Standardul Internaţional de Contabilitate 8

Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile

şi erori

Această versiune include amendamente care rezultă din IFRS-uri noi şi amendate emise
până la data de 31 martie 2004. Secţiunea „Modificări în ediţia de faţă” de la începutul
acestui volum prevede datele de aplicare ale acestor IFRS-uri noi şi amendate şi de
asemenea identifică acele IFRS-uri actuale care nu sunt incluse în acest volum.
IAS 8

Cuprins
paragrafe
INTRODUCERE IN1-IN18
Standardul Internaţional de Contabilitate 8 Politici contabile,
modificări ale estimărilor contabile şi erori
OBIECTIV 1-2
ARIE DE APLICABILITATE 3-4
DEFINIŢII 5-6
POLITICI CONTABILE 7-31
Selectarea şi aplicarea politicilor contabile 7-12
Consecvenţa politicilor contabile 13
Modificări ale politicilor contabile 14-31
Aplicarea modificărilor politicilor contabile 19-27
Aplicarea retroactivă 22
Limite ale aplicării retroactive 23-27
Prezentarea informaţiilor 28-31
MODIFICĂRI ALE ESTIMĂRILOR CONTABILE 32-40
Prezentarea informaţiilor 39-40
ERORI 41-49
Limite ale retratării retrospective 43-48
Prezentarea erorilor perioadelor anterioare 49
IMPOSIBILITATEA PRIVIND
APLICAREA RETROSPECTIVĂ ŞI
RETRATAREA RETROSPECTIVĂ 50-53
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE 54
RETRAGEREA ALTOR NORME 55-56

ANEXĂ
Amendamente la alte norme

APROBAREA IAS 8 DE CĂTRE CONSILIU

BAZĂ PENTRU CONCLUZII

GHID DE IMPLEMENTARE

TABEL DE CONCORDANŢĂ

2 © IASCF
 IAS 8

Standardul Internaţional de Contabilitate 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor

contabile şi erori (IAS 8) este prezentat în paragrafele 1-56 şi în Anexă. Toate paragrafele
au autoritate egală dar păstrează formatul IASC al Standardului din momentul adoptării
acestuia de IASB. IAS 8 trebuie citit în contextul obiectivului său şi al Bazei pentru
Concluzii, al Prefeţei la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară şi al
Cadrului general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.

© IASCF 3
IAS 8

Introducere
IN1. Standardul Internaţional de Contabilitate 8 Politici contabile, modificări ale
estimărilor contabile şi erori (IAS 8) înlocuieşte IAS 8 Profitul net sau pierderea
netă a perioadei, erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile (revizuit
în 1993) şi trebuie aplicat pentru exerciţii financiare care încep la 1 ianuarie 2005
sau după. Aplicarea anterior acestei date este încurajată. De asemenea, Standardul
înlocuieşte şi următoarele Interpretări:
• SIC 2 Consecvenţă – Capitalizarea costurilor îndatorării
• SIC 18 Consecvenţă – Metode alternative

Motive pentru revizuirea IAS 8

IN2. Consiliul Standardelor Internaţionale de Contabilitate a elaborat acest IAS 8
revizuit ca parte a proiectului său de îmbunătăţire a Standardelor Internaţionale de
Contabilitate. Proiectul a fost început datorită întrebărilor şi criticilor aduse
standardelor de către autorităţile de reglementare în domeniul titlurilor de valoare,
profesioniştii contabili şi alte părţi interesate. Obiectivele acestui proiect erau
reducerea sau eliminarea alternativelor, redundanţelor şi conflictelor din cadrul
Standardelor, rezolvarea anumitor probleme legate de convergenţă şi efectuarea
altor îmbunătăţiri.

IN3. Principalele obiective ale Consiliului, pentru IAS 8 erau:

(a) renunţarea la alternativa permisă pentru aplicarea retroactivă a modificărilor
voluntare ale politicilor contabile şi pentru retratarea retroactivă pentru
corectarea erorilor perioadelor anterioare;
(b) eliminarea conceptului de eroare fundamentală;
(c) formularea clară a ierarhiei de ghiduri luate în considerare de conducere şi a
căror aplicabilitate este considerată atunci când se selectează politicile
contabile, în absenţa standardelor şi interpretărilor care se aplică în mod
special;
(d) definirea omisiunilor şi greşelilor semnificative şi descrierea modului de
aplicare a conceptului de prag de semnificaţie la aplicarea politicilor contabile
şi la corectarea erorilor; şi
(e) încorporarea consensului din SIC 2 Consecvenţă – Capitalizarea costurilor
îndatorării şi din SIC 18 Consecvenţă – Metode alternative.

IN4. Consiliul nu a reconsiderat celelalte cerinţe din IAS 8.

Modificări ale cerinţelor anterioare

IN5. Principalele modificări faţă de versiunea anterioară a IAS 8 sunt descrise mai jos.

4 © IASCF
 IAS 8

Selectarea politicilor contabile

IN6. Cerinţele pentru selectarea şi aplicarea politicilor contabile din versiunea anterioară
a IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare au fost transferate în Standard. Standardul
aduce la zi ierarhia anterioară a ghidurilor luate în considerare de conducere şi a
căror aplicabilitate este considerată atunci când se selectează politicile contabile, în
absenţa standardelor şi interpretărilor care se aplică în mod special.

Pragul de semnificaţie

IN7. Standardul defineşte omisiunile sau greşelile semnificative. Acesta stipulează că:
(a) Politicile contabile din Standardele Internaţionale de Raportare Financiară
(IFRS) nu trebuie aplicate atunci când efectul aplicării acestora este
nesemnificativ. Aceasta suplimentează declaraţia din IAS 1 referitoare la
faptul că prezentările informaţiilor cerute de IFRS-uri nu trebuie să fie făcute
dacă informaţiile sunt nesemnificative.
(b) situaţiile financiare nu sunt conforme cu IFRS dacă conţin erori semnificative.
(c) erorile semnificative ale perioadelor anterioare trebuie să fie corectate
retroactiv în primul set de situaţii financiare autorizate pentru publicare după
descoperirea erorilor.

