Sunteți pe pagina 1din 28

Cotoman Mihaela Studii Anglo-americane Anul I

Karl Raimund Popper i societatea deschis

Karl Popper este n general considerat ca fiind unul dintre cei mai mari filosofi ai secolului 20. l a fost! de asemenea! un filo"of social i politic de statura considera#ila! un auto-declarat $critic-ra%ionalist$! un oponent dedicat tuturor formelor de scepticism! con&en%ionalism! i relati&ism n tiin%' i n &ia%a omului! n general! un ap'r'tor fer&ent al $societatii deschise$! i un critic implaca#il al totalitarismului n toate formele sale. Karl Popper s-a n'scut n (iena la 2) iulie *+02! ntr-o familie de e&rei con&ertit' la protestantism! fiu al unui a&ocat! cu preocup'ri de filo"ofie i cultur' clasic'! care a transmis fiului s'u interesul pentru fenomenele sociale i politice. ,up' a#sol&irea gimna"iului! se nscrie n *+*) la -ni&ersitatea din (iena! unde studia"' matematica i fi"ica! apoi o#%ine i titlul de ,octor n .ilo"ofie /*+2)0. 1l interesesea"' 2eoria relati&it'%ii! respinge ns' mar3ismul i psihanali"a! consider4ndu-le lipsite de fundament tiin%ific. ,in aceste confrunt'ri cu temele cel mai mult de"#'tute n acel timp se cristali"ea"' preocup'rile care &or forma centrul acti&it'%ii sale ulterioare! anume metodologia critic' a tiin%ei. ,e&ine un sus%in'tor consec&ent al ra%ionalismului critic i ad&ersar hot'r4t al neopo"iti&ismului cunoscut si ca empirism logic dominant n micarea filo"ofic' cunoscut' su# numele de

$5iener Kreis$ /Cercul &iene"0! ai c'rui principali repre"entanti erau Morit" Schlic6 si 7udolph Carnap. 1n *+89! su# amenin%area infiltr'rii na"ismului care a&ea s' duc' la ane3area /Anschlu0 Austriei de c'tre :ermania! Popper se sta#ilete n ;oua <eeland'! unde r'm4ne p4n' n *+=> ca profesor la Canterbury University din Christchurch. 1n *+=? se ntoarce n uropa i! p4n' la o#%inerea titlului de emeritus /n *+?+0! Popper pred' n calitate de profesor de logic' i de metodologia tiin%ei la School of Economics din @ondra! care de&ine un renumit centru interna%ional de cercet'ri n domeniul teoriei tiin%elor. 1n anii ai"eci! mpreun' cu Aans Al#ert! a fost principalul com#atant n disputa cu po"iti&smul repre"entat de $Bcoala din .ran6furt$ /.ran6furter Schule0. 1n *+?>! Karl Popper a fost nno#ilat /"Knight of the British Empire"0! de&enind "Sir". A primit titlul de "doctor honoris causa" de la mai multe uni&ersit'%i din Marea Critanie! Statele -nite ale Americii i ;oua <eeland'. Popper a ncetat din &ia%' la *9 septem#rie *++= n @ondra. -na dintre cele mai remarca#ile caracteristici ale g4ndirii lui Popper este domeniul de aplicare al influen%ei sale intelectuale. 1n lumea modern' i tehnologi"at' de ast'"i! oamenii de tiin%' sunt rareori constienti de munca depusa de filosofiD este aproape fara precedent atitudinea pe care acestia au a&ut-o in ca"ul lui Popper! accea de a admite semnificati&ul impact #enefic pe care lucr'rile sale l-au a&ut asupra muncii lor. ,ar! in pofida faptului c' el a scris cu desa&4rit' claritate despre aspectele cele mai tehnice! domeniul de aplicare al muncii lui Popper este de aa natura inc4t a de&enit o o#inuin%' ca oamenii de tiin%' s' ai#' tendin%a de a se ocupa cu elementele epistemologice! tiin%ifice i sociale ale g4ndirii sale n mod disparat! f'r' a %ine cont de leg'tura dintre ele! astfel nc4t unitatea fundamental' a &i"iunii sale filosofice a fost n mare m'sur' disipata.

E serie de caracteristici #iografice pot fi identificate ca a&4nd o influen%' deose#it' asupra g4ndirii lui Popper. 1n primul r4nd! apropierea sa de mar3ism din perioada adolescentei l-a familiari"at cu &i"iunea acestuia asupra ecomomiei! ra"#oiului de clasa si istoriei. 1n al doilea r4nd! el a fost ngro"it de eecul partidelor democratice in ceea ce pri&este stoparea &alului de de"&oltare a fascismului n Austria sa natal' n anii *+20 i *+80. Mar3ismul a ac%ionat coform fundamentulului ideologic pe care a fost constituit si anume implo"ia capitalismului i &ictoria final' re&olu%ionara a comunismului. Acesta a fost un factor care a dus la Anschluss-ul mult temut! ane3area Austriei de c'tre 7eich-ul german! a carui anticipare l-a fortat pe Popper sa traiasca in e3il. "Mizeria istoricismului (1944) i Societatea deschisa i dumanii si ( 1945)! cele mai pline de "el i str'lucitoare opere sociale! repre"inta o ap'rare puternic' a li#eralismului democratic ca filo"ofie social' i politic'! i o critic' de&astatoare a principalelor presupo"i%ii filosofice care stau la #a"a tuturor formelor de totalitarism. 1n al treilea r4nd! Popper a fost profund impresionat de diferen%ele dintre pretins $tiin%ificele$ teorii ale lui .reud i Adler i re&olu%ia reali"ata de c'tre teoria relati&it'%ii a lui instein n fi"ic'! n primele dou' decenii ale acestui secol. 1n lucrarea sa principal' " ogi! der "orschung" /$@ogica cercet'rii$! *+8=! (iena0! Karl Popper de"&olt' #$eoria falsific%rii" drept condi%ie fundamental' a cercet'rii tiin%ifice. 1n contrast cu repre"entan%ii $Cercului &iene"$! Popper respinge principiul induc%iei! consider4ndu-l lipsit de #a"' tiin%ific'! pentru c'! de regul'! n special n domeniul tiin%elor naturii! nu este niciodat' posi#il s' se cercete"e i s' se e3perimente"e toate ca"urile sau iposta"ele din natur'. ,e aceea! niciun sistem tiin%ific nu poate pretinde a fi n mod a#solut i pentru toate timpurile &ala#il. Se pot emite! cel mult! ipote"e de lucru cu caracter de model pro&i"oriu prin care! n cel mai #un ca"! se formulea"' pro#a#ilit'%i. ste suficient' o singur' a#atere pentru

infirmarea unei ipote"e! care r'm4ne numai at4t timp ade&'rat'! p4n' c4nd este in&alidat' /do&edit' "fals%"0. 1n tiin%' nu se pot face progrese prin acel tip de e3perien%e! care nu fac dec4t s' &erifice legi nc' &ala#ile! ci prin pro#e! care do&edesc $falsitatea$ lor i! n consecin%'! conduc la formularea de noi ipote"e. E ipote"' este tiin%ific'! doar atunci c4nd permite in&alidarea ei. 2eoriile! care n mod sistematic nu admit nicio contradic%ie! resping4nd pro#ele e&idente constatate empiric! sunt pseudotiin%ifice i cap't' astfel - datorit' unor interese de grup! fanatismului sau nep's'rii un caracter ideologic. Sunt denun%ate astfel autosigilarea sistemelor netiin%ifice care caut' s' fie neinfirma#ile e3perimentalF psihanali"a lui .reud! istoricismul lui Mar3! psihologia indi&idual' a lui Adler i astrologia. Criteriul de demarca%ie dintre tiin%' i pseudoGtiin%' este cel al falsifica#ilit'%ii. Popper introduce pentru aceasta conceptele de $con%inut empiric$ /clasa falsificatorilor poten%iali0 i $con%inut logic$ /mul%imea de consecin%e0. :radul de informa%ie pe care niGl ofer' o teorie este direct propor%ional cu con%inutul ei empiric. Astfel c' o teorie ne spune mai multe dac' ea inter"ice c4t mai multe fenomene. a tre#uie s' mpart' clasa tuturor enun%urilor de #a"' /enun%uriGtest0 n dou' clase ne&ideF clasa celor cu care este n contradic%ie! pe care le inter"ice /clasa falsificatorilor poten%iali ai teoriei0 i clasa enun%urilor pe care teoria le permite. 1ns' o teorie face aser%iuni numai despre falsificatorii ei poten%iali /legile naturii sunt interdic%ii0! despre enun%urile pe care le permite nici nu spune c' sunt ade&'rate. Inter"icand c4t mai multe fenomene! teoria de&ine una pu%in pro#a#il'. 1n tiin%' nu sunt rele&ante enun%urile ade&'rate! dar #anale ci sunt c'utate acele enun%uri care aduc noul! care re&olu%ionea"' modul nostru de a g4ndi. ;oi n'"uim la sporirea cunotin%elor noastre! &rem enun%uri cu un con%inut informa%ional ridicat deci formul'm enun%uri care au o pro#a#ilitate sc'"ut'. Cu c4t ce&a de&ine mai pro#a#il! cu at4t este mai lipsit de con%inut i neinteresant. Astfel! pentru a progresa tre#uie s'

