UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea de Matematica si Informatica

Catedra Analiza Matematica si Ecuatii Diferentiale
Andrei PERJAN
Ecuatii diferentiale n spatii Hilbert
Aprobat de
Consiliul Facultatii de
Matematica si Informatica
CHI SIN

AU, 2013
CEP USM
CZU
P
Recomandat de Catedra Analiza Matematica si Ecuatii Diferentiale a USM,
si de Comisia de Asigurare a Calitatii
Recenzent - Nicolae Jitarasu, dr. hab., prof. univ.
c _ Andrei Perjan, 2013
c _ USM, 2013
2
CUPRINS
1 Preliminarii 5
1.1 Unele notatii uzuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Spatii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.3 Spatii de functii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.4 Spatii de distributii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2 Spatii Sobolev 24
2.1 Spatiile Sobolev W
m
() . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.2 Teoremele de extensie n W
m
() . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.3 Spatiile Sobolev H
s
(R
n
) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.4 Teoremele de densitate n H
s
(R
n
) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.5 Teoreme de scufundare n H
s
(R
n
) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.6 Spatiile Sobolev H
s
() . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.7 Urma unei functii din W
1
() . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.8 Spatiile H
s
0
() . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.9 Urma unei functii din H
s
() . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.10 Spatii de functii vectoriale de variabila reala . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
2.11 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
3
Prefata
4
1 Preliminarii
1.1 Unele notatii uzuale
N: multimea numerelor naturale;
N

: multimea numerelor naturale far a zero;

N
n
= = (m
1
, m
1
, . . . , m
n
) ; m
k
N, k = 1, 2, . . . , n;
R: multimea numerelor reale,

R = [, +],

R
+
= [0, +];
[s]: partea ntreag a a num arului s;
R
n
= x = (x
1
, ..., x
n
) , x
k
R, k = 1, 2, . . . , n: spatiul euclidian n-dimensional cu
norma [[x[[ =
_
n

k=1
x
2
k
_
1/2
si produsul scalar (x, y) =
n

k=1
x
k
y
k
;
R
n
+
= x = (x
1
, ..., x
n
) R
n
; x
n
> 0;
Q: multimea numerelor rationale;
C: multimea numerelor complexe;
= (
1
, . . . ,
n
) N
n
: multiindice, [[ =
1
+ +
n
este lungimea multiindicelui ;
x

: x

= x

1
1
x

2
2
x

n
n
pentru x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) R
n
si = (
1
, . . . ,
n
) N
n
;
!: ! =
1
!
n
! (0!=1) pentru = (
1
, . . . ,
n
) N
n
;
C

: C

= C

1
C

2
C

n
pentru = (
1
, . . . ,
n
), = (
1
, . . . ,
n
) N
n
;

f :

f =

||
f
x

1
1
. . . x

n
n
pentru f : R
n
R si = (
1
, . . . ,
n
) N
n
;
B
r
(x
0
): bila deschisa din R
n
de raza r cu centrul n x
0
, B
r
(x
0
) = x R
n
; [[xx
0
[[ < r,
B
r
:= B
r
(0);

n
: aria suprafetei sferice de raza 1 n R
n
,
n
= 2
n/2
/(n/2);
w
n
: volumul sferei de raza 1 n R
n
, w
n
=
n
/n;
: frontiera multimii R
n
;

A
: functia caracteristica a multimii A,
A
(x) = 1 pentru x A si
A
(x) = 0 pentru
x / A;
f =
_
f
x
1
, . . . ,
f
x
n
_
: gradientul functiei f : R
n
R;
divf =
n

k=1
f
k
x
k
: divergenta functiei f;
=
n

k=1

2
x
2
k
: operatorul lui Laplace;
supp f = x ; f(x) ,= 0 : suportul functiei f : R
n
C n ;
dist (A, B) = inf
xA, yB
[[x y[[ : distanta dintre multimile A si B din R
n
;
C
p
(): spatiul liniar al tuturor functiilor f : C, pentru care derivatele

f sunt
continue n pentru orice [[ p, p N; C

() =

pN
C
p
(), C
0
() = C();
5
C
p
0
() = f C
p
(); supp f (A B, daca A B si dist (A, B) > 0);
[[f[[
C
p
()
= sup
x, ||p
[

f(x)[: norma n spatiul Banach al tuturor functiilor f C

p
(),
pentru care derivatele

f sunt marginite pe pentru orice [[ p;

M
n
(R): algebra matricelor n n, elementele carora sunt numere reale.
1.2 Spatii Hilbert

In aceasta sectiune vom prezenta notiunile principale legate de spatiile Hilbert. Acestea
pot gasite n orice manual de analiza functionala, spre exemplu [?], [?], [?].
Denitia 1.2.1. Spatiul vectorial complex H se numeste spatiu prehilbertian daca pentru
ecare pereche de elemente x si y din H este denit un numar real (x, y) numit produs
scalar, astfel nc at sunt ndeplinite urmatoarele conditii: a) (x, y) = (y, x), x, y H; b)
(x + y, z) = (x, z) + (y, z), x, y, z H; c) (x, y) = (x, y), x, y H, C; d)
(x, x) 0, si (x, x) = 0 implica x = 0.
Denim n spatiul prehilbertian norma generata de produsul scalar
[[x[[ =
_
(x, x). (1.2.1)

In continuare, vom considera ca spatiu prehilbertian H este nzestrat cu norma (1.2.1).

Teorema 1.2.1. Spatiul normat H real sau complex este un spatiu prehilbertian, daca si
numai daca are loc egalitatea paralelogramului
[[x + y[[
2
+[[x y[[
2
= 2
_
[[x[[
2
+[[y[[
2
_
, x, y H. (1.2.2)
Produsul scalar se deneste prin egalitatea
(x, y) =
1
4
_
[[x + y[[
2
[[x y[[
2
_
, x, y H
n cazul spatului real si prin egalitatea
(x, y) =
1
4
_
[[x + y[[
2
[[x y[[
2
_
+
i
4
_
[[x + iy[[
2
[[x iy[[
2
_
, x, y H
n cazul spatului complex.

Intr-un spatiu prehilbertian H are loc inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwartz

[(x, x)[ [[x[[ [[y[[, x, y H (1.2.3)
Denitia 1.2.2. Spatiul prehilbertian H complet n norma (1.2.1) se numeste spatiu Hilbert.
6
Denitia 1.2.3. Vom spune ca sirul x
n
H converge tare catre elementul x
0
n H si
vom nota x
n
x
0
, n , daca [[x
n
x
0
[[ 0, n .
Produsul scalar ntr-un spatiu prehilbertian H este continuu, adica x
n
x
0
, y
n

y
0
, n , implica (x
n
, y
n
) (x
0
, y
0
), n .
Denitia 1.2.4. Vom spune ca sirul x
n
H converge slab n H catre elementul x
0
H
dac a (x
n
, y) (x
0
, y), n , pentru orice y H.
Este evident, ca orice sir tare convergent este si slab convergent. Dar nu orice sir slab
convergent este tare convergent.
Teorema 1.2.2. Presupunem ca sirul x
n
H este slab convergent n H catre x. Sirul
x
n
este tare convergent n H c atre x daca se ndeplineste una din urmatoarele conditii:
a) [[x
n
[[ [[x[[, n ; b) [[x
n
[[ [[x[[, n N

; c) sirul x
n
contine un subsir tare
convergent n H.
Teorema 1.2.3. Orice sir slab convergent n H este marginit.
Denitia 1.2.5. Multimea V H se numeste nchisa (slab nchs a) daca limitele tuturor
sirurilor convergente tare (convergente slab) apartin multimii V .
Denitia 1.2.6. Multimea V H se numeste convex a daca x + (1 ) y V pentru
orice x, y V si orice (0, 1).
Teorema 1.2.4. (Mazur) Daca multimea V H este nchis a si convexa, atunci V este
slab nchis a.
Denitia 1.2.7. Multimea M din spatiul Hilbert H se numeste compact a (slab compacta)
n H dac a orice sir din M contine un subsir tare convergent (slab convergent) n H.
Denitia 1.2.8. Multimea M din spatiul Hilbert H se numeste marginit a n H dac a [[x[[
C < pentru orice x M.
Teorema 1.2.5. Orice multime marginit a ntr-un spatiu Hilbert H este slab compact a n H.
Denitia 1.2.9. Multimea V H se numeste densa n H, daca pentru orice x H exist a
un sir x
n
V , astfel nc at [[x
n
x[[ 0, n .
Daca multimea M din spatiul Hilbert H este densa n H si (x, y) = 0 pentru orice y M,
atunci x = 0.
7
Denitia 1.2.10. Elementul x H se numeste normat, daca [[x[[ = 1. Multimea M H
se numeste sistem ortonormat daca elementele ei sunt normate si ortogonale doua c ate doua.
Este evident, ca orice sistem ortonormat este liniar independent.
Denitia 1.2.11. Fie f H un element arbitrar si e
k

k=1
un sistem ortonormat n H.
Numerele f
k
= (f, e
k
) se numesc coecientii Fourier al elementului f n raport cu sistemul
e
k

k=1
. Seria

k=1
f
k
e
k
se numeste serie Fourier a elementului f n raport cu sistemul
e
k

k=1
.
Daca e
k

k=1
este un sistem ortonormat din H, atunci pentru orice f H are loc
inegalitatea lui Bessel

k=1
[f
k
[
2
[[f[[
2
. (1.2.4)
Teorema 1.2.6. Seria Fourier a oricarui element f n raport cu orice sistem ortonormat
din H converge n H.
Denitia 1.2.12. Sistemul numarabil si ortonormat e
k

k=1
se numeste baz a (sistem com-
plet) n H dac a pentru orice f H seria Fourier al acestui element converge catre f n H,
adic a
_
_
_
_
_
f
N

k=1
f
k
e
k
_
_
_
_
_
0, N .
Teorema 1.2.7. Fie e
k

k=1
un sistem numarabil si ortonormat n H. Urmatoarele armatii
sunt echivalente:
a) Sistemul e
k

k=1
este baza n H;
b) Pentru orice f H are loc egalitatea Parseval

k=1
[f
k
[
2
= [[f[[
2
; (1.2.5)
c)

Inf asur atoarea liniara a sistemului e
k

k=1
este densa n H, adica pentru orice f H
si orice > 0 exista N() N si numerele a
1
(), . . . , a
N
() C, astfel nc at
_
_
_
_
_
f
N

n=1
a
n
e
n
_
_
_
_
_
< .
Denitia 1.2.13. Spatiul H se numeste separabil daca exista o multime numarabil a M H,
dens a n H.
Teorema 1.2.8.

In spatiul Hilbert separabil exista baz a.
Teorema 1.2.9. (Riesz) Fie l : D(l) = H R o functional a liniara si continua. Atunci
exist a un element unic f H, astfel nc at l(v) = (f, v), v H si [[l[[ = [[f[[.
8
1.3 Spatii de functii integrabile
Fie R
n
o multime masurabil a Lebesque si 1 p < . Notam cu L
p
() spatiul
liniar de functii masurabile f : C pentru care
|f|
L
p
()
=
_
_
_

[f(x)[
p
dx
_
_
1/p
< , (1.3.1)
iar cu L

() notam spatiul liniar de functii masurabile f : C pentru care [f(x)[ C <

a.p.t n cu norma
|f|
L

()
= vrai max

[f(x)[ = infC > 0 ; [f(x)[ C, a.p.t n . (1.3.2)

Teorema 1.3.1. (Riesz-Fisher) Spatiile L
p
() sunt spatii Banach cu norma (1.3.1) (1
p < ) sau (1.3.2) (p = ).

In cazul p = 2, spatiul L
2
() este un spatiu Hilbert cu produsul
scalar
_
f, g
_
L
2
()
=
_

f(x) g(x) dx.

In realitate, ecare element al spatiului L

p
() reprezint a o clasa de functii masurabile si
echivalente n . Daca = R
n
, atunci uneori vom nota L
p
(R
n
) = L
p
.
Amintim ca pentru f L
p
(), g L
q
(), p, q [1, ], are loc inegalitatea lui Holder

f g

L
1
()

L
p
()

L
q
()
, 1/p + 1/q = 1, (1.3.3)
iar pentru f, g L
p
() si p [1, ] are loc inegalitatea lui Minkowski

f + g

L
p
()

L
p
()
+

L
p
()
.
Vom mentiona si inegalitatea lui Holder generalizata
_
_
_
_
_
n

i=1
f
i
_
_
_
_
_
L
1
()

i=1
[[f
i
[[
L
p
i ()
,
n

i=1
p
1
i
= 1, (1.3.4)
pentru f
i
L
p
i
().
Prin L
p
loc
() notam spatiul functiilor integrabile pe orice compact K . Mentionam
ca L
p
() L
p
loc
(), deoarece orice functie integrabil a pe este integrabila pe orice compact
K .
Vom aminti unele proprietati ale spatiilor L
p
(), utilizate n continuare,.
Teorema 1.3.2. Functia f :

R
+
, f L
1
() este egal a cu zero a.p.t. n , daca si
numai daca
_

f (x) dx = 0.
9
Teorema 1.3.3. Functiile f si [f[ sunt simultan integrabile Lebesgue si

f (x) dx

[f (x)[ dx.
Daca [f (x)[ g (x) a.p.t. n si g L
1
(), atunci f L
1
() si
_

[f (x)[ dx
_

g (x) dx.

In plus, orice functie marginit a pe o multime masurabil a de masur a nita este integrabil a
n sens Lebesque.
Teorema 1.3.4. (Lema Fatu) Presupunen ca sirul de functii f
k
: R
n

R
+
integrabile
pe R
n
converge a.p.t. n R
n
c atre functia f si
_
R
n
f
k
(x) dx A. Atunci f L
1
(R
n
) si
_
R
n
f(x) dx A.
Teorema 1.3.5. (Teorema de convergent a dominanta a lui Lebesgue). Fie f
m
:

R
un sir de functii masurabile a.p.t. convergent n c atre f si [f
m
(x)[ g (x) a.p.t., unde
g L
1
(). Atunci f L
1
() si
lim
m
_

f
m
(x) dx =
_

lim
m
f
m
(x) dx =
_

f(x) dx.
Teorema 1.3.6. (derivarea integralei dependente de parametru). Fie R
n
, Q R
m
,
f : Q R si f(x, ) C
s
(Q), s 0, a.p.t. n . Daca exista g L
1
() astfel nc at

y
f (x, y)

g (x) , y Q, a.p.t. n , [[ s,
atunci
_

f (x, y) dx C
s
(Q) si are loc egalitatea

y
_
_
_

f (x, y) dx
_
_
=
_

y
f (x, y) dx, y Q.
Urmatoarea teorema stabileste legatura dintre integrala Riemann si integrala Lebesque
ale unei functii.
Teorema 1.3.7. Dac a functiile f si [f[ sunt integrabile n sens Riemann pe R
n
(n
sens propriu sau impropriu), atunci ele sunt integrabile si n sens Lebesque pe si integralele
respective ale lor coincid.
10
Teorema 1.3.8. (schimbul de variabile n integrala Lebesgue). Presupunem ca transfor-
marea x = (y) este de clasa C
1
(

), adica x
k
=
k
(y
1
, y
2
, ..., y
n
), k = 1, 2, ..., n,
k

C
1
_

_
, si aplica bijectiv R
n
pe
1
R
n
. Fie J (y) = det (
k
/y
j
)
n
k,j=1
,= 0, y .
Atunci f L
1
(
1
), daca si numai daca f (x (y)) [J (y)[ L
1
().

In acest caz, are loc
egalitatea
_

f (x (y)) [J (y)[ dy =
_

1
f (x) dx.
Un caz particular, des utilizat, este trecerea de la coordonatele carteziene la coordonatele
sferice n R
n
. Trecerea de la coordonatele carteziene la cele sferice cu centrul n x
0
se
efectueaza cu ajutorul formulelor x = x
0
+r, scrise n coordonate astfel
x
k
= x
0
k
+ r
k
, k = 1, 2, ..., n, (1.3.5)
unde
r
2
=
n

k=1
_
x
k
x
0
k
_
2
,
_

1
= r cos
1
,

2
= r sin
1
cos
2
,
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

n1
= r sin
1
sin
2
sin
n2
cos
n1
,

n
= r sin
1
sin
2
sin
n2
sin
n1
,

i
(0, ) , i = 1, ..., n 2,
n1
(0, 2)
Pentru J
n
are loc formula J
n
= r
n1
sin
n2

1
sin
n3

2
sin
n2
. Conform Teoremei
1.3.8, avem
dx = [J
n
[ drd
1
... d
n1
= r
n1
sin
n2

1
sin
n3

2
... sin
n2
dr d
1
d
2
. . . d
n1
. (1.3.6)
ds
r
= r
n1
sin
n2

1
sin
n3

2
sin
n2
d
1
d
2
. . . d
n1
. (1.3.7)
Din (1.3.6) si (1.3.7) rezulta formulele
ds
r
= r
n1
ds
1
, dx = dr ds
r
= r
n1
dr ds
1
, [s
r
[ =
n
r
n1
, (1.3.8)
unde [s
r
[ este aria suprafetei sferice de raza r, iar
n
= 2
n/2
/(n/2) este aria suprafetei
sferice de raza 1 n R
n
. Daca V
r
este volumul sferei de raza r, atunci V
r
=
n
r
n
/n.

In
particular, daca
n
este volumul sferei de raza 1 n R
n
, atunci
n
= n
n
.
11
Teorema 1.3.9. (Continuitatea absoluta a integralei Lebesgue) Daca f L
1
(), atunci
pentru orice > 0 exista > 0 astfel nc at pentru orice multime masurabil a E cu
proprietatea m(E) < are loc

_
E
f(x) dx

< .
Urmatoarea teorema evidentiaza legatura dintre integralele multiple si cele repetate.
Teorema 1.3.10. (Fubini-Tonelli)
a) Presupunem ca
_
Q
[f(x, y)[dy < a.p.t. x si
_

_
_
_
Q
[f(x, y)[ dy
_
_
dx < .
Atunci f L
1
( Q), adica
_
Q
[f (x, y)[ dxdy < .
b) Presupunem ca f L
1
(Q). Atunci a.p.t. x exista
_
Q
f(x, y)dy si
_
Q
f(x, y)dy
L
1
().

In mod analog, a.p.t. y Q exista
_

f(x, y)dx si
_

f(x, y)dx L
1
(Q).

In plus, are
loc egalitatea
_

_
_
_
Q
f(x, y) dy
_
_
dx =
_
Q
_
_
_

f(x, y) dx
_
_
dy =
_
Q
f(x, y) dxdy.
Lema 1.3.1. Fie 1 p . Din orice sir f
m
convergent catre f n L
p
(), se poate
extrage un subsir f
m
k
convergent catre f a.p.t. n .
Teorema 1.3.11. Fie f : C, f L
1
loc
() si
_

f(x)(x)dx = 0, C

0
().
atunci f(x) = 0 a.p.t. n .
Teorema 1.3.12. Fie R
n
si 1 p < . Multimea C

0
() este densa n L
p
().
Amintim denitia integralei Lebesque pe variet ati (n 1)-dimensionale din R
n
.

In acest
scop, vom aduce cateva armatii pregatitoare.
Vom deni functia : R
n
R, numita nucleul lui Sobolev, prin formula
(x) = C
_
_
_
e

1
1||x||
2
, [[x[[ < 1,
0, [[x[[ 1,
C =
_
_
_
_
||x||<1
e

1
1||x||
2
dx
_
_
_
1
. (1.3.9)
12
Usor se demonstreaza ca functia poseda urmatoarele proprietati:
C

0
(R
n
); 0, x R
n
;
_
R
n
(x) dx = 1. (1.3.10)
Pentru orice > 0, denim nucleul de mediere de raza ,

(x) =
n

_
x/
_
. Usor se
demonstreaza ca functia

, de asemenea, verica cele trei proprietati din (1.3.10).