Modificări voluntare ale politicilor contabile şi

Corectarea erorilor perioadelor anterioare

IN8. Standardul cere aplicarea retroactivă a modificărilor voluntare ale politicilor

contabile şi retratarea retroactivă pentru corectarea erorilor perioadelor anterioare.
Standardul renunţă la alternativa permisă din versiunea anterioară a IAS 8:
(a) includerea în profitul sau pierderea perioadei curente ajustării rezultate din
modificarea unei politici contabile sau a valorii unei corecţii a unei erori dintr-
o perioadă anterioară; şi
(b) prezentarea informaţiilor comparative nemodificate din situaţiile financiare ale
perioadelor anterioare.

IN9. Ca rezultat al renunţării la alternativa permisă, informaţiile comparative pentru

perioadele anterioare sunt prezentate ca şi cum noile politici contabile ar fi fost
aplicate din totdeauna şi erorile din perioadele anterioare nu ar fi apărut niciodată.

Imposibilitatea

IN10. Standardul păstrează criteriul “imposibilităţii” pentru scutirea de la modificarea

informaţiilor comparative atunci când modificările politicilor contabile sunt
aplicate retroactiv şi erorile perioadelor anterioare sunt corectate. Standardul
conţine acum o definiţie a “imposibilităţii” şi ghiduri privind interpretarea acesteia.

© IASCF 5
IAS 8

IN11. De asemenea, Standardul stabileşte că atunci când este imposibil să se determine

efectul cumulativ, la începutul perioadei curente:
(a) de aplicare a unei noi politici contabile tuturor perioadelor anterioare, sau
(b) a unei erori pentru toate perioadele anterioare,
entitatea modifică informaţiile comparative ca şi cum noua politică contabilă ar fi
fost aplicată, sau eroarea ar fi fost corectată, prospectiv, începând cu cea mai
îndepărtată dată posibilă.

Erori fundamentale

IN12. Standardul elimină conceptul de eroare fundamentală şi, astfel, şi diferenţa dintre
erori fundamentale şi alte erori semnificative. Standardul defineşte erorile din
perioadele anterioare.

Prezentări de informaţii
IN13. Standardul cere acum, mai degrabă decât să încurajeze, prezentarea unei modificări
iminente a politicii contabile, când o entitate trebuie să implementeze un nou
Standard sau o nouă Interpretare care a fost emis(ă), dar nu a intrat încă în vigoare.
Suplimentar, acesta cere prezentarea informaţiilor cunoscute, sau estimabile în mod
rezonabil, relevante pentru evaluarea posibilului impact pe care aplicarea unui nou
Standard sau a unei noi Interpretări îl poate avea asupra situaţiilor financiare ale
entităţii în perioada aplicării iniţiale.
IN14. Standardul cere prezentări mai detaliate ale sumelor ajustărilor care rezultă din
modificarea politicilor contabile sau din corectarea erorilor perioadelor anterioare.
Acesta cere ca aceste modificări să fie făcute pentru fiecare element afectat din
situaţiile financiare şi, dacă IAS 33 Rezultatul pe acţiune se aplică entităţii,
modificările trebuie făcute şi pentru rezultatul pe acţiune de bază şi diluat.

Alte modificări

IN15. Cerinţele de prezentare pentru profitul sau pierderea perioadei au fost transferate la
IAS 1.

IN16. Standardul incorporează consensul din SIC 18 Consecvenţă – Metode alternative,

mai precis faptul că:
(a) o entitate selectează şi aplică politicile sale contabile în mod consecvent
pentru tranzacţii similare, alte evenimente şi situaţii, în afara cazului în care
un Standard sau o Interpretare cer în mod special, sau permit clasificarea
elementelor pentru care ar fi potrivite diferite politici; şi
(b) dacă un Standard sau o Interpretare cer sau permit o asemenea clasificare, o
politică contabilă potrivită este selectată şi aplicată consecvent fiecărei
categorii.
Consensul din SIC 18 încorporează şi consensul din SIC 2 Consecvenţă –
Capitalizarea costurilor îndatorării şi cere ca atunci când o entitate a ales o politică

6 © IASCF
 IAS 8

de capitalizare a costurilor îndatorării, ar trebui să aplice această politică tuturor

activelor cu ciclu lung de producţie.

IN17. Standardul include o definiţie a unei modificări a estimărilor contabile.

IN18. Standardul conţine excepţii de la includerea efectelor modificărilor estimărilor

contabile prospectiv în profit şi pierdere. Acesta stabileşte că, în măsura în care o
modificare a unei estimări contabile dă naştere unor modificări ale activelor sau
datoriilor, sau se referă la un element de capital propriu, aceasta este recunoscută
prin ajustarea valorii contabile a elementului aferent de activ, datorii sau capitaluri
proprii, în perioada în care are loc modificarea.

Standardul Internaţional de Contabilitate 8

Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi

erori

Obiectiv
1. Obiectivul acestui standard este de a stabili criteriile de selectare şi modificare a
politicilor contabile, împreună cu tratamentul contabil şi prezentarea modificărilor
politicilor contabile, modificărilor estimărilor contabile şi corectării erorilor.
Standardul intenţionează să sporească relevanţa şi credibilitatea situaţiilor
financiare ale unei entităţi şi comparabilitatea acestor situaţii financiare de-a lungul
timpului şi cu situaţiile financiare ale altor entităţi.

