Sunteți pe pagina 1din 21

I.

Problematica generala actuala a fenomenului suicidar


Considerat ca singura problema filozofica serioasa (A. Camus), suicidul constituie cea mai impresionanta enigma a psihologiei si psihopatologiei, ale carei implicatii, in primul rand medical, sociologic si juridic, vizeaza ansamblul stiintelor antropologice. Cunoscut in intreaga istorie umana si in toate civilizatiile, suicidul isi ilustreaza astazi incidenta pe masura cresterii morbiditatii psihiatrice, a alienarii sociale si a slabirii legaturilor interpersonale. Intr-adevar, conditiile medicale si in primul rand psihiatrice, stari psihice de limita, precum si cauze sociologice si economice, se inscriu actualmente cu o pondere variabila in etiologia pluri!actoriala a suicidului care $esigur, suicidul este apare in lume ca un !apt cvasicotidian, in!iltrand literatura, teatrul, cinematogra!ia etc. (". #uidu). !apt cvasicotidian pentru un anumit perimetru in!ormational si nu in ansamblul populational intrucat, raportand rata morbiditatii prin suicid la populatia intregului glob, e%pertii &rganizatiei "ondiale a 'anatatii au calculat ca la !iecare minut si jumatate o persoana s!arseste prin suicid.

I.1 Definitiile suicidului si cadrul conceptual


'uicidul provine (de la sui ( de sine si cidium ( omorator). Abatele Desfontaine introduce in )*+*, cuvantul suicid, pentru a arata ca este vorba de omorarea propriei persoane. Incepand din acel moment specialisti din diverse domenii au incercat de-a lungul timpului sa o!ere o de!initie cat mai completa. & contributie deosebita la de!inirea comportamentului suicidar o are ,mil $ur-heim, care in )./* a publicat unul din cele mai importante studii - Le suicid. Durkheim de!ineste suicidul ca orice moarte care rezulta direct sau indirect in urma unui act pozitiv sau negativ produs de un subiect in scopul mortii sale . Deshaies, considera suicidul ca un act de omor, !acut de o maniera constienta, in care moartea devine mijloc sau !inal. ,l contureaza ast!el ideea ca, suicidul, ca si omorul reprezinta un act agresiv. Delmas !ace distinctia intre actul suicidar in!aptuit constient si cel patologic, savarsit in cadrul unei boli psihice.

Organizatia Mondiala a Sanatatii: de!ineste suicidul ca pe un act prin care un individ cauta sa se autodistruga !izic, cu intentia mai mult sau mai putin autentica de a-si pierde viata, !iind mai mult sau mai putin constient de ratiunea gestului. & de!initie operationala este cea data de Shneidman, care a!irma ca suicidul reprezinta actul uman de incetare din viata, autoprodus si cu intentie proprie. Ionescu considera suicidul ca !iind actul autosuprimarii e%istentei, des!asurat intrun moment de tensiune a!ectiva sau de perturbare a constiintei . Conceptul de sinucidere poate !i interpretat in sens mai larg, insemnand orice actiune, tendinta sau comportament de autoagresiune (incluzand si asa-numita sinucidere cronica a to%icomanilor, alcoolicilor, a celor cu anore%ie mintala) sau in sens restrans, considerand sinuciderea ca actul de autodistrugere globala, de suprimare brusca a propriei vieti, in mod intentionat, voit, constient si privind moartea ca un s!arsit total. 'uicidul nu reprezinta altceva decat e%presia unei crize acute de constiinta ce e%prima o stare de tensiune a!ectiv-subiectiva intre persoana si grup, !iind !avorizat de !actori situationali, cu aptitudinea de a precipita gestul autolitic la o personalitate !ragila. & de!initie cuprinzatoare reuseste Scripcaru C., ce considera suicidul ca un comportament tentat sau realizat, ce e%prima o stare de tensiune psiho-a!ectiva subiectgrup social, declansat sau precipitat de !actori circumstantiali si in care ideea autodistructiei este constient proiectata. St. Lupasco considera suicidul o perturbare a homeostaziei individ-mediu ambiental, iar desci!rarea codului sau depinde de vizibilitatea si inteligibilitatea !ormelor sale de mani!estare 0 ast!el la unii indivizi vointa de moarte este certa, iar la altii incerta, la unii este impulsiva, iar la altii ciclica. $intre numeroase !orme de intelegere si de!inire a suicidului, am pre!erat urmatoarea de!initie, pe care o consider mai cuprinzatoare1 Sinuciderea este actul de conduita intentionala voluntar!deliberata legat de un motiv e"ogen #social sau psihosocial$ si de o motivatie endogena #psihologica sau psihopatologica$ specifice pentru fiecare individ in parte cu rezonanta ideo!afectiva asupra personalitatii sale declansand pulsiuni autoagresive prin schimbarea atitudinii morale fata de sine si fata de lume si avand ca finalitate intreruperea desfasurarii firesti a cursului vietii biologice printr!un proces de traumatizare a propriului corp. (C. %nachescu) Aceasta de!initie a suicidului permite sa !ie acceptate, in mod egal, atat o etiologie pur patologica a acestuia, precum si o atitudine absolut nepatologica, motivata de interesele morale ale persoanei respective.
2

Astazi, notiunea de suicid tinde sa !ie inlocuita cu cea de conduita suicidara, care inglobeaza suicidul reusit, tentativele suicidare, ideile de sinucidere, sindromul presuicidar. 'ubstituirea probabilului si posibilului cu neantul, cu nonsemni!icativul, demonstreaza ca sinuciderea nu este o optiune, ci mai degraba negarea totala a posibilitatii de a alege. 'uicidul comporta si o de!initie operational-psihologica in virtutea careia suicidul este un act uman de incetare din viata, autoprodus si cu intentie proprie (,.'.'hneidman, )/.3). 4roblematica suicidului a !ost dintotdeauna disputata de !iloso!ie, psihologie, sociologie si medicina. Din perspectiva psihiatricii, A. $elmas !ace distinctia intre pseudosinucidere si sinucidere veritabila. $in prima categorie !ac parte1 morti)e accidentale, reactiile suicidare din timpul episoadelor con!uzionale (e%., din dementa), sinuciderea prin constrangere (e%., sacri!iciul impus sclavilor), sinuciderea care scapa individul de durere sau de o postura de!avorabila, sinuciderea etica (din ratiuni morale), in care moartea este intr-un !el sau altul impusa, !ara ca persoana sa aiba propriu-zis dorinta de a muri, ci de a scapa de o anumita realitate. In a doua categorie - sinuciderea veritabila - individul simte dorinta de moarte, !ara vreo obligatie etica sau de alta natura. $eoarece omul este guvernat, din punct de vedere biologic, de instinctul de conservare, rezulta ca sinuciderea veritabila vine in opozitie cu instinctul de conservare, !iind deci o mani!estare patologica. 'e vorbeste in acest caz despre vointa in alegerea sinuciderii care caracterizeaza adevarata conduita suicidara. Conceptia psihanalitica (5reud, 5riedman, 6arman, 'zondi) considera ca !actor central in etiologia sinuciderii relatia dintre pulsiunea autoagresiva si cea heteroagresiva (se sinucide acea persoana care, inconstient, doreste moartea cuiva). 5reud leaga sinuciderea de starea de melancolie, pe care o de!ineste, din punct de vedere psihanalitic, ca !iind o depresie pro!unda si dureroasa, in care inceteaza orice interes pentru lumea e%terioara, cu pierderea capacitatii de a iubi, datorita diminuarii sentimentului stimei de sine. In conceptia lui, aceasta depresie genereaza autoinvinuiri, autoinjurii, toate cu semni!icatii autodistructive, mergand pana la des!iintarea persoanei de catre ea insasi.

