Dimitrie Bolintineanu

Dimitrie Bolintineanu Natere Deces Profesie Naionalitate 14 ianuarie 1819 Bolintin-Vale 20 august 1872 Bucureti Poet romn

Activitatea literar Activ ca scriitor Subiecte Oper de debut modific Dimitrie Bolintineanu (n. 14 ianuarie 1819 (sau 1825 dup alte surse), Bolintin-Vale d. 20 august 1872, Bucureti) a fost un poet romn, om politic, diplomat, participant la Revoluia de la 1848. Cronologie 1842-1870 poezie poezia O fat tnr pe patul morii

1819, februarie Se nate, n satul Bolintinul din Vale (judeul Ilfov), Dimitrie Bolintineanu, fiul macedoneanului Ienache Cosmad. Prinii lui nu sunt nici vechi moldoveni, nici vechi munteni, nici vechi ardeleni, ci dintr-o familie venit din Balcani, se pare, aezat de curnd n ar, un fel de moieri de clasa a treia, sau mai curnd din clasa arendailor(Nicolae Iorga).[necesit citare]

Stabilindu-se peste civa ani n Bucureti, viitorul poet urmeaz cursurile Colegiului Sfntul Sava, avnd colegi pe la 1833 pe Alexandru Zanne i pe Al. Creulescu, iar ca profesor de istorie pe Florian Aaron.

1842, 15 mai Debuteaz n literatur cu poezia O fat tnr pe patul morii, publicat de I.H. Rdulescu n Curierul de ambe sexe; poezia este scris n spiritul epocii, evocnd moartea timpurie a iubitei, cu multe accente melodramatice. 1845 Pleac la studii n strintate, la Paris, avnd o burs oferit de Societatea literar. 1847 Apare, la Bucureti, primul volum de versuri, Colecie din poeziile domnului D. Bolintineanu, cuprinznd elegii, balade istorice i balada fantastic Mihnea i baba. 1848

Editeaz revista Poporul suveran, gazet politic i literar, la care colaboreaz Nicolae Blcescu i Cezar Bolliac; articolele publicate aici pregtesc atmosfera revoluionar a momentului. ntruct revoluia burghezo-democratic a fost nfrnt, Bolintineanu este silit s prseasc ara mpreun cu ali conductori ai micrii i se stabilete la Paris, unde va participa la activitile politice i culturale ale exilului.

1851 Poetul prsete Parisul ndreptndu-se spre cas, dar nu i se permite intrarea n ar; cltorete prin Bulgaria, prin Constantinopol, Palestina, Egipt i Macedonia, scriind mai trziu un memorial de cltorie de inut romantic. 1855

16 iulie/16 octombrie n Romnia literar a lui Alecsandri apare Manoil. Roman naional. Apare, sub ngrijirea lui G. Sion i cu prefaa lui Radu Ionescu, volumul Poesii vechi i nou, structurat pe urmtoarele cicluri:

Elegii Balade Florile Bosforului Epistole Cntece Poeme

1858 Public volumul Legende sau Basme naionale n versuri; apar Melodii romne i proza memorialistic i de voiaj Cltorii pe Dunre i n Bulgaria dar i Cntarea

Romniei, n versuri, precum i ziarul unionist Dmbovia, toate tiprite la Tipografia Naional a lui Iosif Romanov.

1861

Apare volumul de satire Nemesis. Se public volumul Legende noui; apare romanul Elena. Roman original de datine politic i filosofic Pentru a se ntreine, ncepe s publice seria de viei romanate ale unor personaliti istorice:

1863

Viaa lui Vlad epe i Mircea Vod cel Btrn Viaa lui tefan Vod cel Mare Viaa lui Mihai Viteazul

Public volumul Cltorii la romnii din Macedonia.

1864 Apare n Dmbovia un fragment din epopeea Traianida (neterminat). 1865 Se tiprete n dou volume ntreaga producie poetic a lui D. Bolintineanu sub titlul Poesii de D. Bolintineanu att cunoscute ct i inedite. Primul volum cuprinde ciclurile Florile Bosforului, Legende istorice, Basme, iar al doilea ciclurileMacedonele, Reverii, Diverse. 1866]

n traducerea autorului, apare la Paris volumul antologic Brises d'Orient. toamna Public o nou culegere de satire intitulat Eumenidele sau Satire politice.

1868 Public amplul poem de factur byronian: Conrad: Adevrat cntec de lebd naintea cderii premature a nopii, poemul Conrad regrupeaz obsesiile i aprehensiunile autorului, ns decantate, trecute prin filtrul unei lucidi amare, de om obosit, pentru care viaa s-a despuiat de iluzii (...) Destinul lui Conrad st sub semnul nenorocului: e un exilat fr speran, un bolnav incurabil, un ndrgostit rpus nainte de a-i mplini pasiunea, un poet lipsit de satisfacia operei ... (Paul Cornea). 1869 An fecund, poetul public multe brouri de popularizare a istoriei, cu note ceteneti i politice. 1870 Apare volumul Menadele, care conine satire sociale i politice. 20 august 1872 Moare, la Bucureti, Dimitrie Bolintineanu.

Biografie Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromn de origine, printele lui, Ienache Cosmad, a venit n ar din Ohrida. n puini ani ai tatlui su, Ienache, acesta i fcu n Valahia o situaie acceptabil. Arenda, mic proprietar, apoi subprefect, cu reedina la Bolintin, sat aproape de Bucureti; el nu apuc s-i lase celui de al doilea nscut, Dimitrie, o avere care s-l scuteasc de griji.

Orfan de ambii prini nc din 1831, tnrul a fost crescut de rude mai avute. Se susine de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcionreti. n 1841 era copist la Secretariatul de Stat, n 1843 - secretar la departamentul pricinilor suditeti". Printr-un misterios concurs de mprejurri, e ridicat, n 1844, la rangul de pitar. Faptul c publicase n 1842 admirabila poem "O fat tnr pe patul morii", prezentat elogios de Ion Heliade Rdulescu (i invocat mai trziu de Mihai Eminescu n Epigonii), a jucat, probabil, un rol decisiv. Poemul "O fat tnr pe patul morii" era o imitaie dup "La jeune captive" ("Tnra prizonier"), de Andr Chnier, i a fost publicat n "Curierul de ambe sexe". La fel ca ali paoptiti, tnrul nu se trudi prea mult s intre n graiile principelui. Inima l trgea mai curnd spre lumea care va s vin". Cooptat n Fria i n Asociaia literar, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar. n acel timp se formase n Bucureti Asociaia literar, sprijinit de fraii Alexandru i tefan Golescu care l trimiser pe la sfritul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris n 1845, cu o burs din partea Asociaiei literare, audiaz i el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet i Adam Mickiewicz. Nu triete dect pentru Revoluia pe care o presimte. Cnd aceasta izbucni la Paris, n februarie 1848, tinerii studioi hotrr s se ntoarc n ar. Conjuraii i ddur un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluionarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu s fac. Aga poliiei, Ion Manu, l mirosise" i, refuzndu-i paaportul pentru Moldova, l ameninase cu un arest la mnstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dac nu izbucnea revoluia... Participant la revoluia paoptist i la 1848 revoluia a adus o explozie gazetreasc. Dac C.A. Rosetti scosese, imediat dup izbnd, "Pruncul romn", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mic, de patru pagini, cu doar dou coloane pe fiecare fa, dar redactorul ef avea proiecte mari. Ar fi vrut s tipreasca un jurnal al intereselor democratice i al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain. Izbucnind revoluia din 1848, reveni n ar i redact mpreun cu Nicolae Blcescu, Cezar Bolliac . a. "Poporul suveran", dar - cznd revoluia - a fost exilat i se duse n Transilvania, apoi la Constantinopol i, n sfrit, la Paris ca s-i continue studiile ntrerupte. Exilul Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedr de literatur romn la Iai, dar Poarta nu i-a permis intrarea n ar, iar atunci a fcut cltorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate n publicaiuni diverse, care cuprind adesea pagini pline de interes i scrise cu mult cldur.