2. Cerinţele de prezentare pentru politici contabile, cu excepţia celor pentru

modificările politicilor contabile, sunt stabilite în IAS 1 Prezentarea situaţiilor
financiare.

Aria de aplicabilitate
3. Acest Standard trebuie aplicat la selectarea şi aplicarea politicilor contabile
precum şi în contabilizarea modificărilor politicilor contabile, modificărilor
apărute în estimările contabile şi a corectării erorilor perioadelor anterioare.

4. Efectele fiscale ale corectării erorilor perioadelor anterioare şi a ajustărilor

retroactive făcute pentru aplicarea modificărilor politicilor contabile sunt reflectate
în contabilitate şi prezentate în conformitate cu IAS 12, Impozitul pe profit.

Definiţii
5. Următorii termeni sunt folosiţi în acest Standard cu înţelesul specificat:

© IASCF 7
IAS 8

Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile

specifice aplicate de o entitate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.
O modificare a estimărilor contabile este o ajustare a valorii contabile a unui
activ sau a unei datorii, sau a valorii consumului periodic al unui activ, care
rezultă din evaluarea statutului prezent al activelor şi datoriilor şi a beneficiilor
viitoare aşteptate şi a obligaţiilor asociate cu acestea. Modificările estimărilor
contabile sunt generate de noi informaţii sau noi evoluţii şi nu sunt corecţii ale
erorilor.
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) sunt Standarde şi
Interpretări adoptate de către Consiliul Standardelor Internaţionale de
Contabilitate (IASB). Acestea cuprind:
(a) Standardele Internaţionale de Raportare Financiară;
(b) Standardele Internaţionale de Contabilitate; şi
(c) Interpretările elaborate de Comitetul Interpretărilor Internaţionale de
Raportare Financiară (IFRIC) sau de fostul Comitet Permanent pentru
Interpretarea Standardelor (SIC).
Semnificativ Omisiunile sau înregistrările eronate ale elementelor sunt
semnificative dacă pot, individual sau cumulat, influenţa deciziile economice ale
utilizatorilor luate pe baza situaţiilor financiare. Pragul de semnificaţie depinde
de mărimea şi natura omisiunii sau a înregistrării eronate, judecate prin prisma
circumstanţelor înconjurătoare. Mărimea sau natura elementului, sau o
combinaţie a ambelor, poate fi factorul determinant.
Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni şi denaturări în situaţiile
financiare ale entităţii asociate uneia sau mai multor perioade anterioare, care
apar din neutilizarea sau utilizarea eronată a informaţiilor credibile care:
(a) au fost disponibile în momentul în care situaţiile financiare ale acelor
perioade au fost autorizate în vederea emiterii; şi
(b) ar fi putut fi obţinute în mod rezonabil şi luate în considerare la întocmirea
şi prezentarea acelor situaţii financiare.
Astfel de erori includ efectele greşelilor matematice, greşelilor de aplicare a
politicilor contabile, ignorării sau interpretării greşite a evenimentelor şi
fraudele.
Aplicarea retroactivă este aplicarea unei noi politici contabile tranzacţiilor şi
altor evenimente şi situaţii ca şi cum acea politică s-ar fi aplicat dintotdeauna.
Retratarea retroactivă reprezintă corectarea recunoaşterii, evaluării şi
prezentării valorii elementelor situaţiilor financiare ca şi cum nu ar fi apărut
niciodată o eroare într-o perioadă anterioară.
Imposibil Aplicarea unei cerinţe este imposibilă atunci când entitatea nu o poate
aplica după ce a făcut toate eforturile rezonabile în acest scop. Pentru o
anumită perioadă anterioară, aplicarea retroactivă a unei modificări a politicii
contabile sau corectarea retroactivă a unei erori devine impracticabilă dacă:
(a) efectele aplicării retroactive sau retratării retroactive nu se pot determina;

8 © IASCF
 IAS 8

(b) aplicarea retroactivă sau retratarea retroactivă cer ipoteze referitoare la

intenţiile conducerii din perioada respectivă; sau
(c) aplicarea retroactivă sau retratarea retroactivă necesită estimări
semnificative ale valorilor şi este imposibil să se facă o distincţie clară între
informaţiile privind aceste estimări care:
(i) oferă dovezi privind situaţiile existente la data (datele) la care acele
valori trebuie să fie recunoscute, evaluate sau prezentate; şi
(ii) ar fi fost disponibile la data la care situaţiile financiare ale acelei
perioade anterioare au fost autorizate pentru emitere
şi alte informaţii.
Aplicarea viitoare a unei modificări a politicilor contabile şi a recunoaşterii
efectului unei modificări a unei estimări contabile, respectiv, sunt:
(a) aplicarea noii politici contabile tranzacţiilor, altor evenimente şi situaţii ce
au loc după data de la care se modifică politica; şi
(b) recunoaşterea efectului modificării estimării contabile în perioadele curente
şi viitoare afectate de modificare.

6. Evaluarea posibilităţii ca o omisiune sau o înregistrare eronată să influenţeze deciziile

economice ale utilizatorilor, prin acest fapt devenind semnificativă, necesită
analizarea caracteristicilor acelor utilizatori. Cadrul general pentru întocmirea şi
prezentarea situaţiilor financiare stabileşte în paragraful 25 că “utilizatorii dispun
de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor economice,
de noţiuni de contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate cu
diligenţele cuvenite.” Astfel, evaluarea trebuie să ţină cont de modul în care
utilizatorii cu astfel de atribute pot fi influenţaţi în luarea deciziilor economice.

Politici contabile
Selectarea şi aplicarea politicilor contabile
7. Atunci când un Standard sau o Interpretare se aplică în mod special unei tranzacţii,
unui alt eveniment sau situaţii, politica sau politicile contabile aplicate acelui
element trebuie să fie determinate prin aplicarea Standardului sau Interpretării şi
prin luarea în considerare a oricăror Ghiduri de Interpretare relevante emise de
IASB pentru Standardul sau Interpretarea respectivă.

