Sunteți pe pagina 1din 14

1

Aspecte generale

Studiul termic si de umiditate al constructiilor are la baza schimbul de caldura prin
conductie,convectie,radiatie si masa intre elementele constructiei de temperaturi si umiditati
diferite,intre cladiri si mediul inconjurator. Prin notiunea de temperatura se apreciaza starea de
incalzire a aerului,a elementelor de constructie si a corpurilor in general,iar prin umiditate se
exprima continutul in apa al aerului,materialelor si elementelor de constructie.
Datorita diferentelor de temperature intre aer si elementele de constructie,ce determina
existenta potentialului termic in constructii,ca si in natura,are loc transmisia caldurii prin
conductie,convectie si radiatie.
Transmisia caldurii prin conductie este proprie, in special corpului solid si are loc in
pereti, terase, tamplarie etc. si consta in transmiterea energiei cinetice a moleculelor materiale ce
vibreaza in jurul pozitiei lor de echilibru.
Transmisia termica prin convectie are loc,in special in lichide si gaze.Fenomenul
intervine intre suprafetele elementelor de constructive,la interior sau exterior si aerul sau lichidul
inconjurator.
Transmisia energiei termice prin radiatie are loc sub forma de unde electromagnetice,cu
lungimi de unda =(0.4400).Fenomenul intervine mai ales la diferente mari de temperatura
intre corpuri,sau intre corpuri si fluide,cum este cazul elementelor de incalzire prin radiatie.
Tinand seama de natura capilaro-poroasa a materialelor din care sunt alcatuite elementele
de constructie,transmisia caldurii are loc prin conductive si in mai mica masura prin convectie
sau radiatie.








2


Transmisia caldurii in constructii

Studiul problemelor de transfer al caldurii in constructii poate fi abordat in ipotezele
regimului stationar si nestationar de caldura. Structurile clasice de pereti si
acoperisuri,caracterizate prin masa mare si alcatuire omogena, au permis abordarea studiilor
termice in ipoteza regimului stationar.In present,folosirea materialelor de masa redusa,la structuri
de elemente de constructie cu alcatuire neomogena,face actuala si necesara si abordarea ipotezei
regimului nestationar de temperatura.
Structurile clasice ale elementelor de constructie omogene,ca si cele cu alcatuire din
straturi paralele,dupa o singura directie,au la baza transferul de caldura,dupa o directive
unica,perpendiculara pe suprafata acestora,caracterizanduse deci prin flux unidirectional. La
elementele de pereti si terase in mai multe straturi,cu alcatuiri neomogene,intervine transmisia
caldurii pe doua sau mai multe directii,ceea ce implica luarea in considerare a transmisiei plane
si spatiale a caldurii.














3


Moduri elementare de transfer termic

Conductia reprezinta fenomenul de transfer de caldura efectuat prin contactul direct al
particulelor unui corp ( la nivel microscopic are loc un transfer de energie cinetica intre
moleculele vecine ). Fenomenul presupune imobilitatea corpului in interiorul caruia exista un
gradient de caldura.
Conductia este caracteristica pentru corpurile solide. Se poate vorbi si despre conductia in
corpurile fluide aflate in repaus, dar imobilitatea acestora in prezenta unui gradient de
temperature este mai greu de conceput. De aceea, transferul conductiv in fluide este insotit de
convectie si radiatie.
n cazul simplu al unui corp omogen, cu o form prismatic sau cilindric dreapt, unde
diferena de temperatur se aplic la capete iar suprafeele laterale sunt izolate termic, n regim
staionar seciunile normale intermediare ntre suprafaa de intrare i cea de ieire a cldurii
coincid cu izotermele, iar temperatura de-a lungul axei variaz liniar. n acest caz,
conductivitatea termic este egal numeric cu cantitatea de cldur (Q) transferat n unitatea
de timp (t) prin unitatea de arie (A) i de-a lungul unei uniti de grosime (L), cnd cele dou fee
opuse difer printr-o unitate de temperatur(T sau t):


n cazul general, folosind mrimi infinitezimale, conductivitatea termic ntr-un punct se
definete ca fiind raportul dintre densitatea fluxului termic i gradientul de temperatur din acel
punct, n regim termic staionar:

LEGEA GENERALA A CONDUCTIEI TERMICE


unde

este densitatea de flux termic [W/m


2
]

este fluxul termic [W]


T este gradientul de temperature [K/m]

4


Convectia este fenomenul de transfer termic realizat prin transfer de masa, intre zone cu
temperature diferite. Fenomenul presupune miscarea mediului in interiorul caruia exista un
gradient de temperature , deci convectia este caracteristica mediilor fluide. Fenomenul se
manifesta la suprafata de separatie a fazelor ( solid-lichid ; solid-gaz ; lichid-gaz ). Spre
deosebire de convectie, in care fluidul este in miscare, deci are loc si un transport de substanta, in
conductie se produce numai o transmisie a energiei.
n funcie de natura micrilor macroscopice convecia poate fi:
Fara schimbarea starii de agregare a fluidului:
- Convecie naturala, caracterizat prin faptul c micrile se fac sub aciunea forelor
arhimedice, determinate de diferene de densitate : pentru suprafete vertical, plane sau
cilindrice ;
- Convecie forat, caracterizat prin faptul c micrile se fac sub aciunea altor fore : la
curgerea prin conducte si canale drepte , la curgerea transversal peste un fascicule de tevi,
la curgerea in lungul unui plan, la curgerea printr-un strat de umplutura, la amestecarea
lichidelor cu autoagitatoare.

Cu schimbarea starii de agregare a fluidului:
- Evaporare;
- Fierbere;
- Condensare.









5


Energia poate fi transportat nu numai datorit gradientului termic, dar i prin intermediul
curgerii fluidului ce se afl n jurul corpului. Pentru a putea descrie mai succint acest fenomen, s
considerm curgerea unui fluid printr-o conduct cu o configuraie mai complex, ca in figura
1.3. Mrimile care definesc fluidul sunt temperatura, viteza de curgere, cldura specific i
conductivitatea termic (T ,u ,, c
p
).
Se considera temperatura peretelui tubului ca fiind T
s
. Dac exist o diferent de gradient
termic n fluid, pe direcia curgerii acestuia i dac T este diferit de T
s
, atunci, temperatura
fluidului va fi guvernat de dou moduri diferite de transfer termic:
a) un mod de transfer termic aprut n interiorul fluidului datorit curgerii acestuia,
b) un mod de transfer termic ce decurge din schimbul termic ntre peretele tubului i fluid.

a) Fluxul de cldur datorat curgerii fluidului
S considerm transferul de cldur efectuat pe directia curgerii, transfer care are loc n
interiorul mediului fluid. Acest transfer poate fi definit prin mprtirea sa n urmtoarele
componente:
- o component conductiv n interiorul fluidului;
- o component produs de micarea fluidului, numit i convectiv.
Componenta convectiv a fluxului termic poate fi exprimat cu ajutorul naturii curgerii.
Dac fluidul este pompat prin conduct, atunci avem o convecie forat, dac ns micarea
fluidului este liber, dat de fenomenul de schimb termic ce apare ntre dou medii, atunci
convecia se numete liber.
b) Zona n care are loc schimbul termic dintre dou medii
S considerm transferul de cldur care apare ntre un fluid n micare i o suprafa de
separaie solid n cazul n care exist o diferen de temperatur ntre cele doua medii. Acest
mecanism de transfer de cldur este denumit tot convecie, din cauza rolului pe care micarea
fluidului l are n procesul de determinare a cantitii de cldur schimbate. Din cauza
interaciunii dintre fluidul n micare i suprafaa solid pe care o spal ca i din cauza efectului
pe care vscozitatea fluidului l are asupra acestei zone de interfa, viteza fluidului scade de la
valoarea din mediul fluid u la zero pe suprafaa solid.