II. Cateva studii si consideratii privind natura actului suicidal


'tudiile e!ectuate au pus in evidenta !aptul ca numai )7-238 din totalul cazurilor care comit acte suicidare au o cauza absolut patologica, pe cand la restul de .3-.78 din cazuri nu se poate pune in evidenta nici un !el de cauza patologica, ci con!licte psihologice, morale, sociale, probleme de constiinta, decizii raportate la propria viata etc. Asa cum se desprinde din cele a!irmate mai sus, nu e%ista un consens in ceea ce priveste natura actului suicidal. In acest sens, se pot distinge cateva directii principale de interpretare ale suicidului (,. $ur-heim, ". 9alb:achs, ;. <aechler, ;. 'tarobins-i, =. 4roal, A. <a>et, ,. ?ingel, @. 4oldinger, A. "enninger, $. =ester, B. Aotarbins-i). In producerea actului suicidal sunt incriminate mai multe procese care incearca sa e%plice natura comple%a a mecanismelor de producere a acestuia. Aceste procese sunt urmatoarele1 a) procesul defensiv1 suicidul este considerat o reactie de aparare a unei persoane plasate intr-o situatie-limita sau situatie inchisa 0 b) procesul punitiv1 considera suicidul ca pe o !orma de conduita e%piatoare a individului !ata de un sentiment de culpabilitate0 c) procesul agresiv1 suicidul este raportat la autoagresitate, in care agresorul are ca obiect al agresitatii propria sa persoana. ,ste un act de returnare a agresitatii asupra propriului sau corp, prin distrugerea caruia isi suprima propria viata0 d) procesul oblativ1 in cazul acesta, suicidul este interpretat ca un act sacri!icial. ,l corespunde cu tipurile de suicid altruist, eroic0 e) procesul ludic1 este cel in care suicidul apare ca o !orma de !actura sublimata a jocului cu moartea (sporturile e%treme, cascadoria etc.)0 f) instinctul mortii1 e%plica actele de suicid ca pe o anumita inclinatie sau dispozitie psihologica morbida contrarie instinctului de conservare, care se opune vietii. Asa cum se poate vedea din cele de mai sus, pulsiunile suicidare inscriu din punct de vedere psihanalitic in seria de mani!estari ale pulsiunii de moarte (Bhanatos) ce se opun pulsiunii de viata (,ros) si care sunt dominante in cazul personalitatii sinucigasilor.

II.1 Functii suicidare


4ersonalitatea sinucigasilor prezinta anumite dispozitii speci!ice, prezentate mai sus, cu caracter latent. Acestea se pot mani!esta in act printr-o gama larga de aspecte numite de specialistii in problema !unctii suicidare. Acestea sunt urmatoarele1
C

1. Functia suicidara1 se e%prima prin tendintele autoagresive ale indidului (automutilari, operatii chirurgicale repetate e!ectuate la cererea bolnavului, asceza, posturi prelungite si nejusti!icate etc). Acestea reprezinta !ormele de suicid cronic (,. "enninger) orientate asupra propriei persoane. . Functia heteroagresiva1 este o !orma care, din punct de vedere psihanalitic, mascheaza un sentiment de razbunare a individului e%primata prin1 mie moartea, tie doliul. ,ste vorba de o agresitate indirect orientata sau proiectata asupra altei persoane apropiate de cel care comite gestul suicidal. In cazul acesta, orice suicid este o !apta aruncata (atribuita in mod indirect) asupra altuia, ca responsabilitate. !. Functia de apel1 in cazul acesta, suicidul este considerat ca reprezentand un semnal de alarma (,. 'tcngel) prin care cel care comite suicidul atrage atentia celorlalti asupra lui, solicitandu-le in cazul acesta ajutorul intr-o situatie-limita de viata, la care el este incapabil de a putea reactiona in alt !el. ". Functia ordalica1 in aceasta situatie, suicidul apare ca o proba, ca o marturie, un test particular pe care persoana respectiva il !ace in !ata semenilor sai pentru a-i convinge cu acest ultim argument (gestul mortal) de justetea ideilor sale. ?emarcam aici o nota de histrionism. #. Functia catastrofica1 suicidul apare, in acest caz, ca un tip de reactie de inadaptare la situatiile vietii, o lipsa de vointa, panica, angoasa, o eruptie emotionala care scapa controlului individului. $. Functia de santa%1 in cazul acesta, suicidul este utilizat ca un mijloc de obtinere a unor bene!icii, avantaje personale, situatii !avorizante, ca o !orma de depasire a unui impas. Brebuie sa vedem in aceasta tendinta de a deturna agresitatea orientata catre sine in agresitatea orientata dinspre ceilalti catre individul respectiv. &. Functia de fuga1 in cazul acesta, suicidul apare ca o conduita de !uga a persoanei printr-o situatie-limita, mai precis, ca o !uga de sine insusi. '. Functia de %oc1 in cazul acesta, suicidul apare ca un joc cu sine insusi, un joc care se des!asoara intre viata si moarte, cu o anumita orientare emotional-a!ectiva.