8. IFRS-urile stabilesc politicile contabile, concluzionate de IASB, pentru situaţiile

financiare care conţin informaţii relevante şi credibile privind tranzacţiile, alte
evenimente şi situaţii cărora li se aplică. Aceste politici nu trebuie aplicate atunci
când efectul aplicării lor este nesemnificativ. Totuşi nu este potrivit să se facă
abateri, chiar şi nesemnificative, de la IFRS-uri, sau să se lase necorectate asemenea
abateri, pentru a face o prezentare anume a poziţiei financiare, performanţei, sau
fluxurilor de numerar ale unei entităţi.

© IASCF 9
IAS 8

9. Ghidurile de Implementare ale Standardelor, emise de IASB, nu fac parte din acele
Standarde şi, deci, nu conţin cerinţe referitoare la situaţiile financiare.

10. În absenţa unui Standard sau a unei Interpretări care se aplică în mod special
unei tranzacţii, altui eveniment sau situaţii, conducerea trebuie să-şi utilizeze
raţionamentul profesional la elaborarea şi aplicarea unei politici contabile, care
are ca rezultat informaţii care sunt:
(a) relevante pentru necesităţile utilizatorilor privind procesul de adoptare a
deciziilor economice şi
(b) credibile, prin aceea că situaţiile financiare:
(i) reprezintă cu fidelitate poziţia financiară, performanţa financiară şi
fluxurile de numerar ale entităţii;
(ii) reflectă conţinutul economic al tranzacţiilor, altor evenimente şi
situaţii şi nu numai forma lor legală;
(iii) sunt neutre;
(iv) sunt prudente; şi
(v) sunt complete în toate aspectele semnificative.
11. În cazul utilizării raţionamentului profesional descris în paragraful 10,
conducerea trebuie să se refere la şi să ia în considerare aplicabilitatea
următoarelor surse, în ordine descrescătoare:
(a) cerinţele şi recomandările din Standardele şi Interpretările care se referă la
elemente similare sau înrudite şi
(b) definiţiile, criteriile de recunoaştere şi conceptele de evaluare pentru active,
datorii, venituri şi cheltuieli, din Cadrul General.

12. De asemenea, în cazul utilizării raţionamentului profesional descris în

paragraful 10, conducerea trebuie să ia în considerare şi cele mai recente norme
ale altor organisme de elaborare a standardelor, care utilizează un cadru
conceptual similar pentru elaborarea standardelor contabile, alte scrieri de
contabilitate şi practici acceptate în domeniu, în măsura în care acestea nu intră
în conflict cu sursele din paragraful 11.

Consecvenţa politicilor contabile

13. O entitate trebuie să selecteze şi să aplice politicile sale contabile în mod
consecvent pentru tranzacţii similare, alte evenimente şi situaţii, în afara cazului
în care un Standard sau o Interpretare cer în mod special, sau permit
clasificarea elementelor pentru care ar fi potrivite diferite politici. Dacă un
Standard sau o Interpretare cer sau permit o asemenea clasificare, o politică
contabilă potrivită trebuie să fie selectată şi aplicată consecvent fiecărei
categorii.

10 © IASCF
 IAS 8

Modificări ale politicilor contabile

14. O entitate trebuie să-şi modifice o politică contabilă doar dacă modificarea:
(a) este cerută de un Standard sau de o Interpretare; sau
(b) are ca rezultat o prezentare în situaţiile financiare a unor informaţii mai
credibile şi mai relevante privind tranzacţiile, alte evenimente sau situaţii
privind poziţia financiară, performanţa financiară sau fluxurile de numerar
ale entităţii.

15. Utilizatorii trebuie să fie capabili să compare situaţiile financiare ale unei entităţi pe
parcursul unei perioade de timp, pentru a identifica tendinţele poziţiei financiare,
performanţele şi fluxurile de numerar ale acesteia. Prin urmare, în fiecare perioadă
şi de la o perioadă la alta, se aplică, în mod normal, aceleaşi politici contabile, în
afara cazului în care o modificare a politicii contabile îndeplineşte unul din
criteriile din paragraful 14.

16. Următoarele nu sunt considerate modificări ale politicilor contabile:

(a) aplicarea unei politici contabile pentru tranzacţii, alte evenimente sau
situaţii care diferă, în fond, de cele produse anterior; şi
(b) aplicarea unei noi politici contabile pentru tranzacţii, alte evenimente sau
situaţii ce nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.

17. Aplicarea iniţială a unei politici de evaluare a activelor conform IAS 16,
Imobilizări corporale sau IAS 38, Active necorporale, constituie o modificare a
politicii contabile, dar este tratată ca reevaluare, mai degrabă în conformitate cu
IAS 16 sau IAS 38, decât cu acest Standard.

18. Paragrafele 19-31 nu sunt aplicabile unor astfel de modificări ale politicilor
contabile descrise în paragraful 17.

Aplicarea modificărilor politicilor contabile

19. Conform paragrafului 23:

(a) o modificare a unei politici contabile rezultată din aplicarea iniţială a unui
Standard sau a unei Interpretări trebuie reflectată în concordanţă cu
prevederile tranzitorii din acel Standard sau acea Interpretare, în cazul în
care acestea există; şi
(b) atunci când o entitate modifică o politică contabilă odată cu adoptarea
iniţială a unui Standard sau a unei Interpretări, care nu cuprinde prevederi
tranzitorii specifice aplicabile modificării respective, sau modifică o politică
contabilă în mod voluntar, modificarea trebuie aplicată retroactiv.