6


In mod similar, poate fi definit i o zon n care temperatura variaz de la temperatura
suprafeei solide Ts la temperatura din interiorul mediului fluid T. Zona stratului n care are loc
variaia temperaturii ntre cele dou medii poate fi privit ca o zon de frontier pentru
temperatur, sau o zon limit a schimbului de cldur dintre cele dou medii
T
.
Cu creterea vitezei de curgere a fluidului att zona limit pentru vitez ct i cea pentru
temperatur se vor micora i astfel att gradienii vitezei ct i ai temperaturii vor crete. Astfel
fenomenul de transfer termic ntre o suprafa solid i un fluid poate fi modelat prin desprirea
sa n dou componente:
- o component ce descrie schimbul termic n imediata apropiere a suprafeei solide, unde viteza
fluidului este neglijabil. In aceast subzon, cldura este transmis prin micarea dezordonat a
moleculelor de fluid, antrenate de amplitudinea oscilaiilor termice ale reelei cristaline din
pereii conductei,
- o component bazat pe transferul de cldur datorat micrii fluidului.
In majoritatea aplicaiilor inginereti, fluxul termic ce apare ntre un fluid i o suprafa
solid poate fi exprimat cu o ecuaie de forma:
q
y-conv
= h * (T - T
S
)
Fluxul termic dintre o suprafa solid i un fluid poate fi considerat ca fiind proporional
cu diferena de temperatur dintre cele dou medii printr-un coeficient de proporionalitate h.
Constanta de proporionalitate h este denumit coeficientul de convecie a cldurii i se exprim
n SI n [W/(m
2
K)]. Aceast expresie mai este cunoscut i sub denumirea de legea Newton a
conveciei.
Determinarea coeficientului de convecie h este foarte complex deoarece el depinde de
condiiile de curgere pe frontier, (laminar sau turbulent), geometria suprafeei, proprietile
fizice ale fluidului, etc.






7


Radiatia reprezinta transferul de caldura de la un corp la altul prin unde
electromagnetice, cu conditia ca mediul care le separa sa fie transparent pentru radiatiile termice.
Mecanismul radiatiei consta in transformarea unei parti a energiei interne a corpului in energie
radiant , care se propaga sub forma de unde electromagnetice in spatiu si care , intalnind celalalt
corp, se retransforma in energie termica la zona de contact.
Dac un corp se gsete ntr-o incint vidat, schimbul de cldur dintre acasta i mediul
nconjurtor nu se mai face prin conducie i nici prin convecie, deoarece aceste mecanisme de
transfer termic se bazeaz pe micarea unor molecule.
Orice corp avnd o temperatur mai mare dect zero absolut emite energie sub form de
unde electromagnetice, energie care este proporional cu temperatura la care acest corp se
gsete. Acest fenomen de transport termic se numete radiaie termic. Fluxul maxim transmis
prin radiaie de un corp aflat la temperatura T
S
poate fi exprimat cu legea Stefan-Boltzmann.
Legea StefanBoltzmann, cunoscut i ca Legea Stefan, stipuleaz c energia total
radiat de o unitate de suprafa a corpului negru ntr-o unitate de timp (cunoscut i ca radiaia
corpului negru, emitana energetica sau radiana integral), M
e
, este direct proporional cu
puterea a patra a temperaturii termodinamice (absolute) T:
M
e
=
*
T
S
4
[W/m
2
] , unde T
S
reprezinta temperature absoluta [K] iar este constanta Stefan-
Boltzmann (=5,6710
-8
[W/(m
2
K
4
)]. Mrimea M
e
este denumit emitanta energetica a corpului
negru absolut i doar un corp ideal, negru absolut, poate emite n conformitate cu aceast lege.
Fluxul termic emis de o suprafa real aflat la temperatura T
S
este ntotdeauna mai mic
dect cel absolut i poate fi exprimat cu relaia:
q
r
=
*