II. Forme si tipuri de suicid


4unctul de vedere medico-psihologic considera actele de suicid ca avand o cauza patologica si !iind, prin aceasta, e%presia unor tulburari psihice, cel mai !recvent asociate unor stari depresive, !ie ca este vorba de o depresie reactiva, !ie ca apare in cazul depresiilor melancoli!orme endogene.
7

A. "enninger distinge trei !orme de suicid 1 a) suicidul cronic, reprezentat prin ascetism, martiraj, sacri!iciul de sine, invaliditate nevrotica, dependenta de alcool, comportament antisocial, psihoze depresive0 b) suicidul focali(at, reprezentat prin automutilare, apelul la interventii chirurgicale repetate, accidente intentionate, impotenta se%uala, !rigiditate0 c) suicidul organic, reunind componenta autopunitiva, componenta agresiva, componenta erotica si modalitatea pre!erata de suicid. In acelasi conte%t medico-psihologic, ". #uidu distinge urmatoarele tipuri de suicid1 a) suicidul reusit, actiune autoagresiva complet realizata, urmata de moartea persoanei respective0 b) tentativa de suicid, considerata ca act incomplet, esuat, nerealizat ca !inalitate0 c) amenintarea cu suicidul, ca o !orma de pre!tentativa suicidara 0 d) ideea de suicid, ca !orma de reprezentare mintala a actului suicidar0 e) santa%ul suicidar, in cazul caruia intre motivele suicidului si modalitatea de realizare a acestuia nu e%ista o concordanta cantitativ-calitativa, persoana respectiva cautand sa obtina niste avantaje personale prin amenintarea cu suicidul. ,ste, de !apt, din punct de vedere psihanalitic, o !orma de trans!er asupra altor persoane, cu implicatii prind responsabilitatea morala pentru actul de suicid0 f) echivalentele suicidare sau &suicidul mascat' se mani!esta prin1 re!uzul aplicarii unui tratament, re!uzul trans!uziei de sange, greva !oamei, to%icomanii, jocul cu moartea, cascadoria etc. 5. Achille-$elmas, apreciind comple%itatea actelor de suicid si marea diversitate a acestora, sustine ca o de!initie care sa cuprinda toate aspectele acestuia si care, in acelasi timp, sa !ie admisa de toti specialistii este greu de !ormulat. 4entru autorul citat, &suicidul este actul prin care un om lucid se abandoneaza mortii desi poate alege viata pe care insa o prefera mortii dincolo de orice fel de obligatie etica . ?emarcam nota dominant morala a acestui punct de vedere. Aceasta ziune asupra suicidului este justi!icata de 5. Achille-$elmas prin !aptul ca nu e%ista &un singur suicid, ci mai multe forme de suicid. In sensul acesta, sunt mentionate urmatoarele1 suicidul)accident, cauzat de o eroare !atala pentru indid 0 suicidul)nebunie, ca !orma de mani!estare in cadrul evolutiei unei a!ectiuni psihice0
D

suicidul)constrangere, ca o constrangere careia ii este supus indidul si care-l impiedica sa aleaga intre a trai si a muri 0 suicidul)eutanasie, !orma la care se apeleaza in cazul unei morti ineile si care apare mult mai greu de suportat de catre indid decat moartea pe care si-ar putea-o produce singur0 suicidul moral, cel care se raporteaza la o datorie eroica de la care indidul nu se poate sustrage decat cu pretul dezonoarei0 suicidul)electie, ce apare ca o stare psihica particulara caracterizata printr-o atractie irezistibila a indidului catre moarte, dar care pentru ceilalti apare de neinteles, ca un act absurd. Beoria sociogenezei suicidului a !ost emisa de ,. $ur-heim si dezvoltata de 'coala !ranceza de sociologie. Acest punct de vedere deplaseaza cauzele suicidului in s!era !actorilor sociali, a relatiilor interumane, a in!luentei pe care modelul sociocultural o are asupra comportamentelor, actiunilor si integrarii sociale a indidului. 4lecand de la aceste considerente, ,. $ur-heim distinge patru !orme de suicid1 a) sucidul egoist, cauzat de o dezintegrare a grupului social care duce la un e%ces de indidualizare0 b) sucidul altruist, cauzat de o supraintegrare sociala care duce la o insu!icienta a indidualizarii, !iind, prin aceasta, o replica a suicidului egoist0 c) sucidul anomic, cauzat de o dislocare anarhica a grupului social, care duce la o insu!icienta a coeziunii socioumane0 d) sucidul fatalist, replica suicidului anomic, !iind cauzat de un e%ces al reglementarii sociale. ;. <aechler propune urmatoarea clasi!icare a !ormelor de suicid, dupa criterii psiho-culturale, considerandu-le ca !orme particulare de comportament1 a) sinuciderile)refugiu, cand acestea au caracterul unor conduite de !uga din !ata unui pericol in care intra1 !uga, doliul, pedeapsa legata de culpabilitatea reala sau imaginara0 b) sinuciderile agresive, ca !orme de agresitate sublimata, orientata impotriva altuia sau proiectata asupra unei alte persoane sau a unui obiect1 razbunare, crima, santaj, apel suicidar0

c) sinuciderile)%ertfa, ca !orma de autorenuntare la propria e%istenta, avand semni!icatia unui ideal simbolic realizat. ,le apar sub urmatoarele !orme1 sacri!iciul, trecerea de la starea actuala la o alta, considerata ideala 0 d) sinuciderile lucide, avand caracter de ordalii sau de jocuri1 ordalia ca proba, jocul cu propria sa viata. $imensiunile socioculturale si morale ale suicidului completeaza si nuanteaza aspectele mai sus mentionate re!eritoare la modalitatile de a interpreta semni!icatia actelor suicidare.

III. *uicidul dimensiuni etice si medico + sociale


'uicidul a constituit dintotdeauna un moment cu semni!icatie di!erita pentru !iloso!i, medici, sociologi, psihologi etc., dar si pentru diversele religii sau chiar pentru oamenii obisnuiti. Enii au acceptat !enomenul ca pe o !orma a eliberarii omului de povara vietii sau a mani!estarii spiritului de libertate, iar altii au condamnat si au blamat persoana care recurge la un asemenea act e%trem. Inca din cele mai vechi timpuri, au e%istat persoane care au ales suicidul ca rezolvare a unor probleme, dar niciodata aceasta alegere n-a lasat pe nimeni indi!erent. In studierea suicidului se remarca aspecte etico-legale mergand de la incriminarea sa pana le dezincriminarea totala de azi, de-a lungul timpului, suicidul cunoscand nu numai judecata morala a societatii, dar uneori intrand si sub incidenta legii. Aclamat in rare ocazii ca act de eroism, suicidul a !acut cel mai adesea obiectul reprobarii sociale. 5ara indoiala ca se poate spune ca suicidul a aparut odata cu umanitatea si ca a !ost prezent in toate civilizatiile. Chiar daca studiul sau sistematic incepe practic in secolul al FIF-lea, sinuciderea este tot atat de veche ca si omenirea.