20. În scopul prezentului Standard, aplicarea anticipată a unui Standard sau a unei
Interpretări nu este o modificare voluntară de politică contabilă.

© IASCF 11
IAS 8

21. În absenţa unui Standard sau a unei Interpretări care să fie aplicabilă în mod
specific unei tranzacţii, altui eveniment sau situaţii, conducerea poate aplica, în
conformitate cu paragraful 12, o politică contabilă prevăzută în cele mai recente
norme ale altor organisme de elaborare a standardelor care utilizează un cadru
conceptual similar pentru elaborarea standardelor contabile. Dacă, ca urmare a
modificării unei asemenea norme, entitatea alege să modifice o politică contabilă,
această modificare este contabilizată şi prezentată ca o modificare voluntară de
politică contabilă.

Aplicarea retroactivă

22. Conform paragrafului 23, atunci când o modificare de politică contabilă se

aplică retroactiv, potrivit paragrafului 19 (a) sau (b), entitatea ajustează soldul de
deschidere al fiecărei componente de capitaluri proprii afectată pentru cea mai
îndepărtată perioadă anterioară prezentată şi celelalte valori comparative
prezentate pentru fiecare perioadă anterioară ca şi cum politica contabilă a fost
aplicată din totdeauna.

Limite ale aplicării retroactive

23. Atunci când aplicarea retroactivă este cerută de paragraful 19 (a) sau (b), o
modificare de politică contabilă trebuie aplicată retroactiv, cu excepţia cazului în
care este impracticabil să se determine fie efectele specifice perioadei, fie
efectele cumulative ale modificării.

24. Atunci când este imposibil să se determine efectele specifice perioadei ale
modificării de politică contabilă asupra informaţiilor comparative ale uneia sau
mai multor perioade anterioare prezentate, entitatea trebuie să aplice noua
politică contabilă la valoarea contabilă a activelor şi datoriilor de la începutul
perioadei celei mai îndepărtate pentru care este practicabilă aplicarea
retroactivă, care poate fi perioada curentă, şi trebuie să facă o ajustare
corespunzătoare a soldului de deschidere al fiecărei componente de capitaluri
proprii afectată a acelei perioade.

25. Atunci când, la începutul perioadei curente, este imposibil să se determine

efectele cumulative ale aplicării unei noi politici contabile tuturor perioadelor
anterioare, entitatea trebuie să ajusteze informaţiile comparative pentru a aplica
în viitor noua politică contabilă de la cea mai recentă dată posibilă.

26. Atunci când o entitate aplică retroactiv o nouă politică contabilă, aceasta aplică
noua politică contabilă la informaţiile comparative ale perioadelor anterioare cât
mai departe posibil. Aplicarea retroactivă la o perioadă anterioară nu este posibilă,
numai dacă este posibil să se determine efectele cumulative asupra valorilor atât din
bilanţul de deschidere, cât şi din bilanţul de închidere ale perioadei respective.
Valoarea ajustării rezultate aferente perioadelor anterioare celor prezentate în
situaţiile financiare este înregistrată ca ajustare a soldului de deschidere al fiecărei

12 © IASCF
 IAS 8

componente de capitaluri proprii afectate a perioadei anterioare celei mai

îndepărtate prezentate. De regulă, ajustarea se înregistrează în rezultatul reportat.
Totuşi, ajustarea poate fi înregistrată într-o altă componentă de capitaluri proprii (de
exemplu, pentru respectarea unui Standard sau a unei Interpretări). Orice alte
informaţii privind perioadele anterioare, cum ar fi rezumate istorice ale datelor
financiare, sunt, de asemenea, ajustate cât mai departe posibil.
27. Atunci când nu este posibilă aplicarea retroactivă de către o entitate a unei noi
politici contabile, deoarece nu se pot determina efectele cumulative ale aplicării
politicii la toate perioadele anterioare, entitatea aplică, în conformitate cu
paragraful 25, prospectiv noua politică de la începutul celei mai recente perioade
posibile.
În consecinţă, nu ia în considerare partea din ajustarea cumulativă a activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii care apare după această dată.
Modificarea unei politici contabile este permisă chiar dacă este imposibil să se aplice
politica prospectiv pentru orice perioadă anterioară. Paragrafele 50-53 furnizează
recomandări privind cazurile în care este imposibil să se aplice o nouă politică
contabilă pentru una sau mai multe perioade.

Prezentarea informaţiilor

28. Când aplicarea iniţială a unui Standard sau a unei Interpretări are un efect
asupra perioadei curente sau asupra oricărei perioade anterioare, ar avea un
asemenea efect, dar este imposibil să se determine valoarea ajustării, sau poate
avea un efect asupra perioadelor ulterioare, o entitate trebuie să prezinte
următoarele:
(a) titlul Standardului sau al Interpretării;
(b) atunci când este cazul, faptul că modificarea politicii contabile este făcută
conform prevederilor sale tranzitorii;
(c) natura modificării politicii contabile;
(d) când este cazul, o descriere a prevederilor tranzitorii;
(e) când este cazul, prevederile tranzitorii care pot avea un efect asupra
perioadelor viitoare;
(f) în măsura în care este posibil, valoarea ajustării pentru perioada curentă şi
pentru fiecare perioadă prezentată:
(i) pentru fiecare element rând, din situaţiile financiare, afectat; şi
(ii) dacă IAS 33 Rezultatul pe acţiune se aplică entităţii, pentru rezultatele
pe acţiune de bază şi diluate;
(g) în măsura în care este posibil, valoarea ajustării aferentă perioadelor
anterioare celor prezentate; şi
(h) dacă aplicarea retroactivă cerută de paragraful 19(a) sau (b) este imposibilă
pentru o perioadă anume, sau pentru perioade anterioare celor prezentate,
situaţiile care au dus la existenţa acelei condiţii şi o descriere a modului în
care şi perioadei din care a fost aplicată modificarea politicii contabile.

