Sunteți pe pagina 1din 3

Cel mai iubit dintre pamantani de Marin Preda -tema si viziunea despre lume-

Roman profund realist, complex de o mare densitate a ideilor, Cel mai iubit dintre pamanteni infatiseaza societatea romaneasca din deceniul al saselea, extinzandu-si evocarea social-politica pe o durata de doua decenii (1940-1960), fiind astfel un roman-cronica. Aparut in anul 1980, structurat in trei volume, Cel mai iubit dintre pamanteni este o confesiune, eroul fiind martor si narator. Aflat in inchisoare, cu gandul la o posibila condamnare pe viata, pentru o fapta pe care o aflam abia la sfarsitul cartii, eroul isi rememoreaza viata la cererea avocatului, in scopul pregatirii acestuia. Titlul cartii, care se regaseste in roman intr-o declaratie de dragoste adresata lui Victor Petrini, la telefon, de Suzy Culala : Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pamanteni?!, una dintre femeile iubite de personajul narator, este desigur ironic, fiind de fapt cel mai lovit dintre pamanteni. Tema generala a romanului este legata de mitul fericirii, autorul realizand istoricul sentimentului iubirii, urcand spre sublim sau coborand spre abjectie. Acestei teme I se alatura si perspectiva relatiei omului cu istoria. Personajul principal, Victor Petrini este fortat de mersul istoriei sa treaca prin mai multe medii sociale si, direct sau indirect, sa traiasca evenimentele epocii, sa reflecteze pe marginea propriului destin, a propriei vieti sau pe marginea destinelor celor din jurul sau. Amplu roman este structurat in zece parti, fiecare dintre ele avand un anumit numar de capitole, care cuprind povestea vietii personajului-narator, Victor Petrini, cu accent pe anii 50, obsedantul deceniu. Intamplarile din roman sunt relatate in cea mai mare parte la persoana I, din perspectiva personajului-narator Victor Petrini, profesor de filozofie, intelectual, care asemenea eroilor lui Camil Petrescu, isi problematizeaza si isi analizeaza cu luciditate existenta. In capitolele XIII-XVIII din partea a zecea, rolul naratorului este preluat de prietenul si avocatul lui Victor Petrini, Ciceo Pop, care povesteste tot la persoana I, dar din perspectiva martorului, evenimentele prin care trece Petrini. Insa nu Ciceo incheie naratiunea, ci revine Petrini pentru a da o solutie dramei in care a intrat fara voia lui. Subiectul romanului este amplu, putand fi privit din mai multe perspective. In prim-plan se afla istoria lui Victor Petrini, care isi reconstituie si isi analizeaza cu luciditate existenta. Evenimentele se petrec intr-un oras din Transilvania al carui nume nu este precizat in roman, dar in care, dupa opinia criticii literare, ar putea fi

recunoscut Clujul, in perioada de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, mai prcis, in anii 50-60. Intelectual, profesor de filosofie, asistent universitar cu stralucite perspective profesionale, aspirand sa compuna o noua gnoza si scriind un eseu despre Era ticalosilor, personajul narator, Victor Petrini, ajunge sa fie incarcerat de doua ori : mai intai dintr-un abuz, din cauza excesului de zel al sustinatorilor regimului communist, iar a doua oara pentru ca, fiind in legitima aparare, omoara un om, un dipsoman agresiv, sotul lui Suzy Culala. In asteptarea judecarii celui de-al doilea process, eroul isi rememoreaza viata in scris. Experientele erotice, femeile pe care le-a iubit, redau simbolic tot atatea ipostaze ale perioadelor social-istorice pe care protagonistul le traverseaza. Tineretea sta sub semnul erosului. Dupa doua relatii de dragoste esuate cu Nineta, apoi cu Caprioara, ultima sfarsind in mod tragic, eroul se indragosteste de Matilda, sotia colegului sau, Petrica Nicolau. Casnicia celor doi aflata oricum intr-un punct critic se incheie printr-un divort, dupa care Petrini se casatoreste imediat cu Matilda. Desi este o femeie instruita, avand profesia de arhitecta, ea se dovedeste in timp a fi o femeie voluntara si dificila, care ii va transforma existenta intr-un infern. Petrini si Matilda au impreuna o fiica, pe Silvia. La botezul copilului, dupa ce sotii se hotarasera sa se desparta, Petrini este arestat in mod abuziv. Ajunge la inchisoare, la canal si apoi intr-o mina de plumb, unde cunoaste treptele cele mai de jos ale abjectiei umane. In aceasta mina de plumb este nevoit ca, pentru a supravietui, sa ucida un gardian. La iesirea din inchisoare, Matilda il paraseste si se recasatoreste cu Mircea, un inalt demnitar. Pentru a-si castiga existenta, Petrini lucreaza o vreme la serviciul de deratizare publica si, in cele din urma se angajeaza la intreprinderea Oraca. Aici se indragosteste de Suzy Culala, o femeie tandra si afectuasa, care a trecut prin foarte multe incercari. Desi il iubeste pe Victor, ea isi ascunde adevaratul sau statut conjugal : este casatorita cu un inginer dipsoman. In timpul unei excursii la munte, Pencea il ataca pe erou, iar Petrini in legitima aparare, il arunca pe acesta din cabina unui teleferic. Pencea moare, iar Petrini este incarcerat pentru a doua oara si, in asteparea sentintei, scrie romanul vietii lui. Datorita comportamentului sau exemplar, pedeapsa lui Petrini se reduce, iar la iesirea din detentie eroul se desparte de Suzy, din cauza lipsei de sinceritate a femeii. Ea pleaca in Italia, iar eroul primeste un post de profesor de franceza intr-o comuna si hotaraste sa isi dedice viata fetitei lui. Personajele, chiar daca in unele cazuri nu reprezinta niste tipuri, sunt bine individualizate. Astfel, protagonistul si, in acelasi timp personajul-narator al romanului, Victor Petrini care ofera o perspective subiectiva asupra intamplarilor, reprezinta tipul intelectualului lucid. Asistent universitar, profesor de filosofie, el isi analizeaza cu luciditate si isi problematizeaza existenta. Consider ca romanul Cel mai iubit dintre pamanteni este un roman -document, o marturie a unor moment grave si dureroase in plin veac douazeci, despre erorile si sacrificiile acelui timp, un tablou zguduitor al injosirii si degradarii umane.

In concluzie, Cel mai iubit dintre pamanteni este o sinteza a unor teme si motive disparate care imbratiseaza existenta in totalitatea ei : nasterea, dragostea, pierderea religiei, instrainarea de parinti, familia, bucuria scrisului, tragismul conditiei umane ca jucarie a soartei etc.