Lema 1.3.2. Fie R
n
o multime deschisa, iar K un compact. Exista o functie
: R cu propriet atile: 1) 0 (x) 1, x ; 2) (x) = 1 ntr-o vecin atate a
compactului K; 3) C

0
().
Teorema 1.3.13. (partitia unitatii) Fie K R
n
un compact acoperit de o familie
i

N
i=1
de multimi deschise, adica K
N

i=1

i
. Exista functiile
i
C

0
(
i
), i = 1, . . . , N, cu
propriet atile: 1) 0
i
(x) 1, x R
n
; 2) 0
N

i=1

i
(x) 1, x R
n
;
3) (x) =
N

i=1

i
(x) 1 ntr-o vecin atate a compactului K.
Familia de functii
i

N
i=1
se numeste partitie a unitatii subordonat a acoperirii
i

N
i=1
a
compactului K.
Denitia 1.3.1. Multimea nchis a S R
n
se numeste varietate (n 1)-dimensionala de
clas a C
k
, k 1, daca pentru orice x
0
S exista o vecin atate n-dimensionala U(x
0
) si o
functie F
x
0
: U(x
0
) R, astfel nc at F
x
0
C
k
_
U(x
0
)
_
, F
x
0
(x) ,= 0 n U(x
0
) si multimea
S

U(x
0
) se deneste de ecuatia F
x
0
(x) = 0, adica toate punctele multimii S

U(x
0
)
veric a ecuatia F
x
0
(x) = 0 si orice punct x ce verica ecuatia F
x
0
(x) = 0 apartine multimii
S

U(x
0
).
Astfel, S este o varietate (n 1)-dimensionala de clasa C
k
daca pentru orice x
0
S
exista o vecin atate n-dimensionala U(x
0
), astfel nc at multimea S

U(x
0
) se proiecteaza
bijectiv pe un domeniu D
x
0
R
n1
, adica S

U(x
0
) se deneste de ecuatia x
p
= g
p
(x

p
),
unde x

p
= (x
1
, . . . , x
p1
, x
p+1
, . . . , x
n
) D
x
0
R
n1
si g
p
C
k
(D
x
0
).
Fie S
p
R
n
o varietate (n1)-dimensionala de clasa C
1
denita de ecuatia x
p
= g
p
(x

p
),
unde x

p
V
p
R
n1
si g
p
C
1
(V
p
). Functia f : S
p
R se numeste integrabil a Lebesque pe
varietatea S
p
daca functia f
_
x

, g
p
(x

p
)
_
este integrabil a Lebesque pe V
p
. Integrala functiei f
pe S
p
se deneste prin formula
_
S
p
f(x)ds =
_
V
p
f
_
x

p
, g
p
(x

p
)
_
_
1 + [[
p
g
p
(x

p
)[[
2
dx

p
, (1.3.11)
13
unde
p
g
p
(x

p
) =
_
g
x
1
, ..., g
x
p1
, g
x
p+1
, , g
x
n
_
si dx

= dx
1
dx
p1
dx
p+1
dx
n
.
Sa trecem la denirea integralei Lebesque pe o varietate (n 1)-dimensionala S R
n1
de clasa C
1
si compacta. Fie f : S

R. Pentru S exista o acoperire nita cu multimi
deschise S
N

p=1

p
,
p
R
n
, astfel ncat multimile S
p
= S

p
sunt denite de ecuatiile
x
p
= g
p
(x

p
), unde x

p
V
p
R
n1
si g
p
C
1
(V
p
).

In plus, exista familia
p

N
p=1
cu
proprietatile din Teorema 1.3.13. Atunci
f(x) =
N

p=1

p
(x) f(x), x S.
Prin denitie, functia f este integrabil a pe S daca functiile
p
f, p = 1, 2, ..., N, sunt
integrabile pe S
p
.

In acest caz, avem
_
S
f(x) ds =
N

p=1
_
S
p

p
(x) f(x) ds. (1.3.12)
Se poate arata ca atat proprietatea de integrabilitate, cat si integrala nu depind de
sistemul (
p
, V
p
, g
p
) si de partitia unitatii
p
a varietatii S.
Varietatea (n1)-dimensionala S se numeste masurabil a daca
S
este integrabila Lebesque.
Fie R
n
o multime deschis a cu frontiera de clasa C
1
si e f : R
n
, f
C
1
() L
1
(). Atunci are loc egalitatea
_

div fdx =
_

k=1
f
k
cos( , x
k
) ds,
numit a formula lui Ostrogradski-Gauss, unde (x) = F(x)/[F(x)[ este versorul normalei
exterioare la , iar x
k
= (0, . . . , 0, 1
. .
k
, 0, . . . , 0).

In particular, daca P, Q C
1
(

) L
1
(),
atunci are loc formula integr arii prin parti:
_

P(x)
x
k
Q(x) dx =
_

P(x) Q(x) cos( , x

k
) ds
_

P(x)
Q(x)
x
k
dx, k = 1, n. (1.3.13)
1.4 Spatii de distributii

In aceasta sectiune, vor prezentate notiunile de baza, operatiile si proprietatile princi-

pale ale distributiilor din D

() si S

(R
n
). Cititorul, mai putin cunoscut cu aceste notiuni, se
poate adresa pentru detalii la [?], [?], [?], [?], [?], unde este indicata si o bibligrae sucient
de larga.
Fie R
n
o multime deschisa. Amintim ca C

0
() nseamn a multimea tuturor functiilor
de clasa C

() cu suport compact n .
14
Denitia 1.4.1. D() va desemna spatiul liniar C

0
() nzestrat cu convergenta denita
dup a cum urmeaz a. Sirul
k
C

0
() se numeste convergent la n D(), daca: a)
exist a un compact K , astfel nc at supp
k
K, k N

; b) pentru orice multiindice

N
n
sirul

(
k
) converge la 0 uniform pe K.

Convergenta n D() se noteaz a
astfel:
k
, k , n D().
Denitia 1.4.2. Fie si
1
doua multimi deschise din R
n
, iar :
1
un C

-
difeomorsm (o aplicatie bijectiv a, astfel nc at si
1
C

). Acest difeomorsm genereaz a

aplicatia

: f C

(
1
) f C

(),

f = f .
Propozitia 1.4.1. Fie R
n
o multime deschisa, N
n
un multiindice, a C

() si
:
1
un C

-difeomorsm. Atunci aplicatiile: a)

: D() D(),

,
b) a : D() D(), a : a , c)

: D(
1
) D(),

: , sunt liniare
si continue.
Denitia 1.4.3. D

() va desemna spatiul liniar al functionalelor liniare si continue, def-

inite pe D() si cu valori n C. Adic a, f D

() dac a: a) f : D() C, f, ),
b) f,
1

1
+
2

2
) =
1
f,
1
) +
2
f,
2
) ,
1
,
2
D(),
1
,
2
C, c)
f,
k
) f, ), k , daca
k
, k , n D(). Vom spune ca sirul de
distributii f
k
converge catre distributia f, daca f
k
, ) f, ) , k , pentru ecare
D(). Convergenta n D

() se noteaz a astfel: f
k
f, k , n D

().
Distributia 0 (nula) se deneste astfel: 0, ) = 0, D(). Prin urmare, distributiile
f si g sunt egale, daca f, ) = g, ), D().
Teorema 1.4.1. Fie f
k
D

(). Daca sirul numeric f

k
, ) are limita nita pentru
ecare D(), atunci exista o distributie f D

(), pentru care lim

k
f
k
, ) = f, ),
D(), adica spatiul D

() este complet.
Teorema 1.4.2. (L.Schwartz) Functionala liniara f : D() C este o distributie, daca
si numai daca pentru orice compact K exist a o constant a C(K) > 0 si un numar
natural l(K), astfel nc at
[f, )[ C sup
xK
||l
[

(x)[ , D(K) .
Vom asocia functiei f L
1
loc
() functionala u
f
, denita cu ajutorul formulei
u
f
, ) =
_

f (x) (x) dx, D() . (1.4.1)

15
Spatiul L
1
loc
() poate identicat cu ajutorul egalitatii (1.4.1) cu un subspatiu al lui
D

(). Vom conveni sa notam, n continuare, prin f distributia u

f
denita de f L
1
loc
().
Asemenea distributie se numeste distributie de tip functie sau distributie regulata.
Denitia 1.4.4. Fie f D

(). Vom spune ca f = 0 n

1
, daca u, ) = 0,
D

(
1
). Doua distributii f si g din D

() se numesc egale n
1
, daca f g = 0 n

1
.
Denitia 1.4.5. Vom numi suportul distributiei f D

() multimea tuturor punctelor din

ce nu au vecin at ati deschise, pe care sa se anuleze f. Suportul lui f se noteaz a prin supp f.
Evident, supp f este o multimenchis an , complementara sa relativa la ind deschis a.
Denitia 1.4.6. Fie f D

() si a C

(). Vom numi produs a f functionala denita

prin egalitatea a f, ) = f, a ) , D() .
Deoarece functionala D() f, a ) C este liniara, iar operatia de nmultire cu
o functie din C

() este continu a pe D(), atunci a f D

().
Propozitia 1.4.2. a) Fie a C

() si presupunem ca f
k
f, k , n D

(). Atunci
a f
k
a f, k , n D

(); b) Fie f D

(), a
k
C

() si presupunem ca pentru
orice multiindice N
n
avem

a
k

a, k , uniform pe orice compact K .

Atunci a
k
f a f, k , n D

().
Denitia 1.4.7. Fie :
1
un C

-difeomorsm nedegenerat si f D

(
1
). Vom
deni functionala f prin formula f , ) =

f,
_

1
_

_
, D() .
Propozitia 1.4.3. Fie :
1
un C

-difeomorsm nedegenerat si f
k
f, k , n
D

(
1
). Atunci f
k
f , k , n D

().

In particular, daca A M
n
(R) este o matrice nesingulara, adica detA ,= 0, b R
n
si
f D

(R
n
). Denim urmatorul C

-difeomorsm
A, b
: R
n
R
n
,
A, b
(x) = Ax + b.

In
acest caz,
_
f
A, b
_
(x) = f
_
Ax + b
_
si
f (Ax + b) , (x)) =
1
[det A[

f (x) ,
_
A
1
(x b)
__
, D(R
n
) .
Denitia 1.4.8. Fie N
n
un multiindice, iar f D

(). Denim functionala

f,
numit a derivata distributiei f de ordinul , cu ajutorul formulei

f, ) = (1)
||
f,

) , D(). (1.4.2)
16
Conform Propozitiei 1.4.1,

este o aplicatie liniara si continu a pe D(), iar aplicatia

D() (1)
||
f,

) C este o aplicatie liniara si continu a. Prin urmare,

f
D

().
Propozitia 1.4.4. a) Orice distributie f D

() posed a derivate de orice ordin si au loc

egalit atile

f
_
=

f) =
+
f, n D

(), , N
n
; (1.4.3)
b) Pentru orice multiindice N
n
operatia de derivare

este liniara si continu a de

la D

() la D

(), adica daca f

k
0, k , n D

(), atunci

f
k
0, k , n
D

(); c) Daca f = 0 n D

(), atunci pentru orice multiindice N

n
avem

f = 0 n
D

(), adica supp

f supp f; d) Daca f C
m
(), g C() si pentru [[ m,

f =
g n D

(), atunci

f = g n sens clasic, adica

f(x) = g(x) a.p.t. n ; e) Daca

f D

() si a C

(), atunci are loc formula Leibniz-H ormander

(a f) =

||||
C

f, n D

(), (1.4.4)
unde derivata

a se ia n sensul clasic, iar derivata

f se ia n sensul distributiilor.

In
particular,

x
k
_
a f
_
= a
f
x
k
+
a
x
k
f, n D

(), k = 1, . . . , n.
Denitia 1.4.9. Vom numi produs direct al distributiilor f D

(R
n
) si g D

(R
m
), notat
prin f g, functionala denita prin egalitatea
f g, ) =

f, g, )
_
, D
_
R
n+m
_
. (1.4.5)
Vom mentiona ca produsul direct f g astfel denit este o functional a liniara si continu a
pe D(R
n+m
), adica este o distributie din D

(R
n+m
).

In plus, produsul direct este liniar,
continuu n raport cu ecare factor, comutativ si asociativ n D

(R
n+m
).
Denitia 1.4.10. Vom spune ca sirul
m
D(R
n
) converge cuatre 1 n R
n
cu m
si vom scrie
m
1, m , daca: a) pentru ecare compact K R
n
exist a m
0
(K)
N, astfel nc at
m
(x) = 1, pentru orice x K si pentru orice m m
0
; b) pentru orice
multiindice N
n
exista C

> 0, astfel nc at [

m
(x)[ C

, x R
n
, m N

.
Denitia 1.4.11. Fie f, g D

(R
n
) cu proprietatea, ca produsul direct f (x) g (y) admite
extensie pe functii de forma (x + y) pentru orice D(R
n
) n sensul urmator: pentru
orice sir
k
D(R
2n
),
k
1, k , n R
2n
, exista limita sirului numeric lim
k

f(x)
17
g(y) ,
k
(x, y) (x + y)
_
, notata prin

f(x) g(y), (x + y)
_
, si aceast a limita nu depinde
de sirul
k
.

In acest caz, convolutia f g este functionala denita astfel:

f g,
_
=

f(x) g(y), (x + y)
_
=
= lim
k

f(x) g(y),
k
(x, y) (x + y)
_
, D(R
n
).
Mentionam, ca daca f g exista, atunci f g D

(R
n
).
Teorema 1.4.3. Fie f, g D

(R
n
) si presupunem ca g este cu suport compact n R
n
. Atunci
exist a convolutia f g si

f g,
_
=

f(x) g(y), (y) (x +y)

_
, D(R
n
), (1.4.6)
unde este o functie arbitrar a din D(R
n
) cu proprietatea (x) = 1 ntr-o vecin atate a supor-
tului distributiei g. Convolutia este continu a n raport cu ecare factor n sensul urmator:
a) daca f
k
0, k , n D

(R
n
), atunci f
k
g 0, k , n D

(R
n
); b) daca
g
k
0, k , n D

(R
n
) si exista o bila B
A
astfel nc at supp g
k


B
A
, k = 1, 2, ...,
atunci f g
k
0, k , n D

(R
n
).
Prezentam proprietatile de baza ale convolutiei n D

(R
n
).
Propozitia 1.4.5. Fie f, g D

(R
n
). Admitem ca exista convolutia f g. Atunci: a)
convolutia f g este o operatie liniara n D

(R
n
) n raport cu ecare factor; b) exista
convolutia g f si f g = g f n D

(R
n
), adica convolutia este o operatie comutativ a
n D

(R
n
); c) pentru orice multiindice N
n
exista

f g si f

g si

_
f g
_
=

f g = f

g n D

(R
n
); (1.4.7)
d) pentru orice h R
n
exista f(x + h) g(x) si
_
f g
_
(x + h) = f(x + h) g(x) n D

(R
n
). (1.4.8)
Teorema 1.4.4. Fie f D

(R
n
) si D(R
n
). Atunci f C

(R
n
) si
_
f
_
(x) =

f(y), (x y)
_
n D

(R
n
). (1.4.9)

In continuare, vom deni un nou spatiu de distributii, si anume, spatiul distributiilor

temperate S

(R
n
).
18
Denitia 1.4.12. Spatiul S(R
n
) este multimea liniara a functiilor din C

(R
n
) cu propri-
etatea: pentru orice k N si orice multiindice N
n
exista o constant a C
,k
, astfel nc at
sup
xR
n
[[x[[
k

(x)

C
,k
.
Vom spune ca sirul
m
S(R
n
) converge la n S(R
n
) si vom scrie
m
0, m ,
n S(R
n
), daca pentru orice , N
n
are loc x

m
(x) x

(x), m , uniform
n R
n
.
Propozitia 1.4.6. Spatiul D(R
n
) se include dens n spatiul S(R
n
). Orice sir convergent n
D(R
n
) este convergent si n S(R
n
) catre acelasi element.
Denitia 1.4.13. Functia a C

(R
n
) apartine multimii
M
dac a pentru orice multiindice
N
n
exista C

> 0 si m

N, astfel nc at

a(x)

_
1 + [[x[[
_
m

, x R
n
.
Propozitia 1.4.7. Fie a
M
si : R
n
R
n
un C

-difeomorsm din
M
, atunci
aplicatiile: a)

: S(R
n
) S(R
n
),

, b) a : S(R
n
) S(R
n
), a : a ,
c)

: S(R
n
) S(R
n
),

: sunt liniare si continue.

Denitia 1.4.14. Spatiul S

(R
n
) va desemna multimea functionalelor liniare si continue,
denite pe S(R
n
) si cu valori n C. Sirul de distributii f
k
S

(R
n
) converge la f S

(R
n
),
dac a f
k
, ) f, ), k , pentru ecare S(R
n
). Convergenta sirului f
k
la f se
noteaz a astfel: f
k
f, k , n S

(R
n
).
Ca si D

(R
n
), spatiul S

(R
n
) este complet. Adic a, daca pentru ecare S(R
n
) exista
lim
k
f
k
, ) = lim
k
f, ), atunci f S

(R
n
) si are loc urmatoarea teorema.
Teorema 1.4.5. (L. Schwartz) Functionala liniara f denita pe S(R
n
) apartine spatiului
S

(R
n
), daca si numai daca exista C > 0 si p N, astfel nc at

f,
_

C sup
||p
xR
n
_
1 + [[x[[
p
_

(x)

, S(R
n
).
Operatiile de derivare, de nmultire cu o nctie din C

(R
n
) si transformarea de variabile
n D

(R
n
), se extind literalmente si asupra distributiilor temperate. Astfel, pentru N
n
derivata

f a distributiei f S

(R
n
) se deneste cu ajutorul formulei

f,
_
= (1)
||

f,

_
, S(R
n
). (1.4.10)
Pentru a
M
si f S

(R
n
) produsul a f este denit cu ajutorul formulei

a f,
_
=

f, a
_
, S(R
n
). (1.4.11)
19
Fie : R
n
R
n
un C

-difeomorsm nedegenerat, ,
1

M
si f S

((R
n
)). Atunci
functionala f se deneste prin formula f , ) =

f,
_

1
_

_
,
S(R
n
).

In particular, pentru f S

(R
n
), A M
n
(R), detA ,= 0, si b R
n
distributia
_

A, b
f)(x) = f(Ax +b) se deneste cu ajutorul formulei

f(Ax +b), (x)

_
=
1
[det A[

f(x),
_
A
1
(x b)
__
, S(R
n
). (1.4.12)
Conform Propozitiei 1.4.7 operatiile

, a, sunt continue n S(R

n
). Aceste operatii,
combinate cu f S

(R
n
), conduc la continuitatea functionalelor

f, a f si f .
Propozitia 1.4.8. Fie N
n
un multiindice, a
M
, : R
n
R
n
un C

-difeomorsm
nedegenerat, ,
1

M
. Urmatoarele aplicatii: a)

: S

(R
n
) S

(R
n
),

: f

f;
b) a : S

(R
n
) S

(R
n
), a : f a f; c)

: S

(R
n
) S

(R
n
),

: f f , sunt
liniare si continue.
Propozitia 1.4.9. S

(R
n
) D

(R
n
) si orice sir convergent n S

(R
n
) este convergent si n
D

(R
n
) catre acelasi element.
Ca si n cazul spatiului D

(R
n
) o distributie u din S

(R
n
) se numeste regulata daca exista
o functie f L
1
loc
(R
n
), astfel nc at
u, ) =
_
R
n
f(x) (x) dx, S(R
n
). (1.4.13)

In continuare vom nota aceasta distributie prin f.