© IASCF 13
IAS 8

Situaţiile financiare ale perioadelor ulterioare nu trebuie să repete aceste

prezentări.

29. Când o modificare voluntară a unei politici contabile are un efect asupra
perioadei curente sau asupra oricărei perioade anterioare, ar avea un efect
asupra acelei perioade, dar este imposibil să se determine valoarea ajustării, sau
poate avea un efect asupra perioadelor ulterioare, o entitate trebuie să prezinte
următoarele:
(a) natura modificării politicii contabile;
(b) motivele pentru care aplicarea noii politici contabile oferă informaţii
credibile şi mai relevante;
(c) în cazul în care este posibil, valoarea ajustării pentru perioada curentă şi
pentru fiecare perioadă prezentată:
(i) pentru fiecare element rând, din situaţiile financiare, afectat; şi
(ii) dacă IAS 33 se aplică entităţii, pentru rezultatele pe acţiune de bază şi
diluate;
(d) în măsura în care este posibil, valoarea ajustării aferentă perioadelor
anterioare celor prezentate; şi
(e) dacă aplicarea retroactivă este imposibilă pentru o perioadă anume, sau
pentru perioade anterioare celor prezentate, situaţiile care au dus la
existenţa acelei condiţii şi o descriere a modului în care şi perioadei din
care a fost aplicată modificarea politicii contabile.
Situaţiile financiare ale perioadelor ulterioare nu trebuie să repete aceste
prezentări.

30. Atunci când o entitate nu a aplicat un nou Standard sau Interpretare care au fost
emise, dar nu sunt încă aplicabile, entitatea trebuie să prezinte următoarele:
(a) acest fapt; şi
(b) informaţiile cunoscute, sau estimabile în mod rezonabil, relevante pentru
evaluarea posibilului impact pe care aplicarea unui nou Standard sau a
unei noi Interpretări îl poate avea asupra situaţiilor financiare ale entităţii
în perioada aplicării iniţiale.

31. Pentru a respecta paragraful 30, o entitate trebuie să prezinte:

(a) titlul noului Standard sau al Interpretării;
(b) natura modificării sau modificărilor iminente ale politicii contabile;
(c) data de la care este cerută aplicarea Standardului sau Interpretării;
(d) data de la care îşi propune să aplice iniţial Standardul sau Interpretarea; şi
(e) una dintre următoarele:
(i) o discuţie privind impactul aşteptat al aplicării iniţiale a Standardului sau
a Interpretării asupra situaţiilor financiare ale entităţii; sau

14 © IASCF
 IAS 8

(ii) dacă impactul nu este cunoscut sau estimabil în mod rezonabil, o

declaraţie a acestui fapt.

Modificări ale estimărilor contabile

32. Ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfăşurarea activităţilor, multe elemente
ale situaţiilor financiare nu pot fi măsurate cu precizie, ci doar estimate. Procesul
de estimare implică raţionamente bazate pe cele mai recente şi credibile informaţii
avute la dispoziţie. De exemplu, se pot cere estimări pentru:
(a) clienţi incerţi;
(b) uzura morală a stocurilor;
(c) valoarea justă a activelor şi datoriilor financiare;
(d) duratelor de viaţă utilă, precum şi a modului preconizat de consumare a
beneficiilor economice generate de activele amortizabile; şi
(e) obligaţii generate de garanţii.

33. Utilizarea unor estimări rezonabile reprezintă o parte esenţială a întocmirii

situaţiilor financiare şi nu subminează credibilitatea acestora.

34. O estimare poate necesita o revizuire dacă au loc schimbări privind circumstanţele
pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi informaţii sau
experienţe. Prin natura ei, revizia estimării nu se referă la perioadele anterioare şi
nu este corecţia unei erori.

35. O modificare a bazei de evaluare aplicate este o modificarea a unei politici

contabile şi nu o modificare a unei estimări contabile. Când este dificil să se
distingă între o modificare a politicii contabile şi o modificare a unei estimări
contabile, modificarea este tratată ca o modificare a estimării contabile.

36. Efectul unei modificări a unei estimări contabile, alta decât modificările cărora
li se aplică paragraful 37, trebuie recunoscut în viitor, prin includerea în profitul
sau pierderea:
(a) perioadei în care are loc modificarea, dacă aceasta afectează numai
respectiva perioadă; sau
(b) perioadei în care are loc modificarea perioadelor viitoare, dacă modificarea
are efect şi asupra acestora.

37. În măsura în care o modificare a unei estimări contabile dă naştere unor

modificări ale activelor şi datoriilor, sau se referă la un element de capital
propriu, aceasta va fi recunoscută prin ajustarea valorii contabile a elementului
aferent de activ, datorii sau capitaluri proprii, în perioada în care are loc
modificarea.

38. Recunoaşterea în perspectivă a efectului unei modificări a unei estimări contabile

înseamnă că modificarea este aplicată tranzacţiilor, altor evenimente şi condiţii de

© IASCF 15
IAS 8

la data modificării estimării. O modificare a unei estimări contabile poate afecta

numai profitul sau pierderea perioadei curente, sau atât pe cele ale perioadei
curente, cât şi pe cele ale perioadelor viitoare. Spre exemplu, o modificare în
estimarea sumei corespunzătoare clienţilor incerţi afectează doar profitul sau
pierderea perioadei curente şi, prin urmare, este recunoscută în perioada curentă.
Oricum, o modificare în estimarea duratei de viaţă utilă sau a modului preconizat
de consumare a beneficiilor economice viitoare generate de un activ amortizabil
afectează cheltuiala cu amortizarea pentru perioada curentă, dar şi pentru fiecare
perioadă viitoare de-a lungul duratei rămase de viaţă utilă a activului. În ambele
cazuri, efectul modificării aferent perioadei curente este reflectat ca un venit sau
cheltuială în perioada curentă. Efectul, dacă există, asupra perioadelor viitoare este
recunoscut ca venit sau cheltuială în aceste perioade viitoare.