a&em teorii c4t mai informati&e /enun%uri mai pu%in pro#a#ile0 i c4t mai se&er testa#ile. AHungem la conceptul de tiin%' eroic' n care progresul se face numai atunci c4nd sunt idei ndr'"ne%e care au un grad nalt de falsifica#ilitate. ;oul este ntotdeauna impro#a#il. 2eoriile tre#uie s' fac' predic%ii riscante /c4t mai e3acte i cu pri&ire la fenomene necunoscute0! s' ai#' un nalt ni&el de generalitate! s' e3plice o mare &arietate de fapte! s' ai#' un con%inut #ogat deci! s' ai#' consecin%e importante. Btiin%a eroic' se #a"ea"' pe un fel de IIintui%ie creatoareII #ergsonian'! chiar i instein &or#ete despre IIc'utarea acelor legi de cel mai nalt ni&el de generalitateJ din care poate fi o#%inut'! prin pur' deduc%ie! o imagine asupra lumii. @a aceste legi nu duce nici un drum logic ci! numai o intui%ie #a"at' pe ce&a de tipul unei contopiri cu o#iectele e3perien%eiK . Astfel Popper ne face un portret romantic al IIgeniului tiin%ificIIF intui%ie deose#it'! fante"ie creatoare! independen%' n g4ndire i atitudine critic' necru%'toare. Modelul inducti&! pe care l consider' de propagand' #aconian'! este nlocuit cu modelul ipoteticoGdeducti&. Aceasta pentru c' noi nu pornim de la o#ser&a%ii pure /considerate ast'"i un mit epistemologic0! ci ntotdeauna a&em anumite ipote"e pe care le lans'm n e3terior. ;u a&em o o#ser&a%ie! ci o facem. ;oi a&em "ilnic anumite atept'ri cu pri&ire la mediul nconHur'tor! de care ne d'm seama a#ia cand ele ne sunt nelate deci! realitatea ne r'spunde cu un feedG#ac6 negati&! care determin' reconfigurarea atept'rilor noastre. E#ser&a%iile Hoac' un rol important n procesul de modificare a dispo"iLiilor de a reac%iona! dispo"i%iile de a rec%iona tre#uie s' fie pre"ente mai nt4i! pentru a putea s' fie modificate. Popper folosete! pentru a e3plicita aceast' op%iune! metafora g'le%ii i a reflectoruluiF n &i"iunea spirituluiG g'leat'! mintea noastr' este asemenea unui container cu deschideri n care percep%iile i cunoaterea se acumulea"' /Cacon &or#ete despre percep%ii ca despre $struguri $ care tre#uie aduna%i i din care! dac' i pres'm! iese $&inul pur al cunoasterii$0. 1n

>

opo"i%ie cu aceast' &i"iune este cea care &ede omul ca un reflector care luminea"' ntunericul din Hurul s'u. Popper com#ate toate sursele care se eriHea"' n autorit'%iF percep%iile! ra%iunea! etc. 3ist' o mul%ime de surse ale afirma%iilor noastre! ns' nici una nu are autoritate. ,e aceea ntre#areaF $care este sursa afirma%iilor taleM$ este greit pus'. a caut' dictatur' i se aseam'n' cu ntre#area lui PlatonF cine trebuie s% conduc%& Astfel c' Popper o nlocuiete cu ntre#areaF cum putem evita eroarea& Iar noi nu tre#uie s' ne ntre#'m cine tre#uie s' conduc' ci! mai degra#'! cum ar tre#ui condus un stat. Cele mai importante surse ale cunoaterii noastre suntF tradi%ia i cunoaterea apriori. Prin critic'! noi modific'm cunoaterea care neGa par&enit p4n' n momentul de fa%'. 2eoria lui Popper poate fi re"umat' de fra"aF aceasta nu este o lume a confirm'rii ade&'rurilor ci una a infirm'rii erorilor. ;oi n%elegem doar dac' elimin'm eroarea. Popper reactuali"ea"' teoria Ncelei mai #une lumi de pan' acumK - persiflat' la &remea ei de (oltaire n Candide. l critic' Bcoala de la .ran6furt /2heodor Adorno! Ma3 Aor6heimer! 5alter CenHamin! Aer#ert Marcuse! OPrgen Aa#ermas0 pentru c' introduc un pesimism ideologic care corupe tineretul. Societatea de ast'"i este considerat' de Popper cea mai #un' de pan' acum! ns' aceasta nu nseamn' c' ea nu poate fi m#un't'%it'. Popper e3tinde acest punct de &edere n opera sa de filo"ofie social'! "$he 'pen Society and (ts Enemies" /$Societatea deschis' i dumanii ei$! *+=>0! n care ap'r' democra%ia mpotri&a oric'rei forme de totalitarism! com#'t4nd at4t concep%ia lui Platon asupra societ'%ii c4t i materialismul istoric al lui Karl Mar3. Progresul tiin%ific este fa&ori"at numai de acele societ'%i n care sunt garantate li#ertatea g4ndirii i li#era confruntare a ideilor. Acestea sunt societ'%ile deschise! n contrast cu cele nchise! n care domnete autoritarismul politic pe #a"e ideologice contrare ra%ionalismului critic. Pe aceast' linie! Popper critic' ceea ce el numete "(storicism"

/"$he )overty of *istoricism"! $Mi"eria Istoricismului$! *+>90! concep%ie dup' care e&olu%ia istoric' a umanit'%ii ar fi predeterminat' pe #a"a unor reguli intrinsece. Se recunoate aici doctrina lui Mar3 asupra socialismului tiin%ific! care p'r'sete terenul unei anali"e formulate de el nsui! pentru a se face profetul unei societ'%i &iitoare! legitim4nd regimurile autoritare. Popper consider' democra%ia pluralistic'! cu toate imperfec%iunile sale! ca form' de organi"a%ie statal' care are drept scop garantarea li#ert'%ii indi&iduale i a progresului rela%iilor interumane. a permite corectarea treptat' a imperfec%iunilor prin reformele sociale. 7'm4ne ns' totdeauna pericolul a#soluti"'rii unor principii! n contradic%ie cu ra%ionalismul critic. Critica este considerat' de filosoful austriac drept singurul mod de a progresa! iar lim#aHul este at4t de important! tocmai pentru c' face posi#il' critica. .ilosoful teoreti"ea"' un mod n care critica ar tre#ui s' fie f'cut'. .iecare tre#uie s' i critice propria teorie! s' o pun' la cele mai se&ere teste. -n sa&ant onest tre#uie s' "ic'F $sGar putea ca tu s' ai dreptate$. 1ns' mul%i /Kaufmann! Singer!etc.0 l acu"' pe Popper c' nu a aplicat normele sale i la critica lui mpotri&a lui Aegel! Aeidegger! Oaspers din Societatea deschis% +i du+manii ei. Karl Popper a de"&oltat concep%ia epistemologic' de ce poart' denumirea de raionalism critic! concep%ie care e3prim' con&ingerea c' ra%iunea! n pro#lema cunoaterii empirice! nu poate a&ea o func%iune riguros demonstrati&'! ci una de atitudine critic'. 7a%iunea nu legitimea"' ade&'rul unei teorii! ea este implicat' n critica teoriei ns'i i are astfel sarcina de a indi&iduali"a e&entualele erori ascunse n cuprinsul teoriei respecti&e. ,ac' aser%iunile de #a"' nu &in n contradic%ie cu e3perien%a! sau dac' tentati&a ra%iunii de a falsifica coordonatele e3puse nu are un re"ultat po"iti&! nseamn' c' teoria este ade&'rat'! cel pu%in n mod pro&i"oriu! %in4nd seama de faptul c' afirma%iile considerate n pre"ent ade&'rate pot fi n &iitor anulate! prin acumularea de noi cunotin%e empirice. Popper ilustrea"' astfel propria sa