ntorcndu-se n ar la 1859, intr n politic i devine ministru de externe, culte i instruciune public. Prin struinele lui, ale luiCostache Negri i ale lui V. A. Urechia, sunt nfiinate primele coli la romnii macedoneni. n acelai an, 1859, primete gradul al treilea n Loja Steaua Dunrii din Bucureti, iar n 1864 era membru al Lojii Fria.[1] Boala i moartea n prima jumtate a anului 1870, Dimitrie Bolintineanu cltorete la Paris. I se reediteaz cteva dintre biografiile istorice. Tiprete culegerea de satire Menadele i volumul de poezii Plngerile Romniei. Colaboreaz, pn n aprile, la Romnul, lui C. A. Rosetti. Grav bolnav, e silit s-i ntrerup munca. n 1871, boala lui Bolintineanu se agraveaz. Poetul este srac. Pensia pe care o primea intra n buzunarele creditorilor. Oficialitatea refuz s-i acorde ajutor. n aprilie este organizat, din iniiativa lui George Sion, o loterie cu obiecte personale ale lui Bolintineanu. La 28 aprilie are loc un spectacol la Teatrul Naional din Bucureti, n beneficiul fostului membru al Comisiei teatrale. La 25 iunie, un grup de deputai (printre care i Cezar Bolliac) propune Camerei votarea unei recompense naionale pentru bunul nostru poet Dimitrie Bolintineanu, carele se afl lipsit de existena de toate zilele. Trimis spre studiu la seciuni, propunerea a rmas ngropat n dosare. Poetul este internat la Spitalul Pantelimon. n condica de nregistrare a bolnavilor a fost notat: Dimitrie Bolintineanu, fost ministru de Culte, intrat fr haine. 1872 n martie are loc tragerea loteriei iniiate n 1871 de George Sion. Crile lui Bolintineanu au fost ctigate de V. Alecsandri, dulapul bibliotecii de C. Negri, iar celelalte mobile de ctre Catinca Bal. Alecsandri i Negri au cerut ca obiectele ce le reveneau lor s rmn n continuare ale lui Bolintineanu. n dimineaa zilei de 20 august, acesta nceteaz din via n spital. Este nmormntat la Bolintinul din Vale. Opera poetic Dimitrie Bolintineanu a scris foarte mult att n proz ct i n versuri. Opera sa poetic cuprinde ciclurile Legendele istorice, Florile Bosforului, Basmele, Macedonele i Reveriile. Legendele istorice Legendele sunt poezii narative, dar cu un nsemnat element liric (n felul baladelor germane ale lui Uhland). Diferite subiecte istorice, aflate n cronicari (mai ales n Neculce) sau imaginate, sunt dezvoltate n versuri de o perfect corectitudine, n care se vede mult simire i o mare iubire de ar. Acestea l-au fcut popular i multe din cugetrile exprimate ntr-un stil sentenios au devenit nite maxime foarte des ntrebuinate. Astfel ne-a artat patriotismul femeii romne dus pn la sublim n persoana mumei lui tefan cel Mare; a cntat sentimentul datoriei care ducea pe romn pn la moarte; ne-a nfiat nobleea caracterului lui Mircea cel Btrn, care nu vrea s pedepseasc pe soli, dar nici s ncheie o pace ruinoas; a vetejit pe cei ce se fac uneltele tiranilor:

Cei ce rabd jugul i-a tri mai vor Merit s-l poarte spre ruinea lor; a ludat devotamentul i pietatea nevestei lui Neagoe Basarab, care-i vinde sculele ca s termine mnstirea Argeului; a scos din nou la iveal testamentul lui tefan, care zicea c mai bine ara s-ar face un mormnt dect neamul s triasc n robie; n fine, a fcut cea mai frumoas urare pentru patria sa: Viitor de aur ara noastr are i prevd prin secoli a ei nlare. Andreiu sau luarea Nicopolei de romni i Sorin sau tierea boierilor la Trgovite sunt dou naraiuni n care nu subiectul istoric formeaz partea principal, ci un subiect imaginat. Sorin este o compunere pe jumtate epic, pe jumtate dramatic. Ea se ncepe printr-un prolog, n care Herman, medicul curii, dezvolt ideea neputinei omeneti de a ptrunde tainele firii, idee inspirat dup Faust a lui Goethe. Partea de la nceput are prea multe descrieri inutile, iar partea de la urm trece prea repede asupra ntmplrilor. i Sorin moare, ducndu-se la nchisoare, ca s scape pe altul, iar o fat care l iubea, se arunc n ap. Florile Bosforului Florile Bosforului cuprind poezii lirice i narative, cu subiecte orientale. Ni se descriu frumuseile naturii la Constantinopol, frumuseea femeilor, intrigile din Serai, nenorocita via a cadnelor, amorurile lor descoperite i pedepsite cu cele mai grozave mori, trgurile de sclave etc. Amorul i gelozia formeaz fondul mai tuturor acestor poezii, scrise ntr-o limb foarte armonioas. Vom cita: Mehrube, povestea nenorocirii unei fete din Carpai, Leili, istoria unei jertfe pentru amor. Basme Sub titlul de Basme s-au adunat o serie de poezii narative cu subiecte felurite, n care miraculosul joac un rol nsemnat, chiar dac sunt amestecate i personagii istorice. Cele mai cunoscute din acestea sunt: O noapte la morminte, - Ielele - Mihnea i Baba, a crui dezvoltare nu e destul de lmurit, dar cuprinde versuri frumoase i acel blestem foarte important n literatura noastr, care - ca i Grui Snger, de Vasile Alecsandri - se poate pune alturi de modelele de imprecaiuni din literaturile strine, cum e al Camiliei din Horaces. a. Macedonele Macedonele ne descriu frumuseile din rile locuite de macedoneni i ne povestesc ntmplri din viaa lor. n general personajele sunt pstori i pstorie. Cele mai nsemnate: Romnele din Cavala - Samarina. Reverii[

Sub numele de Reverii a adunat poeziile sale pur lirice i anume elegiile sale, care prin frumuseea versurilor i prin sentimentele triste ce inspir au fost foarte preuite. Din acestea fac parte: O fat tnr pe patul morii - Plngerile poetului romn - Scopul omului - Un tnr romn mort n strintate i altele. Opinia contemporanilor Aceste diferite grupri sunt cele mai bune lucrri ale lui Bolintineanu. Valoarea lor a fost privit n mod foarte deosebit de critici. Unii au admirat fr rezerv tot ce a scris el, cum este Aron Densuianu, care-l crede cel mai mare poet liric al nostru alturi de Mureanu; alii i-au tgduit orice valoare, cum face Nicolae Iorga n Istoria literaturii. E drept c Bolintineanu se citete din ce n ce mai puin i impresia ce ne produc legendele sale este foarte deosebit de cea produs generaiei de la 1848. Tablourile sale nu au destul relief, iar elementul narativ este foarte slab, iar n locu-i sunt discursuri i maxime. S-ar putea zice c planul tuturor poeziilor de acest fel se poate reduce la un tip: o scurt descriere, un discurs sau dou . Limba nsi, n care sunt multe neologisme i cuvinte savante, precum i prea multe diminutive, face ca poeziile acestea s fie n mare parte monotone. Un merit sigur are Bolintineanu: meteugul de a face versuri. Versurile sale sunt mult mai bine reuite, vorbim n special de ritm, dect ale tuturor poeilor anteriori i contemporani. Poate c aceast calitate, cum i maximele patriotice din scrierile sale, i-au asigurat succesul n prima parte a activitii sale. ncercri literare Epopei i-a ncercat talentul i n epopee i ne-a dat Traianida, poem n apte cnturi n care voiete s celebreze colonizarea Daciei, dar condiiunile epopeii lipsesc. Cu att mai mult se vede lipsa lor n poema Conrad, unde eroul principal e chiar poetul i unde la tot pasul sunt intercalate poezii lirice. Evident modelul trebuie cutat la lordul Byron. Dramaturgie i-a ncercat talentul i n dramaturgie i ne d o serie de drame istorice, parte n proz, parte n versuri, n care aciunea e ru condus i interesul slab. Astfel: Mihai condamnat la moarte, - tefan Gheorghe Vod sau voi face doamnei tale ce ai fcut jupnesei mele, - Lpuneanu, dup nuvela lui Costache Negruzzi, - Mrirea i uciderea lui Mihai etc. Romane i-a ncercat talentul i n roman i ne d Manoil, n scrisori i Elena, inspirat din romane franceze i plin de declamaiuni i cu caractere nenaturale. Satire i fabule

