Sunteți pe pagina 1din 11

INSTALAII ELECTRICE LA CONSUMATORI

1.1. Definitii, clasificari

Instalatia electrica defineste un ansamblu de echipamente electrice interconectate ntr-un spatiu dat, formnd un singur tot si avnd un scop functional bine determinat [67].

n diversitatea cazurilor concrete, care pot fi luate n considerare, comun este faptul ca orice instalatie electrica presupune o serie de echipamente electrice, precum si interconexiunile dintre acestea, realizate prin diferite tipuri de conducte electrice.

Prin echipament electric se ntelege, n general, orice dispozitiv ntrebuintat pentru producerea, transformarea, distributia, transportul sau utilizarea energiei electrice. Aceasta ultima destinatie, reprezentnd scopul final al ntregului proces de producere, transport si distributie, defineste o categorie distincta de echipamente, denumite receptoare. Receptoarele electrice sunt dispozitive care transforma energia electrica n alta forma de energie utila.

Receptoarele electrice se mpart n:

- receptoare de iluminat, cuprinznd corpurile de iluminat prevazute cu surse electrice de lumina;

- receptoare de forta, care pot fi electromecanice (motoare electrice, electromagneti, electroventile), electrotermice (cuptoare electrice, agregate de sudura) sau electrochimice (bai de electroliza).

Tipul receptoarelor electrice are o influenta majora asupra alcatuirii ntregii instalatii din care acestea fac parte, determinnd att tipul si caracteristicile restului echipamentelor si conductele electrice, ct si tehnologia de executie.

n majoritatea cazurilor, receptoarele electrice nu sunt elemente izolate, ele fiind grupate pe utilaje cu destinatii tehnologice bine determinate. Ansamblul utilajelor si receptoarelor izolate care necesita alimentare cu energie electrica si concura la realizarea procesu 12512s1820m lui de productie dintr-o hala sau ntreprindere, face parte din echipamentul tehnologic al acestora.

Cnd se fac referiri la anumite instalatii concrete, prin echipamentul electric al acestora se ntelege totalitatea masinilor, aparatelor, dispozitivelor si receptoarelor electrice atasate instalatiei respective (sau utilajului respectiv). n aceasta acceptiune, esential este faptul ca suma de aparate, masini sau alte dispozitive care intra n compunerea echipamentului, reprezinta un tot unitar, cu o functionalitate bine determinata.

n practica, notiunile de instalatie si echipament sunt strns corelate. Astfel, un dispozitiv considerat ca echipament al unei instalatii, poate avea el nsusi o instalatie electrica proprie si un echipament destul de complex si divers.

Instalatiile elctrice se clasifica dupa diferite criterii, ca: rolul functional, pozitia n raport cu procesul energetic, locul de amplasare, nivelul tensiunii, frecventa si modul de protectie.

a. Dupa rolul functional, instalatiile electrice pot fi:

- de producere a energiei electrice, aferente diferitelor tipuri de centrale electrice sau unor grupuri electrogene;

- de transport a energiei electrice, incluznd linii electrice (racord, distribuitor, coloana si circuit);

- de distributie a energiei electrice - statii electrice, posturi de transformare si tablouri de distributie;

- de utilizare a energiei electrice, care la rndul lor se diferentiaza n raport cu tipul receptoarelor, n instalatii de forta si instalatii de iluminat;

- auxiliare, din care fac parte instalatiile cu functie de mentinere a calitatii energiei electrice (reducerea efectului deformant, compensarea regimului dezechilibrat, reglajul tensiunii), de asigurare a unei distributii economice a acesteia (compensarea puterii reactive), pentru protectia personalului mpotriva electrocutarilor (legarea la pamnt, legarea la nul etc.), pentru protectia cladirilor si a bunurilor (instalatiile de paratrasnet, de avertizare de incendiu), precum si instalatiile de telecomunicatii.

b. Dupa pozitia ocupata n raport cu procesul energetic la care concura se deosebesc:

- instalatii de curenti tari, care cuprind elementele primare implicate n procesul de producere, transport, distributie si utilizare a energiei electrice;