*
T
S
4
, unde este emisivitatea suprafeei reale fiind cuprins ntre 0 < < 1.
S considerm schimbul termic dintre o suprafa foarte restrns aflat la temperatura T
S

care se gsete ntr-o incint vidat sau plin cu un gaz care nu influeneaz coeficientul de
transfer i pereii incintei aflate la temperatura T
I
. Fluxul termic schimbat prin radiaie ntre
suprafa i incint poate fi calculat cu relaia:
q
r
=
*

*
(T
I
4
T
S
4
)



8


Flux de cldur. Legea lui Fourier. Coeficient de conducie

Se numete flux de cldur cantitatea de cldur transmis printr-o suprafa in unitatea
de timp:
| | w Q
dt
Q
q

= = u
o

Se numete flux unitar de cldur fluxul de cldur transmis prin unitatea de suprafa:
(

=
2
m
w
S
Q
q


Legea fundamental a transmiterii cldurii prin conducie, lege stabilit experimental,
este legea lui Fourier :
dn
dT
T grad q _ _ = =


unde
dn
dT
este variaia temperaturii de-a lungul direciei (sau direciilor) pe care se
propag cldura. Semnul minus apare deoarece propagarea cldurii are loc n sensul descresctor
al temperaturilor, adic de la suprafaa (T + dT) spre suprafaa T.
Transmisia caldurii prin elementele de constructie are loc iarna de la interior la exterior
deoarece Ti>Te(Ti fiind temperatura aerului interior si respectiv exterior),iar vara de la exterior
spre interior ,deoarece ,in general , Te>Ti in timpul zilei.
Factorul de proporionalitate
(

_
K m
w
se numete coeficient de conducie termic i
este o proprietate fizic a materialului care se determin experimental. Valoarea lui depinde n
primul rnd de material i, pentru acelai material, de temperatur, starea de agregare, presiune,
porozitate, etc.
n funcie de temperatur: ) t b 1 (
0
+ _ = _ , unde
0
este valoarea lui la 0C iar b este o
constant care depinde de material. Domenii de valori pentru :

gaze
e (0,0060,6) w/mK,
lichide
e (0,10,7) w/mK, ) 3 02 , 0 ( e _ w/mK pentru materiale
termoizolante, ) 414 2 ( e _ w/mK pentru metale.
9


Exemple: K m / w 50 , K m / w 414
Fe int arg
= _ = _


Conducia termic n regim staionar unidimensional
Perete plan omogen
Se consider un perete plan omogen, de grosime o, cu suprafaa perpendicular pe
direcia x foarte mare n comparaie cu direciile y i z. (figura 7.1)

Fig. 7.1
Neglijnd fluxul de cldur pe direciile y i z, rezult c putem considera fluxul de
cldur c se transmite unidirecional, adic doar n direcia x.
Trecerea cldurii avnd loc n regim staionar, nseamn c temperaturile t
1
i t
2
ale celor
2 fee din direcia x sunt constante n timp.
Din legea lui Fourier
dn
dT
q _ = , pentru =
mediu
= constant, dx
q
dT
_
=

C x
q
T +
_
=


Condiiile la limit sunt: x = 0, t = T
1
deci T
1
= C; x = o, T = T
2
deci
1 2
T
q
T + o
_
=

, o
_
=
q
T T
1 2

, rezult relaia de calcul pentru fluxul unitar de cldur:
(

o
_
=
2
2 1
m
w
) T T ( q sau
C
2 1
R
T T
q

=



unde
_
o
=
C
R reprezint rezistena la conducie termic.
Fluxul de cldur prin suprafaa S:
10


] w [ S
R
T T
S q Q
c
2 1

= =





Perete plan neomogen
Se consider un perete plan neomogen format din dou straturi de grosimi o
1
i o
2
avnd
coeficienii de conducie
1
i
2
constani. Se cunosc temperaturile suprafeelor exterioare T
1
i
T
3
(figura 7.2).