i-a ncercat talentul n satir i fabul, dar nu izbutete. Lucrrile acestea seamn mai mult cu articole de ziar dect cu poezii. Mai toate au un ton personal, iar cele generale sunt abstracte, declamatorii i uneori indecente. Coleciile se numesc Eumenidele,Bolintineadele, Nemesis, un fel de ziare sau reviste. Evident acestea satire l vor fi influenat pe Mihai Eminescu. Vom cita ca mai bune dintre satire: Dou Tombatere n care ne nfieaz doi boieri vechi nemulumii cu starea de lucruri de sub Cuza; Advocaii, n care satirizeaz pe avocai; Mihai Viteazul n rai, o satir la adresa societii de atunci; Ctre Ion Ghica, contra partidelor politice. Alte publicaii Viaa lui Cuza Vod, 1869

MANOIL Roman de D. Bolintineanu - comentariu MANOIL Roman de D. Bolintineanu, aparut mai intai in revista Romania literara" din 1855 si, in acelasi an, in volum, la Iasi. Redactat intr-o prima forma in 1851, dupa chiar marturiile autorului, un fragment a aparut si in unicul numar, interzis de cenzura, al Romaniei literare" din 1852, semnat D. Valentin. In primul numar al reinviatei sale gazete, Dam-bovita", din 1970, Bolintineanu retipareste o forma revizuita a inceputului romanului, sub titlul Manuel. Manoil este unul dintre primele romane complete publicate in limba romana, construit sub forma epistolara, in maniera romantica, in traditia Afon Eloise, a Suferintelor tanarului Weriher, a romanelor lui Chateaubriand si ale D-nei de Stael. Forma epistolara, preferata de romancieri in epoca prcromantismului si in primele perioade ale curentului romantic, era prielnica prezentarii unui erou sentimental, melancolic, adesea pesimist, predispus la autocontemplare si divagatii lirice; era, pe de alta parte, potrivita talentului unor scriitori inca nu indeajuns de obiectivati si nu suficient de stapani pe uneltele constructiei epice, asa cum era si Bolintineanu la jumatatea secolului trecut. Scrisorile din care e compus romanul iau repede alura unor pagini de jurnal, iar actiunea se desfasoara in doua etape, de cate doua luni aproximativ, separate intre ele printr-un interval de doi ani, pe care eroul principal ii petrece in strainatate. Istoria e aceea a deziluzionarii, decaderii morale si redemptiunii prin dragoste a unui tanar inzestrai cu reale calitati intelectuale si sufletesti, dar avand un caracter slab, impulsiv si usor de manevrat de catre cei din jur. In numeroase secvente din epistolele-jurnal, eroul isi face un autoportret de personaj romantic: orfan si sarac, insingurat si sentimental, sensibil pana la lacrimi in fata frumusetilor naturii sau a ingratitudinii omenesti, generos si curajos, in prima parte a romanului, sau, dimpotriva, cinic si juisor, risipitor si frecventand locurile de perditie, dezabuzal de toti si de toate, pana la a reflecta cu sange rece la sinucidere, in partea a doua. ii ambele ipostaze personajul pastreaza totusi doua trasaturi de caracter constante, care fac posibila si plauzibila legatura dintre parti si permit si finalul fericit: Manoil are un temperament maleabil, care-l face nu numai vulnerabil la influentele nefaste, ci si usor de redresat de catre cei care-i doresc binele, si e de o mare si impulsiva generozitate, care-i castiga sufletele celor din jur si-i procura aparatori in momentele de grea cumpana. In prima parte, romanul este un fel de educatie sentimentala" a eroului, savarsita in decorul vietii de mosie romaneasca la jumatatea secolului trecut; partea a doua, care sufera si influenta romanului de mistere", gen E. Suc sau P. Feval, ne introduce in capitala tutu ror viciilor si compromisurilor, care c gata sa-l piarda pe erou, de tentatiile si crimele careia scapa in extremis, prin devotamentul unei tinere fete pure si curajoase si printr-un favorabil concurs de imprejurari. Bolintineanu adopta in Manoil formula povestirii la persoana intai cu focalizare interna constanta, care serveste foarte bine scopurile romanului, ca si posibilitatile si limitele autorului. Combinat cu forma de epistola-jurnal, acest procedeu permite o marc libertate in dimensionarea si angrenarea secventelor narative, trecerea uneori abrupta de la un moment la altul al actiunii, intercalarea fireasca a descrierilor si chiar incercarea de autoanaliza sufleteasca. Procedeul permite insa, inainte de toate, castigarea si pastrarea simpatiei

cititorului fata de erou, in ciuda marilor sale greseli, lucru ce n-ar fi fost posibil daca se adopta o perspectiva externa, aceea a personajului martor sau a autorului omniscient. Focalizarea interna contribuie si la realizarea suspansului, mentinand temporar secretul in ceea ce priveste semnificatia si urmarile posibile ale unor fapte si menajand lovitura de teatru care permite un deznodamant fericit. Tot prin intermediul personajului, care in aceste momente se identifica in mod vizibil cu autorul, Bolintineanu ne prezinta scene din viata sociala romaneasca de la mijlocul veacului trecut, povesteste episoade semnificative (cum ar fi cel al Tudorei, al Anei sau al calugaririi fortate a surorilor Iui Alexandru C.) sau isi expune punctul de vedere in legatura cu literatura romana, facand propaganda unor colegi de breasla si de generatie. Pledoaria pentru literatura nationala, accentul pus pe creatie si nascocire" in poezie, imaginea geniului neinteles de societatea inconjuratoare sau pretuirea folclorului sunt tot atatea puncte de contact ale conceptiilor eroului cu crezul autorului, pe terenul comun al romantismului romanesc de formula pasoptista. Interesat de comunicarea unei istorii cu talc in acelasi timp critic si patriotico-moralizator si de infatisarea unui personaj in mai multe sensuri pilduitor, Bolintineanu opteaza pentru o tehnica narativa limpede si fara complicatii in ceea ce priveste manuirea cronologiei. Odata stabilita conventia epistolara, actiunea evolueaza constant prin insumarea secventelor de marturisiri compuse de personajul narator. Povestirea arc o directie principala constanta, spre care converg si cele cateva episoade colaterale, si se distinge, pentru un autor si personaj poet, printr-o marc economie a mijloacelor discursive. Pauzele descriptive sau reflexive sunt destul de putine si totdeauna de dimensiuni tolerabile, iar portretele (cele ale personajelor principale sunt amanuntite insa), desi banale prin elementele lor componente, nu fac nota discordanta fata de stilul de ansamblu. Mai stangace sunt dialogurile, mai ales cele care pretind sa dezvaluie viata sufleteasca profunda a personajelor, si scrisorile intercalate, care sunt departe de spontaneitatea si firescul presupuse de textul eroului principal. Este si aceasta o marturie a dificultatilor pe care le intampina autorul cand e vorba sa se distanteze de povestirea istorisita si mai ales de personajele imaginate, Bolintineanu izbutind mai bine in acele parti ale romanului in care exprimarea directa e ceruta de insasi desfasurarea lui fireasca. Manoil a fost comentat elogios inca din 1853 de G. Sion (intr-un articol aparut in Gazeta de Moldavia"; Sion intentiona sa publice romanul direct in volum, dupa interzicerea Romaniei literare"), care ii subliniaza in special caracterul inovator, intr-o literatura careia ii lipsea in momentul respectiv specia romanului, cititorii trebuind sa-si satisfaca interesul pentru ea doar prin lectura unor traduceri bune si rele". In posteritatea imediata, insa, el nu s-a bucurat de aprecieri pozitive. Abia Ibraileanu, in cursul sau de la lasi din 1910-l911, ii face o analiza serioasa. Cu trecerea timpului, valoarea lui apare mai clar, judecata in contextul istoric al inceputurilor romanului romanesc.