Prezentarea informaţiilor
39. O entitate trebuie să prezinte informaţii cu privire la natura şi valoarea unei
modificări într-o estimare contabilă care are un efect asupra perioadei curente
sau care se aşteaptă să aibă un efect asupra perioadelor viitoare, cu excepţia
prezentării efectului asupra perioadelor viitoare, în cazul în care este imposibil
de estimat acest efect.

40. Dacă este imposibil de realizat cuantificarea sumei în perioadele viitoare, atunci
acest lucru trebuie menţionat de către entitate.

Erori
41. Erorile pot apărea în legătură cu recunoaşterea, evaluarea, prezentarea sau
descrierea elementelor din situaţiile financiare. Situaţiile financiare nu sunt
conforme cu IFRS dacă conţin erori semnificative sau nesemnificative făcute
intenţionat pentru a ajunge la o anume prezentare a poziţiei financiare, performanţei
financiare sau fluxurilor de numerar ale unei entităţi. Erorile potenţiale ale
perioadei curente descoperite în acea perioadă sunt corectate înainte de aprobarea
situaţiilor financiare. Totuşi, erorile semnificative nu sunt uneori descoperite
înaintea unei perioade ulterioare, iar aceste erori ale perioadelor anterioare sunt
corectate în informaţiile comparative prezentate în situaţiile financiare pentru acea
perioadă ulterioară (a se vedea paragrafele 42-47).

42. În funcţie de paragraful 43, o entitate trebuie să corecteze erorile semnificative

ale perioadelor anterioare retroactiv, în primul set de situaţii financiare
autorizate pentru emitere, după descoperirea erorilor, prin:
(a) retratarea valorilor comparative pentru perioada(ele) prezentată în care a
avut loc eroarea; sau
(b) dacă eroarea a avut loc înaintea celei mai îndepărtate perioade prezentate,
prin retratarea soldurilor de deschidere ale activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii pentru cea mai îndepărtată perioadă prezentată.

16 © IASCF
 IAS 8

Limite ale retratării retrospective

43. O eroare a unei perioade anterioare trebuie să fie corectată prin retratarea
retroactivă, cu excepţia cazului în care este imposibil să se determine efectele
specifice perioadei sau efectul cumulativ al erorii.

44. Când este imposibil să se determine efectele specifice perioadei ale unei erori
privind informaţiile comparative pentru una sau mai multe perioade anterioare
prezentate, entitatea va retrata soldurile de deschidere ale activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii pentru cea mai îndepărtată perioadă pentru care este
posibilă retratarea retroactivă (care ar putea fi perioada curentă).

45. Atunci când, la începutul perioadei curente, este imposibil să se determine

efectele cumulative ale unei erori pentru toate perioadele anterioare, entitatea
trebuie să retrateze informaţiile comparative pentru a corecta eroarea în viitor
începând cu cea mai recentă dată practicabilă.

46. Valoarea corecţiei corespunzătoare unei perioade anterioare este exclusă din
profitul sau pierderea perioadei în care a fost descoperită eroarea. Orice informaţii
privind perioadele anterioare, inclusiv orice rezumate istorice ale datelor financiare,
sunt retratate cât mai departe posibil în timp.

47. Când este imposibil să se determine valoarea unei erori (de exemplu, o greşeală în
aplicarea unei politici contabile) pentru toate perioadele anterioare, entitatea,
conform paragrafului 45, retratează informaţiile comparative în viitor, de la cea mai
recentă dată posibilă. În consecinţă, nu ia în considerare partea din retratarea
cumulativă a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii care apare după această
dată. Paragrafele 50-53 furnizează recomandări privind cazurile în care este
imposibil să se corecteze o eroare pentru una sau mai multe perioade.

48. Se face o distincţie între corectarea erorilor şi modificările estimărilor contabile.

Estimările contabile sunt, prin natura lor, aproximări care pot avea nevoie de
revizuire, pe măsură ce alte noi informaţii devin cunoscute. De exemplu, câştigul
sau pierderea recunoscute ca rezult al producerii unui eveniment contingent nu
constituie o corectare a unei erori.

Prezentarea erorilor perioadelor anterioare

49. Pentru aplicarea paragrafului 42, o entitate trebuie să prezinte următoarele:
(a) natura erorii perioadei anterioare;
(b) pentru fiecare perioadă prezentată, în măsura în care este posibil, valoarea
corecţiei:
(i) pentru fiecare element rând, din situaţiile financiare, afectat; şi
(ii) dacă IAS 33 se aplică entităţii, pentru rezultatele pe acţiune de bază şi
diluate;

© IASCF 17
IAS 8

c) valoarea corecţiei la începutul celei mai îndepărtate perioade anterioare

prezentate; şi
(d) dacă retratarea retroactivă este imposibilă pentru o anumită perioadă
anterioară, condiţiile care au condus la existenţa acelei situaţii şi o
descriere a modului în care şi a momentului din care a fost corectată
eroarea.
Situaţiile financiare ale perioadelor ulterioare nu trebuie să repete aceste
prezentări.

Imposibilitatea în ceea ce priveşte aplicarea retroactivă şi

retratarea retroactivă
50. În anumite situaţii este imposibil să se ajusteze informaţiile comparative pentru una
sau mai multe perioade anterioare pentru a atinge comparabilitatea cu perioada
curentă. De exemplu, s-ar putea ca datele să nu fi fost colectate în perioada(ele)
anterioară(e) într-un mod care să permită aplicarea retroactivă a unei noi politici
contabile (inclusiv în scopul paragrafelor 51-53, aplicarea sa viitoare perioadelor
anterioare) sau retratarea retroactivă pentru corectarea unei erori dintr-o perioadă
anterioară şi poate fi imposibil să se recreeze informaţiile.