- instalatii de curenti slabi, care desi nu sunt nseriate n circuitul fluxului energetic principal, concura la realizarea n conditii corespunzatoare a proceselor energetice. Din aceasta categorie fac parte instalatiile de automatizare, masura si control (AMC), de avertizare de incendii, de telecomunicatii etc.

n mod asemanator, instalatiile complexe se compun din circuite primare sau de forta si circuite secundare sau de comanda, cele doua parti diferentiindu-se functional ca si instalatiile de curenti tari, respectiv slabi.

c. n raport cu locul de amplasare, se deosebesc urmatoarele categorii de instalatii:

- pe utilaj, un caz deosebit reprezentndu-l amplasarea pe vehicule;

- n interiorul cladirilor, n diferite categorii de ncaperi;

- n exterior, n diferite conditii de mediu.

d. Dupa nivelul tensiunii, instalatiile se clasifica n:

- instalatii de joasa tensiune (JT), a caror tensiune de lucru este sub 1 kV;

- instalatii de medie tensiune (MT), cu tensiuni de lucru n intervalul 1...20 kV;

- instalatii de nalta tensiune (IT), cu tensiuni de lucru ntre 35...110 kV;

- instalatii de foarte nalta tensiune, functionnd la tensiuni mai mari sau egale cu 220 kV.

n practica, domeniile de valori corespunzatoare acestor divizari difera, n raport cu apartenenta instalatiei la o categorie functionala sau alta. Referindu-se la nivelul tensiunii, normativele n vigoare [41,55] diferentiaza instalatiile n instalatii sub 1000 V (joasa tensiune) si peste 1000 V (nalta tensiune).

e. Dupa frecventa tensiunii, se deosebesc instalatii:

- de curent continuu;

- de curent alternativ. La rndul lor, acestea pot fi, n raport cu valoarea frecventei: de frecventa joasa (0,1...50 Hz), industriala (50 Hz), medie (100...10000 Hz), sau de nalta frecventa (peste 10000 Hz).

f. Din punct de vedere al modului de protectie, instalatiile pot fi:

- de tip deschis, fata de care persoanele sunt protejate numai mpotriva atingerilor accidentale a partilor aflate sub tensiune;

- de tip nchis, la care elementele componente sunt protejate contra atingerilor, patrunderii corpurilor straine peste 1 mm, a picaturilor de apa si a deteriorarilor mecanice;

- de tip capsulat, la care elementele componente sunt protejate contra atingerilor, patrunderii corpurilor straine de orice dimensiuni, a stropilor de apa din toate directiile si contra deteriorarilor mecanice.

1.2. Compunerea instalatiilor electrice la consumatori

Consumatorul de energie electrica este alcatuit din totalitatea receptoarelor dintr-un anumit spatiu sau dintr-o ntreprindere. Avnd n vedere corelatiile de natura tehnologica dintre diversele laturi ale procesului de productie, la care concura si instalatiile electrice, se poate afirma ca receptoarele electrice, care n ansamblu formeaza consumatorul, sunt legate printr-un scop functional.

Instalatiile electrice la consumator se compun din:

- receptoare electrice;

- retele electrice si puncte de alimentare (distributie);

- echipamente de conectare, protectie, AMC etc., adica restul echipamentelor electrice, n afara de receptoare.

Schema de distributie generalizata pentru instalatiile electrice la consumator este prezentata n figura 1.1.

Fig. 1.1. Compunerea instalatiilor electrice la consumator: SSE - statia sistemului energetic;

ST(SD) - statia de transformare (distributie); PT - post de transformare; TG - tablou general de distributie;

TD - tablou de distributie; TU - tablou de forta utilaj; mi - receptor nalta tensiune; mj - receptor joasa tensiune;

1 - racord nalta tensiune; 2 - distribuitor; 3 - coloana; 4 - circuit utilaj; 5 - circuit receptor.