atitudine! care recunoate " c% eu m% pot ,n+ela- c% tu s-ar putea s% ai dreptate- c% noi ,mpreun% am putea probabil s% descoperim drumul spre adev%r". l e3prim' un punct de &edere prudent optimist! consider4nd c' toate cunotin%ele empirice sunt incerte! f'r' a nega e3isten%a unui ade&'r a#solut. Aceste concep%ii sunt e3puse n special n operele $he 'pen Society and its Enemies /$Societatea deschis' i inamicii ei$! *+=>0! Con.ectures and /efutations /$Pre"um%ii i infirm'ri$! *+?80! (n Search of a Better 0orld /$1n c'utarea unei lumi mai #une$! *+)=0. 7a%ionalismul critic i asum' sarcina de a g'si metoda cu care pro#lemele tiin%ei sau ale societ'%ii pot fi in&estigate n mod nedogmatic! sistematic i ra%ional. Pentru aceasta! caut' o solu%ie prin care - pe de o parte - se poate alege ntre a#soluti"area tiin%ei /scientism0 i opinia! dup' care tiin%a tre#uie de"&oltat' pe date po"iti&e /po"iti&ism0! iar - pe de alt' parte - ntre punctul de &edere! conform c'ruia ade&'rul depinde de unghiul din care este pri&it /relati&ism0 i opinia! dup' care ade&'rul este a#andonat ha"ardului! n ca"ul imposi#ilit'%ii g'sirii unor do&e"i plau"i#ile /scepticism0. 7a%ionalismul critic pornete de la con&ingerea e3isten%ei lumei reale! e3isten%' independent' de capacitatea uman' de cunoatere. ,atorit' imperfec%iunii mecanismului de percep%ie! aceast' capacitate este ns' limitat'! n asemenea m'sur' nc4t omul nu poate afirma cu certitudine definiti&'! c' e3perien%ele i opiniile sale corespund ntr-ade&'r realit'%ii /te"' nt4lnit' i n realismul critic0. l tre#uie s' admit'! c' fiecare din ncerc'rile sale de re"ol&are a unei pro#leme poate fi principial fals' /$conceptul de faili#ilitate$! n engle"'F fallibilism! de la fallibility Q posi#ilitatea de a se nela0. Acest fapt implic' - pe de o parte - un permanent e3amen critic al con&ingerilor i presupunerilor! iar - pe de alta - folosirea cu prec'dere a unor procedee metodice i ra%ionale n re"ol&area pro#lemelor realit'%ii /ra%ionalism

metodic0. 7a%ionalismul critic! de e3emplu! nu se ntrea#' cum poate fi do&edit' &ala#ilitatea unei teorii tiin%ifice! ci caut' s' descopere dac' teoria respecti&' nu con%ine erori i ce anume tre#uie ntreprins n ca"ul descoperirii unei aser%iuni eronate. P4n' la Karl Popper! n pro#lema cunoaterii tiin%ifice se considera c'! argumentarea unei teorii ar putea fi posi#il' prin metoda induc%iei! adic' prin generali"area unui fapt! pornind de la o#sr&a%ii indi&iduale. 7a%ionalismul critic neag' eficien%a induc%iei i propune ca alternati&' metoda $falsific'rii$! ceea ce nseamn'! descoperirea unor e3emple contrarii prin e3perimente i o#ser&a%ie. Punctul de &edere al ra%ionalismului critic n pro#lemele politicii nu difer' de cel din cunoaterea tiin%ific'. Se consider' c' pe primul plan nu se situea"' metoda g'sirii celei mai #une conduceri politice pentru reali"area unor condi%ii ideale! mult mai important' este o#%inerea - c4nd este ca"ul - a unor metode eficace pentru ndep'rtarea cu miHloace lipsite de &iolen%' a unui conduc'tor r'u i resta#ilirea unor condi%ii social-politice normale. Bi n pro#lemele morale! important' nu este fundamentarea unor norme! ci mai de gra#' ameliorarea regulilor e3istente i eliminarea oric'rei dogme. 7a%ionalismul critic propune o societate deschis'! pluralistic' i tolerant'! n care oamenii sunt li#eri! cu un sens indi&idual n pro#lemele actualit'%ii i ale &iitorului! n care conflictele s' fie re"ol&ate prin discu%ii i apel la ra%iune. 1n consecin%'! se com#ate orice fel de punere su# tutel' de c'tre o autoritate! se condamn' intoleran%a i ideologiile! totalitarismul su# orice form' i ira%ionalismul. Inten%ia o#%inerii unor aser%iuni &ala#ile cu aHutorul teoriilor duce n mod o#ligatoriu la necesitatea recunoaterii realit'%ii. 1n lucrarea sa " ogi! der "orschung" /$@ogica cercet'rii$! (iena *+8=0! Karl Popper de"&olt' "$eoria falsific%rii" drept condi%ie fundamental' a cercet'rii tiin%ifice. 1n contrast cu repre"entan%ii $Cercului &iene"$! Popper respinge principiul

induc%iei! pentru c'! de regul'! n special n domeniul tiin%elor naturii! nu este niciodat' posi#il s' se cercete"e i s' se e3perimente"e toate ca"urile sau iposta"ele din natur'. ,e aceea! niciun sistem tiin%ific nu poate pretinde a fi n mod a#solut i pentru toate timpurile &ala#il /principiul "failibilit%1ii"0. Se pot emite! cel mult! pre"um%ii sau ipote"e de lucru cu caracter de model pro&i"oriu prin care! n cel mai #un ca"! se formulea"' pro#a#ilit'%i. ste suficient' o singur' a#atere pentru infirmarea unei ipote"e! care r'm4ne numai at4t timp ade&'rat'! p4n' c4nd este in&alidat' /do&edit' "fals%"0. .alsifica#ilitatea repre"int'! n concep%ia lui Popper! metoda de descoperire a ade&'rului f'r' a se recurge la induc%ie sau la principiul regularit'%ii fenomenelor! ntru c4t teoriile empirice nu sunt decisi&e. Aceast' metod' ofer' n acelai timp o solu%ie alternati&' n pro#lema demarc'rii tiin%elor empirice de te"ele metafi"ice. Scopul ra%ionalismului critic const' n acest ca"! n furni"area unui instrument ra%ional! sistematic i o#iecti& pentru &erificarea teoriilor tiin%ifice! cu aHutorul criteriului falsica#ilit'%ii. Afirma%iile care nu sunt falsifica#ile! nu pot fi deci infirmate! nu apar%in tiin%elor empirice! sunt metafi"ice. ste ade&'rat c'! n anumite domenii! cum ar fi astronomia sau fi"ica nuclear'! prin faptul c' nu sunt posi#ile totdeauna e3perien%e adec&ate! nu se pot face o#ser&a%ii directe. 2ot astfel! a3iomele matematice nu sunt falsifica#ile. Infirmarea unei a3iome nu este posi#il' dec4t prin crearea unui alt sistemF a3ioma liniilor paralele i p'strea"' &ala#ilitatea n geometria euclidian'! infirmarea ei a dus la de"&oltarea unei alte geometrii - geometria neeuclidian' neliniar' -! f'r' de care nu ar fi fost posi#il' enun%area teoriei relati&it'%ii. Aceasta nu a nseamnat ns' falsificarea geometriei euclidiene. 1n tiin%' nu se pot face progrese prin acel tip de e3perien%e! care nu fac dec4t s' &erifice legi nc' &ala#ile! ci prin pro#e! care do&edesc $falsitatea$ lor i! n consecin%'! conduc la formularea de noi ipote"e. 2eoriile! care n mod sistematic nu