Denitia 1.4.15. Vom numi produs direct al distributiilor f S

(R
n
) si g S

(R
m
), notat
prin f g, functionala denita astfel:
f (x) g (y) , (x, y)) =

f (x) , g (y) , (x, y))

_
, S
_
R
n+m
_
. (1.4.14)
Produsul direct f g, astfel denit, este o functionala liniara si continua pe S

(R
n+m
).
Prin urmare, f g S

(R
n+m
). De asemenea, produsul direct este comutativ si asociativ n
S

(R
n+m
), liniar; si continuu n raport cu ecare factor;

In continuare vom aduce proprietatile principale ale convolutiei distributiilor din S

(R
n
).
Teorema 1.4.6. Fie f, g S

(R
n
). Presupunem ca g are suport compact n R
n
. Atunci
exist a convolutia f g si

f g,
_
=

f(x) g(y), (y) (x + y)

_
, S(R
n
), (1.4.15)
20
unde este o functie arbitrara din D(R
n
) si (x) = 1 ntr-o vecin atate a suportului distributiei
g. Convolutia este continu a n raport cu ecare factor n sensul urmator: a) daca f
k

0, k , n S

(R
n
), atunci f
k
g 0, k , n S

(R
n
); b) daca g
k
0, k , n
S

(R
n
) si exista o bila B astfel nc at supp g
k


B, k N

, atunci f g
k
0, k , n
S

(R
n
).
Proprietatile principale ale convolutiei n S

(R
n
) sunt prezentaten urmatoarea propozitie.
Propozitia 1.4.10. Fie f, g S

(R
n
). Admitem, ca exista convolutia f g. Atunci:
a) convolutia f g este o operatie liniara n S

(R
n
) n raport cu ecare factor; b) exista
convolutia g f si f g = g f n S

(R
n
), adica convolutia este o operatie comutativ a
n S

(R
n
); c) pentru orice multiindice N
n
exista

f g si f

g si

_
f g
_
=

f g = f

g n S

(R
n
); (1.4.16)
d) pentru orice h R
n
exist a f(x + h) g(x) si
_
f g
_
(x + h) = f(x + h) g(x) n S

(R
n
). (1.4.17)
Teorema 1.4.7. Fie f S

(R
n
) si S(R
n
). Atunci f C

(R
n
) si
_
f
_
(x) =

f(y), (x y)
_
n S

(R
n
). (1.4.18)
Dac a
k
, k n S(R
n
), atunci f
k
f , k , n S

(R
n
)
O operatie importanta, denita n spatiul S

(R
n
), care se utilizeaza la denirea spatiilor
Sobolev, este transformarea Fourier. Vom aminti proprietatile de baza ale transformarii
Fourier n S(R
n
) si n S

(R
n
).
Denitia 1.4.16. Numim transformata Fourier a elementului din S(R
n
), functia notata
prin F[] sau , si denita prin formula
F[]() = () =
_
R
n
e
i (x, )
(x) dx, R
n
, (1.4.19)
unde i
2
= 1, (x, ) = x
1

1
+ ... + x
n

n
, iar functia F
1
[], denita de formula
F
1
[](x) =
1
(2 )
n
_
R
n
e
i (x, )
() d, x R
n
. (1.4.20)
se numeste transformata Fourier inversa a elementului din S(R
n
).
21
Propozitia 1.4.11. Pentru orice S(R
n
) au loc egalit atile:

F[]() = F[(i x)

](), R
n
, N
n
, (1.4.21)
F[

x
]() = (i )

F[](), R
n
, N
n
, (1.4.22)
F
1
[()](x) =
1
(2 )
n
F[()](x) =
1
(2 )
n
F[()](x), (1.4.23)
F
_
F
1
[]

= F
1
_
F[]

= , (1.4.24)
_
R
n

(x)

2
dx = (2 )
n
_
R
n

(x)

2
dx, S(R
n
). (1.4.25)
Aplic atiile F : S(R
n
) S(R
n
), F
1
: S(R
n
) S(R
n
) sunt liniare, continue si bijective.
Denitia 1.4.17. Numim transformata Fourier a distributiei f S

(R
n
), functionala notata
cu F [f] sau

f, si denita pe S(R
n
) prin egalitatea
F [f] , ) = f, F [] ) , S(R
n
). (1.4.26)
Distributia notata cu F
1
[f], si denita prin formula
F
1
[f(x)] =
1
(2 )
n
F[f(x)] (1.4.27)
se numeste transformata Fourier inversa a elementului f S

(R
n
).
Propozitia 1.4.12. Pentru orice f S

(R
n
) au loc egalit atile:

F[f]() = F[(i x)

f](), n S

(R
n
), N
n
, (1.4.28)
F[

x
f]() = (i )

F[f](), n S

(R
n
), N
n
, (1.4.29)
F
1
[F [f]] = F
_
F
1
[f]

= f, f S

(R
n
). (1.4.30)
Aplic atiile F : S

(R
n
) S

(R
n
), F
1
: S(R
n
) S(R
n
) sunt liniare, continue si bijective.
Denitia 1.4.18. Fie f(x, y) S

(R
n+m
), unde x R
n
, y R
m
. Denim transformata
Fourier partial a F
x
[f] n raport cu variabilele x = (x
1
, . . . , x
n
) prin formula
F
x
[f], ) = f, F

[]) , (, y) S((R
n+m
),
unde
F
x
[](x, y) =
_
R
n
(, y) e
i (, x)
d. (1.4.31)
22
Aplicatia F
x
: (, y) S(R
n+m
) F

[](x, y) S(R
n+m
) este liniara si continu a. Prin
urmare, functionala F
x
[f], denita prin (1.4.31) este o distributie din S

(R
n+m
).
Pentru transformarea Fourier partiala F
x
au loc formule similare cu formulele (1.4.28) si
(1.4.29), si anume

y
F
x
[f](, y) = F
x
[(i x)

y
f](, y), n S

(R
n+m
), (1.4.32)
F
x
[

y
f](, y) = (i )

y
F
x
[f](, y), n S

(R
n+m
). (1.4.33)
Teorema 1.4.8. Aplicatia F : f L
2
(R
n
) F[f] L
2
(R
n
) este liniara, continu a si
bijectiv a.

In plus, are loc egalitatea lui Parseval
_
R
n
[

f()[
2
d = (2 )
n
_
R
n
[f(x)[
2
dx, f L
2
(R
n
). (1.4.34)
Teorema 1.4.9. Fie f S

(R
n
) si f are suport compact. Atunci F[f]
M
si
F[f]() =

f(x), (x) e
i (x, )
_
, (1.4.35)
unde este o functie arbitrar a din D(R
n
), care verica conditia (x) = 1 ntr-o vecin atate
a supp f.
Teorema 1.4.10. Fie f, g S

(R
n
) si g are suport compact. Atunci
F [f g] = F [g] F [f] , n S

(R
n
). (1.4.36)
Formula (1.4.36) este adevarat a si n cazul c and f S

(R
n
) iar g S(R
n
).
23
2 Spatii Sobolev
Spatiile Sobolev reprezint a un instrument important n studiul problemelor la limita
pentru ecuatii diferentiale, n special, a celor cu derivate partiale. Acest instrument permite
aplicarea metodelor analizei functionale la cercetarea rezolvabilitatii problemelor la limita
pentru ecuatii diferentiale cu derivate partiale.

In acest capitol vom prezenta proprietatile
principale ale acestor spatii. La moment, aceste spatii sunt studiate sucient de amplu.
Pentru un studiu mai aprofundat recomandam cititorului sa se adreseze la sursele [?], [?],
[?], [?], [?], [?], [?], [?], [?], n care pot gasite nu numai proprietatile expuse n acest capotol,
dar si referinte detaliate la alte surse.
2.1 Spatiile Sobolev W
m
()
Denitia 2.1.1. Fie R
n
o multime deschisa si m N. W
m
() va desemna urmatoarea
multime liniara: W
m
() =
_
f D

() ;

f L
2
() , [[ m
_
, unde derivatele

f
sunt ntelese n sensul distributiilor.
Teorema 2.1.1. W
m
() este spatiu Hilbert cu produsul scalar
(f, g)
W
m
()
=
_

||m

f (x)

g (x) dx. (2.1.1)

Demonstratie. Usor se verica ca (2.1.1) este un produs scalar n W
m
(), care
genereaza norma
|f|
W
m
()
=
_
_
_

||m
[

f (x)[
2
dx
_
_
1/2
. (2.1.2)
Vom arata ca W
m
() este un spatiu complet cu norma (2.1.2). Fie f
k
un sir fundamental
n W
m
(). Atunci
_

||m
[

f
k
(x)

f
p
(x)[
2
dx 0, k, p .
Prin urmare, pentru ecare N
n
, m, xat sirul

f
k
este fundamental n L
2
().
Deoarece L
2
() este spatiu complet, rezulta ca exista f

L
2
(), astfel ncat
_

f
k
f

[
2
dx 0, k . (2.1.3)
Vom arata ca f

f n D

(), unde f = f
0
.

Intr-adev ar, deoarece f

L
2
(), atunci
datorita relatiei (2.1.3), avem
f

, ) =
_

(x) (x) dx = lim

k
_

f
k
(x) (x) dx =
24
= (1)
||
lim
k
_

f
k
(x)

(x) dx = (1)
||
_

f(x)

(x) dx =
= (1)
||
f,

) , D(),
ceea ce nseamna ca f

f n D

() si

f L
2
(), [[ m. Prin urmare, f W
m
()
si W
m
() este spatiu complet.

In continuare, ne vom referi la structura functiilor din W

1
(a, b).
Teorema 2.1.2. Spatiul W
1
(a, b) coincide cu multimea functiilor u : [a, b] R absulut
continue pe [a, b], pentru care derivata clasica u

exista aproape peste tot n (a, b) si u

L
2
(a, b).
Demonstratie. Fie u absolut continua si u

L
2
(a, b). Atunci pentru u si orice din
D(a, b) este adevarata formula integrarii prin parti
b
_
a
u

(x) (x) dx =
b
_
a
u(x)

(x) dx,
ceea ce nseamna ca u

= u (u este derivata n sensul distributiilor) a.p.t. n (a, b) si

u W
1
(a, b).
Fie acum u W
1
(a, b). Vom demonstra ca u este absolut continua pe [a, b] si ca u

L
2
(a, b). Fie [c, d] (a, b) si D(a, b), (x) = 1 ntr-o vecin atate a lui [c, d]. Notam prin
v = u. Este evident, ca v W
1
(R). Fie v

regularizanta functiei v de raza

v

(x) =
_
v(y)

(x y) dy, x R.
Conform Teoremei 1.3.6, v

(a, b) si supp v

(a, b) pentru sucient de mic. Prin

urmare, v

D(a, b) pentru sucient de mic. Conform Lemei 1.4.3 din [?], avem ca
v

v n L
2
(R), 0. (2.1.4)
Din Teorema 1.3.6 rezulta ca
v

(x) =
_
v(y)
d
dx

(x y) dy =
_
v(y)
d
dy

(x y) dy =
=
_
v(y)

(x y) dy, x R.
si
v

v n L
2
(R), 0. (2.1.5)
25
Pe de alta parte
v

(x) v

(y) =
x
_
y
v

(s) ds =
x
_
y
v(s) ds, x, y R. (2.1.6)
Datorita Lemei 1.3.1, din (2.1.4) si (2.1.5) rezulta existenta unui subsir v

j
, care converge
a.p.t. n (a, b) catre v cu
j
0. Trec and la limita cu
j
0 n (2.1.6), obtinem
v(x) v(y) =
x
_
y
v(s) ds, a.p.t. x, y (a, b),
de unde rezulta ca
v(x) =
x
_
a
v(s) ds, a.p.t. x (a, b). (2.1.7)
Deoarece v L
2
(a, b), rezulta ca partea dreapta a egalitatii (2.1.7) este o functie absolut
continu a pe [a, b] si v = v

a.p.t. n (a, b). Deoarece u = v pe orice vecinatate a lui [c, d],

rezulta ca u este absolut continua n (a, b), u

= u a.p.t. n (a, b) si u

L
2
(a, b).
Corolarul 2.1.1. Fie u, v L
2
(a, b) si v =
k
u n sensul distributiilor. Atunci u
C
k1
(a, b), u
(k1)
este absolut continu a pe (a, b) si, prin urmare, poseda derivata clasica
a.p.t. n (a, b), astfel nc at u
(k)
L
2
(a, b) si u
(k)
= v.
2.2 Teoremele de extensie n W
m
()
Teorema 2.2.1. Fie R
n
o multime cu frontiera de clasa C
1
si compact a sau = R
n
+
.
Atunci exista un operator de extensie P : W
1
() W
1
(R
n
), astfel nc at Pu[

= u pentru
orice u W
1
() si
[[Pu[[
L
2
(R
n
)
C(n, ) [[u[[
L
2
()
, (2.2.1)
[[Pu[[
W
1
(R
n
)
C(n, ) [[u[[
W
1
()
. (2.2.2)
Vom demonstra, mai nt ai, Teorema 2.2.1 n cazul particular, n care = Q
+
, folosind
urmatoarele notatii:
Q = x = (x

, x
n
) R
n
; [[x

[[ < 1, [x
n
[ < 1 , (2.2.3)
Q
+
= Q

R
n
+
, R
n
+
= x = (x

, x
n
) R
n
; x
n
> 0 , (2.2.4)
Q
0
= x = (x

, x
n
) R
n
; [[x

[[ < 1, x
n
= 0 . (2.2.5)
26
Lema 2.2.1. Fie u W
1
(Q
+
) si u

functia denita prin relatiile

u

(x

, x
n
) =
_
u(x

, x
n
), dac a x
n
> 0,
u(x

, x
n
), dac a x
n
< 0.
(2.2.6)
Atunci au loc inegalit atile
[[u

[[
L
2
(Q)
2 [[u[[
L
2
(Q
+
)
, [[u

[[
W
1
(Q)
2 [[u[[
W
1
(Q
+
)
. (2.2.7)
Demonstratie. Vom demonstra, mai ntai, egalitatile
u

x
i
=
_
u
x
i
_

, i = 1, 2, . . . , n 1, n D

(Q), (2.2.8)
si
u

x
n
=
_

_
u
x
n
(x

, x
n
), daca x
n
> 0,

u
x
n
(x

, x
n
), daca x
n
< 0,
n D

(Q). (2.2.9)
Pentru a demonstra (2.2.7) consideram functia C

(R),
(r) =
_
0, daca r 1,
1, daca r 2,
(2.2.10)
si denim
k
(r) = (k r) pentru k N

. Pentru D(Q) notam (x

, x
n
) = (x

, x
n
) +
(x

, x
n
) si
k
(x

, x
n
) =
k
(x
n
) (x

, x
n
). Observam ca
k
D(Q
+
). Atunci pentru
i = 1, 2, . . . , n 1, avem
_
Q

k
(x
n
) u

(x)
(x)
x
i
dx =
_
Q
+

k
(x
n
) u(x)
(x)
x
i
dx =
=
_
Q
+

k
(x
n
) (x)
u(x)
x
i
dx =
_
Q

k
(x
n
) (x)
_
u(x)
x
i
_

dx.
Trecem la limita cu k n ultima egalitate, folosind Teorema lui Lebeque de convergent a
dominamt a, pentru a obtine
_
Q
u

(x)
(x)
x
i
dx =
_
Q
(x)
_
u(x)
x
i
_

dx.
Rezulta ca
_
u

x
i
,
_
=
_
u

,

x
i
_
=
__
u
x
i
_

,
_
, D(Q).
adica are loc egalitatea (2.2.8).
27
Vom demonstra acum egalitatea (2.2.9). Pentru D(Q) avem
_
Q
u

(x)
(x)
x
n
dx =
_
Q
+
u(x)
(x)
x
n
dx, (2.2.11)
unde (x) = (x

, x
n
) (x

, x
n
). Daca
k
este functia construita mai sus, atunci avem
_
Q
+
u(x)

x
n
_

k
(x
n
) (x)
_
dx =
_
Q
+

k
(x
n
) (x)
u(x)
x
n
dx,
de unde rezulta ca
_
Q
+
u(x)
k
(x
n
)
(x)
x
n
dx +
_
Q
+
u(x) (x)

k
(x
n
)
x
n
dx =
=
_
Q
+

k
(x
n
) (x)
u(x)
x
n
dx. (2.2.12)

In virtutea teoremei lui Lebeque de convergent a dominanta avem

_
Q
+
u(x)
k
(x
n
)
(x)
x
n
dx
_
Q
+
u(x)
(x)
x
n
dx, k , (2.2.13)
_
Q
+

k
(x
n
) (x)
u(x)
x
n
dx
_
Q
+
(x)
u(x)
x
n
dx, k . (2.2.14)
Deoarece
[(x

, x
n
)[ 2 [x
n
[ m, m = max
xQ
+

(x)
x
n

,
atunci

_
Q
+
u(x)

k
(x
n
)
x
n
(x) dx

_
Q
+
u(x)

(k x
n
) (x) dx

2 k mM
_
k
1
<x
n
<2 k
1
x
n
[u(x)[ dx 2 mM |u|
L
2
(Q)
_
7
n1
3(n 1)
_
1/2
k
1/2
,
unde M = max
r[1,2]
[

(r)[. Avand n vedere aceasta evaluare, din (2.2.12 (2.2.13 si (2.2.14)

rezulta ca
_
Q
+
u(x)
(x)
x
n
dx =
_
Q
+
(x)
u(x)
x
n
dx =
_
Q
v

(x) (x) dx, (2.2.15)

unde
v

(x) =
_

_
u
x
n
(x

, x
n
), daca x
n
> 0,

u
x
n
(x

, x
n
), daca x
n
< 0.
28
Din (2.2.11) si (2.2.15) rezulta ca
_
u

x
n
,
_
= v

, ) , D(Q),
adica (2.2.9).

In sfarsit, (2.2.8) si (2.2.9) implica (2.2.7), lema ind complet demonstrata.

Demonstratia Teoremei 2.2.1. Daca = R
n
+
, demonstratia ramane neschimbata,
nlocuind Q
+
cu R
n
+
.
Fie de clasa C
1
si compacta. Atunci exista o familie nita de multimi deschise U
j

N
j=1
din R
n
, astfel ncat
N
_
j=1
U
j
si, corespunzator, o familie de difeomorsme
j
: Q U
j
,
astfel ncat

j
(Q
+
) = U
j

,
j
(Q
0
) = U
j

.
Comform Teoremei 1.3.13, exista familia
j

N
j=1
,
j
C

0
(U
j
), astfel nc at 0
j
(x) 1 si
N

j=0

j
(x) = 1ntr-o vecinatate a multimii , unde U
0
=
N
_
j=1
U
j
. Atunci pentru u W
1
()
avem
u =
N

j=0
u
j
, u
j
=
j
u.
Vom construi extensiile u
j
ale functiilor u
j
la R
n
. Denim extensia u
0
a functiei u
0
prin
formula
u
0
(x) =
_
u
0
(x), daca x ,
0, daca x R
n
.
Deoarece

x
k
u
0
=
0
u
x
k
+ u

0
x
k
, k = 1, . . . , n, n D

(R
n
),
rezulta ca u
0
W
1
(R
n
) si
[[ u
0
[[
L
2
(R
n
)
C [[u
0
[[
L
2
()
, [[ u
0
[[
W
1
(R
n
)
C [[u
0
[[
W
1
()
,
unde C depinde doar de norma functiilor
0
si
0
n L
2
().
Pentru a extinde functia u
j
, j = 1, . . . , N, construim functia
v
j
(y) = u
j
(
j
(y)) , y Q
+
si observam ca v
j
W
1
(Q
+
). Conform Lemei 2.2.1, extensia v

j
a functiei v
j
pe Q apartine
spatiului W
1
(Q). Denim functia
w
j
(x) = v

j
_

1
j
(x)
_
, x U
j
.
29
Atunci w
j
= u
j
pe U
j

, w
j
W
1
(U
j
) si
[[w
j
[[
L
2
(U
j
)
C [[u
j
[[
L
2
(U
j

)
, [[w
j
[[
W
1
(U
j
)
C [[u
j
[[
W
1
(U
j

)
,
unde C nu deinde de u.
Luam, n nal,
u
j
=
_
w
j
(x), daca x U
j
,
0, daca x R
n
U
j
.
si observam ca u
j
= u
j
pe , u
j
W
1
(R
n
) si
[[ u
j
[[
L
2
(R
n
)
C [[u
j
[[
L
2
(U
j

)
, [[ u
j
[[
W
1
(R
n
)
C [[u
j
[[
W
1
(U
j

)
. (2.2.16)
Denim operatorul de extensie P : W
1
() W
1
(R
n
),
Pu = u
0
+
N

j=0
u
j
.
Deoarece
N

j=0

j
(x) = 1 ntr-o vecinatatea a lui , atunci Pu = u pe si, n virtutea
evalu arilor (2.2.16), rezulta (2.2.1) si (2.2.2), teorema ind complet demonstrata.
La fel se demonstreaza si urmatoarea teorema.
Teorema 2.2.2. Fie m N

si R
n
o multime deschisa cu frontiera de clasa C
m
si
compact a sau = R
n
+
. Atunci exista un operator de extensie P : W
m
() W
m
(R
n
), astfel
nc at Pu[

= u si
[[Pu[[
L
2
(R
n
)
C(n, m, ) [[u[[
L
2
()
, (2.2.17)
[[Pu[[
W
m
(R
n
)
C(n, m, ) [[u[[
W
m
()
. (2.2.18)
Remarca 2.2.1.