51. Este necesar, de multe ori, să se facă estimări la aplicarea unei politici contabile
elementelor situaţiilor financiare recunoscute sau prezentate în legătură cu
tranzacţii, alte evenimente sau situaţii. Estimarea este inerent subiectivă şi
estimările pot fi făcute după data bilanţului. Elaborarea estimărilor ar putea fi mai
dificilă atunci când se aplică retroactiv o politică contabilă sau când se face o
retratare retroactivă pentru corectarea unei erori a unei perioade anterioare, din
cauza perioadei mai lungi de timp care ar fi putut trece de la momentul în care a
avut loc tranzacţia afectată, sau un alt eveniment sau situaţie. Totuşi, obiectivul
estimărilor aferente perioadelor anterioare rămâne acelaşi cu cel al estimărilor
făcute în perioada curentă şi anume, estimarea trebuie să reflecte circumstanţele
care au existat în momentul în care a avut loc tranzacţia, sau un alt eveniment sau
situaţie.

52. Astfel, aplicarea retrospectivă a unei noi politici contabile sau corectarea unei erori
a unei perioade anterioare necesită informaţii distinctive care:
(a) să ofere dovezi privind circumstanţele care existau la data(ele) la care a avut
loc tranzacţia, sau un alt eveniment sau situaţie, şi
(b) ar fi fost disponibile la data la care situaţiile financiare ale acelei perioade
anterioare au fost autorizate pentru emitere
şi alte informaţii. Pentru unele tipuri de estimări (de exemplu, o estimare a valorii
juste care nu este bazată pe un preţ sau informaţii ce pot fi observabile), este
imposibil să se facă distincţia între aceste tipuri de informaţii. Atunci când
aplicarea sau retratarea retrospectivă cer să se facă estimări semnificative pentru
care este imposibil să se facă distincţia între aceste două tipuri de informaţii, este

18 © IASCF
 IAS 8

imposibil să se aplice noua politică contabilă sau să se corecteze eroarea perioadei

anterioare retrospectiv.

53. Înţelegerea ulterioară nu trebuie să fie utilizată în cazul aplicării unei noi politici
contabile unei perioade anterioare, sau în cazul corectării valorilor unei perioade
anterioare, fie pentru a face presupuneri privind intenţiile conducerii într-o perioadă
anterioară, fie la estimarea valorilor recunoscute, evaluate sau prezentate într-o
perioadă anterioară. De exemplu, când o entitate corectează o eroare a unei
perioade anterioare în evaluarea activelor financiare clasificate anterior ca investiţii
păstrate până la scadenţă, conform IAS 39 Instrumente Financiare: Recunoaştere şi
Evaluare, nu modifică baza lor de evaluare pentru acea perioadă, dacă conducerea a
decis ulterior să nu le mai păstreze până la scadenţă. Suplimentar, când o entitate
corectează o eroare a unei perioade anterioare în calcularea datoriilor sale pentru
concediul medical acumulat al angajaţilor, conform IAS 19 Beneficii ale
Angajaţilor, nu ia în considerare informaţiile privind un sezon cu gripă deosebit de
gravă în perioada următoare, informaţii care au devenit disponibile după ce
situaţiile financiare ale perioadei anterioare au fost autorizate pentru a fi emise.
Faptul că estimările semnificative sunt cerute frecvent în cazul amendării
informaţiilor comparative pentru perioadele anterioare, nu previne ajustarea sau
corectarea credibilă a informaţiilor comparative.

Data intrării în vigoare

54. O entitate trebuie să aplice acest Standard pentru exerciţiile financiare care
încep la 1 ianuarie 2005, sau după. Aplicarea anterior acestei date este
încurajată. Dacă o entitate aplică acest standard pentru o perioadă care începe
înainte de 1 ianuarie 2005, acest lucru trebuie prezentat.

RETRAGEREA ALTOR NORME

55. Acest Standard înlocuieşte IAS 8 Profitul net sau pierderea netă a perioadei, erori
fundamentale şi modificări ale politicilor contabile, revizuit în 1993.

56. Acest Standard înlocuieşte următoarele Interpretări:

(a) SIC 2 Consecvenţă – Capitalizarea costurilor îndatorării, şi
(b) SIC 18 Consecvenţă – Metode alternative

© IASCF 19
IAS 8

Anexa

Amendamente la alte norme

Amendamentele din această anexă trebuie să fie aplicate pentru exerciţiile financiare care
încep la 1 ianuarie 2005, sau după. Dacă o entitate aplică acest standard pentru o
perioadă care începe înainte de 1 ianuarie 2005, aceste amendamente se aplică şi acelei
perioade.
*****
Amendamentele conţinute de această Anexă la revizuirea Standardului din 2003 au fost
încorporate în normele relevante publicate în acest volum.

20 © IASCF
 IAS 8

APROBAREA IAS 8 DE CĂTRE CONSILIU

Standardul Internaţional de Contabilitate 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor
contabile şi erori a fost aprobat pentru emitere de către cei paisprezece membrii ai
Consiliului Standardelor Internaţionale de Contabilitate.

Sir David Tweedie Preşedinte

Thomas E Jones Vice-Preşedinte
Mary E Barth
Hans-Georg Bruns
Anthony T Cope
Robert P Garnett
Gilbert Gélard
James J Leisenring
Warren J McGregor
Patricia L O’Malley
Harry K Schmid
John T Smith
Geoffrey Whittington
Tatsumi Yamada

© IASCF 21