III.1 ,ctul suicidar si mentalitatile istorice ale diferitelor epoci


5oarte adesea, in societatile antice, legislatia sustinea regulile religioase, !apt valabil chiar si in cazul interzicerii sau preconizarii mortii voluntare. =egile privitoare la acest !enomen, au su!erit numeroase variatii, corelate oarecum si cu atitudinile religioase. Cele mai vechi date in acest sens ne provin de la greci si romani care, in !unctie de epoca, au reprimat, autorizat sau !avorizat suicidul. Ast!el, in societatile antice se e%primau rezerve serioase !ata de anumite persoane care adoptau comportamente suicidare !ara a avea motive bine intemeiate, in timp ce erau
.

acceptati toti cei ce isi puneau capat zilelor in mod deliberat pentru a scapa de o boala incurabila, de un act ce ii dezonora, de o !apta savarsita impotriva societatii. In multe cazuri au !ost adoptate normative legislative ale sinuciderii in raport de care acesteia i se con!erea legitimitate sau ilegimitate. 'pre e%emplu, in cetatile grecesti sinuciderea era considerata legitima, daca persoana ce dorea sa recurga la un asemenea s!arsit cerea, in prealabil, aprobarea statului. In Atena, 'parta si Beba era considerat ca suicidantul a savarsit un act daunator cetatii si pentru aceasta nu se putea bucura de o inmormantare cu respectarea ceremonialului obisnuit, dar !aceau e%ceptie cei ce aveau aprobarea autoritatilor pentru sinucidere. =egile Atenei prevedeau ca cel care nu mai doreste sa mai traiasca, sa e%puna motivele sale 'enatului si, dupa obtinerea permisiunii, sa paraseasca e%istenta. $aca e%istenta iti este odioasa, atunci mori0 daca esti coplesit de soarta, atunci bea cucuta. $aca esti indoit de durere, abandoneaza viata. 5ie ca ne!ericitul sa-si povesteasca neamplinirea, !ie ca magistratul sa-i !urnizeze remediul si atunci ne!ericirea lui va lua s!arsit. $in cate se stie si la ?oma erau ast!el de legi ce s-au mentinut si in perioada imparatilor. Cele mai multe religii din lume au condamnat actul sinucigas, uneori categoric si !oarte aspru. Cele mai intransigente sunt iudaismul, crestinismul si islamismul, ele sustinand ideea ca o creatura a lui $umnezeu nu are dreptul sa distruga opera Creatorului. Botusi intalnim sinucideri la !el de numeroase ca acolo unde sunt incurajate de cult si de ritualul religios. &data cu constituirea societatilor crestine, sinuciderea a !ost interzisa si se prevedeau sanctiuni pentru sinucigasi ce se rezumau la !aptul ca acestora le era interzis un ceremonial crestinesc obisnuit al inmormantarii, iar bunurile ramase nu se cuveneau urmasilor ci erau con!iscate. 'inuciderea era asemanata cu omuciderea, cu crima, in general, si era condamnata ca atare. "ahomedanii au adoptat aceeasi atitudine de condamnare si de dezaprobare pentru toti cei care isi puneau sau aveau tendinta de a-si pune capat vietii prin sinucidere. Islamismul interzice sinuciderea. 'inucigasului nu i se cuvine ultima rugaciune de inmormantare. =a acestia inmormantarea se !ace discret. In Coran scrie1 &mul nu moare decat din vointa lui Allah. Gu va ucideti voi insiva, iar daca cineva se omoara din rautate sau ticalosie, va !i !ript in !ocul iadului. 'i totusi sunt sinucigasi care !ac asta in jihadul (razboiul s!ant) islamic, prin acte teroriste, despre ei considerandu-se insa ca au !ost alesi de catre Allah. In tarile arabe e%ista o rata a sinuciderilor !oarte scazuta0 mentinem o
/

rezerva in acest sens, tinand cont de credibilitatea redusa a serviciilor statistice in aceste tari. 'i literatura ilustreaza aceeasi viziune dihotomica a suicidului, condamnabil in unele cazuri, si laudabil in altele. In )D33, apare o intrebare cutremuratoare si !undamentala, pe care a rostit-o 'ha-espeare in 9amlet1 A !i sau a nu !iH Aceasta este intrebarea. $e ce unii oameni aleg sa nu mai !ieH Iata o intrebare care implica in aceeasi masura atat individul cat si grupul. $e !apt aceasta intrebare e%prima nelinistea legata de nasterea modernitatii. Aceeasi intrebare revine in perioada contemporana, intr-un moment in care valorile sociale sunt din nou cutremurate. sinuciderea. &data cu secolul al FIF-lea, se intra intr-o noua etapa de abordare a !enomenului. Ast!el, suicidul este scos de sub incidenta legii si se reconsidera contributia societatii la aparitia actelor suicidare. 'e incrimineaza chiar societatea, ca !iind incapabila sa asigure membrilor sai o necesitate !undamentala si anume bunastarea. 'tatisticile pe cale de structurare permit masurarea dimensiunii e%acte a !enomenului. 4sihiatria si sociologia pun insa in evidenta responsabilitatea slabiciunilor morale si mentale individuale, ca si insu!icientele si nedreptatile structurii sociale. "oralistii, !ie ei laici, atei sau credinciosi, se dovedesc la !el de ostili practicii suicidului ca si <iserica. Chiar si medicina contribuie la catalogarea suicidului ca boala rusinoasa. $e e%emplu, 4inel, a!irma in lucrarile sale, ca e%ista o corelatie directa intre sinucidere si o slabiciune a mintii, care-l !ace pe subiect sa e%agereze evenimentele neplacute din viata lui1 & stare obisnuita de boala, lezarea grava a unuia sau a mai multor viscere, o stare progresiva de slabiciune pot si ele sa agraveze sentimentul apasator al e%istentei si sa grabeasca o moarte voluntara.. 'i totusi, decizia de a recurge la acest gest ramane un mister caruia, de un secol incoace, marile teorii nu au !acut decat sa-i clari!ice conte%tul. Cu incepere din )./*, cand apare celebrul tratat al lui Durkheim Le suicide, sociologii, psihologii, psihanalistii, medicii, utilizand statisticile contemporane, au abordat din punctul de vedere al disciplinei lor, suicidul. Cea mai obisnuita interpretare a conceptiei lui $ur-heim considera ca sinuciderea depinde de doua variabile sociale1 integrarea sociala si reglarea normativa cele patru tipuri sociale de sinucidere !iind atasate la starile e%treme ale celor doua dimensiuni
)3

?aspund insa ;aspers, Camus si 'artre ce neaga vehement

variabile (egoismul si altruismul la cele doua e%treme ale integrarii sociale, anomia si !atalismul la e%tremele reglarii sociale) dupa modelul urmator1