In conditiile Teoremei 2.2.1 operatorul de extensie este continuu din L
p
()
n L
p
(R
n
) pentru orice p [1, ], adica
[[Pu[[
L
p
(R
n
)
C(n, m, ) [[u[[
L
p
()
, u L
p
().
Corolarul 2.2.1. Fie m N

si R
n
o multime deschisa cu frontiera de clasa C
m
si compact a. Atunci multimea restrictiilor functiilor din C

0
(R
n
) este densa n W
m
().
La fel se demonstreaza si urmatoarea teorema.
Teorema 2.2.3. Fie m N

si R
n
o multime deschisa cu frontiera de clasa C
m
si
compact a sau = R
n
+
. Atunci exista un operator de extensie P : C
m
() C
m
(R
n
), astfel
nc at Pu[

= u si
[[Pu[[
C
m
(R
n
)
C(n, m, ) [[u[[
C
m
()
. (2.2.19)
30
Remarca 2.2.2. Din demonstratia Teoremei 2.2.1 rezult a ca daca este de clasa C
1
si
compact a, atunci pentru orice u W
1
() exist a o extensie a acestei functii U W
1
(R
n
)
si supp U este compact n R
n
. La fel, daca u C
m
(), atunci exista o extensie a acestei
functii U C
m
(R
n
) si supp U este compact n R
n
.
2.3 Spatiile Sobolev H
s
(R
n
)
Spatiile H
s
(R
n
) reprezint a o generalizare a spatiilor W
m
(R
n
) pentru cazul cand s este
real.
Denitia 2.3.1. Fie s R. H
s
(R
n
) va desemna urmatoarea multime liniara:
H
s
(R
n
) =
_
f S

(R
n
);
_
1 + [[[[
2
_
s/2
F [f] () L
2
(R
n
)
_
.
Teorema 2.3.1. H
s
(R
n
) este spatiu Hilbert cu produsul scalar
(f, g)
H
s
(R
n
)
=
_
_
1 +[[[[
2
_
s

f() g() d. (2.3.1)

Demonstratie. Usor se veric a ca (2.3.1) deneste un produs scalar n H
s
(R
n
), care
genereaza norma
|f|
H
s
(R
n
)
=
__
_
1 + [[[[
2
_
s

f()

2
d
_
1/2
. (2.3.2)
Vom demonstra ca H
s
(R
n
) este complet n aceasta norma. Fie f
k
un sir fundamental n
H
s
(R
n
). Atunci
_
_
1 + [[[[
2
_
s

f
k
()

f
j
()

2
d 0, k, j .
Prin urmare, sirul (1 + [[[[
2
)
s/2

f
k
() este fundamental n L
2
(R
n
). Avand n vedere ca
L
2
(R
n
) este spatiu complet, rezulta ca exista v L
2
(R
n
), astfel ncat
_

_
1 + [[[[
2
_
s/2

f
k
() v()

2
d 0, k . (2.3.3)
Notam u
0
() = v()
_
1 + [[[[
2
_
s/2
si u = F
1
[u
0
]. Deoarece v S

(R
n
) (L
2
(R
n
) S

(R
n
))
si (1 +[[[[
2
)
s/2
apartine multimii
M
, atunci u
0
apartine spatiului S

(R
n
). Prin urmare,
u S

(R
n
). Mai mult, u H
s
(R
n
), deoarece
_
1 + [[[[
2
_
s/2
F[u] = v L
2
(R
n
). Ram ane
sa arat am ca [[f
k
u[[
H
s
(R
n
)
0, k . Folosind (2.3.3), ultima armatie rezulta din
relatiile
_
_
1 + [[[[
2
_
s

f
k
() u()

2
d =
_
_
1 +[[[[
2
_
s

f
k
() u
0
()

2
d =
=
_

_
1 + [[[[
2
_
s/2

f
k
() v()

2
d 0, k .
31
Teorema 2.3.2. Daca s N si = R
n
, atunci spatiile W
s
(R
n
) si H
s
(R
n
) coincid si
normele (2.1.2), (2.3.2) sunt echivalente.
Demonstratie. Daca u W
s
(R
n
), atunci

u L
2
(R
n
) pentru [[ s. Conform
egalitatii lui Parseval (1.4.34) si faptului ca F[

u] = (i )

u(), rezulta ca

u L
2
(R
n
)
pentru orice [[ s. Deoarece
c
0
(s)
_
1 + [[[[
2
_
s

||s
[[

[[
2
c
1
(s)
_
1 + [[[[
2
_
s
, R
n
, (2.3.4)
cu 0 < c
0
(s) c
1
(s), atunci
_
1 + [[[[
2
_
s/2
u() L
2
(R
n
), adica u H
s
(R
n
).
Reciproc. Daca u H
s
(R
n
), atunci (1 +[[[[
2
)
s/2
u() L
2
(R
n
). Din (2.3.4) rezulta
ca

u() L
2
(R
n
) pentru orice [[ s. Prin urmare, conform egalitatii Parseval,

u
L
2
(R
n
) pentru orice [[ s, adica u W
s
(R
n
).
Echivalenta normelor (2.1.2) si (2.3.2) rezulta din (2.3.4).
2.4 Teoremele de densitate n H
s
(R
n
)
Deseori demonstratiile unor proprietati ale spatiilor H
s
(R
n
) sunt mai simple si chiar
mai elegante pentru unele multimi de functii netede, care sunt dense n H
s
(R
n
). Folosind
densitatea acestor multimi n H
s
(R
n
), aceste proprietati usor se extind asupra ntregului
spactiu H
s
(R
n
).
Teorema 2.4.1. Multimea C

0
(R
n
) este densa n H
s
(R
n
).
Demonstratie. Fie u H
s
(R
n
). Atunci v() =
_
1 + [[[[
2
_
s/2
u() L
2
(R
n
). Conform
Teoremei 1.3.12 multimea C

0
(R
n
) este densa n L
2
(R
n
). Prin urmare, exista sirul v
k

C

0
(R
n
), astfel nc at
_
1 +[[[[
2
_
s/2
v
k
v, k , n L
2
(R
n
), adica
_
_
1 + [[[[
2
_
s
[v
k
() u()[
2
d 0, k . (2.4.1)
Observam ca v
k
S(R
n
). Prin urmare, conform Propozitiei 1.4.11, exista u
k
S(R
n
), astfel
ncat u
k
= v
k
. Atunci, datorita relatiei (2.4.1), avem
[[u
k
u[[
2
H
s
(R
n
)
=
_
_
1 + [[[[
2
_
s
[ u
k
() u()[
2
d =
=
_
_
1 +[[[[
2
_
s
[v
k
() u()[
2
d 0, k .
Astfel, rezulta ca S(R
n
) este multime densa n H
s
(R
n
).
Pentru a ncheea demonstratia teoremei, vom arata ca multimea C

0
(R
n
) este densa n
S(R
n
) n norma spatiului H
s
(R
n
).
32
Fie v S(R
n
) si m N, astfel nc at m s. Fie C

0
(R
n
), (x) = 1 pentru [[x[[ 1
si (x) = 0 pentru [[x[[ 2, iar

(x) = ( x). Atunci v

v C

0
(R
n
) si, conform
Teoremei 2.3.2, avem
[[v

v[[
2
H
m
(R
n
)
C [[ (1

) v[[
2
W
m
(R
n
)
= C
_
||x||
1

||m
[

[(1

(x) v(x)][
2
dx
C
_
||x||
1

||m
[

v(x)[
2
dx 0, 0. (2.4.2)
Deoarece [[v[[
H
s
(R
n
)
[[v[[
H
m
(R
n
)
pentru v S(R
n
) si l s, din (2.4.2) rezulta ca [[v

v[[
H
s
(R
n
)
0, 0.
Lema 2.4.1. Fie s R si

(x) =
n
(x/), > 0, unde este denit de formula (1.3.9).
a) Daca u H
s
(R
n
), atunci u

= u

H
s
(R
n
) si
[[u

u[[
H
s
(R
n
)
0, 0.
b) Daca u C(R
n
), atunci u

C(R
n
) si pentru orice compact K R
n
are loc
[[u

u[[
C(K)
0, 0.
Demonstratie. a) Deoarece

are suport compact pentru orice > 0 si u S

(R
n
),
conform Teoremelor 1.4.9 si 1.4.10, resulta ca u

(R
n
), F[

]
M
si F[u

] = F[

] F[u]
n S

(R
n
).

Insa F[

]() = F[]( ) si
[F[]( )[ 1, > 0, R
n
.
Rezulta ca u

H
s
(R
n
). Observam ca F[]( ) F[](0) = 1, 0, punctual n R
n
si
(1 + [[[[
2
)
s
[1 F[

]()[
2
[F[u]()[
2
C (1 +[[[[
2
)
s
[F[u]()[
2
L
1
(R
n
).
Prin urmare, folosind Teorema 1.3.5, deducem ca
[[u

u[[
2
H
s
(R
n
)
=
_
(1 + [[[[
2
)
s
[1 F[

]()[
2
[F[u]()[
2
d 0, 0.
b) Presupunem ca u C(R
n
). Atunci, conform Teoremei 1.3.6, u

C(R
n
) si
u

(x) =
n
_

_
x y

_
u(y) dy =
_
||y||<1
(y) u(x y) dy.
Tin and cont de faptul ca
_
(y) dy = 1 si ca supp = B
1
, avem
[u

(x) u(x)[
_
||y||<1
(y) [u(x) u(x y)[ dy.
33
Functia u, ind din C(R
n
), este si uniform continua pe orice compact, Prin urmare,
max
xK
[u

(x) u(x)[ max

xK, ||y||1
[u(x) u(x y)[ 0, 0.
Lema 2.4.2. Pentru orice s R are loc urmatoarea inegalitate
_
1 +[[[[
2
_
s
2
|s|
_
1 + [[[[
2
_
s
_
1 + [[ [[
2
_
|s|
, , R
n
. (2.4.3)
Demonstratie. Din inegalitatea evidenta
1 + [[ + [[
2
2
_
1 + [[[[
2
_ _
1 + [[[[
2
_
, , R
n
,
pentru s 0 rezulta
_
1 + [[ + [[
2
_
s
2
s
_
1 +[[[[
2
_
s
_
1 + [[[[
2
_
s
, , R
n
. (2.4.4)
Pentru s < 0 din (2.4.4) rezulta inegalitatea
_
1 + [[ + [[
2
_
s
2
s
_
1 +[[[[
2
_
s
_
1 + [[[[
2
_
s
, , R
n
,
din care, nlocuind = + q, = q, obtinem
_
1 + [[ + q[[
2
_
s
2
s
_
1 + [[[[
2
_
s
_
1 +[[q[[
2
_
s
, , q R
n
. (2.4.5)
Din (2.4.4) si (2.4.5) urmeaza inegalitatea
_
1 + [[ + q[[
2
_
s
2
|s|
_
1 + [[[[
2
_
s
_
1 +[[q[[
2
_
|s|
, , q R
n
,
din care, substituind = , q = , obtinem (2.4.3).
Lema 2.4.3. (Inegalitatea lui Young pentru convolutie) Fie 1 p . Daca f
L
1
(R
n
), g L
p
(R
n
), atunci (f g)(x) L
p
(R
n
),
(f g)(x) =
_
f(x y) g(y) dy n L
p
(R
n
) (2.4.6)
si are loc inegalitatea
[[f g[[
L
p
(R
n
)
[[f[[
L
1
(R
n
)
[[g[[
L
p
(R
n
)
. (2.4.7)
Demonstratie. Presupunem, mai ntai ca, 1 p < , f L
1
(R
n
) si g S(R
n
).
Deoarece f S

(R
n
), conform Teoremei 1.4.7. f C

(R
n
) si
_
f g
_
(x) =

f(y), g(x y)
_
=
_
f(y) g(x y) dy.
34
Folosind inegalitatea lui Holder si Teorema 1.3.10, obtinem
[[f g[[
p
L
p
(R
n
)

_

_
f(y) g(x y) dy

p
dx

_
[f(y)[
1/q
[f(y)[
1/p
[g(x y)[ dy

p
dx

_ __
[f(y)[ dy
_
p/q
__
[f(y)[ [g(x y)[
p
dy
_
dx
[[f[[
p/q
L
1
(R
n
)
_
[f(y)[
__
[g(x y)[
p
dx
_
dy =
= [[f[[
p/q+1
L
1
(R
n
)
_
[g(z)[
p
dz = [[f[[
p/q+1
L
1
(R
n
)
[[g[[
p
L
p
(R
n
)
,
de unde rezulta (2.4.7) n acest caz.
Fie acum g L
p
(R
n
). Deoarece S(R
n
) este dens n L
p
(R
n
), exista un sir g
k
S(R
n
),
astfel ncat [[g
k
g[[
L
p
(R
n
)
0, k . Prin urmare, din (2.4.7) rezulta ca
[[f g
k
f g
m
[[
L
p
(R
n
)
[[f[[
L
1
(R
n
)
[[g
k
g
m
[[
L
p
(R
n
)
0, k .
Adic a sirul f g
k
este fundamental n L
p
(R
n
). Rezulta ca exista

f L
p
(R
n
), astfel nc at
[[

f f g
k
[[
L
p
(R
n
)
0, k .
Deoarece convergenta unui sir n L
p
(R
n
) implica convergen a acestui sir si n S

(R
n
), atunci
f g
k


f, k , n S

(R
n
). Conform Teoremei 1.4.7, f g
k
f g, k , n S

(R
n
).
Prin urmare, f g =

f, f g L
p
(R
n
) si are loc inegalitatea (2.4.7).
Cazul cand p = este evident.
Teorema 2.4.2. Fie u H
s
(R
n
). Daca S(R
n
), atunci u H
s
(R
n
) si
[[u[[
H
s
(R
n
)
C [[u[[
H
s
(R
n
)
, u H
s
(R
n
) (2.4.8)
cu C independent de u.
Demonstratie. Fie u H
s
(R
n
) si S(R
n
). Conform Propozitiilor 1.4.11 si 1.4.12,
u S

(R
n
) si S(R
n
) si din formulele (1.4.27) si (1.4.36) rezulta ca F [ u ] () =
(2 )
2 n
u() () n S

(R
n
) si, prin urmare, F [u] () = (2)
n
u n S

(R
n
). Avand
n vedere ca
_
1 + [[[[
2
_
s/2
u() L
2
(R
n
) si
_
1 + [[[[
2
_
s/2
() S(R
n
), deducem ca
F [u] () = (2 )
n
_
u() ( ) d
35
Folosind inegalitatile (2.4.3) si (2.4.7) pentru p = 2, obtinem
[[u[[
2
H
s
(R
n
)
= (2 )
2 n
_
_
1 + [[[[
2
_
s

_
[ u()[ [ ( )[ d

2
d
(2 )
2 n
2
|s|
_ __
[ u()[
_
1 + [[[[
2
_
s/2
[ ( )[
_
1 + [[ [[
2
_
|s|/2
d
_
2
d
(2 )
2 n
2
|s|
_
[ u()[
2
_
1 + [[[[
2
_
s
d
__
[ ()[
_
1 + [[[[
2
_
|s|/2
d
_
2
= C [[u[[
2
H
s
(R
n
)
,
unde C = (2 )
2 n
2
|s|
_
[ ()[
_
1 + [[[[
2
_
|s|/2
d. Prin urmare, inegalitatea (2.4.8) este
demonstrata.
2.5 Teoreme de scufundare n H
s
(R
n
)

In aceasta sectiune von prezenta teoremele de scufundare n spatiile H

s
.
Denitia 2.5.1. Fie X si Y doua spstii normate. Se spune ca X se scufunda n Y , daca
exist a X

Y si un izomorsm T : X X

, numit operatorul de sufundare a spatiului X

n Y . Se spune ca X se scufunda continuu (complet continuu) n Y , daca T este continuu
(complet continuu).
Teorema 2.5.1. Fie s, t R, s t. Atunci H
t
(R
n
) se scufunda continuu n H
s
(R
n
) si
|u|
H
s
(R
n
)
|u|
H
t
(R
n
)
, u H
t
(R
n
).
Demonstratie. Fie s t si u H
t
. Atunci
_
1 + [[[[
2
_
t/2
[ u()[ L
2
(R
n
). Prin
urmare,
_
1 +[[[[
2
_
s/2
[ u()[ L
2
(R
n
). Rezulta ca u H
s
(R
n
) si [[u[[
H
s
(R
n
)
[[u[[
H
t
(R
n
)
.

Teorema 2.5.2. Fie K R

n
un compact si E

(K) multimea distributiilor cu suportul n

K. Daca s < t, atunci H
t
(R
n
) E

(K) se scufunda complet continuu n H

s
(R
n
).
Demonstratie. Fie u
j
un sir din H
t
(R
n
) E

(K) marginit n H
t
(R
n
). Vom arata ca
din acest sir poate extras un subsir convergent n H
s
(R
n
). Far a a restrange din generalitate
putem considera ca [[u
j
[[
H
t
(R
n
)
1 pentru j N

. Fie D(R
n
), (x) = 1 ntr=o
vecin atate a compactului K. Conform Teoremei 2.4.2, u
j
= u
j
n H
t
(R
n
) si din formulele
(1.4.27), (1.4.36) rezulta ca F[u
j
] = (2 )
n
u
j
si au loc egalitatile
F [u
j
] = F [u
j
] = (2 )
n
u
j
= (2 )
n
_
( ) u
j
() d. (2.5.1)
36
Deoarece u
j
S

(R
n
) si S(R
n
), rezulta, n virtutea Teoremei 1.4.7, ca u
j
C

(R
n
).