*0

admit nicio contradic%ie! resping4nd pro#ele e&idente constatate empiric! sunt pseudotiin%ifice i cap't' astfel - datorit' unor interese de grup! partinice! fanatismului sau nep's'rii - un caracter ideologic! dogmatic / 3empluF teoria mar3istleninist'0. Cu fiecarea falsificare re"ult' o modificare a teoriilor e3istente sau enun%area unor noi teorii! &ala#ile at4t timp c4t nu do&edesc tr's'turi false. .iecare nou' teorie este permanent $pus' la pro#'$. Progresul cunoaterii este cu at4t mai mare! cu c4t o teorie este mai ndr'"nea%'! ntru c4t astfel este pasi#il' de o nou' falsifica#ilitate! ceea ce implic' necesitatea altor e3perimente! furni"oare de noi cunotin%e. 1n cadrul acestui proces se o#%ine un ni&el tot mai nalt al cunoaterii. 1n ca" contrar! noua teorie n-ar con%ine o cantitate mai mare de informa%ie fa%' de cea precedent'! n loc de progres al cunoateri! ar re"ulta o situa%ie tautologic'. 1n timp ce progresul cunotin%elor furni"ea"' teorii care clarific' fapte reale! n%elegerea re"ult' din reconstruc%ia istoric' a pro#lemei! pentru care a fost enun%at' teoria respecti&'. Scopul n%elegerii este! prin urmare! emiterea unei noi teorii! care descrie o pro#lem' ce necesit' o solu%ie. ,escoperirea unei solu%ii repre"int' ea ns'i o ncercare de re"ol&are a unei alte pro#leme! care - la r4ndul ei - de&ine accesi#il' capacit'%ii de n%elegere. Prin aceasta! Popper ia po"i%ie mpotri&a metodei hermeneutice a psihologi"'rii! lipsit' de o#iecti&itate! ntruc4t totul este redus la moti&e indi&iduale! i - n acelai timp - mpotri&a istorismului! care ncearc' s' e3plice fenomenele prin necesitatea istoric' i! n consecin%'! poate duce la dogmatism. Progresul cunotin%elor i n%elegerea de"&olt'rii teoriilor alc'tuiesc mpreun' o teorie a cunoaterii! care admite c' nu este posi#il' o perspecti&' glo#al' a pro#lemelor. 1n consecin%'! fiecare ipote"' precum i &erificarea oric'rei teorii tiin%ifice sunt moti&ate de un interes! care deri&' din ncercarea solu%ion'rii unei

**

pro#leme. Alegerea faptelor de o#ser&at i studiat depinde n mare m'sur' de interesul cercet'torului! care i selec%ionea"' metodele i instrumentele corespun"'toare reali"'rii acestui interes. .aptele care nu se situea"' n focarul o#ser&a%iei sale! pot fi cu uurin%' negliHate. Cu toate acestea! Popper admite posi#ilitatea unei cunoateri o#iecti&e! datorit' faptului c' re"ultatele cercet'rii sunt &erifica#ile i reproducti#ile. @umea material' i lumea cunoaterii o#iecti&e! mediate de contiin%a uman'! repre"int' mpreun' o realitate o#iecti&'. 7a%ionalismul critic preconi"ea"' o societate deschis. ;umai n societatea care nu este legat' de dogme sau reguli de &ia%' rigide! sunt posi#ile reforme i o alegere li#er' ntre alternati&e. Popper respinge n mod critic teoria statului a lui Platon din )oliteia! precum i dialectica social' a lui Aegel i Mar3! ntruc4t au caracter dogmatic i nu admit nicio critic'. Afirma%iile mar3ismului asupra &iitorului /de e3.F pre"icerea unei societ'%i comuniste f'r' clase0 sunt nc'rcate de dogme! nu corespund realit'%ii istorice i au n consecin%' un caracter pseudotiin%ific. 2eoria conform c'reia mersul istoriei ar fi determinat de legi proprii independente de inter&en%iile oamenilor! mers care poate fi ns' pre&'"ut de un mare g4nditor n posesia cunoaterii acestor legi! este supus' istorismului i are un caracter teleologic. 2eleologia este n istoria societ'%ii tot at4t de fals'! ca i am#i%ia cunoaterii unui ade&'r a#solut n tiin%ele naturii. ,efinirea unui ideal social! c'tre care tinde e&olu%ia istoriei! are drept consecin%' ideologic' o#ligati&itatea oric'ror miHloace pentru aHungerea la acest ideal. Conducerea oamenilor cu for%a n direc%ia acestui scop! oric4t de #un ar fi el! nu poate a&ea loc dec4t prin a#u" de putere i intoleran%'. 7e"ultatul este un regim totalitar! indiferent de culoarea politic'! na"ist sau stalinist. Singura alternati&' ra%ional' o repre"int' societatea deschis'! n care democra%ia este insitu%ionali"at'. ,emocra%ia nu tre#uie ns' n%eleas' n sensul literal simplist ca $putere a poporului$! ci ca o institu%ie! n care este posi#il' controlul conduc'torilor!

*2

respecti& al gu&ernelor! care pot fi cu uurin%' schim#ate - n condi%ii date - f'r' recurgere la for%'. Karl Popper definete Nsocietatea deschis'K ca pe una in care conduc'torii politici pot fi da%i Hos f'r' &'rsare de s4nge! n opo"i%ie cu o societate nchis' n care este ne&oie de o re&olu%ie s4ngeroas' sau o lo&itur' de stat pentru a schim#a conduc'torii. ,emocra%iile sunt e3emple de Nsocietate deschis'K! n timp ce dictaturile totalitare i monarhiile autocrate e3emple de Nsocietate nchis'K. Popper ap'r' democra%ia mpotri&a oric'rei forme de totalitarism! com#'t4nd at4t concep%ia lui Platon asupra societ'%ii c4t i materialismul istoric al lui Karl Mar3. Pentru Popper! orice ac%iune uman' nseamn' re"ol&are de pro#leme. Popper ne ofer' aici o mare lec%ie de g4ndire filosofic'F el ne atrage aten%ia asupra importan%ei cruciale a distinc%iei dintre pro#leme #ine puse i pro#leme prost puse. Cartea lui Karl Popper despre societatea deschis' a fost scris' cu mult nainte de pr'#uirea dictaturilor comuniste. Aceste dictaturi nu numai c' p'reau e3trem de solide! dar chiar s-au e3tins dup' ce Popper a formulat principalele sale idei cu pri&ire la societatea deschis'. ,ictaturile comuniste promo&au o &ersiune moderni"at' a conducerii de c'tre filosofi a societ'%ii. le erau gu&ernate n numele unei tiin%e a construirii unei societ'%i noi! mai #une. ('"ut' ca un apel pentru o societate deschisa i pentru institu%iile democratice! lucrarea a fost considerat' rele&ant' n special n timpul erei 7'"#oiului 7ece. #' societate deschisa si dusmanii ei2 este pre"entat' n mare parte ca o carte de critic'. Popper pune accent pe starea c'tre care societatea ar tre#ui s' aspire! i anume un fundament democratic la orice form' de gu&ern! dar argumentul este n mare parte ncadrat ntr-o contestare a sistemelor populare. Cartea este mp'r%it' n dou' p'r%i. Prima parte este o critic' de&astatoare si e3trem de incisi&' la adresa filosofiei i ideologiei lui Platon. Cea de-a doua parte face