Elena roman de Dimitrie Bolintineanu ELENA Roman de Dimitrie Bolintineanu, aparut cu subtitlul roman original de datine politic-filosofic" la Bucuresti, in 1862. Cu o schema epica vadit influentata de Balzac (Le lys dans la valee e, de altfel, lectura preferata a eroinei principale), Elena este povestea unei iubiri imposibile, nu din cauza piedicilor exterioare - societatea romaneasca de la mijlocul veacului trecui se arata destul de permisiva sub acest aspect, pana la a pune pe ganduri autoritatile laice si ecleziastice - ci din pricina u-nei cenzuri interioare a femeii. Stiindu-se sotie si mama, eroina nu poate accepta sasi incalce indatoririle, desi sotul, prin egoismul, materialismul, inferioritatea intelectuala si lipsa de sentiment, nu e demn de a starni atatea scrupule. Sucomband in cele din urma tentatiei, Elena va plati scump putinele clipe de fericire, Fiindca mustrarile de constiinta o imbolnavesc (suntem intr-o epoca in care, in realitate ca si in literatura, ftizia sanctioneaza sau rezolva multe dileme sufletesti) si o duc la moarte. In ciuda mizei principale, care e de natura psihologica, partile cele mai reusite ale romanului sunt cele de observatie sociala: viata la o mosie in perioada i-mediat urmatoare Unirii Principatelor, confruntarea opiniilor politice progresiste cu cele retrograde, prezentarea diferitelor tipuri de parveniti, aspecte ale exploatarii taranilor, scene de salon, cu intrigile lor nu numai josnice, ci, cateodata, de-a dreptul criminale (o astfel de inscenare triviala, in conceperea careia se poate insa intrevedea si influenta romanelor de mistere", va da lovitura de gratie sanatatii si vietii Elenei). Cei doi croi, Elena si Alexandru Eles-cu, sunt niste fiinte pure si perfecte, care se a-propie sufleteste si in cele din urma se iubesc, tocmai pentru ca se deosebesc radical de cei in mijlocul carora sunt sortiti sa traiasca. Fericirea nu este insa sortita celor buni, pare sa ne spuna Bolintineanu: macinata de indoieli si remuscari, Elena moare, iar Alexandru paraseste tara, pier-zandu-sc undeva, pe meleagurile indepartatului continent american.

Scriitorul adopta perspectiva autorului omniscient, acordand o mare atentie nu numai manifestarilor exterioare ale personajelor, ci si, atunci cand e vorba de cei doi eroi principali, vietii lor sufletesti. Romanul are insa si destul de numeroase personaje secundare, menite sa reprezinte principalele categorii sociale ale vremii si sa ilustreze conceptiile sociologice, morale si politice ale autorului, nu numai prin actiune, ci si prin, uneori, interminabile discutii. Daca scenele de gen sunt in cea mai mare parte izbutite si convingatoare, oferindu-ne marturii interesante cu privire la moravurile, tipurile si decorurile specifice vietii romanesti din primii ani de dupa Unire, pasajele care ambitioneaza realizarea analizei psihologice sunt mult mai putin reusite. Bolintineanu face, de fapt, mai mult teorie" sufleteasca abstracta (si nu foarte subtila), fara a putea sa patrunda si sa cunoasca realmente hatisurile unui suflet framantat, asa incat analizele sale dau senzatia unor nesfarsite variatii pe aceeasi tema, care nu imping inainte nici actiunea, nici cunoasterea personajelor. Acestea par a avea, in ciuda insislentei autorului, o psihologie sumara si lipsita de nuante si se manifesta in general cu o dezarmanta naivitate. Trebuie remarcata lotusi intentia lui Bolintineanu , care se concretizeaza in primul studiu literar al geloziei incercai la noi.

Interesante sunt, deci, mai curand tentativele decat realizarile autorului in acest roman. In orice caz, el incearca o performanta ce nu va putea fi atinsa decal in romanul secolului al XXlea, inaugurand insa, totodata, o noua serie de personaje feminine, sensibile si vulnerabile la loviturile vietii si la duritatea semenilor, victime sigure penlru cei mai puternici care le inconjoara, serie din care vor face parte unele dintre eroinele lui D. Zamfirescu si M. Sadoveanu si care constituie pandantul liniei foile", reprezentata mai ales de cele create de Alecsandri, Hasdeu sau Al. Davila.

Profile literare/Dimitrie Bolintineanu

Profile de Traian Demetrescu

Dimitrie Bolintineanu ----Din deprtarea vremei, mpresurat de lumina unei glorii strlucite, figura lui Dimitrie Bolintineanu, reiese ntr'o atitudine mai impuntoare dintre toate cele-l'alte figuri literare ale epocei trecute. Ivit n nite timpuri, cnd predomnea o muenie trist pe strunele poeziei romneti; cnd miuia pretutindeni o pleiad josnic de barzi, cari fceau din fetele de mahala eroine romantice de poieme; Dimitrie Bolintineanu, nzestrat de un adevrat talent poetic, desvrit de o cultur superioar, e menit s trezeasc un popor de inimi la cele dinti accente ale inspiraiunilor sale. Debutul su: O tinr fat pe patul morei, va rmne n istoria literaturei naionale, una din marele triumfuri, pe cari rari poei le -au avut la nceputul apariiunei lor. Cam n acest cadru mi se nfieaz n minte chipul ilustru al poetului, despre care nu m narmez s vorbesc nici cu erudiiunea unui istoric, nici cu adncimile analizei unui critic; ci cu simplul, cu familiarul meu mod de a judeca, de a simi, dinaintea unei opere literare. In vremile din urm, s'au produs numeroase articole relative la scrierile i viaa sea i s'a fcut puin zgomot prin presa zilnic asupra unui monument nlat de curnd, prin subscripii publice, pe solitarul su mormnt din satul Bolitin. Pe ct mi aduc aminte, d. Lupu Antonescu a scris n foiletoanele rposatului Binele Public un admirabil articol, cu prilejul desvluirei bustului poetului, pe scena Theatrulul Naional din Bucureti. Acea sear fu o neuitat i impresionabil srbtoare pentru toi adoratorii marelui poet. Mai anii trecui, D. Anghel Demetrescu, ncepuse n paginile Revistei Literare (direcia St. Vellescu) un serios i lung studiu, n care se putea intrevede tendina criticului de a studia cu adnc spirit tiinific viaa i lucrrile poetului. Pentru ntristarea celor mal muli, acel studiu s'a ntrerupt i pare pentru tot d'auna. D. Petre Chiu a rostit de la tribuna Atheneulul din Craiova o frumoas i entusiast conferin despre Bolintineanu, avnd darul s detepte o vie admiraiune, pentru memoria poetului, n inimile unui numeros i inteligent public ce'l audia. Afar de acestea, alte memorii, critice i studii s'au scris nc, mai toate ntlnindu-se asupra punctului suprem de a nla ct mai sus meritele acestui poet. Pe lng aceste, i rsar n amintire iari, cte -va evenimenta mari din viaa sea. tii c el a fost unul din mreii lupttori de la 48, c a suferit egzilul, a mncat pinea amar a strintii, a fost ministru sub domnitorul care nfri cele