Inmultim egalitatea (2.5.1) cu

_
1 +[[[[
2
_
t/2
si utilizam inegalitatea (2.4.3) pentru a obtine
_
1 + [[[[
2
_
t/2
[ u
j
()[
(2 )
n
2
|t|/2
_
_
1 + [[[[
2
_
t/2
[ u
j
()[
_
1 + [[ [[
2
_
|t|/2
[ ( )[ d. (2.5.2)
Deoarece
_
1 + [[[[
2
_
t/2
u
j
L
2
(R
n
) si
_
1 + [[[[
2
_
|t|/2
L
1
(R
n
), utilizand inegalitatea lui
Holder, din (2.5.2) deducem ca
_
1 + [[[[
2
_
t/2
[ u
j
()[ (2 )
n
2
|t|/2
[[u
j
[[
H
t
(R
n
)
[[ [[
H
|t|
(R
n
)
C [[ [[
H
|t|
(R
n
)
, R
n
,
unde C este independent de j.
Derivand (2.5.1) si folosind acelasi rationament, degucem ca pentru orice N
n
exista
o constanta C

, astfel ncat
_
1 + [[[[
2
_
t/2
[

u
j
()[ C

[[

[[
H
|t| , R
n
.
Prin urmare, pentru orice N
n
sirul

u
j
este marginit pe orice compact din R
n
.
Rezulta ca sirul u
j
este marginit si echicontinuu pe orice compact din R
n
. Conform
Teoremei Arzela-Ascoli, pentru orice compact din R
n
exista un subsir, care prin renotare
poate comsiderat chiar sirul u
j
, uniform convergent pe acest compact.
Deoarece s < t, pentru > 0 exista o bila B
r
, astfel nc at
_
1 + [[[[
2
_
st
<

2
, R
n
B
r
. (2.5.3)
Pentru r ales exista N(, r) N, astfel nc at
_
R
n
\B
r
_
1 +[[[[
2
_
t
[ u
j
() u
k
()[
2
d < , j, k N. (2.5.4)
Deoarece [[u
j
[[
H
t
(R
n
)
1, din (2.5.3) si (2.5.4) rezulta ca
_
R
n
\B
r
_
1 + [[[[
2
_
s
[ u
j
() u
k
()[
2
d =
=
_
R
n
\B
r
_
1 + [[[[
2
_
st
_
1 + [[[[
2
_
t
[ u
j
() u
k
()[
2
d <

2
2
, j, k N. (2.5.5)
Avand n vedere ca sirul u
j
este uniform convergent pe

B
r
, exista N
1
(, r), astfel nc at
_
B
r
_
1 + [[[[
2
_
s
[ u
j
() u
k
()[
2
d <

2
2
, j, k N
1
. (2.5.6)
37
Din (2.5.5) si (2.5.6) rezulta ca [[u
j
u
k
[[
H
s
(R
n
)
0, j, k . Prin urmare sirul u
j

este fundamental n H
s
(R
n
). Deoarece H
s
(R
n
) este spatiu complet, obtinem demonstratia
teoremei.
Teorema 2.5.3. Fie s > 0, k N si k+
n
2
< s. Atunci spatiul H
s
(R
n
) se scufunda continuu
n C
k
(R
n
) si
|u|
C
k
(R
n
)
C |u|
H
s
(R
n
)
, u H
s
(R
n
), (2.5.7)
unde C nu depinde de u. Mai exact, orice element din H
s
(R
n
) este echivalent cu o functie
din C
k
(R
n
).
Demonstratie. Presupunem, mai nt ai, ca u C

0
(R
n
). Atunci

x
u(x) = (2 )
n
_
(i )

u() e
i (x, )
d.
Prin urmare, daca k +
n
2
< s si [[ k, atunci, folosind inegalitatea lui Holder, obtinem
[

x
u(x)[ (2 )
n
_
[ u()[
_
1 + [[[[
2
_
s/2
[[

[[
_
1 +[[[[
2
_
s/2
d
(2 )
n
[[u[[
H
s
(R
n
)
__
[[

[[
2
_
1 + [[[[
2
_
s
d
_
1/2
= C(k, n, s) [[u[[
H
s
(R
n
)
, x R
n
.
Rezulta ca
sup
xR
n
, ||k
[

u(x)[ C [[u[[
H
s
(R
n
)
,
adica are loc inegalitatea (2.5.7).
Fie acum u H
s
(R
n
). Conform Teoremei 2.4.1, exista un sir u
j
C

0
(R
n
), astfel
ncat u
j
u n H
s
(R
n
) cu j . Conform celor demonstrate avem
[[u
j
u
p
[[
C
k
(R
n
)
C [[u
j
u
p
[[
H
s
(R
n
)
0, j, p .
Avand n vedere ca spatiul C
k
(R
n
) este complet, exista v C
k
(R
n
), astfel nc at u
j
v n
C
k
(R
n
), j . Deoarece
u, ) = lim
j
u
j
, ) = lim
j
_
u
j
(x) (x) dx =
_
v(x) (x) dx = v, ) , D(R
n
),
atunci, conform armatiei d) din Propozitia 1.4.4, u = v a.p.t. n R
n
si pentru u are loc
(2.5.7).
Remarca 2.5.1. Scufundarea H
s
(R
n
) C
k
(R
n
) se ntelege n sensul urmator: daca u
H
s
(R
n
), atunci u coincide aproape peste tot n R
n
cu o functie din C
k
(R
n
).
38
2.6 Spatiile Sobolev H
s
()
Denitia 2.6.1. Fie s R si R
n
o multime deschisa. H
s
() va desemna multimea
liniar a a distributiilor din D

() pentru care exista extensii la distributii din H

s
(R
n
), adica
u H
s
() daca exista U H
s
(R
n
), astfel nc at u, ) = U, ) pentru orice D().
Vom arata ca H
s
() este un spatiu normat nzestrat cu norma
|u|
H
s
()
= inf
UH
s
(R
n
), U|

=u
[[U[[
H
s
(R
n
)
. (2.6.1)

Intr-adevar, e u H
s
() si [[u[[
H
s
()
= 0. Atunci exista sirul U
n
H
s
(R
n
), U
n
[

= u,
astfel nc at [[U
n
[[
H
s
(R
n
)
0, n . Deoarece multimea U H
s
(R
n
); U[

= u este
nchisa, rezulta ca u = 0.
Presupunem acum ca u, v H
s
(). Din (2.6.1) rezulta ca pentru orice > 0 exista
U, V H
s
(R
n
), U[

= u, V [

= v, astfel ncat
[[U[[
H
s
(R
n
)
[[u[[
H
s
()
+ , [[V [[
H
s
(R
n
)
[[v[[
H
s
()
+ .
Prin urmare,
[[U +V [[
H
s
(R
n
)
[[U[[
H
s
(R
n
)
+[[V [[
H
s
(R
n
)
[[u[[
H
s
()
+[[u[[
H
s
()
+ 2 .
Pentru ca U + V H
s
(R
n
), (U + V )[

= u + v, rezulta ca [[u + v[[

H
s
()
[[U + V [[
H
s
(R
n
)
.
Astfel, [[u + v[[
H
s
()
[[u[[
H
s
()
+[[v[[
H
s
()
+ 2 . Deoarece > 0 este arbitrar, rezulta ca
[[u + v[[
H
s
()
[[u[[
H
s
()
+[[v[[
H
s
()
.

In sfarsit, din (2.6.1) usor se deduce ca [[u[[

H
s
()
= [[ [[u[[
H
s
()
.
Teorema 2.6.1. H
s
() este spatiu Hilbert.
Demonstratie. Vom arata, mai ntai, ca H
s
() este spatiu prehilbertian. Conform
Teoremei 1.2.1, este sucient sa aratam ca
[[u + v[[
2
H
s
()
+[[u v[[
2
H
s
()
= 2
_
[[u[[
2
H
s
()
+[[v[[
2
H
s
()
_
, u, v H
s
(). (2.6.2)
Fie u, v H
s
(). Atunci pentru orice > 0 exista U

H
s
(R
n
), U

= u si V

H
s
(R
n
), V

= v, astfel nc at
[[u[[
2
H
s
()
[[U

[[
2
H
s
(R
n
)
[[u[[
2
H
s
()
+ ,
[[v[[
2
H
s
()
[[V

[[
2
H
s
(R
n
)
[[v[[
2
H
s
()
+ ,
39
[[u + v[[
2
H
s
()
[[U

+ V

[[
2
H
s
(R
n
)
[[u + v[[
2
H
s
()
+
si
[[u v[[
2
H
s
()
[[U

[[
2
H
s
(R
n
)
[[u v[[
2
H
s
()
+ .
Prin urmare,
[[u + v[[
2
H
s
()
+[[u v[[
2
H
s
()
[[U

+ V

[[
2
H
s
(R
n
)
+[[U

[[
2
H
s
(R
n
)
=
= 2
_
[[U

[[
2
H
s
(R
n
)
+[[V

[[
2
H
s
(R
n
)
_
2
_
[[u[[
2
H
s
()
+[[v[[
2
H
s
()
_
+ 4 (2.6.3)
si
[[u +v[[
2
H
s
()
+[[u v[[
2
H
s
()
[[U

+ V

[[
2
H
s
(R
n
)
+[[U

[[
2
H
s
(R
n
)
2 =
= 2
_
[[U

[[
2
H
s
(R
n
)
+[[V

[[
2
H
s
(R
n
)
_
2 2
_
[[u[[
2
H
s
()
+[[v[[
2
H
s
()
_
6 . (2.6.4)
Deoarece este arbitrar, din (2.6.3) si (2.6.4) rezulta egalitatea (2.6.2).
Vom arata ca H
s
() este complet n norma (2.6.1). Fie u
m
H
s
() un sir fundamental
n H
s
(). Atunci exista un subsir u
m
k
al acestui sir, astfel ncat
[[u
m
k+1
u
m
k
[[
H
s
()

1
2
k+2
.
Din denitia normei n H
s
(), rezulta ca pentru ecare k exista V
k
H
s
(R
n
), astfel ncat
V
k
[

= u
m
k+1
u
m
k
si
[[V
k
[[
H
s [[u
m
k+1
u
m
k
[[
H
s
()
+
1
2
k+2

1
2
k+1
.
Fie U
m
1
H
s
(R
n
), U
m
1
[

= u
m
1
. Atunci seria U
m
1
+

k=1
V
k
converge n H
s
(R
n
) catre un
element U H
s
(R
n
). Vom arata ca u
m
k
u, k , n H
s
(), unde u = U[

. Notam
S
k
= U
m
1
+
k

j=1
V
j
.
Atunci S
k
[

= u
m
k+1
si
[[S
k
U[[
H
s
(R
n
)
0, k .
Prin urmare, tin and cont de (2.6.1),
[[u
m
k+1
u[[
H
s
()
[[S
k
U[[
H
s
(R
n
)
0, k .
Avand n vedere ca sirul u
m
este fundamental n H
s
(), rezulta ca
[[u
m
u[[
H
s
()
[[u
m
u
m
k+1
[[
H
s
()
+[[u u
m
k+1
[[
H
s
()
0, m .
Astfel, spatiul H
s
() este complet.
40
Denitia 2.6.2. Fie R
n
o multime deschisa. C

0
_

_
va desemna multimea liniara
a functiilor din C

() pentru care exista estensii la funtii din C

0
(R
n
), adica C

0
() =
_
u C

(); U C

0
(R
n
), U[

= u
_
.
Teorema 2.6.2. Multimea C

0
_

_
este densa n H
s
().
Demonstratie. Fie u H
s
() si U H
s
(R
n
), u = U[

. Observam ca C

0
_

_

H
s
(). Conform Teoremei 2.4.1, multimea C

0
(R
n
) este densa n H
s
(R
n
). Prin urmare,
exista un sir
j
C

0
(R
n
), care apartine si multimii C

0
_

_
, astfel ncat
j
U n
H
s
(R
n
) cu j . De aceea
[[u
j
[[
H
s
()
[[U
j
[[
H
s
(R
n
)
0, j .
Teorema 2.6.3. Fie R
n
o multime deschisa. Au loc urmatoarele armatii: a) Daca
s, t R, s t, atunci H
t
() se scufunda continuu n H
s
(); b) Daca s, t R, s < t
si este un compact, atunci H
t
() se scufunda complet continuu n H
s
(); c) Daca
s > 0, k N si k +
n
2
< s, atunci H
s
() se scufunda continuu n C
k
() si
[[u[[
C
k
()
C [[u[[
H
s
()
, u H
s
() (2.6.5)
cu C independent de u; d) Daca C

0
() si u H
s
(), atunci u H
s
() si
[[u[[
H
s
()
C [[u[[
H
s
()
, u H
s
(), (2.6.6)
cu C independent de u.
Demonstratie. a) Fie s, t R, s t si u H
t
(). Atunci, conform Teoremei 2.5.1,
pentru orice sxtensie U H
s
(R
n
) a elementului u avem ca [[U[[
H
s
(R
n
)
[[U[[
H
t
(R
n
)
. Folosind
(2.6.1), deducem ca u H
s
() si [[u[[
H
s
()
[[u[[
H
t
()
.
b) Fie s, t R, s < t, este compact si u
j
H
t
(), astfel ncat [[u
j
[[
H
t
()
1.
Conform (2.6.1), exista un sir U
j
H
t
(R
n
), astfel ncat U[

= u
j
si [[U
j
[[
H
t
(R
n
)
2.
Fie C

0
(R
n
), (x) = 1 ntr-o vecinatate a compactului . Conform Teoremei 2.4.2,
U
j
H
t
(R
n
) si [[U
j
[[
H
t
(R
n
)
C cu C independent de U
j
. Conform Teoremei 2.5.2, exista
un subsir U
j
k
convergent n H
s
(R
n
). Datorita (2.6.1), usor se observa ca u
j
H
s
()
si ca sirul u
j
converge n H
s
().
c) Fie s > 0, k N, k +
n
2
< s si u H
s
(). Conform Teoremei 2.5.3, pentru orice
extensie U H
s
(R
n
) a elementului u avem ca U C
k
(R
n
) si [[U[[
C
k
(R
n
)
C [[U[[
H
s
(R
n
)
cu
C independent de U. Prin urmare u C
k
() si, datorita (2.6.1), are loc (2.6.5).
d) Fie u H
s
() si C

0
(). Notand tot prin C

0
(R
n
) extensia lui pe R
n
,
conform Teoremei 2.4.2, pentru orice extensie U din H
s
(R
n
) a elenemtului u din H
s
(), avem
ca [[U[[
H
s
(R
n
)
C [[U[[
H
s
(R
n
)
cu C independent de U. Atunci, folosind (2.6.1), obtinem
(2.6.6).
41
Teorema 2.6.4. Fie R
n
o multime deschisa si s N. Atunci H
s
() se scufunda
continuu n W
s
(), adica
[[u[[
W
s
()
C [[u[[
H
s
()
, u H
s
() (2.6.7)
cu C independent de u.
Demonstratie. Fie u H
s
() si U H
s
(R
n
) orice extensie a elementului u. Conform
Teoremei 2.3.2, U W
s
(R
n
). Prin urmare, u = U[

W
s
() si exista C(s, n) > 0, astfel
ncat
[[u[[
W
s
()
[[U[[
W
s
(R
n
)
C [[U[[
H
s
(R
n
)
, U H
s
(R
n
), u = U[

.
Utilizand (2.6.1), obtinem (2.6.7), adica scufundarea continua a spatiului H
s
() n W
s
().

Remarca 2.6.1.

In mod resc apare ntrebarea: daca nu cumva spatiile W
s
() si H
s
() co-
incid. Raspunsul la aceast a ntrebare depinde de netezimea frontierei a multimii deschise
. Daca nu este sucient de neted a, atunci H
s
() este subspatiu propriu al spatiului
W
s
(). Aceasta ne conrm a urmatorul exemplu.
Exemplul 2.5.1. Fie = x = (x
1
, x
2
) R
2
; 0 < x
1
< 1, 0 < x
2
< x
4
1
, iar u = x

,
0 < <
1
2
. Ddeoarece pentru < 5
_

1
dx
1
dx
2
=
1
_
0
x
4
_
0
x

1
dx
2
d x
1
=
1
_
0
x
4
1
dx
1
=
1
5
,
atunci u,
u
x
1
,

2
u
x
2
1
L
2
().

In acelasi timp,
u
x
2
=

2
u
x
2
2
=

2
u
x
1
x
1
= 0 n . Prin urmare,
u W
2
(). Totodata, u / H
2
(), deoarece n caz contrar, conform Teoremei 2.6.3, u ar
apartine spatiului C(), ceea ce nu este avevarat.
Daca, nsa s este ntreg si nenegativ, iar frontiera este neteda, atunci spatiile W
s
()
si H
s
() coincid si normele lor sunt echivalente, dupa cum ne arata urmatoarea teorema.
Teorema 2.6.5. Fie s N

si R
n
o multime deschisa cu frontiera de clasa C
s
si compact a sau = R
n
+
. Atunci spatiile W
s
() si H
s
() coincid si normele lor sunt
echivalente.
Demonstratie. Fie u W
s
(). Conform Teoremei 2.2.2 exista U W
s
(R
n
), astfel
ncat u = U[

si
[[U[[
W
s
(R
n
)
C(s, n, ) [[u[[
W
s
()
. (2.6.8)
42
Din Teorema 2.3.2, rezulta ca U H
s
(R
n
) si
[[U[[
H
s
(R
n
)
C(s, n) [[U[[
W
s
(R
n
)
. (2.6.9)
Prin urmare, din (2.6.1), (2.6.8) si (2.6.9) obtinem
[[u[[
H
s
()
[[U[[
H
s
(R
n
)
C(s, n) [[U[[
W
s
(R
n
)
C(s, n, ) [[u[[
W
s
()
. (2.6.10)
Din (2.6.7) si (2.6.10) rezulta echivalenta normelor (2.1.2) si (2.6.1).
Corolarul 2.6.1. Fie s N si R
n
o multime deschisa cu frontiera de clasa C
s
si compacta sau = R
n
+
. Au loc urmatoarele armatii: a) Daca s, t N, s t, atunci
W
t
() se scufunda continuu n W
s
(); b) Daca s, t N, s < t si este un compact,
atunci W
t
() se scufunda complet continuu n W
s
(); c) Daca s, k N si k +
n
2
< s,
atunci W
s
() se scufunda continuu n C
k
() si
[[u[[
C
k
()
C [[u[[
W
s
()
, u H
s
() (2.6.11)
cu C independent de u; d) Daca C

0
() si u W
s
(), atunci u W
s
() si
[[u[[
W
s
()
C [[u[[
H
s
()
, u W
s
(), (2.6.12)
cu C independent de u; e) Multimea C

0
() este densa n W
s
().
Remarca 2.6.2. Rezultatul armatiei c) nu poate nbun atatit.

Intr-adevar, e n = 2,
s = 1 si = x = (x
1
, x
2
); [[x[[ < 1/2. Atunci, W
1
() nu se scufunda n C(), deoarece
functia u : R, u(x) = ln [ln [[x[[[ apartine spatiului W
1
() dar nu apartine spatiului
C().
Teorema 2.6.6. (Gagliardo-Nirenberg-Morrey) Fie R
n
o multime deschisa cu frontiera
de clasa C
1
si compact a sau = R
n
, = R
n
+
. Atunci H
1
() L
n/(n2)
() pentru
n > 2. Daca n = 2, atunci H
1
() L
p
() pentru orice p 2. Daca n = 1, atunci
H
1
() L

().