*8

critica filosofiei lui Mar3! dei Popper i nmoaie critica pun4nd o mare parte din ceea ce a scris Mar3 pe seama conte3tului &remurilor! ade&arata %int' a criticii sale din aceast' sec%iune! omul a c'rui munc' este considerat' cu mult mai d'un'toare! este Aegel. Popper pornete n demersul s'u cu o idee foarte clar' a ceea ce este de doritF este &remea pentru o Nsocietate deschis'K! aceea care Neli#erea"' puterea critic' a omuluiK i Nn care indi&i"ii sunt confrunta%i cu deci"iile personaleK! un mare pas nainte fa%' de Nsocietatea tri#al' sau nchis'K. ,ar men%inerea societ'%ii deschise n acest fel nu este o sarcin' uoar'! totalitarismul p4ndete la orice col%! unii sus%in4nd chiar c' este ine&ita#il. Popper nu accept' acest fapt su# nicio form' sus%in4nd c' democratia este cea mai #un' solutie si poate triumfa. E parte important' a argumenta%ei sale este i mpotri&a istorismului! idea c'! la fel ca legile tiin%ifice e3ist' legi ale istoriei cu &aloare predicti&'! care ne permit s' pri&im nainte i! mai important dec4t at4t! s' planific'm. Popper contra"ice aceast' idee! ea nu a func%ionat i nici nu &a func%iona ! ci ne &a conduce pe un drum periculos. 1n sec%iunea c'r%ii care l &i"ea"' pe Platon! Popper face tot posi#ilul pentru a-i desfiin%a concep%ia. Acesta consider' c' ideile lui Platon pri&ind gu&ernarea sunt scandaloase i prostetiD raport4ndu-se la argumentele rasiste ale lui Platon i la sus%inerea acestuia a ideii de pruncucidere! Popper consider' c' N progrmul politic al lui Platon! departe de a fi din punct de &edere moral superior totaliarismului! este fundamental identic cu acestaK. Popper sus%ine c' Platon este n mod constant interpretat greit! &i"iunile sale fiind ideali"ate astfel nc4t s' nu par' at4t de releF N (edem aici c' laton recunoate un singur standard suprem! interesul statului. 2ot ceea ce promo&ea"' el este #un i &irtuos i chiar tot ceea ce el amentin%' este r'u i nedrept. Aciunile are l ser&esc

*=

sunt morale! ac%iunile care l pun n pericol sunt imorale. Cu alte cu&inte! codul moral al lui Platon este strict uitilitarD este un cod al utilitarianismului colecti&ist sau politic. Criteriul moralit'%ii este repre"entat de interesul statului. Moralitatea nu este alce&a dec4t igien' politic'. Popper face un ca" con&ing'tor din a pune indi&idul nainte de stat. 1n spe%'! el argumentea"' c' sistemul democratic este singurul accepta#il! %in4nd cont de posi#ilele eecuri din cadrul acestuia ! dar insist4nd asupra faptului c' este singurul sRstem capa#il s' corecte"e aceste eecuriF N,emocra%ia ofer' cadrul institu%ional pentru reforma institu%iilor politice. Acesta face posi#ila reforma institu%iilor f'r' a folosi &iolen%a! i astfel utili"area ra%iunii n proiectarea de noi institu%ii i de adaptare a celor &echi. ste destul de greit s' d'm &ina pe democra%ie pentru deficien%ele politice ale unui stat democratic. ;oi ar tre#ui s' d'm &ina mai degra#' pe noi nine! adic' pe cet'%enii statului democratic. 1ntr-un stat nedemocratic! singura modalitate de a reali"a reforme re"ona#ile este prin r'sturnarea &iolent' a gu&ernului! i introducerea unui cadru democratic.K 1n &olumul II al acestei c'r%i Karl Popper anali"ea"' faptele care au dus la re&olu%ia social' i totodat' sf4ritul capitalismului com#'t4nd idelile lui Karl Mar3. Popper sus%ine c' ra%ionamentul lui Mar3 aduce n prim plan o idee de capitalism care &i"ea"' acumularea #og'%iei #urge"iei concomitent cu accentuarea s'r'ciei clasei muncitoare. Aceast' supo"i%ie duce la dou' conclu"ii. Prima conclu"ie este acea c' profe%ia urmea"' s' dispar' pe cand #urghe"ia i proletariatul s' creasc'.2eoria lui Mar3 face plau"i#il' ideea dispari%iei unei clase de miHloc i anume capitalitii m'run%i iar cei r'pui pot aHunge salaria%i. Aceast' micare nseamn' acumularea a tot mai mult capital n m4ini tot mai pu%ine. Mar3 sus%ine c' proletariatul se recrutea"' din toate clasele popula%iei i c' mul%i proletari pro&in din popula%ia %'r'neasc'. Cu toate acestea! Karl Popper r'm4ne

*>

la ideea c' proletarul lui Mar3 este muncitorul industrial i capitalismul unul industrial. Anali"a lui Mar3 arat' c' pentru #urghe"ie este important s' pro&oace de"#inare ntre salara%i acest lucru nfaptuindu-se pe dou' c'i. -na dintre ele este crearea unei noi clase de miHloc! unui grup pri&ilegiat de societate i cealalt' cale folosirea p'turii celei mai de Hos! numit' de Mar3 Klumpen-proletariatK! aici intr4nd infractorii dispui s' se &4nd' dumanului de clas'. -na din premisele anali"ate de Popper este aceea c' s'r'cia nu poate fi eliminat' nainte de c4tigarea &ictoriei n re&olu%ia social'. Muncitorii ce opun re"isten%a &or fi mereu nfr4n%i n ncerc'rile lor de a-i m#un't'%i soarta. 1n opo"i%ie cu Mar3 ! Popper a constatat posi#ilitatea de"&olt'rii unei structuri de claseF *.#urghe"ia! 2.marii proprietari funciari! 8.al%i proprietari funciari! =.muncitori rurali! >.o noua clasa de miHloc! ?.muncitori industriali! 9.lumpenproletariat. Cea de-a doua conclu"ie pri&ete revoluia social. Mar3 &ede re&olu%ia social' ca fiind un concept istoricF Kre&olu%ia proletariatuluiK care face trecerea de la capitalism la socialism. Mar3 consider' c' re&olu%ia social' nu implic' neap'rat un ra"#oi ci&il ntre cele dou' clase dar c' totui ansele e&it'rii r'"#oiului nu sunt prea mari. Mar3ismul insist' pe faptul c' &ia%a social' este &iolenta! iar r'"#oiul de clas' face &ictime n fiecare "i. 1n aceast' lucrare K.7.Popper anali"ea"' dificult'%ile cu care se confrunt' ci&ili"a%ia contemporan'! care aspir' spre umanism i ra%ionalitate! spre egalitate i li#ertate. Aceast' ci&ili"a%ie se afl'! dup' cum considera filosoful! la &4rsta copil'riei i continua sa creasca in ciuda faptului ca a fost de atatea ori tradata de liderii intelectuali ai omenirii. Aceasta ci&ili"atie nu si-a re&enit inca pe deplin din socul nasterii sale! al tran"itiei de la Ssocietatea inchisaS sau tri#ala supusa unor forte magice la Ssocietatea deschisaS care eli#erea"a potentele creatoare ale omului. Socul tran"itiei

*?