dou surori vrjmae: Romnia i Moldova, a rmas n viaa lui cea rna curat ecspresiune a omu- lui drept l cinstit, i c, n fine, ctre asfinitul zilelor, acest titan intelectual, acest sfnt model de patriot, sfrete pe scndurile mizeriei, ntr'un spital. Dar iat-m6 pornit n largul unor sim- iri nfiorate de nervozitatea etel i a- bla reinndu-ml condeiul, pentru al readuce pe drumul mai dinainte hot- rt. Aceste rndurl curg sub impresia momentului i poate cu ele ajung s nvederez mal clar maniera intim cu care ncerc s vorbesc asupra poetului nostru. O poveste sincer i cald a i- nimel mele, a cugetrel mele, n cl- toria ce ele au fcut prin lumea poe- tic a lui Bolintineanu, iat ce trebuie s urmreasc cititorul n irul acesta de vorbe. Activitatea literar ntreag a lui Bo- lintineanu este vast. Condeiul s6u a fost ntr'o necontenit fecunditate, pan cnd I-a czut din mn. Cu toate acestea, cea mal mare parte din aceste produc- iunl au o searbd importan i sunt deci cu totul afundate n uitare. Lucrul e uor de lmurit: poetul amestecat n viaa politic a 6re, nu putea a- vea tot-d'auna linitea desvrit tre- buitoare unul spirit de cugettor. Pe de alt parte, excesul culminant n munca intelectual, cte-o dat, slbete pu- terea de originalitate a unul autor. Poetul a ncercat s scrie i romane. Printre cele cari le-a scris, unul singur a avut soarta s aib un succes aproape egal ca cel pe care le-au avut Werther de Goethe, sau Grazziela de Lamar- tine. Acel roman l cunoatem cu toii. El poart numele unei femei: ^^ Elena. Dac ne vom aminti c 'n epocalul Bolintineanu, n Frana predomnea n literatur coala romantic i mal ales acel curent lamartinist, plin de tot ce sentimentalismul are mal egzaltat; i dac vom cdea de acord s admitem c spiritul literaturel franceze a avut mult nrurire asupra scriitorilor ro- mni de pe acele timpuri, atunci ne este uor s nelegem c romanul Elena ntea mal mult din aceste dou6 cauze.In adevgr, Bolintineanu ar fi putut s scrie un roman de moravuri sau un roman psihologic, opera aceasta ar fi nsutit gloria sea i cred c ar fi deschis un nceput bun pentru litera- tura romanului, de care suntem pe deplin sraci. Dar el n'a fcut de ct un ro- man dup toate calapoadele romantis- mului, i nc al unul romantism de- czut. i dac pe atunci, acea carte de- venise o adevrat evanghelie pentru inimile femeilor, azi el obosete ochii cititorului de la primele pagini. Subiec- tul romanului e o dram de amor nefireasc, idealizat, bolnav i a crei eroin moare de oftic. A muri de of- tic e destul de natural, ns trebuie tiut c cel mal multl romantici au a- buzat de aceast crud boal pan la ridicul. Ce romane serioase, documentale, s'ar fi putut scrie n epoca acela! Attea tipuri de zugrvit, attea pasiuni de a- nalizat, attea moravuri de studiat! Dar nu, scriitorii notri, i dintre cel mal talentai, alergau la nscocirile imaginaiunei, cnd ar fi putut s cu- leag subiectele de pe drumuri. Ce pcat ! S nu uitm Ins c Bolintineanu nu e de ct un poet i vederile noastre cat s le aintim numai asupra ver- surilor sale. Poeziile toate se coprind n dou6 mari volume, admirabil editate de Socec et Comp. Genul poeziilor lui Bolintineanu nu este unul si acelai. El este cnd liric, cnd epic, cnd pastoral i chiar sati- ric, cum sunt: Eumenidele i Bolin- tiniadele. Dar n nici o parte, poetul n'a fost mal searbd ca n satir. i foarte nemerit, D. Lupu Antonescu, com- par satira subt condeiul lui Bolinti-

neanu, ca un cuit tios n minile unul copil. Poeziile pastorale poart titlu de Ma cedonele. In aceste uoare buci, sunt descrise mal mult viaa pstorilor, lup- tele lor pentru frumoasele pstorie, dul- cea tovroie dintre ol i * ciobani, n sfrit, pdurile, cmpurile i livezile cu idilele lor tainice i uimitoare. O pro- fusiune de imaginaie! Poetul ne arat pe pstr, ca nite tipuri clasice, serai- zel i fel-frumol : iar pe pstorie, ca pe nite ngeri adorabili. E se iubesc^ se caut unii pe alii, i dau viaa pen - tru o srutare, mor de dor, plng dup doritele cari I-au uitat etc. etc. Un calei- descop de dragoste! Cte-o dat eti impresionat de cte un tablou, un pastel simplu, fermec- tor, virgilian. Cum ar fi: La Ohrida la fntn, Sta pe-o stnc de profir i plecase pe-alba '1 mn, Capul el cu pr de fir. Ea visa o, dulce sear, Pentru ce nu am murit! Ochii si se ridicar, Sufletul ml-a 'ntinerit! Palid, tremurnd ca firul, Vream s-I zic ceva frumos ; Am roit, am pierdut irul, i ea las ochii *n jos. Genul acesta place prin coloritul des- cripiei, prin alerul curat i sntos de cmp, de flori, de naivitate, ce trans- pir din el. In egzil, pe malurile poeticului Bosfor, Dimitrie Bolintineanu ne cnt voluptoasele frumuse ale Orientului. i aci pare a se ntrevedea influena Iul Victor Hugo, care cu mult naintea lui publi- case volumul Orientalelor i ce tre- buie s fl impresionat mult pe poetul nostru. Florile Bosforului*, citite la opt-spre- zece ani, ptrund n imaginaiune ca un parfum de armonie mbttor. Eti cu- cerit de un farmec cald, dulce, bine^ fctor. i dac vel fi un student, din- tre cel nzestrai cu o bunicic doz de lene, de visuri, apoi domnii profesori pot s atepte mult i bine pan s te mal prind cu temele de limba latin sau greac. E o feerie de raze, de stele,, de valuri, de reflexe, de lun, de triluri, de privighetori, de coame ca ebenul, de snurl, de ochi, de srutri, de cntece, de plngeri o magie frumoas, eteric, rpitoare ! Nici vorb, la opt-spre-zece ani, aa i se va pare. O! da, Florile Bosforu- lui, sunt cntecile celor ce au opt-spre- zece ani. Fericiii! Fericii! Dar mal trziu? Dar cnd opt-sprezece ani au r6mas departe i a atins pragul decepiunilor, al trecut pe subt barierile unor experiene triste, a fost i et jocul pasiunilor, mijlocului social n care treti, atunci? Atunci Flo- rile Bosforului i par banaliti, fan- tezii uoare, un foc bengal de cuvinte! In vrsta aceasta, deschidem pe marii poei cugettori, cari nu vorbesc despre om n mijlocul naturel, societate!, n mijlocul propiel sale lumi. Ce ne spun toate acele flori ale Bos- forului ? Ai putea s rezum esena lor n urmtoarele stofe: Gust dulcea