In toate cazurile incluziunile sunt continue, adica pentru orice u H
1
()
au loc inegalit atile
[[u[[
L
n/(n2)
()
C(n, ) [[u[[
H
1
()
, daca n > 2; (2.6.13)
[[u[[
L
p
()
C(p, ) [[u[[
H
1
()
, daca n = 2, p [2, ); (2.6.14)
[[u[[
L
p
()
C() [[u[[
H
1
()
, dac a n = 1, p [2, ]. (2.6.15)
Pentru a demonstra Teorema 2.6.6, mai nt ai, vom demonstra urmatoarea lema.
43
Lema 2.6.1. Fie x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
, x

i
= (x
1
, . . . , x
i1
, x
i+1
, . . . , x
n
) pentru i = 1, . . . , n
(n 2) si f
i
(x

i
) L
n1
(R
n1
). Atunci functia f(x) = f
1
(x

1
) f
2
(x

2
) f
n
(x

n
) apartine
spatiului L
1
(R
n
) si are loc inegalitatea
[[f[[
L
1
(R
n
)

n

i=1
[[f
i
[[
L
n1
(R
n1
)
. (2.6.16)
Demonstratie. Pentru n = 2 inegalitatea (2.6.16) este evidenta. Fie n = 3. Folosind
inegalitatea (1.3.3) si Teorema 1.3.10, obtinem
_
R
[f(x)[ dx
3
= [f
3
(x
1
, x
2
)[
_
R
[f
1
(x
2
, x
3
)[ [f
2
(x
1
, x
3
)[ dx
3

[f
3
(x
1
, x
2
)[
_
_
_
R
[f
1
(x
2
, x
3
)[
2
dx
3
_
_
1/2
_
_
_
R
[f
2
(x
1
, x
3
)[
2
dx
3
_
_
1/2
.
Integr and acesta inegalitate pe R
2
n raport cu x
1
, x
2
si aplicand nca odata inegalitatea
(1.3.3) si Teorema 1.3.10, obtinem
_
R
3
[f(x)[ dx
_
_
_
R
2
[f
3
(x
1
, x
2
)[
2
dx
1
dx
2
_
_
1/2

_
_
_
R
[f
1
(x
2
, x
3
)[
2
dx
2
dx
3
_
_
1/2
_
_
_
R
[f
2
(x
1
, x
3
)[
2
dx
1
dx
3
_
_
1/2
,
adica inegalitatea (2.6.16) n cazul n = 3.
Vom aplica inductia relativ la dimensiunea spatiului R
n
pentru a demonstra inegalitatea
(2.6.16) n cazul n > 3. Asadar, presupunand ca inegalitatea (2.6.16) este adevarat a pentru
k = n, vom arata ca ea este adevarata pentru k = n + 1. Fie f(x, y) = f
n+1
(x)
n

i=1
f
i
(x

i
, y),
unde f
n+1
, f
i
L
n
(R
n
). Folosind inegalitatea (1.3.3) si Teorema 1.3.10, obtinem
_
R
n
[f(x, y)[ dx [[f
n+1
[[
L
n
(R
n
)
_
_
_
R
n
n

i=1
g
i
(x, y) dx
_
_
(n1)/n
, (2.6.17)
unde g
i
(x, y) = [f
i
(x

i
, y)[
n/(n1)
. Deoarece f
i
(x

i
, y) L
n
(R
n
), conform Teoremei 1.3.10,
rezulta ca g
i
(x) L
n1
(R
n1
) a.p.t. y din R. Folosind iporeza inductiei, avem
_
R
n
n

i=1
g
i
(x, y) dx
n

i=1
_
_
_
R
n1
[g
i
(x, y)[
n1
dx
_
_
1/(n1)

44

i=1
_
_
_
R
n1
[f
i
(x

i
, y)[
n
dx

i
_
_
1/(n1)
, a.p.t y R.
Folosind Teorema 1.3.10 si inegalitatea (1.3.4) cu p
i
= 1/n, din (2.6.17) deducem ca f(x, y)
L
1
(R
n+1
) si
_
R
n+1
[f(x, y)[ dxdy [[f
n+1
[[
L
n
(R
n
)
_
R
n

i=1
_
_
_
R
n1
[f
i
(x

i
, y)[
n
dx

i
_
_
1/n
dy
n

i=1
[[f
i
[[
L
n
(R
n
)
,
adica inegalitatea (2.6.16) pentru k = n + 1.
Demonstratia Teoremei 2.6.6. Cazul n > 2, = R
n
. Pentru x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
notam (x

i
, s) = (x
1
, . . . , x
i1
, s, x
i+1
, . . . , x
n
). Pentru u C

0
(R
n
) avem
[u(x)[ =

x
n
_

u(x

i
, s)
s
ds

_
R

u(x

i
, s)
s

ds
def
= [f
i
(x

i
)[
n1
, i = 1, . . . , n.
Prin urmare,
[u(x)[
n/(n1)

i=1
[f
i
(x

i
)[, x R
n
.
Atunci, din Lema 2.6.1 rezulta ca
_
R
n
[u(x)[
n/(n1)
dx
n

i=1
[[f
i
[[
L
n1
(R
n1
)
=
n

i=1
_
_
_
_
u
x
i
_
_
_
_
1/(n1)
L
1
(R
n
)
. (2.6.18)
Pentru p > 1 nlocuim n inegalitatea (2.6.18) u prin u
p
si aplicam inegalitatea (2.6.16)
pentru a obtine
[[u[[
p
L
np/(n1)
(R
n
)
p
n

i=1
_
_
_
_
u
p1
u
x
i
_
_
_
_
1/n
L
1
(R
n
)

p [[u[[
p1
L
2(p1)
(R
n
)
n

i=1
_
_
_
_
u
x
i
_
_
_
_
1/n
L
2
(R
n
)
p [[u[[
p1
L
2(p1)
(R
n
)
|u|
L
2
(R
n
)
. (2.6.19)
Luand n acesta inegalitate p = 2 (n 1)/(n 2), avem
[[u[[
L
n/(n2)
(R
n
)

2 (n 1)
n 2
[[u[[
L
2
(R
n
)
, u C

0
(R
n
). (2.6.20)
Fie acum u H
1
(R
n
). Conform Teoremei 2.4.1 exista un sir u
j
C

0
(R
n
), astfel ncat
[[u
j
u[[
H
1
(R
n
)
0, j , adica u
j
u si u
j
u n L
2
(R
n
), j . Conform Lemei
45
1.3.1, exista un subsir u
j
k
care converfe a.p.t. n R
n
catre u si, tin and cont de (2.6.20),
avem
[[u
j
k
[[
L
n/(n2)
(R
n
)

2 (n 1)
n 2
[[u
j
k
[[
L
2
(R
n
)
C(n) [[u[[
L
2
(R
n
)
Atunci, din Teorema 1.3.4 rezulta ca u L
2n/(n2)
(R
n
) si u verica inegalitatea (2.6.13) n
cazul n > 2 si = R
n
.
Cazul n = 2, = R
2
. Sa observam ca inegalitatea (2.6.19) este adevarat a pentru orice
p > 1. Fie q 1 arbitrar dar xat si presupunem ca
[[u[[
L
2q
(R
2
)
C(q) [[u[[
H
1
(R
2
)
, u C

0
(R
2
). (2.6.21)
Atunci din (2.6.19) rezulta
[[u[[
q+1
L
2(q+1)
(R
2
)
(q + 1) [[u[[
q
L
2q
(R
2
)
|u|
L
2
(R
2
)
C(q) [[u[[
q+1
H
1
(R
2
)
,
adica inegalitatea
[[u[[
L
2(q+1)
(R
2
)
C(q) [[u[[
H
1
(R
2
)
u C

0
(R
2
). (2.6.22)
Totodata, daca p, p
1
si p
2
veric a conditiile
p = p
1
+ p
2
,
p
1
2q
+
p
2
2(q + 1)
= 1, (2.6.23)
atunci, n virtutea inegalitatilor (2.6.21), (2.6.22), avem
_
R
2
[u(x)[
p
dx
_
_
_
R
2
[u(x)[
2q
dx
_
_
p
1
/2q
_
_
_
R
2
[u(x)[
2(q+1)
dx
_
_
p
2
/2(q+1)

C(p, q) [[u[[
p
H
1
(R
2
)
, u C

0
(R
2
).
Deoarece din conditiile (2.6.23) rezulta ca p (2q, 2(q + 1)), atunci obtinem
[[u[[
L
p
(R
2
)
C(p, q) [[u[[
H
1
(R
2
)
, u C

0
(R
2
), (2.6.24)
pentru p [2q, 2(q + 1)]. Asadar, n presupunerea ca are loc (2.6.21), rezulta inegalitatea
(2.6.24).
Tin and cont de faptul ca inegalitatea (2.6.21) este adevarat a pentru q = 1, deducem ca
are loc (2.6.24) pentru p [2, 4]. Punand n (2.6.21) q = 2, obtinem inegalitatea (2.6.24)
pentru p [4, 6]. Reiterand acest procedeu, obtinem inegalitatea (2.6.24) pentru orice
p [2, ). Deoarece C

0
(R
2
) este o multime densa n H
1
(R
2
), atunci procedand la fel cum
a fost dedusa inegalitatea (2.6.13) din (2.6.20), deducem inegalitatea (2.6.14) din (2.6.24) n
cazul n = 2 si = R
2
.
46
Cazul n = 1, = R. Din Teorema 2.5.3 rezulta ca u C(R) si
[[u[[
L

(R)
C [[u[[
H
1
(R)
(2.6.25)
Deoarece
[[u[[
L
2
(R)
C [[u[[
H
1
(R)
, (2.6.26)
atunci din (2.6.25) si (2.6.26) pentru p (2, ) rezulta inegalitatea
_
R
[u(x)[
p
dx [[u[[
p2
L

(R)
_
R
[u(x)[
2
dx C [[u[[
p
H
1
(R)
,
din care urmeaza (2.6.15) n acest caz.
Cazul n 2, = R
n
+
sau este de clasa C
1
si compact a. Conform Teoremei 2.6.5
spatiile H
1
() si W
1
() coincid si normele sunt echivalente. Conform Teoremei 2.2.1 si
Remarcei 2.3.2, exista un operator de extensie P : H
1
() H
1
(R
n
), astfel nc at Pu[

= u
pentru orice u H
1
() si
[[u[[
L
p
()
= [[Pu[[
L
p
()
[[Pu[[
L
p
(R
n
)

C(n, p, ) [[Pu[[
H
1
(R
n
)
C(n, p, ) [[u[[
H
1
()
,
pentru p = 2n/(n 2), daca n > 2, pentru p [2, ) daca n = 2 si pentru p = daca
n = 1. Adic a au loc inegalitatile (2.6.13), (2.6.14), (2.6.15) n acest caz.
2.7 Urma unei functii din W
1
()
Fie R
n
o multime deschisa cu frontiera de clasa C
1
si compacta, iar u C().
Daca S este o varietate m-dimensionala, m < n, atunci pentru u exista restrictia u[
S
.
Daca, nsa u W
1
(), atunci restrictia u[
S
poate sa nu existe, deoarece n acest caz masura
Lebegue n-dimensionala a variet atii S este egala cu zero si, prin urmare, u poate chiar sa
nu e denita pe S.

In diverse probleme la limita, n special, pentru ecuatii diferentiale cu
derivate partiale, n mod resc, apare necesitatea generalizarii notiunii de restrictie a unei
funtii u W
1
(). Acesta generalizare ne conduce la notiunea de urma pe S a unei functii
din W
1
().
Presupunem, mai ntai, ca u C

0
(). Deoarece u apartine si spatiului W
1
(), conform
Teoremei 2.2.1, exista U W
1
(R
n
) astfel ncat U[

= u si
[[U[[
W
1
(R
n
)
C(n, ) [[u[[
W
1
()
. (2.7.1)
Fie S
n
o varietate (n 1)-dimensionala de clasa C
1
si compacta, denita astfel
S
n
: x
n
=
n
(x

), x

= (x
1
, ..., x
n1
) D
n
R
n1
, cu C
1
(D
n
). Deoarece supp U este un
47
compact din R
n
, atunci exista x
0
n
, astfel nc at U(x

, x
0
n
) = 0 pentru orice x

R
n1
. Prin
urmare,
(u[
S
n
)
2
= (U[
S
n
)
2
=

n
(x

)
_
x
0
n
U
2
(x

, )

d = 2

n
(x

)
_
x
0
n
U(x

, )
U(x

, )

+
_

[U(x

, )[
2
d +
+
_

U(x

, )

2
d.

Inmultiim aceasta inegalitate cu

_
1 + [
x

n
(x

)[
2
si integr am inegalitatea obtinut a n ra-
port cu x

pe D
n
pentru a obtine
_
D
n
_
1 + [
x

n
(x

)[
2
[u[
S
n
[
2
dx

_
D
n
_
1 + [
x

n
(x

)[
2
_
_
+
_

[U(x

, )[
2
+

U(x

, )

2
_
_
ddx

C
_
R
n1
_
_
+
_

[U(x

, )[
2
+

U(x

, )

2
_
_
ddx

C [[U[[
2
W
1
(R
n
)
.
Utilizand formula (1.3.11) si inegalitatea (2.7.1), deducem ca
_
S
n
[u[
S
n
[
2
dS C(n, ) [[u[[
2
W
1
()
. (2.7.2)
Fie, n continuare, S de clasa C
1
si compacta. Atunci exista o acoperire nita
S
N

p=1
S
p
, unde S
p
: x
p
=
p
(x

p
), x

p
= (x
1
, . . . , x
p1
, x
p+1
, . . . , x
n
) D
p
R
n1
cu
C
1
(D
p
). Similar cu inegalitatea (2.7.2), pentru ecare p = 1, . . . , N avem
_
S
p

u[
S
p

2
dS C(n, ) [[u[[
2
W
1
()
, p = 1, . . . , N. (2.7.3)
Conform Teoremei 1.3.13, exista familia de functii
i

N
i=1
cu proprietatile din acesta teo-
rema, astfel nc at u[
S
=
N

p=1

p
u[
S
. Folosind formula (1.3.12) si estimatiile (2.7.3), obtinem
_
S
[u[
S
[
2
dS C(n, ) [[u[[
2
W
1
()
. (2.7.4)
48
Fie acum u W
1
() si S de clasa C
1
si compacta. Deorece, conform Corolarului
2.6.1, C

0
() este o multime densa n W
1
(), atunci exista sirul u
j
C

0
(), astfel nc at
[[u
j
u[[
W
1
()
0, j . Utilizand inegalitatea (2.7.4), deducem ca
|u
j
[
S
u
p
[
S
[[
L
2
(S)
C(n, ) [[u
j
u
p
[[
W
1
()
0, j, p . (2.7.5)
Prin urmare, sirul u
j
este fundamental n L
2
(S). Avand n vedere ca L
2
(S) este spatiu
complet, rezulta ca exista un element din L
2
(S), notat prin
S
u, astfel ncat
[[u
j
[
S

S
u[[
L
2
(S)
0, j . (2.7.6)
Vom arata ca pentru u W
1
() elementul
S
u, astfel determinat, este unic.

Intr-adevar,
presupunem, ca pentru u exista un alt sir v
j
C

0
(), astfel ncat [[v
j
u[[
W
1
()
0, j
. Conform rationamentului de mai sus, exista w L
2
(S), astfel nc at
[[v
j
[
S
w[[
L
2
(S)
0, j . (2.7.7)
Atunci
[[w
S
u[[
L
2
(S)
[[w v
j
[
S
u[[
L
2
(S)
+[[v
j
[
S
u
j
[
S
[[
L
2
(S)
+[[u
j
[
S

S
u[[
L
2
(S)
. (2.7.8)
Tin and cont de (2.7.6), (2.7.7) si de faptul ca
[[v
j
[
S
u
j
[
S
[[
L
2
(S)
C(n, ) [[v
j
u
j
[[
W
1
()
0, j ,
trecem la limita n (2.7.8) pentru a obtine egalitatea [[w
S
u[[
L
2
(S)
= 0. Prin urmare,
w =
S
u n L
2
(S), adica pentru u W
1
() elementul
S
u, astfel construit, este unic.

In
plus, n virtutea inegalitatii (2.7.4), avem
[[u
j
[
S
[[
L
2
(S)
C(n, ) [[u
j
[[
W
1
()
.
Ttrecand la limita n acesta inegalitate cu j obtinem ca
[[
S
u[[
L
2
(S)
C(n, ) [[u[[
W
1
()
, u W
1
(). (2.7.9)
Denitia 2.7.1. Elementul
S
u se numeste urma functiei u W
1
() pe S.
Astfel, rezumand, am demonstrat urmatoarea teorema.
Teorema 2.7.1. Fie R
n
cu frontiera de clasa C
1
si compact a, iar S o
varietate (n 1)-dimensionala de clasa C
1
si compact a. Atunci exista operatorul liniar

S
: u W
1
()
S
u L
2
(S), numit operatorul de urma. Operatorul
S
este continuu,
adic a are loc (2.7.9).
49
Remarca 2.7.1.

In conditiile Teoremei 2.7.1, datorita Teoremei 2.6.5, opeartorul de urma

S
: u H
1
()
S
u L
2
(S), de asemenea, exista, este liniar si continuu.

In mod analog se demonstreaza urmatoarea generalizare a Teoremei 2.7.1.

Teorema 2.7.2. Fie k N

, R
n
cu frontiera de clasa C
k
si compact a, iar S
o varietate (n 1)-dimensional a de clasa C
k
si compact a. Atunci pentru orice multiindice
N
n
, [[ k 1, exista operatorul liniar
S
: u W
k
()
S

u
x

L
2
(S), care este
continuu, adica
_
_
_
_

u
x

_
_
_
_
L
2
(S)
C [[u[[
W
k
()
, u W
k
(), 0 l k 1. (2.7.10)
Corolarul 2.7.1. Presupunem ndeplinite conditiile Teotemei 2.7.1. Daca u W
1
()
C(), adunci
S
u = u[
S
, adica, n acest caz, urma functiei u pe S coincide a.p.t. cu
restrictia ei pe S. De aceea notiunea de urma este o generalizare a notiunii de restrictie a
functiei.
Demonstratie. Presupunem ca u W
1
() C(). Fie u[
S
restrictia functiei u pe
S, iar [
S
urma acestei functii pe S. Din Remarca 2.2.2 rezulta ca exista o extensie U din
W
1
(R
n
) C(R
n
) a functiei u, astfel ncat supp U K, unde K R
n
este un compact. Fie
U

= U

construita n Lema 2.4.1. Din Teorema 1.3.6 rezulta ca U

(R
n
). Usor se
observa ca supp U

x R
n
; dist(x, K) . Prin urmare, U

0
(R
n
).

In virtutea
Lemei 2.4.1, avem
[[U

[
S
u[
S
[[
C(S)
0, 0.
iar din (2.7.6) rezulta ca
[[U

[
S

S
u[[
L
2
(S)
0, 0.
Prin urmare,
S
u = u[
S
n L
2
(S).

In continuare, presupunand ca R
n
este o multime deschis a cu frontiera de clasa C
1
si compacta, vom deduce formula integrarii prin parti (1.3.13), n cazul cand u, v W
1
().