este unul din factoriicare au facut posi#ila nasterea acelor miscari reactionare ce au incercat si inca mai incearca sa naruie ci&ili"atia. .ilosoful isi propune prin aceasta lucrare sa contri#uie la intelegerea totalitarismului precum si la intelegerea insemnatatii pe care o are lupta impotri&a acestuia. ,e asemenea anali"ea"a principiile reconstructiei sociale democratice care incearca sa inlature unele din o#stacolele ce stau in calea a#ordarii rationale a pro#lemelor. Aceasta o face prin critica filosofiilor sociale care sunt raspun"atoare de atitudinea potri&nica fata de reforma democratica. Printre aceste filosofii se afla istoricismul. Popper afirma ca SSocietatea deschisa si dusmanii ei S repre"inta un fel de introducere critica in filosofia societatii si a politicii! pentru ca istoricismul este o filosofie sociala! politica si morala /imorala0 care a e3ercitat o puternica influenta asupra societatii de la inceputurile ci&ili"atiei noastre pana in pre"ent. ste imposi#il sa comente"i istoria fara a discuta in acelasi timp pro#lemele fundamentale ale societatii! ale politicii si ale moralei. In alegerea pro#lematicii! preferinta personala e3ista intr-o masura mai mare decat in ca"ul unui tratat stiintific. ,eoarece o stiinta nu este doar un corp de fapte! ci ea este o colectie dependenta de interesul celui ce a cules respecti&ele fapte! adica un punct de &edere determinat de o teorie stiintifica. E scoala de filosofi ai metodei stiintifice au aHuns la conclu"ia ca stiinta totdeauna rationea"a circular si ca Sne aflam in situatia cainelui ce alearga ca sa apuce propria sa coadaS cum afirma ddington! deoarece nu putem scoate din e3perienta noastra factuala decat ceea ce am pus noi insine in ea su# forma teoriilor noastre. Acest rationament deoarece in general este perfect ade&arat! nu este &alid! desi in general este ade&arat ca nu selectam decat fapte care au rele&anta fata de o teorie preconceputa! si nu este ade&arat ca selectam numai fapte care confirma teoria. Metoda stiintei consta in cautarea de fapte care ar putea sa

*9

infirme teoria! aceasta numindu-se testarea unei teorii pentru a &edea daca nu descoperim un neaHuns in ea. ;u putem spune ca poate e3ista o teorie sau o ipote"a care sa fie in acest sens o ipote"a de lucru si sa ramana neschim#ata. Pentru ca nici o teorie nu este definiti&a si fiecare teorie ne aHuta sa selectam si sa ordonam anumite fapte. Pana aici po"itia istoriei este analoaga celei a stiintelor naturii! de e3emplu a fi"icii. ,aca comparam insa rolul pe careil Hoaca S un punct de &edere S in istorie cu cel pe care il Hoaca Sun punct de &edere S in fi"ica &om constata o mare deose#ire! si anume in fi"ica Spunctul de &edere se pre"inta ca o teorie fi"ica pe care o putem testa cautand fapte noi! iar in istorie pro#lema este mult mai complicata. 7olul teoriei intr-o stiinta a naturii! cum este in fi"ica! este de a indeplini sarcini intercone3ate care aHuta la unificare stiintei! la e3plicare si predictia de e&enimente. A da o e3plicatie cau"ala unui anumit e&eniment inseamna a deri&a deducti& un enunt/ progno"a0 ce descrie acel e&eniment folosind drept premise ale deductiei anumite legi uni&ersale alaturi de anumite propo"itii singulare sau specifice! in calitate de conditii initiale. Intr-un e3emplu se aplica mai multe ipote"e F *. 2. ipote"a cu caracter de lege uni&ersala a naturii D enunturi specifice / conditiile initiale0 pri&itoare la e&enimentul particula in

chestiune. E anli"a a e3plicatiei cau"ale a unor e&enimente conduce la urmatoarele ideiF *. nu putem &or#i niciodata de cau"a si efect intr-un mod a#solut! un e&eniment fiind cau"a altuia! care este efectul sau numai relati& la o lege uni&ersala sau altaD 2. folosirea unei teorii in scopul pre"icerii unui e&eniment specific nu este decat un alt aspect al folosirii ei pentru e3plicarea unui asemenea e&eniment. 2estarea unei

*)

teorii se reali"ea"a comparand e&enimentele pre"ise cu cele efecti& o#ser&ate ceea ce conduce la ideea ca teoriile pot fi testate. In stiintelor teoretice sau generali"atoare /fi"ica! #iologia! sociologia0 ne interesea"a cu precadere legile sau ipote"ele uni&ersale! adica &aliditatea acestora. ,aca &rem sa stim ca sunt ade&arate si cum nu ne putem asigura in mod direct de ade&arul lor adoptam metoda eliminarii celor false. Stiintele generali"atoare pure si aplicate sunt preocupare de testarea de ipote"e uni&ersale si de predictia unor e&enimente specifice! dar si de a e3plica un e&eniment specific sau particular. Stiintele istorice sunt manifesta un interes pentru e&enimente specifice precum si pentru e3plicarea acestora. Pe istorici ii interesea"a e&enimentul particular si nu legile istorice uni&ersale. :enerali"area se inscrie pe o alta directie de interese! net diferite de interesul pentru e&enimente specifice si pentru e3plicarea lor cau"ala cu care se ocupa istoria. Interpretarile generale nu pot fi confirmate prin concordanta lor cu toate documentele disponi#ile specifice pentru ca nu tre#uie sa uitam de circularitatea lor si nici de faptul ca &or e3ista intotdeauna un numar de alte interpretari care concorda cu aceleasi documente. ;u putem spune ca poate e3ista o istorie a Strecutului asa cum a fost in fapt S! dar pot e3ista numai interpretari istorice dintre care nici una nu este definiti&a. .iecare generatie are dreptul de a-si fauri o istorie proprie! aceasta fiind chiar si o o#ligatie. Interpretarea istoricista poate fi comparata cu un proiector indreptat spre noi insine! din cau"a caruia ne este greu sau imposi#il sa &edem in Hur! actiunile fiind parali"ate. Sensul acestei metafore este ca istoricismul ca noi suntem cei ce selectam si ordonam faptele istoriei. Istoricismul crede ca Sistoria insasi sau istoria omeniriiS ne determina prin legile ei inerente pe noi! pro#lemele noastre! &iitorul nostru si chiar punctul nostru de &edere.

*+

Popper considera ca interpretarea istorica tre#uie sa raspunda unei ne&oi ce se naste din pro#lemele si deci"ile practice cu care ne confruntam. l arata ca istoricismul crede in dorinta noastra de interpretare istorica si ca prin contemplarea istoriei putem sa descoperim taina sau esenta destinului omenirii. Istoricismul isi propune sa descifre"e calea pe care omenirea este sortita sa mearga si totodata urmareste sa descopere cheia istorie sau sensul istoriei. Apare urmatoarea pro#lema cheie 3 Exista un sens al istoriei ? @a aceasta intre#are Popper raspunde F S istoria nu are un sensS. Istoria in sensul min care maHoritatea oamenilor &or#esc de ea pur si simplu nu e3ista. ;u e3ista o istorie a omenirii! e3ista numai un numar indefinit de istorii care &i"ea"a diferite aspecte ale &ietii umane. -nul dintre acetea este istoria puterii politice! care este ridicata la rangul de istorie a lumii. Aceasta istorie a luptelor pentru putere Popper o numeste istoria crimei internatioanale si a asasinatelor in masa. Multi istorici ai scris su# supra&egherea imparatilor! a generalilor si a dictatorilor. ,in punctul de &edere al dogmei crestine! ,umne"eu se de"&aluie in istorie! istoria are un sensD sensul ei este telul lui ,umne"eu. 7eferitor la aceasta &i"iune Popper o considera Scurata idolatrie si superstitieS! el arata ca in spatele acestui istoricism teist se afla &ersiunea hegelianacare pri&este istoria politica! ca pe o scena sau ca pe un fel de lunga piesa sha6esperiana! ai carei eroi sunt marile personalitati istorice. Popper nu neaga faptul ca aspiratiile occidentale umanitarismul! li#ertatea! egaliatea le datoram influentei crestinismului. l considera ca singura atitudine ratioanala si crestineasca fata de istoria li#ertatii este ca noi insine suntem raspun"atori de ea in acelasi sens in care suntem raspun"atori de propriile noastre &ieti si ca doar constiinta noastra poate sa ne Hudece si nu succesul nostru lumesc. MacmurraR implica cultul succesului si ideea ca dreptatea &a &i de partea celor umili pentru ca &or &i in ta#ara in&ingatoare. Aceasta traduce mar3ismul! teoria