bucurie, Ast-zl cnd ea ne-a surs ! Mine dorul o s vie S- ia locul lu promis. Cum o floare e ursit A 'nflori, a se usca, Viaa noast e trit, De-am iubit pe cine-va. Iat: cnd fericirea v6 prinde, n'o l- sai s scape; dupe ce-ai iubit, nu ve mal plngei viaa!.... Cine tie! poate c poetul are dreptate. Dar.... fericiii de cel ce nu se ndoiesc! Poeziile lirice sunt toate elegii, gen n care Bolintineanu, dupe uni cri- tici, a exelat. In ele poetul ne vorbete de simirile sale, fie o sensaie de iubire, fie un dor de egzil, fie o tris- tee de oameni i via. Bolintineanu, ca amant, e prea ideal, prea abstract, prea aburos; ca egzilat, plngerile lui sunt duioase, dar n ele nu gseti ac- cente de durere profund; ca filosof, nu ne prea spune multe nici despre om, nici despre via. Dar acolo unde Bolintineanu e n a-' dev6r mare^ sunt i Legendele patriotice Ele strlucesc printr'o orginalitate fr seamn n literatura romneasc. Ele reflect adeveratul temperament poetic al lui Bolintineanu. Nimeni nu ne-a zu- grvit icoana Patriei n culori mal plas- tice, n imagini mal sugestive; nimeni n'a glorificat mal genial trecutul nostru istoric, de ct Bolintineanu. nc de mic copil m6 i mpresionase adnc acest tablou mre, simplu i umbrit de o nduiotoare melancolie: Ca un glob de aur luna strlucea i pe-o vale verde, ostile dorma ; Dar pe-un vrf de munte st Michaitl la mas i pe dalba-'I mn fruntea lui se las ; St n capul mese, ntre cpitani, i recheam dulce tinerii si ani. Pasionatele elanuri patriotice din a- ceste legende, au cause i n mijlocul social n care tria poetul. In ani aceia Romnia s gsea n nefericite mpre- jurri politice, cari l fcea traiul amar, desndjduit. i poate, fr nemuritoarea pleiad a lupttorilor de la 48, ea ar fi ndurat nc mult vreme dorul de li- bertate, de independen, de renatere. In acel timpi. Patria era cel mal sfnt cuvent pe buzele tutulor. Bolintineanu, cu aspiraiunl, cu idealuri n viitor, evoca mririle trecutului pentru o mal pro- fund mputernicire a acelor aspiraiunl, a acelor idealuri. Voevozil apar n lu- mini de eroism i de virtui uimitoare. Strbuna vitejie a romnului e titanic, e uriae. Romnul zece brae are, zece inimi are, Inime de foc ! Iar toat aceast iubire de patrie, Bolintineanu 125 o dogmatizeaz n versuri admirabile. Spre pild: Dute la otire, pentru ara mor, i 'i va fi mormntul coronat cu flori ! Dac vrei iubire-ml s o dobndeti, Pentru ar, Doamne, s mor, s tretl ! Ins-l femela nu 'l d inima de ct eroilor ! Unde este timpul cel de brbie Cnd murea romnul pentr'o datorie ? Viitor de aur ara noastr are i prevgz prin secoll a el nlare! Ce e oare traiul dac e robit ? Srbtoare 'n care nimeni n'a zmbit ! Viaa i robia nu pDt sta 'mpreun, Nu e tot de-odat pace i furtun ! )^ Subt simplele vesminte s'ascunde cte o-dat O inim de ur i de trdri curat, Precum subt manta de-aur a omului bogat S'ascunde cte-un suflet de patimi degradat ! Cel ce-a sea via rel sale 'nchin. Piere ca lumina ntr'a sea lumin ! S'ar putea culege nc numeroase versuri de-aceste. 126 Ele sunt ca nite sfrmtur din ma- rea inim a poetului patriot, iar succe- sul care l-au avut n literatura noastr ar putea fi comparat cu acela pe care l'a avut n Frana Cntecile lui B6- ranger. Legendele patriotice vor r6mne tot d'auna n literatura naional i ele singure sunt de ajuns s fac din Bo- lintineanu un poet neuitat.

Legende istorice ciclu de poezii de Dimitrie Bolintineanu LEGENDE ISTORICE Ciclu de poezii de Dimitrie Bolintineanu, scrise pe parcursul a doua decenii, aparute unele in presa, altele in culegerile autorului si reunite sub acest titlu in Poesii de D. Bolintineanu atat cunoscute cat si inedite, voi. I, Bucuresti, 1865. Numerosi istorici si critici literari l-au considerat pe Bolintineanu poetul exponentional al generatiei pasoptiste, iar Legendele istorice drept partea cea mai reprezentativa a bogatei si inegalei sale opere. Mai repede ca alti pasoptisti, el a parcurs drumul de la lirica intimista si depresiva de factura lamartiniana, la poezia cetateneasca, stimulata de atmosfera epocii agitate de mari evenimente politice, ca Revolutia de la 1848 si Unirea. Iata cum definea chiar poetul cerintele vremii cand a scris: a se canta eroii, faptele lor stralucitoare, durerile si aspiratiunile natiunii". Este ceea ce a facut Bolintineanu , intre altele, in Legende istorice si, alaturi de valoarea intrinseca a unor piese, acest raspuns la orizontul de asteptare al publicului explica marele lor succes, comentat chiar de autor: Pentru ca poporul gasi in ele o vana nationala, rasfrangerea inimii lui nabusite de epocele de tiranie, de coruptiune si de degradare nationala". In plina eruptie a interesului pentru istoria nationala, ilustrata de un N. Balcescu, M. Kogalniceanu s. a., Bolintineanu se indreapta si el spre trecut, mai ales din dorinta de a extrage din istorie lectii pentru contemporanii sai. Drept surse de inspiratie i-au servit O sama de cuvinte de I. Neculce si cronicile, fie moldovenesti fie muntenesti, sau chiar scrieri ale reprezentantilor Scolii Ardelene, tocmai pentru ca el slujeste deliberat una din ideile directoare ale epocii, unitatea nationala. De aici si evocarea eroilor exemplari din diverse provincii medievale: Stefan cel Mare, Mircea cel Batran, Vlad Tepes sau Mihai Viteazul. Paginilor de cronica Bolintineanu reuseste adesea sa le confere o dimensiune poetica, manat de convingerea ca: poetul cand trateaza sujete istorice, exprima fapte, eroi, el cauta sa adaoge langa realitate o viata noua pentru eroii sai si sa-i faca a straluci intr-o raza de imagine . Reconstituirea istorica, realizata sub forma unor balade de o factura speciala, are mai frecvent un caracter liric, prin intermediul personajelor ilustre ale trecutului Bolintineanu exprimandu-si propriile idei si sentimente. Exista o supratema a ciclului, patriotismul, careia i se subsumeaza un intreg cod de valori de mare elevatie, trecut prin istorie si propus contemporanilor. Cand ideea poetica si materialul istoric fuzioneaza, rezulta unele din poeziile ce motiveaza faima de care s-au bucurat de-a lungul vremii. De obicei, ele apartin primei perioade de creatie. Exista insa si numeroase piese ce pot fi validate estetic doar fragmentar. Ciclul se deschide cu poezia Cea de pe urma noapte a lui Mihai cel Mare, atat de cunoscuta prin versurile introductive ale primei parti, care are un caracter descriptiv: Ca un glob de aur luna stralucea Si pe-o vale verde ostile dormea; Dar pe-un varf de munte sta Mihai la masa Si pe dalba-i mana fruntea lui se lasa".