In acest caz, conform Corolarului 2.6.1 si Teoremei 2.7.1, exista sirurile u

j
, v
j
C

0
(),
astfel ncat
[[u
j
u[[
W
1
()
0, [[v
j
v[[
W
1
()
0, j , (2.7.11)
si
[[u
j
[

u[[
L
2
()
0, [[v
j
[

v[[
L
2
()
0, j . (2.7.12)
Pentru u
j
si v
j
, datorita formulei (1.3.13), avem
_

u
j
(x)
x
k
v
j
(x) dx =
_

v
j
(x)
x
k
u
j
(x) dx+
50
+
_

u
j
[

v
j
[

cos(, x
k
) ds, k = 1, . . . , n. (2.7.13)
Tin and cont de (2.7.11) si (2.7.12), trecem la limita n (2.7.13) cu j pentru a obtine
_

u(x)
x
k
v(x) dx =
_

v(x)
x
k
u(x) dx+
+
_

v cos(, x
k
) ds, k = 1, . . . , n. (2.7.14)

In continuare, vom conveni sa scriem formula (2.7.14) sub forma

_

u(x)
x
k
v(x) dx =
_

v(x)
x
k
u(x) dx+
+
_

u(x) v(x) cos(, x

k
) ds, k = 1, . . . , n, (2.7.15)
ntelegand n ultima integrala din partea dreapta a egalitatii (2.7.15) prin u si v urmele lor

u si

v respectiv.
2.8 Spatiile H
s
0
()
Denitia 2.8.1. Fie s R si R
n
o multime deschisa. H
s
0
() va desemna nchiderea
multimii C

0
() n norma spatiului H
s
().
Fie multimile Q, Q
+
si Q
0
denite de (2.2.3), (2.2.4) si (2.2.5), respectiv.
Lema 2.8.1. Presupunem ca u H
1
(Q), supp u = K Q si
Q
0
u = 0. Atunci u
H
1
0
(Q
+
).
Demonstratie. Fie u
j
= u
j
1, j N

. Conform Lemei 2.4.1 sirul u

j
apartine
spatiului C

0
(Q) pentru j >> 1 si
[[u
j
u[[
H
1
(Q)
0,
j
= [[u
j
[
Q
0
[[
L
2
(Q
0
)
0, j . (2.8.1)
Fie sirul k
j
N

cu proprietatile
k
j
si k
j

j
0, j . (2.8.2)
Fie functia C

0
(R), (t) = 1 pentru [t[ 1 si (t) = 0 pentru [t[ 2. Considram functia
v
j
(x) = (1 (k
j
x
n
)) u
j
(x), x Q
+
. Evident ca v
j
C

0
(Q
+
) si
_
Q
+
[v
j
(x) u
j
(x)[
2
dx C
0
_
Q
j
[u
j
(x)[
2
dx
51
2 C
0
_
Q
j
[u
j
(x) u(x)[
2
dx + 2 C
0
_
Q
j
[u(x)[
2
dx, (2.8.3)
unde Q
j
= x Q; 0 < x
n
< 2 k
1
j
, [[x

[[ < 1 si C
0
= sup
rR

2
(r). Din (2.8.1) rezulta ca
_
Q
j
[u
j
(x) u(x)[
2
dx
_
Q
[u
j
(x) u(x)[
2
dx 0, j . (2.8.4)
Deoarece
mes(Q
j
) 2
n1
k
1
j
0, j , (2.8.5)
din Teorema 1.3.9 rezulta ca
_
Q
J
[u(x)[
2
dx 0, j . (2.8.6)

In virtutea relatiilor (2.8.4) si (2.8.6), din (2.8.3) urmeaza

[[v
j
u[[
L
2
(Q
+
)
0, j . (2.8.7)
Deorece
v
j
x
i
= (1 (k
j
x
n
))
u
j
x
i
, i = 1, . . . , n 1,
atunci n mod similar cum a fost obtinut a relatia (2.8.7), se obtin si relatiile
_
_
_
_
v
j
x
i

u
x
i
_
_
_
_
L
2
(Q
+
)
0, j , i = 1, . . . , n 1. (2.8.8)
Sa observam ca
v
j
x
n
= (1 (k
j
x
n
))
u
j
x
n
k
j

(k
j
x
n
) u
j
.
Prin urmare,
_
Q
+

v
j
(x)
x
n

u
j
(x)
x
n

2
dx 2
_
Q
+

2
(k
j
x
n
)

u
j
(x)
x
n

2
dx+
+2 k
2
j
_
Q
+

2
(k
j
x
n
) [u
j
(x)[
2
dx. (2.8.9)
Deorece

(k
j
x
n
) = 0 pentru x
n
2 k
1
j
si
u
2
j
(x

, x
n
) 2 u
2
j
(x

, 0) + 2 x
n
x
n
_
0

u
j
(x

, )

2
d,
52
atunci
_
Q
+

2
(k
j
x
n
) [u
j
(x)[
2
dx
4 C
1
k
1
j
_
Q
0
[u
j
(x

, 0)[
2
dx

+ 8 C
1
k
2
j
_
Q
j

u
j
(x)
x
n

2
dx.
unde C
1
= sup
rR

2
(r). Av and n vedere relatiile (2.8.1), (2.8.5) si faptil ca u H
1
(Q), din
Teorema 1.3.9 rezulta ca
_
Q
j

u
j
(x)
x
n

2
dx 2
_
Q

u
j
(x)
x
n

u(x)
x
n

2
dx+
+2
_
Q
j

u(x)
x
n

2
dx 0, j . (2.8.10)
Prin urmare, tin and cont de (2.8.2), obtinem
k
2
j
_
Q
+

2
(k
j
x
n
) [u
j
(x)[
2
dx 0, j . (2.8.11)
Din (2.8.10) deducem ca
_
Q
+

2
(k
j
x
n
)

u
j
(x)
x
n

2
dx C
0
_
Q
j

u
j
(x)
x
n

2
dx 0, j . (2.8.12)
Folosind (2.8.11) si (2.8.12), din (2.8.9), obtinem ca
_
_
_
_
v
j
x
n

u
j
x
n
_
_
_
_
L
2
(Q
+
)
0, j . (2.8.13)
Atunci din (2.8.1) si (2.8.13) rezulta ca
_
_
_
_
v
j
x
n

u
x
n
_
_
_
_
L
2
(Q
+
)
0, j . (2.8.14)

In consecinta, din (2.8.7), (2.8.8) si (2.8.14) urmeaza ca [[v

j
u[[
H
1
(Q
+
)
0, j .
Deoarece v
j
C

0
(Q
+
), conform Denitiei 2.8.1, rezulta ca u H
1
0
(Q
+
).
Teorema 2.8.1. Fie R
n
o multime deschisa cu frontiera de clasa C
1
si compact a.
Elementul u H
1
() apartine spatiului H
1
0
() dac a si numai daca

u = 0.
53
Demonstratie. Presupunem ca u H
1
0
(). Atunci exista un sir u
j
C

0
(), astfel
ncat [[u
j
u[[
H
1
()
0, j . Deoarece, conform Corolarului 2.7.1,

u
j
= u
j
[

= 0,
atunci din (2.7.9) rezulta ca
[[

u[[
L
2
()
= [[

u
j

u[[
L
2
()
C [[u
j
u[[
H
1
()
0, j .
Prin urmare

u = 0 n L
2
().
Presupunem acum ca

u = 0 n L
2
() si vom arata ca u H
1
0
().
Deoarece este de clasa C
1
si compacta, atunci exista o familie nita de multimi
deschise U
j

N
j=1
din R
n
, astfel ncat

N
j=1
U
j
, si, corespunzator, o familie de difeo-
morsme
j
: Q U
j
, astfel ncat

j
(Q
+
) = U
j

,
j
(Q
0
) = S
j
= U
j

.
Comform Teoremei 1.3.13, exista familia
j

N
j=1
,
j
C

0
(U
j
), astfel ncat 0
j
(x) 1
si
N

j=0

j
(x) = 1 ntr-o vecinatate a multimii , unde U
0
=
N
_
j=1
U
j
. Atunci pentru
u H
1
() avem ca u =
N

j=0
u
j
, unde u
j
=
j
u. Deoarece u
j
H
1
(U
j
), supp u
j
K
j

U
j
si
S
j
u
j
= 0, atunci functia v
j
: R
n
C, v
j
(y) = u
j
(
j
(y)) poseda proprietatile:
v
j
H
1
(Q), supp v
j
Q si
Q
0
v
j
= 0. Rezulta, conform Lemei 2.8.1, ca v
j
H
1
0
(Q
+
).
Prin urmare, u
j
H
1
0
(U
j

) pentru j = 1, . . . , N si u
0
H
1
0
(U
0
), adica u
j
H
1
0
()
pentru j = 0, 1, . . . , N. Rezulta, atunci, ca u H
1
0
().
Remarca 2.8.1. Sa observam ca H
k
0
(R
n
) = H
k
(R
n
). Daca, ns a ,= R
n
, atunci H
k
(R
n
) ,=
H
k
0
(R
n
) dupa cum ne arat a urmatorul exemplu.
Exemplul 2.6.1. Fie = x = (x
1
, x
2
) R
2
; x
2
1
+ x
2
2
< 1 si u(x) = 1, x .
Este clar ca u H
1
().

Insa u / H
1
0
(), deoarece u H
1
() C() si, prin urmare,
[

u = u[

= 1 ,= 0.

In continuare, vom aduce o inegalitate utila pemtru cele ce urmeaza.

Lema 2.8.2. Fie R
n
o multime deschisa si marginita. Atunci are loc inegalitatea
_

[u(x)[
2
dx C(n, )
_

[u(x)[
2
dx, u H
1
0
(), (2.8.15)
numit a inegalitatea lui Friedrichs-Steklov-Poincare.
Demonstratie. Presupumem mai nt ai ca u C

0
(). Extindem functia u cu zero
n R
n
. Atunci u C

0
(R
n
). Deoarece este marginita, exista cubul K
a
= x =
54
(x
1
, . . . , x
n
) R
n
; [x
k
[ a, k = 1, . . . , n, astfel nc at K
a
. Deoarece u(x

, a) =
0, x

= (x
1
, . . . , x
n1
) R
n1
, folosind inegalitatea lui Holder, avem
u
2
(x

, x
n
) =
_
_
x
n
_
a
u(x

, s)
s
ds
_
_
2
2 a
a
_
a

u(x

, s)
s

2
ds. (2.8.16)
Integr and inegalitatea (2.8.16) pe , obtinem
_

u
2
(x) dx 2 a
_

_
_
a
_
a

u(x

, s)
s

2
ds
_
_
dx 4 a
2
_

[u(x)[
2
dx,
adica inegalitatea (2.8.15) pentru u C

0
().
Fie acum u H
1
0
(). Deoarece multimea C

0
() este densa n H
1
0
(), exista sirul
u
k
C

0
(), astfel nc at [[u
k
u[[
H
1
()
0, k . Prin urmare,
_

u
2
k
(x) dx
_

u
2
(x) dx,
_
O
[u
k
(x)[
2
dx
_
O
[u(x)[
2
dx, k . (2.8.17)
Folosind relatiile (2.8.17), trecem la limita n inegalitatea
_

[u
k
(x)[
2
dx C(n, )
_

[u
k
(x)[
2
dx,
pentru a obtine (2.8.15).
2.9 Urma unei functii din H
s
()

In sectiunea 2.7 a fost denita urma unei functii din W

1
() si din H
1
().

In acesta
sectiune vom deni urma unei functii din H
s
() pe o varietate (n 1)-dimensionala pentru
s R, s > 0.
La nceput, vom deni urma unei functii u H
s
(R
n
) pe hiperplanul x
n
= 0.
Presupunem, mai nt ai, ca u C

0
(R
n
). Notam prin x = (x

, x
n
), unde x

= (x
1
, x
2
, . . . , x
n1
).
Atunci, folosind formula (1.4.20), avem
u(x

, 0) =
1
2
+
_

F
x
n

n
[u(x

, x
n
)](x

,
n
) d
n
.
Avand n vedere formula (1.4.31), obtinem
F
x

[u(x

, 0)](

) =
1
2
+
_

F
x
[u(x)]() d
n
.
55
Prin urmare, folosind inegalitatea lui Holder, obtinem
[F
x

[u(x

, 0)](

)[
2

1
(2 )
2
+
_

[ u()[
2
_
1 + [[[[
2
_
s
d
n
+
_

_
1 + [[[[
2
_
s
d
n
. (2.9.1)
Deoarece pentru s > 1/2
+
_

_
1 + [[[[
2
_
s
d
n
=
_
1 + [[

[[
2
_
s+1/2
,
atunci din (2.9.1) urmeaza ca
[F
x

[u(x

, 0)](

)[
2

1
4
_
1 +[[

[[
2
_
s+1/2
+
_

[ u()[
2
_
1 + [[[[
2
_
s
d
n
. (2.9.2)

Inmultim inegalitatea (2.9.2) cu

_
1 + [[

[[
2
_
s1/2
si integram inegalitatea obtinuta n raport
cu

pe R
n1
pentru a obtine
[[u(, 0)[[
2
H
s1/2
(R
n1
)

1
4
[[u[[
2
H
s
(R
n
)
.
Adic a obtinem inegalitatea
[[u(, 0)[[
H
s1/2
(R
n1
)
C [[u[[
H
s
(R
n
)
, u C

0
(R
n
), (2.9.3)
cu C independent de u.
Fie acum u H
s
(R
n
). Deoarece C

0
(R
n
) este o multime densa n H
s
(R
n
), atunci exista
un sir u
m
C

0
(R
n
), astfel ncat [[u
m
u[[
H
s
(R
n
)
0, m . Punandn (2.9.3) u
k
u
m
n loc de u, obtinem
[[u
k
(, 0) u
m
(, 0)[[
H
s1/2
(R
n1
)

C [[u
k
u
m
[[
H
s
(R
n
)
0, k, m . (2.9.4)
Rezulta ca sirul u
m
(, 0) este fundamental n spatiul Hilbert H
s1/2
(R
n1
). Prin urmare,
exista un element v H
s1/2
(R
n1
), astfel ncat
[[u
m
(, 0) v[[
H
s1/2
(R
n1
)
0, m .
Folosind procedeul din demonstratia Teoremei 2.7.1, usor se verica ca elementul v
H
s1/2
(R
n1
) este unic pentru u H
s
(R
n
), adica elementul v nu depinde de sirul u
m

C

0
(R
n
).
56
Denitia 2.9.1. Elementul v H
s1/2
(R
n1
), notat prin [
x
n
=0
u se numeste urma elemen-
tului u din H
s
(R
n
) pe hiperplanul x
n
= 0.
Astfel, este demonstrata urmatoarea teorema.
Teorema 2.9.1. Dac a u H
s
(R
n
) si s > 1/2, atunci exista urma acestui element pe
hiperlanul x
n
= 0 care apaertine spatiului H
s1/2
(R
n1
).

In plus, are loc inegalitatea
[[[
x
n
=0
u[[
H
s1/2
(R
n1
)
C [[u[[
H
s
(R
n
)
, u H
s
(R
n
)
cu C independent de u.
La fel se demonstreaza si urmatoarea teorema.
Teorema 2.9.2. Daca u H
s
(R
n
), s > k + 1/2, k N, atunci pentru orice j k exist a
urma derivatei
j
u/x
j
n
pe hiperlanul x
n
= 0 care apartine spatiului H
sj1/2
(R
n1
).

In
plus, are loc inegalitatea

[
x
n
=0

j
u
x
j
n

H
sj1/2
(R
n1
)
C [[u[[
H
s
(R
n
)
, u H
s
(R
n
),
cu C independent de u.
Teorema 2.9.3. Presupunem ca functiile
0
,
1
, . . . ,
k
sunt denite pe R
n1
si
j

H
sj1/2
(R
n1
) pentru s > k + 1/2. Atunci exista u H
s
(R
n
), astfel nc at
[
x
n
=0

j
u
x
j
n
=
j
, j = 0, 1, . . . , k
si are loc inegalitatea
[[u[[
H
s
(R
n
)
C
k

j=0
[[
j
[[
H
sj1/2
(R
n1
)
(2.9.5)
cu C independent de
j
.
Demonstratie. Fie C

0
(R), (t) = 1 pentru [t[ 1. Consideram functia
u(x

, x
n
) =
k

j=0
1
j!
(i x
n
)
j
F
1

_
x
n
(1 + [[

[[
2
)
1/2
_

j
(

(x

, x
n
) (2.9.6)
Usor se observa ca
u(x

, 0) =
0
(x

),

j
u(x

, 0)
x
j
n
=
j
(

), j = 1, . . . , k, n S

(R
n1
).
57
Vom arata ca u H
s
(R
n
) si u verica inegalitatea (2.9.5). Din (2.9.6) rezulta ca
F
x

[u](

, x
n
) =
k

j=0
1
j!
(i x
n
)
j

_
x
n
(1 + [[

[[
2
)
1/2
_

j
(

), n S

(R
n
).
Prim urmare, aplicand transformarea Fourier partiala n raport cu x
n
si tin and cont de
formula (1.4.28), obtinem
u() =
k

j=0
1
j!

j
(

) F
x
n

n
_
(i x
n
)
j

_
x
n
(1 + [[

[[
2
)
1/2
_
=
=
k

j=0
1
j!

j
(

)
d
j
d
j
n
F
x
n

n
_

_
x
n
(1 + [[

[[
2
)
1/2
_
.
Deoarece F[(a x
n
)](
n
) = a
1
(a
1

n
) pentru a ,= 0, atunci
u() =
k

j=0
1
j!

j
(

)
_
1 + [[

[[
2
_
j/21/2

(j)
_

n
(1 + [[

[[
2
)
1/2
_
.
Prin urmare,
[[u[[
2
H
s
(R
n
)
=
_
R
n
_
1 + [[[[
2
_
s
[ u()[
2
d
C
k

j=0
_
R
n
_
1 + [[[[
2
_
s
_
1 + [[

[[
2
_
j1
[
j
(

)[
2
[
(j)
_

n
(1 + [[

[[
2
)
1/2
_
[
2
d. (2.9.7)
Schimbul de variabile

,
n
= (1 + [[

[[
2
)
1/2
n integralele din partea dreapta a
imegalitatii (2.9.7) conduce la inegalitatea
[[u[[
2
H
s
(R
n
)
C
k

j=0
_
R
n
_
1 + [[

[[
2
_
sj1/2
[
j
(

)[
2
_
1 + [[
2
_
s
[
(j)
()[
2
d

d. (2.9.8)
Avand n vedere ca S(R), avem (1 + [[
2
)
s
[
(j)
()[
2
L
1
(R), j = 0, 1, . . . , k. Atunci din
(2.9.8) rezulta
[[u[[
2
H
s
((R
n
)
C
k

j=0
_
R
n1
_
1 + [[

[[
2
_
sj1/2
[
j
(

)[
2
d

C
k

j=0
[[
j
[[
2
H
sj1/2
(R
n1
)
,
adica inegalitatea (2.9.5).
Fie R
n
o multine deschisa si marginit a cu frontiera . Notam prin Q = y =
(y

, y
n
) R
n
; [[y

[[ < 1, [y
n
[ < 1, Q
+
= y Q; y
n
> 0, Q

= y Q; y
n
< 0 si
Q
0
= y Q; y
n
= 0.
58
Vom presupune ca R
n
este o varietate (n 1)-dimensionala care ndeplineste
urmatoarele conditii.
(I): Exista o acoperire nita a varietatii cu multimi deschise U
p
R
n
, p = 1, . . . , N,

N

p=1
U
p
, astfel nc at pentru ecare p exist a o aplicatie
p
: U
p
Q, y =
p
(x),
p

C

(U
p
), care poseda aplicatie inversa
1
p
: Q U
p
,
1
p
C

(Q).

In plus,

p
: U
p

Q
0
,
p
: U
p

Q
+
,
p
: U
p

_
R
n

_
Q

si se ndeplinesc urmatoarele conditii de concordant a: daca U

p

U
j
= , atunci exista un
C

-difeomorsm J
pj
:
p
(U
p

U
j
)
j
(U
p

U
j
) cu Jacobianul pozitiv, astfel nc at
p
(x) =
J
pj
(
j
(x)), x U
p

U
j
.
Fie R
n
o varietate compacta care veric a conditiile (I). Atunci exista o acoperire
nita
N

p=1
U
p
si, corespunzator, familia de functii
p

N
p=1
cu proprietatile din Teorema
1.3.13. Daca u : S R, atunci
u(x) =
N

p=1

p
(x) u(x), x S.
Denim functiile

p
(
p
u)(y

, 0) = (
p
u)(
1
p
(y

, 0)), y

Q
0
.
Deoarece
p
are supott compact n S

U
p
, functia

p
(
p
u) ape suport compact n Q
0
, si,
prin urmare,

p
(
p
u) poate extinsa pe tot spatiul R
n1
, astfel nc at ea sa e egala cu zero
n R
n1

Q
0
. Aplicatia u

p
(
p
u) este liniara si continu a din L
1
() n L
1
(R
n1
) si din
D() n D(R
n1
). De aceea, acesta aplicatie poate extinsa prin continuitate la o aplicatie
liniara si continu a din D

() n D

(R
n1
).
Denitia 2.9.2. Fie s R si R
n
o varietate (n 1)-dimensional a compact a, care
veric a conditiile (I). H
s
() va desemna spatiul liniar
H
s
() = u;

p
(
p
u) H
s
(R
n1
), p = 1, 2, . . . , N
nzestrat cu norma
[[f[[
H
s
()
=
_
N

p=1
[[

p
(
p
u)[[
2
H
s
(R
n1
)
_
1/2
. (2.9.9)
Este clar ca norma (2.9.9) depinde de sistemul U
p
,
p
,
p
, dar, n virtutea Teoremei
2.4.2, toate normele construite dupa sistemele de forma U
p
,
p
,
p
sunt echivalente. De
asemenea, usor se observa ca H
s
() este un spatiu Hilbert.
Urmatoarele teoreme, demonstratiile carora pot gasiten [?], sunt similare cu Teoremele
2.9.2 si 2.9.3.
59
Teorema 2.9.4. Fie R
n
o multime deschisa si marginit a cu frontiera , care este
o varietate (n 1)-dimensional a compact a si verica conditiile (I). Daca u H
s
(),
s > k + 1/2, k N, atunci pentru orice j k exist a urma derivatei
j
u/
j
pe care
apartine spatiului H
sj1/2
().