Alimentarea cu energie electrica a consumatorului, alcatuit din receptoarele de joasa tensiune mj si cele de medie tensiune mi, se realizeaza n nalta tensiune de la statia SSE a sistemului energetic prin intermediul racordului de nalta tensiune 1 (linie electrica aeriana sau subterana). Acesta alimenteaza o statie de transformare ST (pentru tensiuni de alimentare mai mari de 35 kV) sau o statie de distributie SD; daca alimentarea cu energie a consumatorului se face prin intermediul unui singur post de transformare PT, acesta se racordeaza direct la barele statiei sistemului (n stnga figurii).

Racordarea consumatorilor la sistemul electroenergetic national se face, de regula, printr-o singura linie electrica de alimentare. Aceasta va fi prevazuta cu numarul minim de circuite necesare tranzitului energiei electrice n conditii economice si la parametri de calitate si siguranta ceruti de consumator [45].

Punctul de separatie ntre furnizor si consumator se numeste punct de delimitare. Doua puncte de delimitare se considera distincte daca prin fiecare din ele se poate asigura puterea necesara la consumator, n cazul disparitiei tensiunii n celalalt punct, la parametrii de calitate si de siguranta stabiliti prin proiect [45]. Asigurarea continuitatii n alimentarea consumatorului din puncte de delimitare distincte presupune functionarea reusita a automaticii de sistem si a sistemului de alimentare extern n ansamblu.

Nodul electric din amonte de punctul de delimitare constituie sursa n raport cu consumatorul considerat.

Din punctul de alimentare, reprezentat de barele statiei ST (sau SD), se alimenteaza diferitele posturi de transformare PT, precum si receptoarele de medie tensiune mi, prin intermediul liniilor 2, numite distribuitoare; n practica se foloseste denumirea de fider pentru distribuitoarele care alimenteaza posturi de transformare sau puncte de alimentare intermediare.

De la barele de joasa tensiune ale posturilor de transformare se alimenteaza receptoarele de joasa tensiune mj, ale consumatorului. Receptoarele mai importante sau cele de puteri mai mari se racordeaza adeseori direct la tabloul general TG. n general, se realizeaza puncte de distributie intermediare, reprezentate de tablourile de distributie TD. Liniile care alimenteaza tablourile de distributie se numesc coloane. O parte din receptoarele de joasa tensiune sunt grupate pe utilaje care avnd o instalatie electrica proprie, au si un tablou de distributie TU al utilajului. Linia 4, care leaga tabloul de utilaj la tabloul de distributie constituie un circuit de utilaj. Liniile de alimentare 5 ale receptoarelor se numesc circuite.

Instalatia electrica nseriata ntre sursa si un punct de consum considerat se numeste cale de alimentare, aceasta putnd cuprinde linii aeriene si n cabluri, ntreruptoare, separatoare, transformatoare, reactoare etc. Indisponibilitatea oricarui element nerezervat al caii de alimentare conduce la ntreruperea alimentarii n punctul de consum respectiv.

Doua cai de alimentare se considera independente daca un defect unic sau lucrarile de reparatii si ntretinere la elementele unei cai nu conduc la scoaterea din functiune a celeilalte cai.

ntreruperea cailor de alimentare a unui consumator poate fi:

- simpla, n cazul disponibilitatii accidentale sau programate a unei singure cai de alimentare;

- dubla sau multipla, care afecteaza n acelasi timp doua sau mai multe cai de alimentare care se rezerveaza reciproc.

La consumatori se pot ntlni centrale elecrice proprii, a caror realizare poate fi determinata de:

- necesitatea de recuperare maxima, justificata economic, a resurselor energetice secundare sau de valorificare complexa a produselor;

- necesitatea producerii combinate de energie electrica si termica, fundamentata economic prin calcule;

- existenta unui procent important de receptoare de categoria zero (v.subcap.1.3);

- eficienta economica a alimentarii unor receptoare de categoria I (v.sucap.1.3), pentru care duratele de revenire a tensiunii n caz de ntrerupere n sistem nu sunt satisfacatoare.

Daca se are n vedere ca unii consumatori au centrale electrice proprii, se constata ca n cadrul instalatiilor electrice la consumatori se disting parti cu functionalitati care acopera ntreg procesul de producere, transport, distributie si utilizare a energiei electrice.