Sunt fixate aici cateva repere caracteristice ale cadrului, regasit si in alte balade, ca si unele preferinte stilistice, cum ar fi comparatia. Timpul este nocturn, cu obisnuita prezenta selenara, iar eroul, a carui maretie se va dezvalui in partea a doua, prin inaltimea conceptiei sale de

viata exprimata intr-un toast, este prezentat la o mare altitudine geografica, pe un varf de munte". Toi asa, in Muma lui Stefan ce Mare, eroina locuieste pe o stanca neagra, intr-un vechi castel' iar Tepcs o primeste pe viteaza Fata de la Cozia sus pe coasta verde', Partea a doua a poeziei este tot atat de caracteristica, de data aceasta pentru preferinta aratata de Bolintineanu expresiei retorice. inaintea unei batalii, mai rar dupa victorie sau in momente de acalmie dintre doua lupte, ca in cazul de fata, eroii, aproape intotdeauna figuri proeminente ale istoriei nationale, se adreseaza capitanilor" sau chiar ostirii, propunand o viziune eroica asupra vietii. La banchetul evocat de Bolintineanu , dupa unii un topos preluat din balada medievala occidentala, Mihai raspunde urarilor capitanilor printr-un discurs concentrat, ce debuteaza socant: Nu va urez viata, capitanii mei!/ Dimpotriva, moarte, iata ce va cei!". Urmeaza motivatia. Printr-o suita de imagini si expresii sententioase memorabile, domnitorul repudiaza ideca sclaviei, facand elogiul libertatii si al mortii eroice pentru apararea patriei, ca vocatie fundamentala a poporului roman: Ce e viata noastra in sclavie oare'// Noapte Iara stele, ziua fara soare./ Cei ce rabda jugul s-a trai mai vor, / Merita sa-l poarte spre rusinea lor!". Asemanatoare pana la un punct este Mircea cel Mare si solii, in care apare un conflict si expresia dialogica. In prima parte se remarca descrierea plastica, prin recurs la comparatii, a figurii batranului, dar falnicului domn, ce domina de la inaltimea tronului pe tinerii sai capitani: Astfel dupe dealuri verzi si numai flori/ Sta batranul munte albit de ninsori". Din obligatoriul moment discursiv, se retine, de asemenea, expresia metaforica sententioasa: Cela ce se bate pentru a lui tara, / Sufletu-i e focul soarelui de vara". Sau: Viitor de aur tara noastra are/ Si prevad prin secoli a ei inaltare". E de mentionat prezenta continua a luminii lunare sau solare ce scalda in Legendele istorice aceasta lume idealizata, mai mult mitica decat istorica. De o meritata notorietate s-a bucurat Muma lui Stefan cel Mare, sprijinita si de prestigioase transpuneri muzicale. Si aici compozitia e mai complexa, cu predominarea formei dramatice. Marele erou, aflat intr-o situatie limita, pare a ceda fizic si moral, dar se redreseaza gratie asprei lectii a neanduplccatei sale mame, care-i aminteste adevarata lui menire: Du-te la ostire! Pentru tara mori!/ Si-ti va fi mormantul coronat cu flori"! Discursul eroic, evidentiind o anumita subtilitate psihologica, incredintat aici unui personaj feminin, va fi reluat si de alte eroine ce populeaza aceste balade, tinere fecioare care, travestite, participa direct la lupta, ca Fata de la Cozia sau Maria Putoianca. Muma lui Stefan cel Mare se incheie epic, prinlr-unul dintre acele finaluri precipitate, care, in alte cazuri, sugereaza o anumita superficialitate, justificand ironia si incercarile de parodiere. Daniel Sihastru, o alta balada apreciata, incredinteaza mesajul patriotic unui pustnic, un fel de intermediar intre cer si pamant, ceea ce-i confera o deosebita autoritate. Ca si mama voievodului, el mimeaza intai neincrederea in identitatea lui Stefan, aflat in cumpana intre continuarea luptei si supunere, si in realitatea celor spuse de el: Ma inseala-auzul ori am eu un vis?'. Raspunsul ce i-l da este un concentrat de morala patriotica si eroica, nu tocmai crestineasca, pentru uzul conducatorului: Capul ce se pleaca sabia nu-l taie, / Dar cu umilinta lantu-l incovoaic!" etc. etc. Reintalnim, exprimata direct sau metaforic, aceeasi ciocnire a unor concepte antitetice: libertate - sclavie, vitejie - lasitate, moarte eroica - viata injosita etc. Mai putin numeroase, dar cateva remarcabile, sunt baladele istorice in care discursul cedeaza locul desfasurarii epice a unor scene de lupta, evocate cu dinamism si plasticitate. Intre acestea, Preda Buzescu, Mihai scapand stindardul, Codrul Cosminului. Locul desfasurarii bataliei e valea, iar regimul luminii e cel al noptii sau al umbririi, prin ascunderea soarelui in fata grozaviei macelului. Natura este mereu alaturi de luptatorii romani. Uneori acestia sunt

prezentati

in

actiuni

individuale

de

suprem

eroism.

Astfel, Preda Buzescu, cand vede cu durere/ Floarea Romaniei ce pe vale piere", il provoaca la lupta si-l invinge pe nepotul hanului tatar. Episodul pare desprins din basme: Ei se bat la raza stelei cei de foc, Flacarile albe pe-a lor zale joc. Vantul racoreste fruntea lor udata si mania dulce sufletul le-mhata. Ei se bat in spade - spadele se frang; Si se iau in brate, se smucesc, se strang".

Tot in plina noapte, Mihai, ramas singurul combatant dintre ai sai, reuseste, urmarii de dusmani, sa salveze stindardul tarii, in Codrul Cosminului batalia primeste proportii apocaliptice, falnica oaste poloneza fiind inmormantata de codrii si stancile pravalite peste ea de moldoveni. Imaginile vizuale se insotesc cu cele auditive, potentate de energia versului trohaic de 11 silabe creat de poet, sugerand impreuna grozavia luptei. Exista cateva piese in acest ciclu purtatoare de accente satirice la adresa lasitatii, a lepadarii de neam, a ploconirii in fata strainilor. Ele se adreseaza mai ales boierilor, ca in Domnul Mavrogheni, unde acestia raspund cu ironie chemarii la lupta: Portul nu ne iarta, doamne a ne bate!". La lectia de patriotism a domnitorului sunt sensibili in schimb cei de jos: in aceste locuri, desi suferim, / insa pentru tara mergem sa murim!". Inegale sub aspect valoric, Legendele istorice ale lui Dimitrie Bolintineanu au fost unanim apreciate ca fapte de cultura, cu remarcabile valente educative, iar unele si ca semnificative productii estetice originale prin tematica, stil, versificatie, aparute la inceputurile afirmarii mai viguroase a poeziei noastre moderne sub semnul romantismului, inainte de a fi un mare poet, Bolintineanu ramane un mare roman; si daca valoarea estetica a poeziei sale e discutabila, valoarea nationala si patriotica a Legendelor istorice va imbogati multa vreme inca sufletul romanesc" (Ion Pillat). Eminescu insusi le numea sante oglinzi de aur ale trecutului romanesc".

Dimitrie Bolintineanu
Muma lui tefan cel Mare
I Pe o stnc neagr, ntr-un vechi castel, Unde cur-n poale un ru mititel, Plnge i suspin tnra domni, Dulce i suav ca o garofi; Cci n btlie soul ei dorit A plecat cu oastea i n-a mai venit. Ochii si albatri ard n lcrimele Cum lucesc n rou dou viorele; Buclele-i de aur cad pe albu-i sn, Rozele i crinii pe fa-i se-ngn. ns doamna soacr lng ea vegheaz i cu dulci cuvinte o mbrbteaz. II Un orologiu sun noaptea jumtate. n castel n poart oare cine bate? - "Eu sunt, bun maic, fiul tu dorit; Eu, i de la oaste m ntorc rnit. Soarta noastr fuse crud ast dat: Mica mea otire fuge sfrmat. Dar deschidei poarta... Turcii m-nconjor... Vntul sufl rece... Rnile m dor!" Tnra domni la fereastr sare. - "Ce faci tu, copil?" zice doamna mare. Apoi ea la poart atunci a ieit i-n tcerea nopii astfel i-a vorbit: - "Ce spui, tu, strine? tefan e departe; Braul su prin taberi mii de mori mparte. Eu sunt a sa mum; el e fiul meu; De eti tu acela, nu-i sunt mum eu! ns dac cerul, vrnd s-ngreuieze Anii vieii mele i s m-ntristeze, Nobilul tu suflet astfel l-a schimbat; Dac tu eti tefan cu adevrat, Apoi tu aice fr biruin Nu poi ca s intri cu a mea voin. Du-te la otire! Pentru ara mori! i-i va fi mormntul coronat cu flori!" III tefan se ntoarce i din cornu-i sun; Oastea lui zdrobit de prin vi adun. Lupta iar ncepe... Dumanii zdrobii Cad ca nite spice, de securi lovii.

