Sunteți pe pagina 1din 1

Dupa provenienta lor, bunurile se impart in doua mari categorii: -bunuri libere; -bunuri economice.

Bunurile libere sunt acelea pe care ni le da natura, fara nici o cheltuiala, fiind considerate drept daruri ale naturii ce nu ne costa nimic, deoarece sunt gratuite. Astfel de bunuri libere sunt considerate aerul, lumina si caldura solara, apa la izvor. Aceste bunuri libere se gasesc in cantitati nelimitate si oricine le poate consuma dupa nevoi. Bunurile economice sunt acelea rezultate dintr-o activitate productiva si pe care le putem consuma/utiliza numai daca le cumparam. Distinctia dintre bunurile libere si cele economice este insa relativa, in functie de loc si timp.
Bunurile economice pot fi materiale/corporale(palpabile), in care intra toate alimentele, imbracamintea, mobila, aparatura tehnica din locuinta, automobilele, masinile, uneltele si instalatiile fabricilor. O alta categorie a bunurilor economice o constituie serviciile, care sunt bunuri nemateriale/incorporale(nepalpabile) care se consuma pe masura ce se produc, ele neputand fi stocate, cum ar fi transportul, asistenta medicala, invatamantul, comertul, alimentatia publica, activitatea hoteliera si de turism, activitatea bancilor si institutiilor publice. Bunurile economice sunt caracterizate prin raritate si limitare. Bunurile se impart in: -bunuri primare, obtinute din natura(cerealele si fructele recoltate, lemnul copacilor taiati din padure, minereul sau titeiul extras din subsol);-bunuri intermediare/semifabricate, care au suferit o anumita prelucrare(minereul de fier) deja topit in lingouri de fier sau fonta, graul macinat la moara, busteanul transformat in cherestea; -bunuri finale, care nu mai necesita alta prelucrare putand intra direct in consum(painea, mobila si strungul). -bunuri de consum servind consumului personal, cum sunt alimentele, imbracamintea, incaltamintea, mobila, locuinta care sunt, de regula, bunuri finale; bunuri de productie, adica bunurile utilizate in procesul de producere a altor bunuri. Bunurile se mai pot clasifica in: -bunuri complementare sunt acelea care se consuma impreuna(benzina cu automobilul, cafeaua/ceaiul cu zaharul, televizorul cu energia electrica);-bunuri substituibile sunt acelea in care in consum pot fi inlocuite unele cu altele(untul cu margarina, uleiul de floarea-soarelui cu uleiul de soia sau de masline, zaharul cu mierea, benzina cu motorina). Substituirea unor bunri cu altele ne da posibilitatea de a economisi unele bunuri, in cazul cand prin substituire se fac economii de resurse, dar nu in dauna calitatii produselor. Bunurile marfare circula de la producator la consumator prin actele de vanzare-cumparare. Marfa fiind acel bun/serviciu ce face obiectul schimbului, prin vanzare-cumparare. Bunurile nemarfare sunt acelea care nu fac obiectul(bunurile produse si autoconsumate in gospodaria proprie a taranilor).