) Integrare sociala egoism altruism

) .eglare normativa anomie fatalism

$istinctia intre cele doua dimensiuni se atenueaza daca tinem seama ca integrarea sociala (accentul pus pe constiinta colectiva) are si o !unctie reglatoare. 'olutiile propuse de $ur-heim anomiei (intarirea rolului corporatiilor si societatilor politice, accentul pe educatia morala si normele colective) demonstreaza interesul constant pe care l-a acordat starii de criza a societatii contemporane caracterizata prin slabirea spiritului de disciplina si a!irmarea egoismului. $in acest punct de vedere, rezolvarea problemelor sociale ridicate de anomie presupune implicit solutionarea egoismului. 'e poate a!irma, deci, ca in conceptia lui $ur-heim, solutia reglarii normative (care pune accent pe constrangere) se rezolva prin remediul integrarii sociale (care pune accent pe consens) ca doua dimensiuni sociale a!late in raport de interdependenta reciproca. $upa ,mil $ur-heim, suicidul are inainte de toate cauze sociale, este datorat dereglarilor mecanismelor sociale, care nu mai asigura satis!acerea necesitatilor elementare. In )/37, 5reud da prima sa e%plicatie a suicidului ca intoarcere a agresivitatii impotriva ,ului. & alta mare a%a e%plicativa este cea genetica si psihologica emisa de ;ean <aechler (in )/*7), ca si de ;ac- $ouglas, (in )/D*), sustinand ca suicidul este o conduita e%clusiv umana si personala. 4atrimoniul genetic este caracteristic !iecarui individ in parte si ii poate con!eri o anumita agresivitate si o anumita capacitate de a depasi incercarile e%istentei. "edicina contribuie, la randul ei, cu elemente e%plicative privind determinismul comportamentului suicidar. Ast!el, probabil ca, in a!ara de alegerea mijloacelor de sinucidere, supramortalitatea masculina in acest domeniu se datoreaza secretiei de testosteron, hormon masculin, !actor de agresivitate. =a inceputul secolului FF, sub in!luenta spiritului romantic, =. 4roplal !ace interesante aprecieri de ordin moral-religios si sociocultural asupra sinuciderilor. &rice act suicidar se inscrie in conte%tul mentalitatii istorice a unei epoci. 5iecare epoca are modelele sale de suicid. 4entru epoca romantica, de care se ocupa in mod special, aduce ca e%emple sinuciderea lui @erther (;.@. 6oethe) si a lui ?aphael (A. de =amartine). Incercand sa gaseasca o justi!icare morala a actelor suicidare nepatologice, A. <a>et

))

vorbeste despre o morala di!erentiata, care sa o!ere permisiunea suicidului. Bema este reluata ulterior, in deceniul al saptelea al secolului FF, de B. Aotarbins-i, o!erind suicidul ca o !orma de rezolvare pentru o viata demna a unor situatii de impas, care inchid orice posibilitati pentru individ. ;. 'tarobins-i distinge doua modele de suicid1 sinuciderea morala, din considerente de onoare si demnitate, de constiinta (sinuciderea lui Cato din Etica, 'eneca, 4etronius)0 sinuciderea patologica, legata de o cauza morbida, de regula pasionala (suicidul &!eliei). 4utem spune ca orice act suicidar se inscrie in conte%tul mentalitatii istorice a unei epoci. 5iecare epoca are modelele sale de suicid. 5ie ca este vorba de Cato, =ucretia, <rutus, 5aust, @erther sau ?aphael ei au servit drept modele pentru publicul acelor vremi, constatandu-se o crestere a incidentei suicidului prin metoda aleasa de catre model pentru a-si pune capat vietii.

III. *uicidul intre nebunie si responsabilitate


4atriarhul Bimotei (+.)-+.7) al Ale%andriei a emis un canon prin care declara sinuciderea, ca act liber si deliberat, !iind un pacat atat de grav, incat il e%clude pe !aptuitor din comuniunea ecleziala, iar <iserica isi declina orice atitudine !avorabila !ata de unul ca acesta. 4entru acest motiv, prin suicid se savarseste cu voie libera pacatul ruperii din comuniunea lui $umnezeu, ramanand in a!ara harului 'au si a s!inteniei <isericii 'ale. 4atriarhul Bimotei cerea clerului sa cerceteze amanuntit cazul de suicid si sa raspunda daca !apta a !ost savarsita ca e!ect al nebuniei sau ca act de vointa libera, rationala si responsabila. Iom pune in discutie tocmai acest aspect, adica in ce masura suicidul este act constient si liber si, prin urmare responsabil, urmarind pozitia spiritualitatii crestine, cea medicala, cea psihologica si cea sociologica. 1. *ub aspectul spiritualitatii crestine suicidul este considerat un act al lipsei de credinta si de incredere in pronia divina. 'uicidul este act al revoltei contra lui $umnezeu ca si Creator si ?ascumparator. $atorita !aptului ca suicidul este o !apta ireversibila, nee%istand posibilitatea caintei, nu e%ista nici posibilitatea iertarii din partea lui $umnezeu. 'ocotindu-l ca o (totala lipsa de credinta, ca o instrainare si ruptura de!initiva de $umnezeu, '. <ulga-ov socoteste suicidul ca blas!emie !ata de $umnezeu, iar pe cel ce-si ia viata ca pe un descendent spiritual al lui Iuda tradatorul respingandu! l pe Dumnezeu si fiind respins de Dumnezeu .