Fig. 7.2
n regim staionar, fluxul unitar de cldur q este constant n fiecare strat (nu exist surse
de cldur sau puncte de absorbie a cldurii).
) T T ( ) T T ( q
3 2
2
2
2 1
1
1

o
_
=
o
_
=
,
2
2
3 2
2
1
2 1
q T T , q T T
_
o
=
_
o
=

adunnd ultimele dou relaii, rezult
|
|
.
|

\
|
_
o
+
_
o
=
2
2
1
1
2 1
q T T , de unde:
ech
3 1
2
2
1
1
3 1
R
T T T T
q

=
_
o
+
_
o

=


unde R
ech
=R
c1
+ R
c2
este rezistena echivalent a peretelui neomogen.
Pentru un perete plan neomogen format din n straturi,
ech
1 n 1
n
1 i i
i
1 n 1
R
T T T T
q
+
=
+

=
_
o




Coeficientul de conductivitate termica
11



Coeficientul de conductivitate termica ,exprimat in W/mK este o caracteristica
termofizica de baza a materialelor de constructie si reprezinta cantitatea de caldura ce trece
printr-un element de constructie avand suprafata de 1

,grosimea de 1 m,in timp de 1 h,si


pentru o diferenta de temperatura dintre cele 2 suprafete de 1

sau 1 K.
Valorile practice ale coeficientului de conductivitate termica depinde de urmatorii factori:
1) Densitatea unitara aparenta si porozitatea p a materialului si anume creste cu
densitatea sis cade cu porozitatea,asa cum rezulta din graficele I.3 si I.4.Pentru materiale
organice si anorganice conductivitatea termica creste cu diametrul porilor si temperatura-
fig.I.5.
2) Structura fizica in cazul materialelor coezive,si gradul de afanare si marimea granulelor
la material purverulente.
3) Umiditate, ce caracterizeaza continutul de apa al materialelor.Cresterea conductivitatii
termice,in functie de cresterea continutului de apa se axplica prin faptul ca aerul din porii
materialelor,avand

este inlocuit cu apa avand


,de 25 de ori mai mare decat conductivitatea termica a aerului.
La calculul termic al elementelor de constructie se ia in considerare coeficientul de
conductivitate termica al materialelor in stare umeda,corespunzator umiditatii de echilibru ce se
stabileste in elementele de constructie in conditiile de exploatare a cladirilor.Valoarea
coeficientului de conductivitate termica in stare umeda

se obtine folosind relatia:

)
In care:

coeficientul de conductivitate termica a materialului,la umiditatea u% in W/mK

coeficientul de conductivitate termica a materialelor in stare uscata,in W/mK


coeficient de crestere al conductivitatii termice pentru o crestere a umiditatii volumetrice cu
1%,avand pentru diferite material valorile prezentate in graficele I.6.

umiditatea materialului in conditii de exploatare normale,in %



Pentru principalele materiale de constructie cresterea conductivitatii termice sub influenta
umiditatii normale de exploatare,prezinta urmatoarele valori procentuale:
12


- caramida plina:20%
- caramida poroasa sau cu gauri,blocuri cu gauri:30%
- beton usor,beton celular sau beton macroporos:in medie 60%
- beton cu structura compacta:55%
- lemn,placi din fibre de lemn si mase plastic:20%
- placi din fibre vegetale si minerale,pluta:10%
- tencuiala interioara sau ipsos:110%
In cazul in care umiditatea materialului este raportata la greutate

se va avea in vedere
urmatoarea relatie dintre umiditatea volumica

si densitatea unitara aparenta :



4) Temperatura materialului conduce la cresterea conductivitatii termice ;acest lucru se
poate exprima printr-o relatie liniara,stabilita de C.E.Vlaslov sub forma:

( )
In care:

conductivitatea termica a materialului la temperature de 0

,in W/mK
coeficient de proportionalitate ce exprima cresterea conductivitatii termice pentru 1K si are
valoare medie pentru materialele de constructie de 0.0025
temperatura medie de exploatare a elementului de constructie in


Daca se cunosc valorile conductivitatii termice la temperaturile 1 si 2,coeficientul mediu de
conductivitate termica se poate calcula astfel:

)

Pentru determinarea experimetala a coeficientului de coductivitate termica se recomanda
doua metode,in regim stationar:
-metoda placii bazata pe masurarea energiei electrice consumata intr-un incalzitor care
actioneaza asupra placii din materialul supus incercarii
-metoda peretelui ajutator(termo-fluxometru)
13


Metoda placii utilizeaza aparatul dr.Bock si implica folosirea probelor de 25x25 cm si
grosime de 48 cm,obtinandu-se valori cu aproximatii de 23%.Metoda peretelui ajutator
permite efectuarea de determinari pe probe de 50x50 cm cu aproximatie de pana la 60%.
Metoda placii consta,in principiu,in masurarea cantitatii de caldura necesara pentru
mentinerea regimului stationar in cazul unei probe din materialul incercat,dispusa intre doua
placi(una rece,sub influenta unui circuit de apa si una calda ,la temperature precizata,asigurata pe
cale electrica).Cantitatea de caldura ce strabate proba se obtine prin transformarea energiei
electrice necesare mentinerii temperaturii placii calde la valoarea aleasa.In figura se prezinta
schema de principiu (a) si fotografia aparatului dr.Bock (b).
Coeficientul de conductivitate termica se determina cu relatia:



q - luxul termic unitary;
d - grosimea probei in mm;
diferenta teperaturilor suprafetelor probei de material.
















14


Valori ale coeficientului de conductivitate termica

Pentru materialele fara pori,sau cu un volum mic de pori,coeficientul mediu are
urmatoarele valori:
- materiale organice: =0.290.41 W/mK
- materiale anorganice: =3.25 W/mK
- materiale cristaline: =5.357.0 W/mK
- aer: =0.234 W/mK
- apa: =0.57 W/mK
Datorita porozitatii materialelor de constructie,transferul real de caldura are loc atat prin
conductie cat si prin convective,astfel incat valorile practice ale coeficientului de conductivitate
termica reprezinta aspectul complex al transmisiei caldurii prin material poroase,exprimandu-se
prin notiunea de coeficient echivalent

Valorile uzuale ale acestui coeficient pentru


materialele de constructie caracterizate printr-un volum variabil de pori,se prezinta intre limitale
0.04 si 3.5 W/mK.
Materialele termoizolatoare,caracterizate prinvalori mici ale coeficientului

se
clasifica astfel:
1) Dupa rigiditate:rigide(placi,caramizi),elastic(rogojini,placi
semirigide,saltele,covoare),nerigide(fibroase,granulare,prafoase)
2) Dupa structura:coezive(celulare,mixte,fibroase),necoezive (fibroase,granulare,prafoase)
3) Dupa natura materiei prime:organice si anorganice
4) Dupa capacitatea de izolate termica,in functie de densitatea specifica aparenta ,cu o
eficienta termica mare(<100Kg/m3),cu eficienta termica medie(=100500kg/m3),cu eficienta
termica redusa(=500800kg/m3).
In tara noastra se fabrica materiale izolante termic de eficienta superioara,sub forma de
placi din vata minarala ,cu latimea de 0.6 m sau 1.20 m si grisimi =110 cm,=50120
kg/m3,

W/mK si fasii de vata minerala de 35 m lungime,40120


kg/m3,

W/mK.
Dintre materialele pa baza de polimeri se mentioneaza polistirenul celular,cu =20
kg/m3,=0.04 W/mK.Sub forma de betoane se utilizeaza,la termoizolatii betonul celular
autoclavizat,in placi,anavd =0.210.35 W/mK.