20

morala istoricista a lui Mar3 in lim#aHul unei prishologii a naturii umane si al profetiei religioase. Critica facuta de Kir6egaard lui Aegel! ofera un spriHin puternic ideii ca istoricismul este incompati#il cu crestinismul. ,esi Kier6egaard nu s-a eli#erat niciodata pana la capat de traditia hegeliana in care fusese educat. Popper desi sustine ca istoria nu are sens! dar facand aceasta afirmatie! el nu &rea sa spuna ca tre#uie sa contemplam inmarmuriti istoria puterii polotici si sa o pri&im ca pe un spectacol sangeros. l sustine ca putem interpreta istoria puterii politice din punctul de &edere al luptei noastre pentru societatea deschisa! pentru domnia ratiunii! pentru dreptate! li#ertate! egalitate si pentru pre&enirea nelegiuirilor internationale. ,esi istoria nu are scopuri sau sens! noi ii putem impune aceste scopuri ale noastre si ii putem conferi un sens. Eamenii sunt cei care introduc scop si sens in natura si in istorie. ,esi oamenii nu sunt egali putem decide sa luptam pentru drepturi egale. Istoriei putem sa-i conferim drept scop si sens lupta noastra pentru societatea deschisa si impotri&a dusmanilor ei. Asemeni Hocurilor de noroc! istoricismul s-a nascut din disperarea noastra in ce pri&este rationalitatea si responsa#ilitatea actiunilor noastre! istoricismul este o speranta degradata! o credinta degradata! incompati#il cu orice religie care predica importanta constiintei morale! deoarece aceasta &a tre#ui sa puna accentul pe responsa#ilitatea noastra suprema pentru actiunile noastre si pentru repecursiunile lor asupra mersului istoriei. Istoria poate fi facuta aparand si consolidand acele institutii democratice de care depinde li#ertatea si cu ea progresul. Istoria tre#uie Hustificata ca un lucrul de care ea are mare ne&oie. In conceptia lui Popper predictiile sunt posi#ile doar pentru sisteme S#ine i"olate! stationare si recurenteS! ceea ce nu este si nu poate fi ca"ul cu societatea

2*

umana unde printre factorii de capetenie care determina de"&oltarea se numara propriile noastre deci"ii de a reactiona intr-un fel sau altul la situatia in care ne gasim. Astfel de e3emplu tehnologia care a aHuns sa e3ercite o influenta atat de puternica asupra societatii contemporane! nu poate fi pre"isa nici macar in principiu cu un secol in urma. Popper considera ca optiunea si responsa#ilitatea raman ine&ita#il ale indi&i"ilor! nu putem a&ea niciodata suficiente temeiuri pentru a spune F Ssocietatea nu poate sa e&olue"e decata in cuate mod indiferent daca mem#rii ei o &or sau nuS. Pentru Popper in chestiuni practice ca si in cele teoretice nu putem fi niciodata siguri ca detinem raspunsurile corecte. Ceea ce il face sa plede"e pentru o cat mia mare li#ertate de a critica si e3perimenta! democratia fiind in &i"iunea sa un sistem! unde conducatorii ale caror solutii la pro#lemele societatii nu se mai do&edesc a fi cele mai promitatoare! pot fi inlocuiti pe cale non &iolenta. Pentru el pro#lema cruciala nu este cine tre#uie sa detina puterea! ci in ce mod poate fi impiedicat a#u"ul de putere practicat in interesul unei dogme sociale sau politice! ori pentru a&antaHe personale. Popper a insistat si asupra concordantei dintre Slogica li#erala a stiinteiS care accepta concurenta tuturor teoriilor pentru ca acestea sa fie supuse pro#ei controlului empiric si Ssocietatile li#erale sau deschiseS in raport cu Ssocietatile inchiseS/societatile comuniste0 #a"andu-se pe e3plicatii totali"atoare si de nerespins asupra lumii. 7eflectia epistemologica da nastere in acest ca" unei etici a ade&arului propriu societatilor democratice. K. Popper propune omenirii un mod de &iata acti&! pentru a da un sens istoriei F S In loc sa po"am drept profeti! tre#uie sa de&enim "iditori ai destinului nostru. 2re#uie sa in&atam sa facem lucrurile cat mai #ine cu putinta si sa ne descoperim greselile! iar cand ne &om fi lepadat de ideea ca istoria puterii &a fi Hudecatorul nostru!

22

cand &om fi incetat sa ne intre#am cu ingriHorare daca istoria ne &a da sau nu dreptate! atunci poate ca &om i"#uti intr-o #una "i sa aducem puterea su# controlul nostruJS Karl Popper despre democra%ie ,intr-o alt' perspecti&'! cea filosofic'! Karl Popper a formulat i el un argument n fa&oarea superiorit'%ii democra%iei ca institu%ie. Spre deose#ire de Elson! n a c'rui &i"iune Hoac' un rol at4t de mare presupo"i%iile referitoare la ra%ionalitatea ac%iunii umane i la capacitatea c4rmuirilor de a furni"a #unuri pu#lice! la Popper un rol asem'n'tor l Hoac' ideea c' orice ac%iune uman' nseamn' rezolvare de probleme. Cartea lui Karl Popper despre societatea deschis' a fost scris' cu mult nainte de pr'#uirea dictaturilor comuniste. Aceste dictaturi nu numai c' p'reau e3trem de solide! dar chiar s-au e3tins dup' ce Popper a formulat principalele sale idei cu pri&ire la societatea deschis'.,ictaturile comuniste promo&au o &ersiune moderni"at' a conducerii de c'tre filosofi a societ'%ii. le erau gu&ernate n numele unei tiin%e a construirii unei societ'%i noi! mai #une. Karl Popper! care a adus contri#u%ii maHore la de"&oltarea filosofiei tiin%ei! a criticat cu incisi&itate preten%iile intelectuale ale unei asemenea dictaturi. 1n primul r4nd! dac' dictatura ar proceda n chip tiin%ific! ea ar tre#ui s' fac' e3perimente. Er! arat' Popper! a face e3perimente cu societ'%i ntregi este a#solut inaccepta#il. Mai mult dec4t at4t! incompati#ilitatea dintre tiin%' i dictatur'! n perspecti&' popperian'! este chiar mai profund'. 7e"ol&area n chip tiin%ific a unei pro#leme presupune posi#ilitatea de a formula ipote"e alternati&e i de a le critica n mod li#er.Btiin%a mai presupune i posi#ilitatea de a nlocui teoriile care nu re"ist' criticii.A face ns' aa ce&a n ca"ul unei dictaturi ar fi un nonsens. ,ictaturile comuniste nu erau #a"ate pe tiin%' infaili#il' pentru c' o asemenea tiin%' nu e3ist' n principiu! dup' Karl Popper. 1n cel mai #un ca"! se #a"au pe o

28

teorie! una dintre multiplele teorii posi#ile despre societate. Preten%ia de a fi totuna cu tiin%a nu a&ea ns' nici un temei.Popper a risipit! ca s' spunem aa! miturile moderne prin care #andi%ii ncercau s'-i legitime"e actele. ;u mai pretindeau c' sunt fiii Soarelui sau desemna%i de c'tre ,i&initate! ci ncercau s' se foloseasc' de imensul prestigiu al tiin%ei n epoca modern'. ,in perspecti&' institu%ional'! aceast' destr'mare de mituri nu nseamn' ns' c' am dus argumentul p4n' la cap't. ,ac' ne uit'm din nou peste discu%ia lui Elson despre #andi%i hoinari i sedentari! &edem c' Hustific'rile n care acetia i n&'luie ac%iunile nu Hoac' nici un rol n e3plicarea structurilor institu%ionale. @a Popper! e3ist' o achi"i%ie n plan institu%ional n m'sura n care aten%ia ne este ndreptat' c'tre un sistem cu reguli care permit e3aminarea unor c'i alternati&e de solu%ionare a pro#lemelor. A fost f'cut deci un pas c'tre Hustificarea democra%iei. ,in punct de &edere popperian! democra%ia este sistemul adec&at pentru a c4nt'ri solu%iile alternati&e ale pro#lemelor care se pun n procesul gu&ern'rii. ,eli#erarea Hoac' un rol cheie n aceast' perspecti&' asupra democra%iei. ,up' cum am ar'tat! pentru Popper! orice ac%iune uman' nseamn' re"ol&are de pro#leme. Ce pro#leme poate re"ol&a deli#erarea democratic'M Cum tre#uie puse aceste pro#lemeM Popper ne ofer' aici o mare lec%ie de g4ndire filosofic'F el ne atrage aten%ia asupra importan%ei cruciale a distinc%iei dintre pro#leme #ine puse i pro#leme prost puse. (om ilustra aceast' distinc%ie cu aHutorul unui e3emplu faimos oferit de Karl Popper. Pro#a#il c'! dac' am face un sondaH de opinie! i am ntre#a oamenii o#inui%i care este scopul alegerii preedintelui %'rii acetia ar opta pentru un r'spuns de genul TTpunerea n fruntea %'rii a celui mai #unTT! TTalegerea celui mai drept om n fruntea %'riiTT. Popper ne arat' de ce nu at4t r'spunsul! c4t presupo"i%iile ntre#'rii sunt eronate. Presupo"i%iile acestea sunt repre"entate de ideea c' n fruntea %'rii tre#uie s' se afle un conduc'tor capa#il i drept. ste normal ca! atunci c4nd pui aa pro#lema! s' dai peste