)2

4rin urmare, sub aspect spiritual, suicidul este considerat !apta abominabila, ce se datoreaza slabiciunii morale provocate de pacat. . $at !iind !aptul ca persoana umana este o entitate psihosomatica ireversibila, medicinii si psihologiei le revin sarcina si datoria de a studia aspectul psihic si somatic al sinuciderii. Cercetatorii in domeniu au stabilit ca suicidul se datoreaza unei depresii ma)ore recurente si a unor tulburari de stress post!traumatic, carora omul le devine victima. Apar in organism anumite impulsuri de autodistrugere, datorita unor procese chimice si !iziopatologice. Ast!el, victima este mai degraba pacient, care trece prin urmatoarele stari psihice. "ai intai apar sentimente de tristete si de tulburare, urmate de manie si apoi de speranta. Inclinatia spre sinucidere apare odata cu trans!ormarea sperantei in disperare. Cauzele care !ac aceasta trecere sunt de ordin neurologic, chimic, genetic, endocrin, etc. 'ub aspect neurologic si chimic, suicidul poate !i determinat de slabirea neurotransmitatorilor, care a!ecteaza ganglionii de baza (cum este si in cazul bolii lui 4ar-inson), !apt care atrage dupa sine o scadere a cantitatii de dopamina. Cantitatile scazute de serotonina din organism si ale unor acizi inruditi cu ea, creeaza mai intai stari de agresivitate si impulsivitate, care indreptandu-se impotriva propriei persoane, duc la depresia patologica, ce degenereaza in suicid. 5actorii hormonali vizeaza in special sindromul pre-menstrual si dis!unctia glandei tiroide. Cercetarile stiinti!ice de necontestat au pus in evidenta comportamentul de autodistrugere ca !actor genetic e%istent, daca nu in !amilie, in istoria ei. '-au semnalat la veteranii razboiului din Iietnam aparitia unor traume psihice mani!estate sub !orma unor con!uzii intre sentimentul respectului !ata de sine si cel al vinovatiei si maniei o!ensive, in sensul ca neputandu-si mani!esta mania !ata de dusman, inabusind-o in sine, ii devine tinta prin autodistrugere. Aceasta apare necontrolata, in sensul ca ucide doi oameni1 pe sine !izic, iar pe celalalt emotional, ca obiect al ostilitatii ei. !. Cau(ele morale, precum alcoolismul, consumul de droguri, abuzul se%ual, creeaza stari impulsive de autodistrugere. 4e de alta parte, se poate ajunge si la stari decompensatorii privind energia !izica si su!leteasca, conducand spre epuizari depresive, care in cele din urma degenereaza in depresii de autodistrugere. *ociologia a demonstrat ca /)8 din cazurile de tentativa la sinucidere sau de sinucidere, provin din mediile !amiliale haotice. =a acestea se adauga starile depresive produse de pierderea unor persoane dragi in intervale scurte de timp, cum ar !i1 pierderea

)+

ambilor parinti, a sotului (sotiei), a copiilor, a prietenilor. 'entimentul e%istential al lipsei suportului social aduce insingurarea depresiva si ucigatoare. & idee !recvent vehiculata privind determinismul comportamentului suicidar, este aceea ca autoagresivitatea este cel mai adesea rodul unei minti bolnave, !ara a cadea intr-o e%trema, se poate spune cu usurinta ca este cam greu de presupus ca !iind deseori rationala alegerea mortii in detrimentul vietii. ?ata crescuta a sinucigasilor in randul bolnavilor psihic !ata de populatia generala, precum si !recventa ridicata (C38) a suicidului la persoanele depresive, sunt argumente solide privind importanta aplicarii preventiei active a suicidului, in randul acestor pacienti, cu internarea voluntara sau involuntara si aplicarea imediata a tratamentului speci!ic.

III.! *uicidul, problema de sanatate publica in lume


$aca se admite ca in ultimii )3 ani violenta a crescut cu 73 8 in lume si ca suicidul este un act de violenta, se poate spune ca suicidul reprezinta nu numai o problema umana, ci si una de sanatate publica majora care nu poate scapa medicinei in general, si psihiatriei in special. 5recventa cazurilor de suicid a crescut in ?omania in anii )//3, !ata de )/.3, cu 238. In ?omania, numarul de cazuri de suicid oscileaza geogra!ic (pe zone) intre * 8333 si )7 8333 (zona cu cel mai mare numar de cazuri !iind Ardealul), 'cripcaru situand tara noastra, in aceasta privinta, in zona de risc mediu. ?odica 'tan constata o crestere semni!icativa a tentativelor suicidare in perioada )//3-)//7. Ambii autori ajung la concluzia ca tulburarea psihica cea mai !recvent asociata cu comportamentul suicidar este cea depresiva, sub diversele !orme clinice. In ceea ce priveste epidemiologia suicidului, stim ca suicidul ocupa un important loc C intre cauzele de deces dupa bolile cardiovasculare, neoplasme, accidente. Gumarul de cazuri de suicid !inalizate cu deces re!lecta doar o mica parte a impactului care il reprezinta comportamentul suicidar. 'unt mult mai multe persoane care sunt spitalizate, ca rezultat a unei tentative de suicid ne!atale decat cele cu consecinte !atale0 si un mare numar si mai mare de persoane sunt tratate in ambulator sau nu sunt tratate toate injuriile rezultate in urma actului suicidar. In grupa de varsta )7-)/ ani, suicidul reprezinta a doua cauza de deces dupa accidente. ?ata suicidului di!era mult de la tara la tara, de la o cultura la alta.

)C

$esi suicidul este o problema a tinerilor si a adultilor tineri, totusi, rata deceselor datorate suicidului continua a !i importanta si printre persoanele de peste D7 ani. $e asemenea, rapoartele &"' arata o tendinta de crestere a suicidului in ,uropa, discrepanta dintre numarul de cazuri de suicid in ,uropa si lumea a treia accentuandu-se, !apt ce se constituie ca argument in !avoarea !aptului ca e%ista o relatie directa suicid-tehnologizare si suicid-comple%itate sociala. Gumarul mare de cazuri de suicid (dupa rapoartele &"', apro%imativ 2333 de persoaneJzi, un milionJan) a atras atentia specialistilor. In !iecare an sunt inregistrate apro%imativ +3.333 de cazuri de suicid in 'EA si apro%imativ D73.333 persoane pe an ajung in serviciile de urgente in urma tentativei de suicid. ?eprezinta a treia cauza de deces la populatia tanara americana si pe locul )2 la toate decadele de varsta. $e cateva sute de ani rata suicidului a !ost mai mare raportat la rata omuciderilor +12. Binand seama de aceste considerente, precum si de !aptul ca numarul de cazuri de suicid creste in apropierea sarbatorilor de iarna (moment de bilant pentru majoritatea indivizilor), ca e%ista o di!erenta evidenta intre zonele rurale si cele urbane, trebuie sa ne gandim ca !actorii psiho-sociali au un determinism din ce in ce mai important in comportamentul suicidar. Atat pe plan national cat si international e%ista o heterogenitate geogra!ica, sugerand ca di!erentele culturale si sociale prezinta un impact important in rata suicidului. ?ata suicidului este mai mare la populatia din nordul ,uropei decat la populatia sudeuropeana. $e asemenea, rata suicidului este mai scazuta la unele populatii din Asia comparand China, inclusiv 'ingapore ()),*J)33.333 persoane), ;aponia ().,.J)33.333 persoane) cu Bhailanda, care raporteaza o rata !oarte scazuta de CJ)33.333 persoane (vezi tabel ))0 aceste di!erente sugereaza ca si densitatea populatiei reprezinta un !actor care trebuie luat in considerare.
/abel 10 .ata suicidului raportata la 111.111 persoane, din diverse tari

/ara Armenia Austria Azerbaijan <elarus <razilia Canada China Coreea

/otal ),. )/,. 3,* +C,3 C,) )2,+ )C,) )+,3

2arbati 2,* 2.,* ),) D),) D,D )/,D )+,C )*,.