In plus, are loc inegalitatea

j
u

H
sj1/2
()
C [[u[[
H
s
()
, u H
s
(),
cu C independent de u, unde este normala exterioar a la .
Teorema 2.9.5. Fie R
n
o multime deschisa si marginit a cu frontiera , care este o
varietate (n 1)-dimensionala compacta si verica conditiile (I). Presupunem ca functiile

0
,
1
, . . . ,
k
sunt denite pe si
j
H
sj1/2
() pentru s > k + 1/2. Atunci exista
u H
s
(), astfel nc at
[

j
u

j
=
j
, j = 0, 1, . . . , k
si are loc inegalitatea
[[u[[
H
s
()
C
k

j=0
[[
j
[[
H
sj1/2
()
cu C independent de
j
.
2.10 Spatii de functii vectoriale de variabil a reala
La studiul proceselor nestationare care evoluiaza ntr-un interval de timp I R si se
desfasoar antr-un spatiu vectorial X, care caracterizeaza starea procesului, apare necesitatea
de a opera cu funtii care ecarui moment de timp t I i asociaza un element x X. Astfel,
aceste functii au drept argument timpul, valorile ind luate din spatiul X. Spre exemplu,
evolutia temperaturii unui corp din R
n
poate caracterizata de functia u care ecarui
moment de timp t i asociaza functia de repartitie a temperaturii u(t, ) n .

In sectiunea de fata vom prezenta sumar notiunile si proprietatile principale ale acestor
functii, care vor utilizate n continuare. Acestea pot gasite, spre exemplu, n [?], [?].

In cele ce urmeaza, n aceasta sectiune, X va desemna un spatiu Banach de norma [[ [[,

iar I R o multime masurabil a Lebesgue.
Denitia 2.10.1. Functia f : I X se numeste continua n t
0
I, daca lim
h0, t
0
+hI
[[f(t
0
+
h) f(t
0
)[[ = 0. Functia f se numeste continu a pe I, daca f este continu a n ecare punct
t I.
60
Denitia 2.10.2. Functia f : I X se numeste derivabila n t
0
I, daca exista x
0
X,
astfel nc at
lim
h0, t
0
+hI
_
_
_
_
f(t
0
+ h) f(t
0
)
h
x
0
_
_
_
_
= 0.
Elementul x
0
se numeste derivata functiei f n t
0
si se noteaz a prin f

(t
0
) sau prin
df
dt
(t
0
).
Functia f se numeste derivabila n I, daca f este derivabila n ecare punct t I. Functia
f

: I X, care asociaz a ecarui t I derivata f

(t) se numeste derivata functiei f pe I.

La fel se denesc si derivatele functiei f de ordin superior.
Denitia 2.10.3. Fie m N. C
m
(I; X) va desemna multimea liniara a functiilor f : I
X, care posed a derivate continue p an a la ordinul m, inclusiv, pe I. Convenim sa notam
C
0
(I; X) prin C(I; X).
Vom mentiona o formul a, des utilizata. Daca X este spatiu Hilbert si f, g C
1
(I; X),
atinci
d
dt
(f(t), g(t)) =
_
d
dt
f(t), g(t)
_
+
_
f(t),
d
dt
g(t)
_
(2.10.1)
Teorema 2.10.1. Dac a I R este un compact, atunci C
m
(I; X) este spatiu Banach cu
norma
[[f[[
C
m
(I;X)
=
m

j=0
sup
tI
_
_
f
(j)
(t)
_
_
.

In continuare, vom deni integrala Bochner pentru functiile de argument real si cu valori
n X.
Denitia 2.10.4. Functia f : I X se numeste simpla, daca n I exista un numar nit
de submultimi B
i
, i = 1, n, disjuncte, masurabile Lebesgue cu mes(B
i
) < , astfel nc at f
ia valori constante x
i
pe ecare B
i
si f = 0 pentru t I
n

i=1
B
i
. Integrala Bochner pentru
functia simpla f se deneste prin formula
_
I
f(t) dt =
n

i=1
mes(B
i
) x
i
.
Denitia 2.10.5. Functia f : I X se numeste masurabil a Bochner, daca exista un sir
de functii simple f
n
, astfel nc at f
n
(t) f(t) a.p.t. t I. Daca n plus,
lim
n
_
I
[[f
n
(t) f(t)[[ dt = 0,
61
atunci functia se numete integrabil a Bochner pe I. Integrala Bochner a functiei f pe submultimea
B I, masurabil a Lebesgue, se deneste astfel
_
B
f(t) dt = lim
n
_
I
f
n
(t)
B
(t) dt,
unde
B
este functia caracteristic a a multimii B.
Teorema 2.10.2. Functia f; I X, masurabil a Bochner este integrabil a Bochner pe I daca
si numai daca functia [[f()[[ : I R este integrabil a Lebesgue pe I.

In acest caz, pentru
orice submultime B I, masurabila Lebesgue are loc
_
_
_
_
_
_
_
B
f(t) dt
_
_
_
_
_
_

_
B
[[f(t)[[ dt.

In particular, daca I este un compact si f C(I; X), atunci f este integrabil a Bochner.
Teorema 2.10.3. Dac a f : I X este integrabil a Bochner, atunci functia g : I X,
denit a prin formula
g(t) =
t
_
t
0
f(s) ds, t
0
I,
este derivabila a.p.t. pe I si are loc egalitatea g

(t) = f(t) a.p.t. t I.

Mentionam ca operatia de integrare n sens Bochner este liniara. Integrala Bochner este
aditiva, adica daca f este integrabil a n sens Bochner pe I, I = I
1

I
2
, unde I
1
si I
2
sunt
masurabile n sens Lebesgue si mes(I
1

I
2
) = 0, atunci f este integrabil a n sens Bochner
pe I
i
, i = 1, 2, si
_
I
f(t) dt =
_
I
1
f(t) dt +
_
I
2
f(t) dt.
Daca I = [a, b], a < b si f este integrabil a n sens Bochner pe [a, b], atunci
b
_
a
f(t) dt =
a
_
b
f(t) dt.

In continuare, vom deni spatiile L

p
(I; X).
Denitia 2.10.6. Spatiul L
p
(I; X) va desemna multimea liniara a functiilor f : I X
m asurabile Bochner pentru care
_
I
[[f(t)[[
p
dt < daca p [0, ) si [[f(t)[[ C <
a.p.t. din I dac a p = .
62
Teorema 2.10.4. Spatiul L
p
(I; X) este spatiu Banach nzestrat cu norma
[[f[[
L
p
(I;X)
=
_
_
_
I
[[f(t)[[
p
dt
_
_
1/p
, p [0, )
si
[[f[[
L

(I;X)
= vrai max
tI
[[f(t)[[ = infC > 0 ; [[f(t)[[ C, a.p.t n I.
Daca p = 2 si X este un spatiu Hilbert cu produsul scalar (, ), atunci L
2
(I; X) de
asemenea este un spatiu Hilbert cu produsul scalar
(f, g)
L
2
(I;X)
=
_
I
(f(t), g(t))
X
dt.
Mentionam ca un element din L
p
(I; X), n realitate, reprezint a o clasa de functii echiva-
lente. Doua functii f si g din L
p
(I; X) se considera echivalente daca [[f(t) g(t)[[ = 0 a.p.t.
t I.
Denitia 2.10.7. Fie a < b + si X un spatiu vectorial. Prin D

(a, b; X) notam
spatiul tuturor operatorilor liniar si continui, deniti pe D(a, b) si cu valori n X. Elementele
din D

(a, b; X) se numesc distributii vectoriale pe (a, b) cu valori n X. Valaorea distributiei

u D

(a, b; X) pe elementul D(a, b) se noteaz a prin < u, >.

Mentionam ca orice functie u : (a, b) X integrabil a Bochner pe intervalul marginit
(a, b), ca si n cazul scalar, deneste o distributie vectoriala conform formulei
< u, >=
b
_
a
(t) u(t) dt, D(a, b).
Derivata distributei vectoriale u de ordinul j, notata prin u
(j)
, se deneste prin formula
< u
(j)
, >= (1)
j
< u,
(j)
>, D(a, b).
Denitia 2.10.8. Fie X un spatiu Banach. Pentru k N si p [1, ] xati W
k,p
(a, b; X)
va desemna spatiul liniar
W
k,p
(a, b; X) =
_
u D

(a, b; X); u
(j)
L
p
(a, b; X), j = 0, 1, . . . , k
_
.
W
k,p
(a, b; X) este spatiu Banach nzestrat cu norma
[[u[[
W
k,p
(a,b;X)
=
_

_
_
k

j=0
[[u
(j)
[[
L
p
(a,b;X)
_
1/p
, p [1, ),
max
0jk
[[u
(j)
[[
L

(a,b;X)
, p = .
63
Ca si n cazul scalar, daca X este un spatiu Hilbert real cu produsul scalar (, )
X
, atunci
pentru k N, W
k,2
(a, b; X), de asemenea, este un spatiu Hilbert real cu produsul scalar
(u, v)
W
k,2
(a,b;X)
=
k

j=0
b
_
a
(u(t), v(t)
X
dt.
Analogul Teoremei 2.5.3 n cazul functiilor de argument real cu valori vectotiale este
urmatoarea teorema.
Teorema 2.10.5. Fie p [1, ], T > 0 si X un spatiu Banach. Daca u W
1,p
(0, T; X),
atunci u este echivalent a cu o functie vectorial a continu a pe [0, T].
2.11 Exercitii
2.1. Fie f : (1, 1) R. Sa se demonstreze: a) f(x) = sign(x) / H
1
(1, 1); b)
g(x) = [x[ H
1
(1, 1), dar g(x) / H
2
(1, 1).
2.2. Fie f H
1
(R). Sa se demonstreze ca lim
|x|
f(x) = 0.
2.3. Sa se demonctreze urmatoarele armatii: a) daca pentru functia masurabila f :
R
n
0 C exista < n si M > 0, astfel ncat [f(x)[ M [[x[[

pentru [[x[[ r, atunci

_
||x||<r
[f(x)[ dx
n
M r
n
(n)
1
; b) daca pentru functia masurabil a f : R
n
C exista
> n si M > 0, astfel nc at [f(x)[ M [[x[[

pentru [[x[[ r, atunci

_
||x||>r
[f(x)[ dx

n
M r
n
( n)
1
.
2.4. Fie = x R
n
; [[x[[ < 1, f : R0, f(x) = [[x[[

sin [[x[[. Sa se determine

valorile reale ale parametrului , pentru care f H
1
().
2.5. Fie f : R
2
R, f(x) = [ ln [[x[[ [
2/3
(1 + [[x[[
2
)
1
. Sa se demonstreze ca f H
1
(R
2
),
dar f / H
2
(R
2
).
2.6. Fie = x R
3
; [[x[[ < 1, f : R 0, f(x) = [[x[[

e
x
1
x
2
. Sa se determine
valorile reale ale parametrului , pentru care f H
1
().
2.7. Fie = x R
n
; 0 < [[x[[ < 1, f, g : R, f(x) = 1 [[x[[
2
, g(x) =
[x
1
[ (1 [[x[[
2
). Sa se studieze apartenenta functiilor f si g spatiului H
1
0
().
2.8. Sa se demonstreze ca functia f L
2
(0, ) apartine spatiului H
1
0
(0, ) daca si numai
daca seria

k=1
k
2
a
2
k
este convergenta, unde a
k
=
2

_
0
f(x) sin(k x) dx. Sa se demonstreze
ca n acest caz au loc egalitatatile
[[f[[
2
H
1
0
(0,)
=

_
0
_
[f(x)[
2
+[f

(x)[
2
_
dx =

2

k=1
(k
2
+ 1) a
2
k
. (2.11.1)
64
2.9. Sa se demonstreze ca pentru f H
1
0
(0, ) are loc inegalitatea

_
0
[f(x)[
2
dx

_
0
[f

(x)[
2
dx. (2.11.2)
Sa se arate ca inegalitatea (2.11.2) este exacta, adica exista o functie f
0
H
1
0
(0, ), astfel
ncat pentru f
0
n (2.11.2) are loc egalitatea.
2.10. Sa se demonstreze ca pentru f H
1
0
(a, b) are loc inefalitatea
b
_
a
[f(x)[
2
dx
_
b a

_
2
b
_
a
[f

(x)[
2
dx. (2.11.3)
Sa se arate ca inegalitatea (2.11.3) este exacta.
2.11. Sa se determine valorile reale ale parametrului s, pentru care
(k)
H
s
(R).
2.12. Sa se determine valorile reale ale parametrului s, pentru care u H
s
(R
n
) poseda
proprietatea ca F[u] L
1
(R
n
).
2.13. Fie f C
1
(R), f

(R) si u H
1
(). Sa se demonstreze ca f u H
1
() si
(f u)/x
k
= f

(u) u/x
k
, k = 1, . . . , n.
2.14. Fie f H
1
(). Notam prin u
+
= maxu, 0 si u

= minu, 0. Sa se demonstreze
ca u
+
, u

, [u[ H
1
() si
u
+
x
k
=
_
_
_
u/x
k
, daca u > 0,
0, daca u 0,
u

x
k
=
_
_
_
0, daca u 0,
u/x
k
, daca u < 0,
[u[
x
k
=
_

_
u/x
k
, daca u > 0,
0, daca u = 0,
u/x
k
, daca u < 0.
2.15. Fie u, v H
1
(). Sa se demonstreze ca M(x) = maxu(x), v(x) H
1
() si
m(x) = minu(x), v(x) H
1
().
2.16. Fie u H
1
(). Denim trunchierea u
k
a functiei u prin formula
u
k
=
_

_
u, daca [f(x)[ < k,
k, daca u(x) k,
k, daca u(x) k.
Sa se demonstreze ca u
k
H
1
().
2.17. Presupunem ca u H
1
(). Sa se demonstreze ca u = 0 a.p.t. pe multimea n
care u este constanta.
65
2.18. Presupunem ca f C(R) si f poseda derivta clasica f

(R) continua pe
portiuni n R. Sa se demonstreze ca daca u H
1
(), atunci f u H
1
() si
(f u)
x
k
=
_
_
_
f

(u) u/x
k
, daca u / I,
0, daca u I,
unde I este multimea punctelor de discontinuitate a derivatei f

.
2.19. Fie R
n
o multime deschis a si marginita cu frontiera de clasa C
1
si
compacta. Presupunem ca u H
1
(). Sa se determine valorile reale ale parametrului p,
p 1, pentru care functia f = [u[
p
u poseda proprietatea f L
1
().
2.20. Sa se demonstreze inegalitatea (2.8.15) n cazul cand R
n
este o multime
nemarginit a de forma = x = (x

, x
n
); x

R
n1
, [x
n
[ < a.
2.21. Fie R
n
o multime deschis a si marginita, a
0
, a
1
: R, 0 < a
0
a
i
(x) A
1
,
0 a
1
(x) A
1
pentru x . Sa se demonstreze ca normele
[[u[[
2
1
=
_

_
a
0
(x)[u(x)[
2
+a(x) [u(x)[
2
_
dx, [[u[[
2
2
=
_

[u(x)[
2
dx
sunt echivalente n H
1
0
().
2.22. Fie R
n
o multime deschis a si marginita, a, a
ij
: R, a, a
ij
L

(),
a
ij
(x) = a
ji
(x), a(x) 0 pentru x si
n

i,j=1
a
ij
(x)
i

j
[[[[
2
, x , R
n
, > 0. (2.11.4)
Sa se demonstreze ca normele
[[u[[
2
1
=
_

_
n

i,j=1
a
ij
(x) u
x
i
u
x
j
+ a(x) [u(x)[
2
_
dx, [[u[[
2
2
=
_

[u(x)[
2
dx
sunt echivalente n H
1
0
().
2.23. Fie R
n
o multime deschis a si marginita cu frontiera de clasa C
1
si
compacta. Sa se demonstreze ca
_

[u(x)[
2
dx C(, n)
_
_
_
_
_

u(x) dx
_
_
2
+
_

[u(x)[
2
dx
_
_
, u H
1
(). (2.11.5)
2.24. Fie R
n
o multime deschis a si marginita cu frontiera de clasa C
1
si
compacta. Sa se demonstreze ca multimea

H
1
() = u H
1
();
_

u(x) dx = 0 este un
subspatiu Hilbert propriu al spatiului H
1
(), nzestrat cu produsul scalar
(u, v)

H
1
()
=
_

(u(x), v(x))
R
n
dx. (2.11.6)
66
Sa se demonstreze ca acest produs scalar este echivalent cu produsul scalar din H
1
()
(u, v)
H
1
()
=
_

[(u(x), v(x))
R
n
+ u(x) v(x)] dx. (2.11.7)
2.25. Fie R
n
o multime deschis a cu frontiera de clasa C
1
si compacta iar B
r
o
sfera din . Sa se demonstreze ca
_

[u(x)[
2
dx C(, n, r)
_
_
_
B
r
[u(x)[
2
dx +
_

[u(x)[
2
dx
_
_
, u H
1
(). (2.11.8)
2.26. Fie R
n
o multime deschisa cu frontiera de clasa C
1
si compacta. Fie S
o varietate (n 1)-dimensionala de clasa C
1
, compacta si m
n1
(S) > 0. Sa se demonstreze
ca
_

[u(x)[
2
dx C(, n, S)
_
_
_
S
[u(x)[
2
dS +
_

[u(x)[
2
dx
_
_
, u H
1
(). (2.11.9)
2.27. Sa se demonstreze ca au loc incluziunile S(R
n
)

sR
H
s
(R
n
) C

(R
n
), aceste
incluziuni ind stricte.
2.28. Fie s, t R, s > t. Sa se demonstreze ca exista o constanta C(s, t) > 0, astfel
ncat
[[u[[
H
t [[u[[
H
s +C
1
ts
[[u[[
H
s, u H
s
, > 0. (2.11.10)
2.29. Fie R
n
o multime marginit a cu frontiera de clasa C
2
si compacta sau
= R
n
. Sa se demonstreze ca
[[u[[
H
2
()
C
_
[[u[[
L
2
()
+[[u[[
L
2
()
_
.
2.30. Fie = x = (x
1
, x
2
) R
2
; [[x[[ 1. Sa se demonstreze ca pentru orice
u H
1
() are loc
lim
0, r1
2
_
0
[u(r, ) u(r , )[
2
d = 0. (2.11.11)
2.31. Fie = x = (x
1
, x
2
) R
2
; [[x[[ 1. Sa se demonstreze ca pentru orice
u H
1
0
() are loc
lim
r10
2
_
0
[u(r, )[
2
d = 0. (2.11.12)
2.32. Fie u
k
W
1
() un sir slab convergent catre un L
2
() si [[u
k
[[
W
1
()
M < .
Sa se demonstreze ca u W
1
() si [[u[[
W
1
()
M.
67
2.33. Fie R
n
o multime marginita cu frontiera de clasa C
1
si compacta.
Presupunen ca u
k
W
1
() un sir slab convergent n L
2
() si [[u
k
[[
L
2
()
[ M < . Sa
se demonstreze ca sirul u
k
este tare convergent n L
2
().
2.34. Fie R
n
o multime cu frontiera de clasa C
1
si compacta. Sa se demonstreze
ca daca u W
1
() si u 0 a.p.t. n , atunci [

u 0 a.p.t. pe .
2.35. Fie R
2
. Sa se demonstreze ca pentru orice u H
1
0
() are loc inegalitatea
[[u[[
4
L
4
()
4 [[u[[
2
L
2
()
[[u
x
1
[[
L
2
()
[[u
x
2
[[
L
2
()
2 [[u[[
2
L
2
()
[[u[[
2
L
2
()
. (2.11.13)
2.36. Fie R
3
. Sa se demonstreze ca pentru orice u H
1
0
() are loc inegalitatea
[[u[[
4
L
4
()
(4/3)
3/2
[[u[[
L
2
()
[[u[[
3
L
2
()
. (2.11.14)
2.37. Fie R
3
. Sa se demonstreze ca pentru orice u H
1
0
() are loc inegalitatea
[[u[[
L
6
()
(48)
1/6
[[u[[
L
2
()
. (2.11.15)
68