterioara suprematiei ADN-ului. Cu aceste doua directii lucrurile devin mai clare si cercetarile continua. Odata cu explicatia aparitiei vietii pe Pamant, trebuie explicata si modaliatea prin

care aceasta a ajuns la complexitatea ce o caracterizeaza astazi. De la primele organisme procariote pana la Homo Sapiens are loc o adevarata explozie a diversitatii si totodata a evolutiei. Dupa procariote isi fac aparitia eucariotele, 100 de milioane de ani mai tarziu, iar Cambrianul, acum 540 de milioane de ani cuprinde deja o varietate extraordinara. Peste alte 340 milioane de ani isi fac aparitia si primele mamifere, in Oligocen avem deja simieni, acum 23,8 milioane de ani, ultima cladogeneza comuna omului si cimpanzeului fiind presupusa pe la 8 milioane de ani, iar de aici vorbim doar despre stramosii nostrii. Aceasta diversificare a vietii se explica prin nevoia de adaptare a organismelor vii la conditii de viata in continua schimbare. Vorbim astfel de raspandire adaptativa, evolutia neavand drept scop progresul ce duce spre perfectiune. Indivizii care supravietuiesc sunt nu superiori, ci mai bine adaptati conditiilor de viata la momentul respectiv. Fiecare organism viu exista deoarece Universul poseda conditiile propice vietii. Originile noastre sunt comune fiecarei particica a materiei, vie sau nevie, iar ceea ce am devenit se datoreaza conditiilor in care am evoluat.