2=

r'spunsurile amintite. Presupo"i%iile acestea sunt ns' greite pentru c' nu %in cont de situa%ia n care procesul alegerii conduce la desemnarea unui om r'u n fruntea %'rii. Care ar fi atunci modul corect de a pune ntre#area cu pri&ire la conduc'torii %'riiM 2re#uie s' %inem cont de posi#ilitatea ca alegerea f'cut' s' fie una eronat'. ,e aceea pro#lema este nu cea de a desemna pe cel mai #un n frunte! ci de a-l mpiedica pe cel r'u s' fac' prea mult r'u atunci c4nd aHunge la putere. Pentru a da o form' practic' acestei ntre#'ri tre#uie s' model'm n mod adec&at institu1iile. 7egulile Hocului tre#uie s' limite"e puterea pe care o de%in conduc'torii. ,e asemenea! tre#uie s'-i mpiedice s' r'm4n' permanent la putere. 2re#uie l'sat' deschis' posi#ilitatea de a-i nlocui. Cu o formul' succint'! putem spune c' Popper argumentea"' n fa&oarea unei democra1ii deliberative limitate. ,emocra%ia aceasta este deliberativ% pentru c' este accentuat' importan%a de"#aterii solu%iilor alternati&e. ste limitat% pentru c' nu se poate deli#era n orice pro#lem'. ;u se poate organi"a! de pild'! alegerea unui dictator sau a unui tiran. Institu%iile Hoac' un rol cheie n caracteri"area dat' democra%iei de c'tre Popper. Chiar dac' el insist' asupra centralit'%ii trecerii n mod panic a puterii dintr-o m4n' ntr-alta! nu tre#uie s' ne scape rolul pe care-l Hoac' institu%ionali"area limitelor puterii. Am putea interpreta &i"iunea lui Popper asupra democra%iei i ntr-alt mod. Putem spune c' Popper insist' asupra contri#u%iei institu%iilor democratice la articularea rela%iilor din cadrul elitelor conduc'toare. 1n loc s' se elimine fi"ic unii pe al%ii sau s' se arunce periodic unii pe al%ii n nchisoare! regulile Hocului i for%ea"' s' cede"e panic puterea! s' o e3ercite n chip limitat i s' accepte e3aminarea pu#lic' i a altor solu%ii dec4t cele preconi"ate de cei afla%i la putere

2>

,in perspecti&a lui Popper! aa cum teoriile noastre tre#uie s' fie deschise la critic'! institu%iile unei societ'%i tre#uie s' fie deschise la schim#area re"ultat' din deci"iile li#ere i responsa#ile ale indi&i"ilor. Societatea deschis' despre care &or#ete Popper se afl' su# semnul unor &alori pe care le putem g'si n istoria uropei din :recia antic' p4n' n "iua de a"i. Popper i-a ocat pe foarte mul%i prin ideea c' &alorile societ'%ii deschise nu au fost i &alorile unor mari intelectuali europeni! ncep4nd cu Platon i Aristotel i termin4nd cu Aegel i Mar3. Cu alte cu&inte! ar e3ista o tensiune ntre &alorile societ'%ii deschise europene i o tradi%ie intelectual' a uropei. 1n mod u"ual! dac' au o pro#lem'! oamenii sunt de p'rerea c' TTtre#uie consultat un e3pertTT. Platon surprinde foarte #ine aceast' mentalitate c4nd spune c' atenienii! dac' au o pro#lem' legat' de construc%ii consult' un arhitect! dac' este &or#a despre na&e consult' un constructor de na&e. ste iritat ns' de faptul c' atunci c4nd este &or#a despre chestiunile politice fiecare ia cu&4ntul i cet'%enilor nu le tr'"nete prin cap s' consulte un e3pert. ;u e3per%ii i autorit'%ile decid dac' o teorie este accepta#il' sau nu. Selec%ia teoriilor se face n #a"a testelor. 3per%ii nu au nici un a&antaH de principiu fa%' de oricine altcine&a. Procesul de selec%ie a teoriilor ca atare este deschis ntr-un sens foarte radicalF oricine poate in&enta o teorie i oricine poate s' propun' teste care! e&entual! s' o do#oare. ,ac' e3tindem i la ca"ul politicii metoda critic' popperian'! conclu"ia este aceeaiF nu exist loc pentru experi i autoriti. Popper este astfel pe o po"i%ie diametral opus' oricui preconi"ea"' ca o societate s' fie condus' de n%elep%i sau de e3per%i. ,in punctul acesta de &edere Platon i Popper contrastea"' n mod radical. Prin analogie cu argumentul de mai sus putem construi unul pentru selec%ia oamenilor potri&i%i s' ating' un anumit scop. :4ndirea o#inuit' ne ofer' un principiu pe care lam putea generali"a su# forma TToamenii potri&i%i la locul potri&itTT. Ca i n ca"ul

2?

e3per%ilor! acest principiu nu re"ist' din perspecti&' popperian'. ;u e3ist' TToameni potri&i%iTT pentru o trea#' sau alta. -n grup sau altul poate ncerca s' ating' un o#iecti&. 7euita sau nereuita este decis' de teste. .irmele ar fi un e3emplu ideal din acest punct de &edere. le pot reui sau nu s' supra&ie%uiasc' pe o pia%'. Singurul criteriu este ns' capacitatea lor de a-i &inde produsele. Mai mult dec4t at4t! Popper este un modern! n sensul c' respinge ideea unui scop al societ'%ii. ;u ar e3ista nici o noim' n selectarea unui grup pentru a atinge TTscopurileTT unei societ'%i. purarea etnic'! nl'turarea dumanilor poporului! a capitalitilor! deschia#urirea sau alungarea celor de alt' religie au drept scop eliminarea celor nepotri&i%i pentru a atinge TTidealuri na%ionaleTT sau TTsocialeTT. Principiul su#iacent este cel al select'rii celor care pot atinge TTscopurile nalteTT de natur' na%ional' sau social'. Contrastul dintre aceste ac%iuni i &alorile societ'%ii deschise este c4t se poate de limpede. ,ac' ne uit'm ns' la contrastul dintre &i"iunea lui @eo Strauss i cea a lui Karl Popper! &edem diferen%e ce %in mai degra#' de su#tilit'%i. Categoric! cei doi i &'d pe Platon i Aristotel ntr-o lumin' foarte diferit'. Chiar dac' am4ndoi resping ideile lui Mar3! o fac din ra%iuni care nu sunt similare. Pe de alt' parte! regimul mi3t sus%inut de Strauss! cu echili#rul s'u dintre n%elepciune i consim%'m4nt! este i el c4t se poate de departe de epur'ri etnice sau sociale. Contrastul dintre Strauss i Popper nu are nimic maniheist n el. Am putea mai degra#' afirma! metaforic &or#ind! c' el ne permite o &i"iune stereoscopic' asupra institu%iilor. ;oi oamenii putem &edea n spa%iu i pentru c' ochii notri produc imagini uor diferite. Mintea noastr' e3ploatea"' diferen%ele dintre imagini pentru a descoperi felul n care o#iectele sunt dispuse n spa%iu.

29

2)