Femei 3,/ )3,+ 3,2 )3,3 ),. 7,) )C,. .,3

,nul )/// )/// )/// )/// )//7 )//* )//. )//*


)7

5inlanda 6eorgia 6recia India Italia ;aponia Au:eit =ituania "area <ritanie si nordul Irlandei "e%ic Gorvegia 4hilipine 4olonia ?usia 'ingapore 'ri =an-a 'uedia 'EA Baji-istan Bhailanda Ecraina Engaria

2+,. C,+ +,. )3,* .,2 ).,. 2,2 C),/ *,C +,) )2,) 2,) )C,+ +7,7 )),* +),3 )C,2 )3,* +,7 C,3 2/,) ++,)

+.,+ D,D D,) )2,2 )2,* 2D,3 2,* *+,. )),* 7,C )*,. 2,7 2C,) D2,D )+,/ CC,D 23,3 )*,D 7,) 7,D 7),D 7+,)

)3,) 2,) ),* /,) +,/ )),/ ),D )+,D +,+ ),3 D,D ),* C,D )),D D,7 )D,. .,7 C,) ),. 2,C )3,3 )C,.

)//. )//2 )//. )//. )//* )//* )/// )/// )//. )//7 )//* )//+ )//D )//. )//. )//) )//D )/// )//7 )//C )/// )///

,%plicatia acestor di!erente rezida mai mult in e%istenta unor !actori culturali cu rol decisiv, mai importanti chiar decat !actorii economici si anume, impactul traditiilor religioase asupra individului !ata de viata si moarte. Indi!erent insa de regiunea geogra!ica, suicidul constituie o importanta problema de sanatate publica. =iteratura de specialitate vorbeste de asa numitele valuri sau epidemii de suicid. 4ractic, nu e%ista momente in care rata suicidului sa creasca elocvent, ci momente in care se vorbeste mai mult despre suicid. Analiza suicidului din perspectiva !actorilor psiho-sociali stresori nu se poate !ace e!icient decat prin prisma adaptarii individului la stresul cotidian, conte%t in care vom considera suicidul ca o reactie de inadaptare. Incepand din anul )//3 suicidul devine o problema majora in intreaga lume. In acelasi timp sunt in!iintate numeroase !undatii private si publice care au drept scop preventia si scaderea ratei acestui !enomen0 se organizeaza seminarii, con!erinte si congrese in cadrul carora se discuta si se prezinta obiectivele si strategiile viitoare pentru combaterea suicidului. 4entru e!ectuarea unei e%pertize relevante a acestui !enomen s-au constituit comitete internationale cu o vasta arie de e%plorare (cuprinzand psihiatrii, psihologi,
)D

sociologi, neurologi, geneticieni, epidemiologi, antropologi si specialisti din medicina de urgenta), in acord cu baza stiinti!ica a etiologiei suicidului care include componente1 cognitive, a!ective, comportamentale, sociologice, epidemiologice, genetice, epigenetice si neurobiologice. Aceasta include si o e%aminare a vulnerabilitatii pe grupe populationale speci!ice (!unctie de rasa, etnie, grupuri culturale) si pe grupe de varsta (copil, adolescent, adult). 'uicidul !iind o problema publica, majora, globala, treptat s-au implicat tot mai multi cercetatori de diverse specialitati, pentru studiul acestui !enomen, considerand ca printr-un e!ort comun multe dintre actiunile suicidare pot !i prevenite. In mod complementar, studiul comple% si multia%ial al !enomenului suicidar deschide largi perspective in cunoasterea si e%plicarea stiinti!ica a !actorilor !avorizanti si declansatori ai mecanismului suicidogen, permitand totodata si !undamentarea realista a masurilor de pro!ila%ie generala si speciala. '-a constituit suicidologia ca subspecialitate multidisciplinara, cu organizatii pro!esionale nationale si internationale0 au aparut noi jurnale si centre pentru studiul si preventia suicidului, !iind imbunatatite metodele de screening si masurile pentru combaterea suicidului si a comportamentului suicidar. Au !ost de asemenea diversi!icate uneltele analitice si au !ost initiate modele so!isticate pentru masurarea modi!icarilor in timp a trialurilor de preventie. In societatile contemporane moderne, cultele religioase continua sa dezaprobe actele suicidare, dar nu mai proclama, in mod direct, pedepse pentru cel decedat ast!el. 4rin urmare, !enomenul suicidar a !ost si este interpretat in mod di!erit nu numai la nivelul general al societatii, ci si in analizele e!ectuate de specialisti. Interpretarea este raportata la o serie de !actori, cum ar !i interesele autoritatilor si in!luentele educationalculturale receptate pe parcursul vietii s.a.

I3. *uicidul ) semnificatii bioetice in studiul comportamentului uman


<ioetica a !ost considerata drept cea mai revelatoare mani!estare a vietii morale si sociale a !inalului secolului FF. ,a s-a nascut ca o reactie la intersectia a trei campuri !undamentale1 medicina clinica si cercetarea medicala, !ilozo!ia si disciplinele umaniste, sistemul de sanatate publica si puterea politicii sanitare. Aceste trei s!ere sunt intr-o permanenta interdependenta, indi!erent daca problema etica deriva din utilizarea celulelor stem embrionare sau din luarea deciziilor terapeutice la !inalul vietii. <ioetica este asadar

)*

un studiu interdisciplinar dinamic al unor probleme create de mentinerea valorilor medicale in conte%tul dezvoltarii stiinti!ice. In esenta, autonomia este un drept negativ, de!inindu-se prin libertatea de a nu !i supus constrangerilor impuse de catre ceilalti. & persoana poate !i considerata autonoma daca este capabila sa aleaga intre un set de optiuni, re!lectand si deliberand in acelasi timp asupra alegerii sale. En pacient autonom nu este acela care re!uza, ci o persoana suverana pe intreaga sa capacitate de decizie. $in aceasta perspectiva putem a!irma ca autonomia este si un drept pozitiv, dreptul la auto-determinare, la e%primare si la alegere (Cohen, 2333). Ast!el, comportamentul specialistilor !ata de pacientul suicidar trebuie sa se supuna unor principii etice generale1 -principiul autonomiei, care se re!era la respectul pentru dreptul la autodeterminare al pacientului, -principiul bene!iciului, con!orm caruia specialistul are obligatia de a !ace tot ce ii sta in putinta pentru binele pacientului, -principiul de a nu !ace rau, este de !apt ilustrarea principiului socratic &*rimum non nocere+, -principiul echitatii, care se re!era la accesul egal la ingrijire pentru toti bolnavii. In !unctie de gradul de implicare al clinicianului, putem !ace distinctie intre doua categorii de suicid1 Suicidul neasistat K se re!era la situatia in care pacientul a recurs la actul suicidar inaintea, sau la ceva timp dupa vizita la specialist. Ast!el clinicianul nu a stiut despre intentia sa. Suicidul asistat K se re!era la implicarea voita a clinicianului, care a luat cunostinta despre dorinta pacientului si despre !aptul ca acesta consimte in mod rational si constient la acest act. 'pecialistul ar trebui sa o!ere sprijin in !inalizarea acestui act. Botusi, in marea lor majoritate acesti pacienti su!era de boli cronice in !aza terminala si prezinta dueri atroce, ceea ce impieteaza asupra ratiunii. Brebuie precizat !aptul ca aceasta atitudine este neetica, iar in tara noastra este ilegala. =egiuitorul prevede e%pres dreptul de interventie in ajutorul unui pacient suicidar, stabilind obligatii, responsabilitati si chiar pedepse pentru preventie, interventie (sau neinterventie) in tentative suicidara.