1.3.CONDIIILE DE CALITATE N ALIMENTAREA CU

ENERGIE ELECTRIC A CONSUMATORILOR

Pentru buna functionare a receptoarelor, alimentarea cu energie electrica trebuie sa ndeplineasca o serie de conditii referitoare la tensiune, frecventa, putere si continuitate. Prezentarea detaliata a acestor conditii se sistematizeaza n cele ce urmeaza.

a. Tensiunea constanta, ca valoare si forma, constituie o prima conditie penrtu orice tip de receptoare.

Este recomandabil ca tensiunea la bornele receptoarelor sa fie constanta si egala cu cea nominala sau variatiile posibile sa se ncadreze n limitele precizate pentru fiecare receptor n parte. n exploatarea instalatiilor electrice apar variatii de tensiune, cauzate de consumator, datorita variatiilor de sarcina sau scurtcircuitelor. Aceste variatii pot fi lente, cauzate de modificarea n timp a ncarcarii receptoarelor, sau rapide - cauzate de scurtcircuite sau de modificari rapide ale sarcinii (de exemplu cuptoare cu arc, utilaje de sudare, laminoare, compresoare, masini cu cuplu pulsatoriu s.a), inclusiv cele datorate conectarilor deconectarilor de receptoare.

Se foloseste denumirea de gol de tensiune pentru orice scadere a valorii eficace a tensiunii unei retele electrice cu o amplitudine cuprinsa ntre o valoare minima sesizabila (circa 0,2 Un) si Un si o durata de cel mult 3 s.

Dintre receptoarele si instalatiile sensibile la goluri de tensiune fac parte urmatoarele:

- motoarele si compensatoarele sincrone;

- motoarele asincrone (n functie de caracteristica cuplului rezistent);

- echipamentele electronice, inclusiv redresoarele comandate;

- contactoarele de 0,4 kV si cele din circuitele secundare;

- automatica, protectia, blocajele si reglajele din circuitele tehnologice.

O diminuare cu caracter permanent a valorii tensiunii poate fi consecinta subdimensionarii sectiunii conductoarelor, situatie cu urmari negative ca: distrugerea izolatiei electrice, nefunctionarea echipamentului si suprasolicitarea termica a receptoarelor si conductelor.

Tensiunile de alimentare mai mari dect cele nominale determina functionarea n suprasarcina a unor receptoare de forta si reducerea duratei de viata a receptoarelor de iluminat. Scaderea tensiunii

sub valoarea nominala atrage dupa sine solicitarea termica (la motoarele electrice), functionarea la parametri inferiori (la cuptoarele electrice) sau chiar nefunctionarea unor receptoare sau instalatii (desprinderea electromagnetilor, a motoarelor asincrone s.a).

Problema formei tensiunii se pune att n cazul receptoarelor alimentate de curent continuu, ct si n cazul celor alimentate n curent alternativ.

Tensiunea continua la bornele receptoarelor de curent continuu poate avea o serie de armonici, mai ales daca sursa de tensiune este un redresor semicomandat sau comandat. Continutul de armonici este limitat n functie de efectele acestora asupra receptoarelor, prin precizarea coeficientului de distorsiune admis.

Abaterea de la forma sinusoidala a undei de tensiune determina functionarea receptoarelor de curent alternativ n regim deformant. n timp ce la unele receptoare, cum sunt cuptoarele cu inductie, prezenta armonicilor n unda de tensiune nu deranjeaza, la altele - printre care si motoarele electrice prezenta armonicilor de tensiune trebuie limitata tot prin precizarea coeficientului de distorsiune admis.

Coeficientul de distorsiune kd al undei de tensiune se defineste ca raportul dintre valoarea eficace a reziduului deformant Ud si valoarea eficace U a undei de tensiune, Kd=Ud/U 1.1

n care reziduul deformant are expresia Ud=radical suma de la n la i=2din Ui la patrat 1.2

S-ar putea să vă placă și