Fata de la Cozia
Trmbia rsun sus pe coasta verde; Armia lui epe printre brazi se pierde. - "Iat! strig vitejii, mndrul cpitan Ce-a ucis cu mna-i paa musulman!" Domnul l srut i cu bucurie: - "Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soie? Dac vrei avere, da-i-voi ct vei vrea; Dac vrei soie, da-i-voi fata mea!" - "Doamne! nu voi aur, nici onori dearte: N-am venit n lupte sa-mi trag aa parte; Plngerile rii braul mi-a-narmat; Pentru-a ei scpare astzi m-am luptat. Iar de este vorba s-mi dai soioar, Afl c eu nsumi sunt o fetioar!" La aceste vorbe junele frumos Coiful i arunc, pru-i cade-undos. Toat adunarea vede cu rpire O feti dulce ca o fericire. Domnul se rpeste de mndreea ei. - "Care din boierii-mi vrei brbat s iei?" - " Doamne, zise fata, vrei s fiu soie Unui din ostaii care-mi place mie? Toi sunt bravi la lupt, nu ma ndoiesc; ns pe-al meu mire voi s l iubesc." Domnul fiu s-arunc l-ale ei picioare i cu o vorbire dulce rugtoare: - "Fii a mea domni i i jur pe cer Pentru tine-n lume s triesc, s pier!" La aceste vorbe tnra fecioar Rumenind la fa ca o rozioar: - "Dac vei iubirea-mi s o dobndeti, Pentru ar, doamne, s mori, s trieti!"

Mihnea i Baba I
Cnd lampa se stinge la negrul mormnt Atins de aripi, suflat de vnt; Cnd buha se plnge prin triste suspine; Cnd rii fac planuri cum au a reine n barbare lanuri poporul gemnd; Cnd demoni i spaime pe muni se adun De url la stele, la nori i la lun, ntr-una din peteri, n munte rpos, Un om oarecare intr curajos.

II
n peterea Carpailor O oar i mai bine Vezi templul pacinailor Ce cade n ruine. Aci se fac misterele De babe blestemate, Ce scot la mori arterele i hrcele uscate. Aci se fierb i oasele n vase aurite, Aci s-adun frumoasele Cnd nu mai sunt dorite. O flacr misteric D palid lumin; Iar stlpii n biseric Preau c se nclin. i liliecii nopilor Ce au aicea locul, Ascuni n hrca morilor, Umblau s sting focul.

O bab, ce oroarele Uscaser n lume, Tot rscolea vulvoarele, optind ncet un nume.

III
S-aude un zgomot de pai pe aproape, Cum calc strigoiul cnd va s dezgroape O tnr fat... Colo... Ascultai! S fie satana cu ochii de focuri? Hei! Cine s calce n negrele-mi locuri, Se-ntreab btrna... aici nechemai!..." Ea zice, i-n umbr un om se arat Cu ochii de snge, cu fruntea uscat, Teribil ca locul n care intra. Btrn, el zise, i f datoria!" i vorba-i, cum geme n zid vijelia, Din coluri n coluri grozav rsuna. Ascult-m, doamne, aveam n otime Un fiu oarecare vestit n mulime Prin luptele sale; era fiul meu; Plcut ca seninul, frumos ca o floare i pentru aceasta mai stam eu sub soare. Era pentru mine al meu Dumnezeu, i pentru aceasta m-am dat n pierzare. S-l fac ntre oameni ferice i mare, Am dat al meu suflet la negrul tartar. Tu tii mai departe. Ce? gemi de turbare! Vrei sngele mumei, tu vrei rzbunare, Lovete! Na snul, tirane barbar! Cci viaa mi este acum blestemat. O! cum nu pot oare s sorb ast dat i zilele tale, i sngele tu! Dar nu pot, cci fiu-meu n ultima-i stare Opri orice mn a da rzbunare. Tirane! Vezi prada-i, vezi cugetul su. Pe urm, c-o mn uscat i ars, ntr-una din hrce un snge ea vars,

i, dndu-l lui Mihnea, i zise: S bei! E sngele fiu-meu, na! soarbe-l mai tare, E cald i e tnr, cum vrei tu, barbare; Na, soarbe, sau eu sorb p-al tu, de nu vrei.

IV
Toi morii din mormnturi, Cu ghearle-ncletate, Ca frunzele uscate Ce zbor cnd sufl vnturi, Spre Mihnea alerga; Iar vrcolacii serii, Ce chiar din lun pic Cnd frunzele se mic n timpul primverii, ipnd, acum zbura. oimanele ce umbl Ca vijelii turbate, Colore deirate Cu forma ca o turl, Din muni n vi clca.

V
Un glas n mulime teribil gemu i ceata infern ndat tcu.

VI - Blestemul
Oriunde vei merge s calci, o, tirane, S calci p-un cadaver i-n visu-i s-l vezi, S strngi tu n mna-i tot mini diafane i orice i-o spune tu toate s crezi. S-i arz plmnii d-o sete adnc i ap, tirane, s nu poi s bei, S simi totd-auna asupr-i o stnc, S-nclini a ta frunte la cine nu vrei. S nu se cunoasc ce bine vei face! S plngi! ns lacrimi s nu poi vrsa, i orice dorin, i orice-i va place

S nu poi, tirane, s nu poi gusta! S crezi c eti geniu, s ai zile multe i toi ai ti moar; iar tu s trieti! i vorba ta nimeni s nu o asculte, Nimic s-i mai plac, nimic s doreti!

VII
Aa vorbi btrna i Mihnea tremur. Iar naiba, ce fntna O soarbe ntr-o clip i tot de sete ip, La dreapta lui zbur. El are cap de taur i ghear de strigoi. i coada-i de balaur, i geme cu turbare Cnd baba trist pare; Iar coada-i st vulvoi. Iar nagodele-urte Ca un mistre la cap, Cu lungi i strmbe rte Cu care de pe stnc Rm marea cea adnc i lumea nu le-ncap; i ase legioane De diavoli blestemai Treceau ca turbilioane De flcri infernale, Clri toi pe cavale Cu perii vulvoiai. i mii de mii de spaime Veneau din iad rznd Pe Mihnea s defaime,

Cci astfel baba are Mijloc de rzbunare Pe mort nesuprnd.

VIII
Mihnea ncalec, calul su tropot, Fuge ca vntul; Sun pdurile, fie frunzele, Geme pmntul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunec, munii se clatin, Mihnea tresare. Fulgerul scnteie, tunetul bubuie, Calul su cade; Demonii rser; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. ns el repede iar ncalec, Fuge mai tare; Fuge ca crivul; sabia-i sfrie n aprare. Aripi fantastice simte pe umere, ns el fuge; Pare c-l sfie guri nsetabile, Hainele-i suge; Baba p-o caval iute ca fulgerul Trece-nainte, Slab i palid, pletele-i flfie Pe oseminte; Barba i tremur, dinii se clatin, Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Cu un balaur.

IX
O, ce de hohote! Rser demonii, Iadul tot rse!

ns pe cretetul munilor, zorile Zilei venise.