).

$e !apt, suicidul asistat este motivul pentru care atitudinea !ata de suicid naste discutii aprinse intre specialisti, unii a!irmand ca su!erinta, oricat de grea ar !i ea, are valori pozitive. ,%ista insa si o a treia categorie, denumita suicid facilitat. ,ste situatia in care pacientul comite suicidul a!landu-se inca in terapie. 'pecialistul ar !i trebuit sa cunoasca riscul suicidar si sa !oloseasca mijloace de preventie si interventie adecvate. Importanta abordarii laturii etice in activitatea psihiatrica, se suprapune in mare masura problematicei generale a eticii medicale. Conceptul medical bio-psiho-social si conceptul modern al eticii medicale se armonizeaza si se !inalizeaza in conceptul de calitate a vietii, care se concretizeaza in capacitatea si libertatea persoanei de a atinge standardele unei vieti normale intr-o !unctionalitate normala. 'ocietatea care con!era mijloace pentru calitatea vietii trebuie sa garanteze libertatea persoanei, egalitatea persoanelor cu handicap, ast!el incat handicapatii si non-handicapatii sa aiba o viata egala si o calitate egala a vietii. & egalitate comparabila reprezinta un punct de vedere etic in care justitia sociala este sinonima cu egalitatea sociala intr-o societate liberala ce poate asigura drepturi inalienabile ca libertatea, democratia, in!ormarea, asistenta legala, initiativa. 4entru medic, suicidul nu trebuie judecat ci inteles. 'ub acest aspect, suicidul poate antrena responsabilitatea medicului, nu inainte de a !i un esec al vocatiei medicale privind conservarea vietii, el amenintand in mod direct aceasta vocatie. ?esponsabilitatea medicului poate !i antrenata prin1 neinternarea unui pacient cu risc crescut pentru suicid, e%ternarea lui intempestiva si inoportuna, lipsa J sau o proasta evaluare a riscului suicidar cu subestimarea unui pericol real, neaplicarea unei terapii adecvate, publicizarea cazurilor de suicid si prezentarea modalitatilor autolitice, nein!ormarea adecvata a !amiliei ca si pentru lipsa de pro!ila%ie a suicidului. En alt aspect care trebuie luat in considerare in dezbaterea suicidului, este impactul pe care acesta il are asupra supravietuitorilor, prin aceasta re!erindu-ne la !amilie, prieteni, cei care au venit !recvent in contact cu subiectul. Impactul asupra acestor persoane, poate !i uneori devastator, acestia simtindu-se vinovati si autoacuzandu-se ca nu au putut preveni actul suicidar, ceea ce duce la instalarea unei depresii severe, cei din anturaj ajungand chiar sa comita acte suicidare. $e asemenea, suicidul trebuie privit sub aspectul e!ectului asupra societatii. &rice act suicidar este un e%emplu negativ pentru societate, avand in!luente ne!aste asupra
)/

persoanelor mai derutate si instabile psiho-social, nelasand la o parte si punerea in pericol a celor care intervin pentru a salva persoana suicidara. 'tiintele umane si medicina au incercat si incearca sa e%plice comportamentul suicidar, care deruteaza si intriga in acelasi timp. 'uicidul provoaca spaima, ramanand in acelasi timp solutia suprema, insa la indemana tuturor, pe care nici o lege si nici o putere din lume nu poate sa-l interzica.

3. Conclu(ii
'uicidul !iind o problema publica, majora, globala, treptat s-au implicat tot mai multi cercetatori de diverse specialitati, pentru studiul acestui !enomen, considerand ca printr-un e!ort comun multe dintre actiunile suicidare pot !i prevenite. In mod complementar, studiul comple% si multia%ial al !enomenului suicidar deschide largi perspective in cunoasterea si e%plicarea stiinti!ica a !actorilor !avorizanti si declansatori ai mecanismului suicidogen, permitand totodata si !undamentarea realista a masurilor de pro!ila%ie generala si speciala. In concluzie, putem a!irma ca ideile religioase, politice si judiciare, par a avea putina priza asupra constiintelor. Bratatele teologice si morale, legislatiile si chiar sanctiunile penale nu au in!luentat rata sinuciderilor care a !ost in crestere de-a lungul anilor. In ciuda diverselor masuri represive care au e%istat de-a lungul timpului impotriva celor care aveau de gand sa recurga la acte suicidare, a condamnarilor, a damnarilor vesnice din partea bisericii, oamenii au continuat sa-si ia viata. 'uicidul a aparut odata cu societatea si nu va disparea decat atunci cand !actorii declansatori sau !avorizanti vor disparea sau societatea insasi. ,poca contemporana este dominata de impunerea drepturilor omului si de promovarea conceptelor de libertate, autonomie si responsabilitate individuala si accepta pledoaria pentru libertatea de a decide asupra propriei morti. Acestei tendinte i se opune totusi, legea de protectie a vietii, dar dilemele evidentiate de etica medicala, re!eritoare la comple%itatea abordarii suicidului, deschid calea unor viitoare modi!icari legislative. 4sihiatrii, in grija carora sunt plasati cei care comit tentative de suicid, sunt in majoritatea lor inclinati sa considere orice act suicidal intr-o maniera medicala, reductionist-diagnostica, asemenea unui act patologic, legat, de regula, de o stare depresiva care scade elanul vital sau chiar il anuleaza. Acest punct de vedere ingusteaza semni!icatia suicidului, obligandu-l sa !ie considerat la !el cu oricare alta boala psihica.
23

,ste o atitudine absolut gresita, deoarece, sinuciderea este o decizie umana deliberata, un act ce reuneste constiinta de sine cu vointa de a s!arsi propria viata.

2)